Chişinău în mijlocul

sec-XIX
Cornei Maria Clasa-7D
 Istoria Chişinăului
Chişinăul este atestat documentar prima dată la 1436 în
calitate de localitate, aşezată pe malurile râului Bâc. Dar
acest loc a fost populat din timpuri străvechi. Arheologii au
descoperit aici aşezări umane, care datează încă din epoca
de piatră (35-8 mii ani î. Hr.), aşezări din epoca timpurie a
fierului (sec. 10-8 î. Hr.) şi altele.
Prima menţiune documentară a Chişinăului ca localitate
datează din 17 iulie 1436, când domnii Ţării Moldovei Ilie
şi Ştefan... au dat şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru
credicioasă slujbă mai multe sate pe Răut .
Chişinău înaintea secolului-XIX

În 1576 o strănepoată de-a lui Vlaicu Pârcălab vinde moşia cu deja 500 de
galbeni tătăreşti, ceea ce denotă că satul Chişinău a crescut şi s-a dezvoltat cu
mult, i-a crescut preţul având şi mai multe mori pe Bâc.

În evul mediu satul Chişinău era dens populat. În secolele XV-XVII, în

vecinătatea Chişinăului se atestă mai multe localităţi : Buiucani, Hrusca,
Vovinţeni, Visterniceni, Gheţioani, Munceşti, Schinoasa, care treptat, pe
parcursul sec. 19 au devenit suburbii ale Chişinăului.

În 1641 Chişinăul devine moşie mănăstirească, când Vasile Lupu, domnul Ţării
Moldovei, trece moşia Chişinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta Vineri din Iaşi.
Chişinăul a rămas în proprietatea acestei mănăstiri până în secolul 19.
Treptat, Chişinăul devine un important centru comercial, în
care se consolidează comerţul permanet, de iarmaroc. Apar
cârciumele şi dughenele, creşte şi se diversifică asortimentul
mărfurilor negustorilor locali.

Locuitorii au trăit şi timpuri mai grele. Chişinăul a fost

devastat de turci şi tătari în mai multe rânduri. Războaiele
ruso-turceşti din sec 18 şi 19 au provocat multe daune şi au
ruinat oraşul.

În urma răboiului ruso-turc din 1812, când spaţiul dintre

Prut şi Nistru este anexat la Imperiul rus, centrul regiunii
Basarabiei e stabilit la Chişinău.
 Schimbarea Chişinăului
Chişinăul şi-a schimbat mult aspectul general în anii 50-70 ai sceolului al XIX-lea, când
l-a avut ca arhitect al oraşului pe Alexandr Bernardazzi. El a proiectat unele străzi şi
cartiere, a participat la proiectarea şi construirea apeductului din Chişinău, precum şi
cele mai importante clădiri.
Alexander Bernardazzi
Unul din cunoscutele proiecte ale lui Alexandru este
turnul sau mai numit ‘Castelul de apă’.
Acesta a fost zidit la sfârșitul secolului al XIX-lea
iar numit şi cunoscut sub acest nume a fost deoarece
aici la început își avea sediul instituția furnizoare de
apă potabilă din orașul gubernial.
Odată cu construcția turnului a apărut și prima rețea
de canalizare din Chișinău, elaborată pe timpurile
primarului Carol Schmidt. Acesta alimenta cu apă
zona centrală a orașului, cu o capacitate de 200 mii
de căldări de apă pe zi.
 Chişinău în secolul-XX
Oraşul îşi recapătă aspectul românesc după proclamarea Unirii cu România în 1918. Aici sunt
deschise mai multe şcoli, tipografii, biblioteci, teatre. Încep să funcţioneze un şir de
întreprinderi ale industriei alimentare: prima moară mecanizată, fabrica de pâine, fabrica de
mezeluri, fabrica de cvas şi limonadă, fabrica de bomboane, fabrici de încălţăminte, tricotaje,
fabrica de blănuri, sunt organizate expoziţii de mărfuri industriale şi maşini agricole.

Chişinăul se intergrează în reţeaua de drumuri a României. În anii 20-30 la Chişinău activează

mai multe bănci: Moldova, Unirea României, Dacia, Iaşi. Sunt editate un şir de reviste şi ziare.
Se dezvoltă învăţământul. În 1934 Pantelimon Halippa a fondat prima instituţie de ştiinţe
academice din Basarabia - Institutul Social Român.
Încă în 1918, tot sub preşedinţia lui Halippa a fost fondată Universitatea Populară
Moldovenească. La Chişinău activau Teatrul Naţional, Muzeul Naţional de Istorie a
Naturii, Cinematografele Odeon, Orfeum, Colosseum, Expres, Clubul Polonez.

În perioada intebelică au activat trei şcoli superioare muzicale: Conservatorul

naţional, Conservatorul Municipal şi Conservatorul Unirea.
 Sfârşit!
Cornei Maria Clasa-7D