Stilul gotic

 Numit si ogival (stilul arcului ascutit). Se naste din arta romanica, in a doua jumatate a
secolului XII sub influenta Cruciadelor, a scolasticii si a misticismului religios. Arta gotica
datoreaza mult contributiei masive a societatii laice, fiind creata si reprezentata de mesteri
si artisti laici, cu concursul material si moral al multimilor de credinciosi, dar inspirata si
patronata tot de clerul Bisericii. Pe cand in perioada romanica bisericile cele mai importante
care s-au cladit erau abatiile (bisericile marilor manastiri ale ordinelor  calugaresti), gloria
stilului gotic sunt catedralele. Arhitectii, mesterii constructori si lucratorii (zidarii, pietrarii,
decoratorii, sculptorii, pictorii etc.) au inceput in sec. XIII sa se organizeze in adevarate
corporatiuni ambulante, raspandite mai ales in Germania si Anglia ; acestea stau la originea
asociatiilor de francmasoni (zidari-liberi) de mai tarziu.
 In comparatie cu stilul romanic, stilul gotic se distinge prin urmatoarele caractere
generale :
a)  Planul predominant e cel de cruce latina (romana), iar edificiile sunt de dimensiuni mari.
 b)  Zidurile masive din stilul romanic sunt  inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte, sprijinite la
exterior de contraforti in forma de arcuri butante (proptitori ingusti si inalti, meniti sa preia
o parte din greutatea boltilor).
 c)  Interiorul e impartit (ca si la basilici) in mai multe nave longitudinale, (trei
sau  cinci),  delimitate prin siruri de  coloane  subtiri. 
 d)  Elementul nou si specific   stilului gotic e arcul frant sau ascutit (unghiul format de
intretaierea a doua segmente de cerc), dar mai ales ogiva si bolta ogivala (bolta sprijinita pe
doua arcuri diagonale de sustinere, care se incruciseaza in punctul de cheie a boltii).
Elementele acestea aparusera sporadic, inca din sec. XII, la unele catedrale romanice din
nordul Frantei.  
 e)  Dintre incaperile bisericilor de tip romanic dispar nartica de la fatada si criptele de sub
chor, dar se mentin deambulatoriile, formate din siruri de coloane, iar absidele altarului
sunt mai mult poligonale decat semicirculare, fiind flancate spre exterior de mici capele.  
 f)  Ferestrele sunt foarte numeroase, largi si inalte, terminate in forma de rozeta sau de
flacara si impartite longitudinal prin colonete, avind geamuri multicolore (vitralii
translucide), care dau interiorului lumina multa (goticul a cultivat cel mai mult arta
vitraliilor, dintre care unele cuprind o minunata iconografie a sticlei colorate,
fiind adevarate opere de arta).
 Elemente caracteristice
Din punct de vedere tehnic, sistemul gotic oferea posibilitatea de a stabiliza structuri mult
mai inalte prin utilizarea unor suporti mai putin masivi, introducand arcadele in stil gotic,
boltile cu nervuri sau contraforturile aparente. De asemenea, arcurile butante sunt
considerate drept elemente reprezentative ale stilului. Ele atrag privirea si creaza o senzatie
de inaltare mult mai accentuata decat formele rotunjite caracteristice stilului romanic.
Bolta semicirculara este inlocuita cu o bolta in forma de arc de cerc frant, sau ogiva, la care
presiunea verticala este mult mai redusa. Mesterii inaltau pe patru coloane, dispuse in plan
patrat, cate doua perechi de arcuri in ogiva. Fiecare arc este sustinut de doua coloane
diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obtine o constructie
foarte solida, capabila sa sustina, prin incrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi
fost dimensiunile ei. Arcurile de sustinere sprijina, din exterior, peretii inalti ai navei
centrale, alaturi de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterala a boltilor.
Decoratiunile pietrelor plasate in partea de sus a ferestrelor respectau tendinta gotica
generala, subtiindu-se si creand adevarate dantelarii. |n decursul timpului, aceasta tehnica,
numita ornamentare traforata, a dat nastere unor motive decorative complexe chiar si pe
bordurile boltilor.
Franta
Primele catedrale gotice au aparut in inima Frantei, pe domeniul regal. Dupa Saint-Denis au
urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-
Dame de Paris, in a doua jumatate a veacului al XII-lea. A doua este catedrala din Chartres.
Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta, dar cea mai frumoasa
ramane catedrala din Reims, loc de incoronare a regilor Frantei.
Germania
In Germania, goticul patrunde mai tarziu. Cele mai cunoscute opere gotice sunt domurile
din Koln, Nurnberg si Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul „bisericii-
hala”, cu trei nave de inaltimi egale.
Spania
Spania sta sub influenta goticului francez, adus de pelerinii sositi in Peninsula Iberica de
dincolo de Muntii Pirinei. Caracteristicile stilului apar mai ales la catedralele din Burgos si
Toledo.
Italia
Din cauza influentelor bizantine, Italia ramane refractara inovatiilor gotice. Cel mai
reprezentativ monument din Peninsula Italica este domul din Milano, inaltat pe parcursul a
cinci secole. In schimb, Italia, mai mult decat orice alta tara europeana, a oferit monumente
gotice in arhitectura civila. Zeci de palate comunale din orasele italiene preiau eleganta si
armonia stilului. Printre cele mai faimoase edificii civile se numara Palatul Dogilor din
Venetia.
Anglia
In Anglia, monumentele se caracterizeaza prin masivitatea. Principalele edificii gotice sunt
catedralele din Canterbury, Wells, Lincoln si Salisbury. Primei perioade gotice englezesti
(1180-1280) i-a urmat perioada decorativa (1280-1360), in decursul careia au fost introduse
multe elemente originale, specific englezesti. Tendinta de simplificare a aparut odata cu
asa-numita perioada „perpendiculara’’ (1360-1550), fiind caracterizata de liniile drepte si de
repetarea unor decoratiuni simple. Acest stil a ramas in istorie ca versiunea distincta,
englezeasca a stilului gotic, pana in secolul al XVI-lea, cand curentul gotic a fost inlocuit de
curentul renascentist.

Stilul arhitectonic romanic

 
Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta propriu al
Apusului medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se
realizeaza in Apus o prima simbioza a resturilor vechii arte romane a bastinasilor romanizati
(galo-romani) cu cultura nationala a popoarelor germanice stabilite in Apus (goti, alemani,
franci, normanzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cu influente de origine orientala, aduse in
Apus pe de o parte de maurii din Spania, pe de alta de calugari, comercianti, pelerini, iar
mai apoi (de la 1096 inainte) de Cruciati care pun in contact cultura apuseana cu cea bizan-
tina si araba.
Locul de nastere al stilului romanic este Franta si nordul Italiei (Lombardia), unde remi-
niscentele vechii arte galo-romane, amestecate cu influente noi, asiatice, dau nastere celor
dintai biserici cu cupole pe pandantivi (considerate de unii ca influente bizantine). De aci,
stilul acesta se raspandeste in toate tarile catolice (Anglia, tarile germanice, tarile
scandinave, Polonia, Ungaria, Moravia, mai putin in Italia si Spania), devenind arta oficiala a
catolicismului (ritualul latin) din secolele X-XIII, asa cum devenise mai de mult cea bizantina
pentru crestinismul rasaritean. Mult mai putin unitara insa in evolutia si aspectele ei
generale decat cea basilicala si cea bizantina, arta romanica a facut mai mult loc
influentelor si traditiilor locale, dand nastere la scoli, tipuri sau sub-stiluri regionale, dintre
care amintim, ca mai importante, pe cele din : Lombardia (nordul Italiei), Proventa (sudul
Frantei), Burgundia (in centrul Frantei), Norfnandia (in nord-vestul Frantei) si regiunea
Rinului (estul Frantei si apusul Germaniei).
 
Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau pre-romanica) ;
apogeul il atinge in secolele XI -XII (perioada matura, sau romanicul dezvoltat), iar in sec.
XIII incepe sa fie inlocuit (mai intai in Franta) de stilul gotic. 
 
Arta romanica este o arta exclusiv religioasa, creata de calugari si oameni ai Bisericii.
 
Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :
 
a)  Lipsa de unitate in plan ; planul bisericilor romanice este foarte variat : cruciform (mai
ales in cruce latina), treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele mai multe ori
apare un plan complex, combinatie a tipului basilical cu cel cruciform, creat prin prezenta
regulata a navei transversale (transeptului, uneori dublu).
 b)  Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul), zidaria
fiind lasata aparenta (netencuita si neacoperita cu placaj de marmura, ca in basilical
sau bizantinul timpuriu), iar zidurile fiind masive (groase si puternice), sunt sprijinite de
contraforti (ziduri suplimentare, de sprijin, in partile unde apasarea masei de zidarie e mai
mare).
 c)  Soclul inalt, fatada principala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu un portic
este in general monumentala, cu trepte multe si portaluri uriase, bogat decorate si flancate
de turnuri patrate sau octogonale  (influenta siriana),  dintre  care unul serveste si ca
clopotnita, cand aceasta nu e separata de biserica.  
 d)  Interiorul, precedat uneori de un narthex de mari  proportii, e impartit (ca si la basilici)
in mai multe nave.
 e)  Acoperisul  primelor  biserici  romanice  e  in  sarpanta,   adica   cu scheletul de lemn sau
metal (cu sau fara tavan), ca la basilici ; mai tarziu e inlocuit intai la navele laterale cu
acoperisul boltit, de piatra sau caramida, sub diverse forme : calote sau cupole hemisferice.
f)  Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul, adica o travee
(despartitura) deosebita a interiorului, sub forma de nava transversala, intre absida
altarului si transept. In general el este mai inalt fata de restul bisericii, pentru ca sub el si
altar se construiesc cripte de mari dimensiuni.
 g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin, ca auxiliar
important al arhitecturii (la impodobirea capitelurilor de pilastri si coloane, a fatadelor si a
portalurilor, a cadrelor de usi si ferestre, la cornise etc). h) Arcul rotund (roman, in semicerc
perfect) este utilizat in larga masura, atat ca element arhitectonic (de legatura intre
coloanele sau pilastrii din interior), cat si ca element decorativ (mai ales la fatade, in galerii
de arcade) ; de aceea, stilul romanic e numit uneori si stilul arcului rotund.
 i) Ferestrele sunt la inceput putine si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate totdeauna
in arc rotund (simplu sau divizat bifor, tri-for etc.) si cu ornamentatie bogata (apar primele
vitralii in sec- XII).

Monumente reprezentative
 
Dintre bisericile romanice din epoca lui Carol cel Mare (faza preromanica), cele mai multe
au fost distruse de invazia normanzilor din secolele IX si X.
 
Astazi se pastreaza (restaurate) numai cateva din Franta, ca de ex. : Capela
Palatina (biserica palatului lui Carol cel Mare) din Aachen (azi catedrala din    Aix-la-
Chapelle), construita la 805, in forma de octogon acoperit de o cupola sprijinita pe opt
pilastri dispusi in cerc (copie greoaie a bisericii San-Vitale din Ravena) ; biserica din
Germigny-des-Pres, in Loiret, cladita dupa 806, in forma de rotonda; biserica Sf. Filibert din
Tournus (Burgundia), tot din faza carolingiana s.a.   
                                                                    
Din faza romanicului dezvoltat (secolele XI-XIII) se pastreaza mai multe biserici (unele in
forma originala, altele restaurate). Mentionam, de exemplu :                                             
 
a) In Franta (patria stilului) :                                                         
-   biserica abatiala (principala) a manastirii Sf. Stefan (Saint-Etienne) din Caen, in nordul
Frantei (sec. XI).
-   biserica Notre-Dame du Port din Clermont (sec. XI) ;                                   -   biserica
manastirii benedictine din Cluny (secolele XI-XII).
-   catedralele din : Avignon (Notre-Dame-des-Domes),  Perigord, Autun (Saint-Lazare), sec.
XII, Lyon s.a. ;
-  catedrala Sf. Fronton (Saint-Front) din Perigueux, avand planul in cruce greaca, cu 5
cupole.  
-  bisericile Saint-Germain din Toulouse;
- domurile Sf. Ilarie (Saint-Hilaire) si Notre-Dame la Grande din Poitiers, Sf. Paul (Saint Paul-
Austremoine) din Issoire (sec. XII).
 
b)  In Anglia amintim catedralele din orasele : Durham, Canterbury, Exeter, Winchester,
Norwich, capela Sf. Ioan a Turnului din Londra s.a.
 
c)  In Germania, din epoca preromianica se mai pastreaza biserica S. Cyriac la Gernrode, din
timpul lui Carol cel Mare ; iar din epoca de inflorire a romanicului mentionam :  catedrala
Sankta Maria im Kapitol si biserica Sfintii Apostoli din Colonia (sec. XI, plan triconc),
catedralele din orasele : Bonn, Bamberg, Worms (sec. XII), Mainz (sec. XIII), Spira (Speyer,
sec. XII), Hildesheim (Sf. Mihail, sec. XI), s.a.
 
d)  In Austria, amintim biserica manastirii din Lilienfeld (sec. XIII), biserica din Heiligenkreuz
(sec- XII).
 
e)  In Belgia si Olanda : Catedrala din Tournay (cu 5 turnuri monumentale), biserica
minastirii din Tongres, bisericile din Ruremond si Maestricht.
 
f)  In Suedia si Norvegia : Domurile din Trontheim, Lund, Alvastra s.a.
 
g)  In Danemarca : catedrala din Viborg.
 
h) In Spania si Portugalia : biserica Sf. Iacob (Santiago) din Compostella (unul din cele mai
vestite centre de pelerinaj din Apus in evul-mediu, unde se pretindea ca se pastreaza
moastele Sfantului Apostol Iacob cel Mare), catedralele din orasele : Avila (Sf. Vincentiu),
Lugo (sec. XII), Urgel (tip lombard, sec. XII), Saragossa (San Pablo, sec. XIII).
 
i) In Italia, stilul romanic s-a dezvoltat mai putin, formand scoala lombarda, cu biserici care
pastreaza mai bine amintirile filiatiei lor antice, cu clopotnite izolate de corpul bisericii,
bisericile fiind la inceput fara cupole, apoi cu bolti inaltate pe ogive, facand trecerea spre
stilul gotic (ca la biserica Sf. Ambrozie  Sant'Ambrogio din Milano, sec. XII). Mai amintim :
catedralele din orasele : Pisa (secolele XI-XII  cu faimosul turn-clopotnita  inclinat),  Modena
(sec. XII), Parma (sec. XII), Pavia (Sf. Mihail), Piacenza (sec. XII), Bari (Sf. Nicolae, secolele XI-
XII, influenta adusa de normanzi in sudul Italiei).
Elemente geometrice
Motivele religioase ,scene din biblie
Elemente vegetative
Animale fantastice a căror descriere se găseau în bestiare
Livresc- erau opere de artă întemeiate pe informația din cărți.
Castelele nobililor asigurau locuita seniorilor feudali, ele fiind si fortarete in caz de atac. Asezate pe
inaltimi, adaptate la terenul accidentat, erau inconjurate de ziduri groase si inalte, construite din
blocuri de piatra, in partea superioara fiind prevazute cu creneluri, zid de straja si turnuri de aparare.
Inconjurate de santuri de apa,traversarea se facea cu ajutorul podurilor mobile.
Elementul central al castelului era donjonul, care avea infatisarea unui turn inalt, cu intrarea plasata
mai sus de sol si cu ferestre mici si inguste avand functia retragerii ultime in caz de atac. Castelul era
constructia reprezentativa a epocii, exprimand autoritatea feudalului asupra teritoriului care ii
apartinea.

Putine castele au rezistat timpului. Cele mai mult, aflate in Franta, dateaza din sec. al XI-lea si al XII-
lea.

In Italia, la San Gimignano, in Toscana, se pastreaza o suita de turnuri feudale. Apartinad familiilor
rivale de seniori, ele impresioneaza prin inaltimea si soliditatea constructiei.

Arhitectura religioasa

Cluny, aflat in Burgundia, a fost locul construirii unei manastiri ridicate de ordinul calugaresc al
benedictinilor, intre 954 si 981. Aici a fost elaborate stilul romanic, primele elemente ale planului,
structurii, sistemului de acoperire si al esteticii plasticii fatadelor bisericii romanice.

Bisericile romanice au devenit locurile de cult, raspandite in secolele al XI-lea si al XII-lea in toata
Europa central si apuseana, cat si locurile de refugiu in timpul navalirii barbarilor. Ele pot fi intalnite
din Spania pana in Romania (Transilvania) si Polonia, din Norvegia si Islanda pana in Siria si
Palestina, ceea ce demonstreaza marea circulatie a ideilor purtate de calugari si nevoia de omogenizare.

Biserica manastirii din Cluny este considerata, in istoria stilului romanic, printre cele mai
representative monumente religioase, ramanand prototipul morphologic al stilului.

Biserica de la Cluny
sursa
 Biserica de la Cluny
sursa

Planul bisericii romanice continua traditia planului bazilical. Elementele componente sunt:

-o nava centrala
-2,4 nave laterale
-un transept (uneori 2 ca la Cluny)
-absida (numita si cor sau altar)
-absidiolele (capelele)
-de ambulatoriu (corridor de comunicare in jurul absidei)

Planul bisericii de la Cluny

sursa
Elevatia bisericii prezinta trei niveluri caracteristice: -nivelul arcadelor, care despart spatiile navei
central si ale navelor laterale;
-tribuna sau triforiumul, etaj superior situate deasupra navelor laterale;
-nivelul ferestrelor, care permiteau patrunderea luminii directe in nava centrala;

Biserica de la Cluny
sursa

Sistemul de acoperire, in functie de material, era: - sarpanta aparenta (lemn);

- bolta romanica (semicilindrica cu sectiunea semicirculara) – piatra. Aici se foloseau boltari, bucati de
piatra taiate si fatuite astfel incat sa se imbine una cu alta pentru a inscrie semicercul arcului curb.
Boltarii creau astfel semicercurile paralele ale boltii, pe toata lungimea acesteia, din loc in loc, la
interval egale, bolta fiind intarita cu centuri numite arce doubleaux care dublau si sustineau bolta in
punctele slabe.

Structura, scheletul constructiei, era formata din bolta romanica cu formle semicilindrice “in plin
cintru” si “bolta in leagan”, sustinuta de arce doubeaux, la randul lor, sprijinte la interior pe coloane si
la exterior pe contraforti. Masivi de zidarie, contrafortii preluau la exterior impingerile boltii. Grosimea
contrafortilor era direct proportionala cu unghiul facut de deschiderea arcului semicircular si cu
impingerile acestuia catre exterior.

Plastica fatadelor prezinta caractere specific indeosebi la fatada vestica, unde portalurile marcheaza
intrarile. In general, fiecare nava are correspondent un portal, respective bisericile cu trei sau cinci
nave au, corespunzator, pe fatada vestica trei sau cinci portale de intrare.

Portalul are ca elemente specific timpanul, de forma semicirculara, situate in partea de deasupra

intrarii acoperita cu reliefuri;

Lintelul, pe care sta timpanul, traversa orizontala, incastrata in zidurile laterale de piatra. Lintelul
este sustinut median de verticala unui stalp central, care desparte intrarea in doua parti.

Deasupra timpanului este arhivolta. Formata din semicercuri de zidarie in profil, cu sculpture in

relief, aceasta il onoreaza ca o diadema. Arcatura se sprijina pe colonete, imbratisand intrarea in
dreapta si in stanga. Semicercurile impodobite cu reliefurile arhivoltei, numite voussures, sunt
construite ca retrageri successive, motiv pentru care poarta numele de “timpan lunetar”.

Capitelele coloanelor suport ca si baza lor au discrete sculpturi in relief.

Caracteristici ale plasticii fatadelor:

-desfasurarea cladirii pe orizontala, masivitatea zidurilor, groase de 1-1,5m, austeritatea

si severitatea zidurilor, neimpodobite cu sculptura in ronde-bosse sau relief.
-ferestrele mici si inguste, cu deschiderea mica la exterior si largita la interior, pentru marirea
conului de lumina.

-separarea corpului fiecarei incaperi prin delimitarea volumetrica proprie si acoperisul

separat pentru fiacare incapere.

Ultimele doua caracteristici asigura rigoarea, logica si claritatea compartimentarii, citirea planului de
la exterior, de aici denumirea de “arhitectura sincera”.

Sculptura in relief

Oamenii erau inspaimantati de apropierea Apocalipsei, deci portalurile prezentau in panourile

timpanelor reliefuri cu tema Judecata de apoi. In axul central, Iisus Judecatorul este prezentat
in “mandrola” (element stilizat sub forma de sambure de migdala), la dreapta si stanga, descrescand ca
inaltime pana la limitele minime, sunt prezentate personaje umane aflate in timpul judecatii. Ingeri si
demoni au balante in mana, pe talere fiind asezate sufletele celor ce urmeaza a fi repartizate in rai, ori
in iad.

Solutiile morfologice folosesc legea cadrului. Compozitia stangace propane solutia repartizarii

frontale a personajelor in semicercul timpanului, urmarind descresterea dimensiunilor catre margini si
marirea lor spre centru, unde se afla Iisus, a carui inaltime este egala cu axul vertical median. Cresterea
sau descresterea dimensiunilor personajelor, in functie de cadrul semicircular al timpanului, a primit
numele de legea cadrului.

Stilizarile formelor urmaresc sugerarea suferintei. Angularitatea siluetelor creaza o ritmica

nelinistita, fractureaza continuitatea spatiului. Toate personajele apartin unei lumi patetice, in
suferinta si durere.

Sculptura in relief de la capitelurile coloanelor au subiecte inspirate din Biblie, scene din Noul
Testament, precum Cina cea de Taina sau stilizari ale fiintelor grotesti si fantastice. Simplificarea
formelor, gestica pantomimica impresioneaza prin economia mijloacelor si pregnanta austeritate.

Sculptorii au fost inspirati de creatiile greco-romane. Temele iconografiei, elaborate conform

principiilor dogmei religioase, au avut in sursele biblice subiectele inspiratiei artistice: Apocalipsaul,
Judecata de Apoi, Pacatul originar, Sacrificiul lui Abraham.

Pictura si artele decorative

Se dezvolta in atelierele mestesugaresti din cadrul manastirilor. Pictura de manuscris continua

traditia secolelor precedente, cunoscand o mare dezvoltare in Franta, Anglia, Italia si Spania.

Un loc deosebit il ocupa tesaturile. La biserica din Bayeux, din Franta, era expusa o tesatura care in
timp a devenit faimoasa, numita tesatura de la Bayeux, celebra datorita dimensiunii mari si a
fortei de expresie a stilizarii naratiunii.

Compozitia prezinta episoade din luptele de cucerire a Angliei de catre normanzi in secolul al XI-lea.

Biserici representative:

- Paray-le-Monial si Sainte Madeleine din Vezelay

-Saint Trophimes din Arles
-Notre-Dame-la-Grade din Poitiers

Biserica Saint Trophimes din Arles:

 sursa poze

Stilul romanic in afara Frantei

Anglia: catedralele din Peterbrough, Winchester, Durham au urmat modelelel franceze

Germania: catedralele imperial din Mainz, Worms si Speyer

Spania: Catedrala Santiago de Compostela

Italia: o viziune noua. In lucul structurii romanice massive, din blocuri mari de piatra, a fost folosit
sistemul zidariei cu umplutura de pietris si mortar intre doua placaje. Vechile traditii constructive ale
conceptiei ingineresti din Roma antica s-au pastrat in continuare.

La Pisa a aparut arhitectura gratioasa a unui stil original care recomanda etajarea arcaturilor si
decorarea bazei cu jocuri geometrice romboidale din marmura.

Romanicul florentin era caracterizat de siluete inspirate din arta antica, iar in decoratie cu alternante
din marmura alba si verde la exterior.
Pe teritorul Romaniei

-catedrala de la Alba Iulia, din care se pastreaza un relief de timpan cu scena Majestas Domini.
A fost distrusa de tatari si refacuta sub numele de Catedrala catolica Sfantul Mihail, arhitectura
romanica tarzie.

Abia in sec. XIII stilul romanic se instaleaza si la noi, in Transilvania, datorita coloniilor de sasi si
ordinelor calugaresti sosite din vestul Europei.

Biserica evanghelica Sf. Mihail din Cisnadioara a ramas in stare originala si e considerate cea
mai veche.

Biserica Sf. Mihail din Cisnadioara

sursa

Monumentele din aceasta perioada sunt modeste ca infatisare, dar au elementele morfologice specifice
stilului. Constructii din piatra, bazilici cu trei nave, cu acoperisurile distincte pentru fiecare incapere,
cu arce semicircular si ferestre inguste sunt la Cisnadioara, Ocna Sibiului, Cisnadie, Noul Sasesc.

-Manastirea Igris din Banat si manastirea Carta din jud. Sibiu.

BASORELIÉF, basoreliefuri, s. n. Lucrare de sculptură cu figuri scoase în relief pe un fond cu care fac corp
comun în stilul romanic în lemn,
Pictura în stil romanic avea la bază iconografia care era specific pentru nous ,pronaus în care era
reprezentat vechiul testament .
Programul iconografic variază în dependență de regiune și evoluțe.Accentul se pune pe spirit nu pe fizic
,capul este element dominant ,ochi mari ,privire fixă , se evită transferul venerației către imagine
.Iconografia bizantină ,are ca tehnici de ornamentare ,mozaic , picturilor au lăsat locul mozaicurilor.
Țesăturile erau folosite la biserica din Franța de la baio datorită întinderii mari ,cuprindea scene de luptă
dintre Anglia și Franța ,menirea utilizarea țesăturilor erau că motivele era scopul de a arăta că fost cucerită
anglia de către regele Franței , era mult mai eftin ,spațiul mult mai eficie
Manuscrisele era din piele de vită de pe burtă,în textul bibliei era scrisul împletită cu aur , arau costisitoare.
Construcția de bază biseica , foortificații masive,stilul romanic reprezentativ prin castelele și bisericile
sale ,acesta a pornit din imperiul lui carol cel mare,autorotățile politice au încercat reveniorea la stilul roman
a vechiului imper ,caracter masiv al constructoti, aveau ca scop să prezinte apoariyia unro noi autoritățui
,dfinanțarea era facută de impărat de otto , stiklul a fot adaptat de feudali și biserică ,cler care scoteau în
ptim plan unekle , in sec10-11 sa intins pe intreg yteritiroiu europei.
Deosebiri :
Stilul romanic se caracteriza prin pereți și construcții foarte masive ,față de construcțiile gotice ,
Construcțiile erau mai înalte în stilul gotic ,fapt permis de elemente noi precum arcul frant ,ccea ce nu este
caraccteristic pentru stilul romanic ,sculpturile în gotic sunt mai umanizate se renunță la vechile sculpturi ce
reprezentau monștri și animale mistice , în stilul gotic sculpturile erau la exterior ,apare tiburiul caroligian
care este bun turn ascutuțit , forma octagonală a turnului apare în Franța începînd cu sec.XVIII care sa
profilat în stilul gotic pentru a ridica în sus .Goticul este caracteristic urban.
Asemanări: Stilurile se profilează în lăcașele de cult și alte construcții
Drept de magdă?
Anumite orașe primesc autonomie care devin parte a sistemului feudal