Chișinău în sec XVII-XIX

De Șalaru Răzvan
Scurte repere istorice despre
Chișinău

Chişinăul este atestat documentar prima dată la 1436 în

calitate de localitate, aşezată pe malurile râului Bâc. Dar acest
loc a fost populat din timpuri străvechi. Arheologii au
descoperit aici aşezări umane, care datează încă din epoca de
piatră (35-8 mii ani î. Hr.), aşezări din epoca timpurie a fierului
(sec. 10-8 î. Hr.) şi altele. În secolele XV-XVII, în vecinătatea
Chişinăului se atestă mai multe localităţi : Buiucani, Hrusca,
Vovinţeni, Visterniceni, Gheţioani, Munceşti, Schinoasa, care
treptat, pe parcursul sec. 19 au devenit suburbii ale
Chişinăului.
 Organizarea administrativa
În 1641 Chişinăul devine moşie mănăstirească, când Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, trece moşia Chişinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta
Vineri din Iaşi. Chişinăul a rămas în proprietatea acestei mănăstiri până în secolul 19.
În urma răboiului ruso-turc din 1812, când spaţiul dintre Prut şi Nistru este anexat la Imperiul rus, centrul regiunii Basarabiei e stabilit la Chişinău.
Situaţia se schimbă după 1828, când este desfiinţată autonomia provincială, acordată Basarabiei la 1816, şi Chişinăul intră în categoria oraşelor
regionale, cu administraţie pur rusească. Anii ’30 ai secolului al XlX-lea, au însemnat pentru oraş începutul unei ere care îi vor schimba foarte mult
aspectul rural spre urban
Deci, secolul XIX a însemnat pentru Chişinău ridicarea din praf, după cum afirmă un contemporan. Administraţia centrală a Basarabiei atrage mai
mulţi funcţionari ruşi, participarea clasei boiereşti la administrarea provinciei îi determină pe boieri să-şi lase moşiile în grija vechililor şi să-şi
construiască reşedinţe la Chişinău, iar privilegiile acordate negustorilor şi perspectiva de îmbogăţire rapidă atrage aici evrei, armeni, greci
Treptat Chişinăul se extinde teritorial spre actualul bd. Ştefan cel Mare, numit pe atunci strada Moskovskaia. Creşterea oraşului a făcut ca satele
Buiucani, Schinoasa, Tăbăcăria, Mălina să devină suburbii ale Chişinăului în anii 1830-40.
La mijlocul sec XIX-lea populatia Chisinaului era de 87000 de locuitori.
 Dezvoltarea economică

Treptat, Chişinăul devine un important

centru comercial, în care se consolidează
comerţul permanet, de iarmaroc. Apar cârciumele
şi dughenele, creşte şi se diversifică asortimentul
mărfurilor negustorilor locali, se dezvoltă
meștșugăritul iar pe la mijlocul sec.XIX-lea apar
primele manufacturi, mori cu aburi etc.
In 1870 a fost construită calea ferată,
care a dat un nou impuls dezvoltării comerțului.
Dezvoltarea culturală

Paralel cu creşterea şi transformarea

Chişinăului într-un târg, orașul începe să devină
şi centru cultural-religios şi de învăţământ. Prima
şcoală organizată şi susţinută de stat şi de
Mitropolia Moldovei o aflăm activând la
Chişinău incă în sec XVIII. Şcolile funcţionau pe
lângă bisericile oraşului.
În 1830-36 este înălţată Catedrala cu clopotniţa şi
pusă baza unei grădini publice.
Seminarul Teologic este deschis în 1813,
Gimnaziul de băieţi nr.1, 1883; Gimnaziul de
băieţi nr.2 1890-1904; Gimnaziul de băieţi nr.3 str.
Mateevici; şi Gimnaziul de fete “Dadiani”.
 Arhitectura

Prima jumătate a secolului XIX a însemnat pentru Chişinău

începutul unui proces de urbanizare, care a marcat evoluţia sa de la
un târg neînsemnat la un oraş în adevăratul sens al cuvântului, în
această perioadă îşi pierde aspectul rustic şi devine centru politic,
economic, cultural şi religios al regiunii, acest secol l-a determinat
drept capitală a Basarabiei.
Ritmul modernizării oraşului a devenit rapid: în doua jumate a sec.
XIX au fost pavate străzile, a fost înfiinţată presa locală (aici a
apărut, în limba română, primul ziar din Basarabia). Majoritatea
edificiilor publice, de cult şi de locuit se realizau în stil classicist.

Chişinăul şi-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai sceolului al

XIX-lea, când l-a avut ca arhitect al oraşului pe Alexandr Bernardazzi. El a
proiectat unele străzi şi cartiere, a participat la proiectarea şi construirea
apeductului din Chişinău, precum şi cele mai importante clădiri. Arcul de
Triumf din bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost ridicat în cinstea
armatei ruse care a învins turcii în 1812. Acesta are o înălțime de 13 metri.
Prima clădire construită pe actualul bd. Ștefan cel Mare din Chișinău a fost
Seminarul Teologic, ctitorit de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni