GIORGIONE

Giorgione s-a născut în anul 1477 sau 1478 la Castelfranco, între Vicenza şi Treviso, Italia.
Este unul dintre cei mai renumiţi pictori ai Renaşterii. A murit în luna octombrie a anului 1510 în
Veneţia.
Nimic nu este cu adevărat cunoscut despre viața personală a lui Giorgione, cu excepția
legendelor raportate de biograful și artistul manierist Giorgio Vasari în cele două ediții ale
volumului ‘’Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți ‘’ aparute in 1550 și 1568.1

Pentru prima oara numele lui apare în două documente supraviețuitoare din 1507 și 1508 ca
Zorzi da Castelfranco (în dialectul venețian).2

Istoricul Vasari susţine că Giorgione şi-a petrecut copilăria în Veneţia, fiind elevul pictorului
Giovanni Bellini, unul dintre cei mai importanţi maeştrii ai şcolii veneţiene. În această perioadă
deprinde tehnica redării luminii care a fost introdusă de Antonello da Messina, dar este influenţat
şi de inovaţiile aduse de Vittore Carapacio în pictură. Influența lui Bellini este evidentă și în
folosirea de către Giorgione a luminii, atmosferei și culorii, pentru a da caracterul și compoziția
distinctivă operelor sale.3

În perioada anului 1500 când celebrul Leonardo da Vinci se afla în Veneţia, Giorgione este
pur şi simplu fascinat de minunatele sale creaţii. Pe lângă tablourile in ulei ale lui da Vinci,
Giorgione este influenţat şi de picturile lui Perugino, ale lui Lorenzo Costa şi de picturile
flamande.4

1
G. Vassari, Vieţile celor mai de seamă pictori, sculptori şi arhitecţi
vol.I, Editura Meridiane, Bucuresti 1962, p.280.
2
P. Della Pergola, Giorgione, Editura Aldo Martello, Milano, 1955, p.7.
3
G.Vassari, op.cit.,pp. 280-281.
4
Ibidem. p. 281.
 La randul sau Giorgione a fost o sursa importanta de inspiratie pentru alti artisti renascentisti,
Tițian fiind desigur, cel mai important elev al maestrului din Castelfranco. Însă și pictori precum
Palma Vecchio (1480-1528), Girolamo Savoldo (1480-1548), Sebastiano del Piombo (1485-
1547), Dosso Dossi (1489-1542), Giulio Campagnola (1482- 1515) si Tintoretto (1518-1594)
sunt influențați de giorgionism. 5

Deoarece cercetarea dispune de foarte puține izvoare cu privire la viața artistului și doar de
patru tablouri care îi pot fi atribuite acestuia cu certitudine, a apărut la începutul secolului al XX-
lea o dispută între cercetătorii care tind să includă în corpul operei sale, bazându-se pe criterii
stilistice, un mare număr de picturi (așa-numiții "pan-giorgionisti") și cei care îi asumă doar un
număr foarte restrâns de lucrări.
Operele care îi pot fi atribuite lui Giorgione datorită marturiilor de epocă sunt:
-Tabloul de altar pentru catedrala din Castelfranco, menționat de către Ridolfi în 1648 drept
operă a lui Giorgione.
- Laura, tablou cu o atribuție anterioară pe verso.
-Furtuna, tablou descris de către Michiel în cadrul colecțiilor lui Gabriele Vendramin.
-Cei trei filosofi, tablou descris de către Michiel în cadrul colecțiilor lui Taddeo Contarini.6

La Pala di Castelfranco sau Madonna di Castelfranco.

Talentul lui Giorgione s-a manifestat pentru prima dată în 1504, când a realizat tabloul de altar
pentru catedrala San Liberale din Castelfranco, la comanda condotierului Tuzio Costanzo in
memoria fiului sau Matteo. 7

Artistul tratează tema tradițională (Fecioara cu Pruncul Iisus și doi sfinți). Piesa subliniază
noutatea picturii lui Giorgione: Fecioara este așezată pe un tron înalt plasat pe o bază de
marmură simplă și solemnă, situată chiar deasupra unui perete acoperit de o pânza, care o
desparte de un peisaj cu vedere spre orașul natal al pictorului. Madonna di Castelfranco este
adesea comparată cu Laura, o pictură ulterioară a lui Giorgione și arată modul în care stilul lui s-

5
https://www.britannica.com/biography/Giorgione. Accesat la 08.01.2018, 13:46.
6
C. Suter, Istoria artelor plastic, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti 1967, p. 244.
7
G. Vasari, op.cit., p. 282.
a schimbat până în 1506 când a fost produsă acea pictura. Aici, italianul folosește lumină foarte
evocativ pe suprafata lucrării pentru a face pictura să iasă în evidență.8

Prova di Mosè sau Proba de foc

Prova di Mosè este o pictura in ulei a lui Giorgione, datand la 1502-1505 si pastrata in galeria
Uffizi din Florenta. Tabloul ilustrează o scenă dintr-o legendă despre copilăria lui Moise, care ar
fi fost supus, copil fiind, unei probe de foc pentru a-i demonstra puterea supranaturală. Pruncul
Moise trecand nevătămat peste această probă.9

Venere dormiente sau Venus dormind

Venus dormind (c. 1510) se afla la Palatul Zwinger din Dresda. Sursele ne spun ca tabloul a
rămas neterminat la moartea lui Giorgione.10

Marcantonio Michiel a declarat că sarcina de a adăuga fundalul peisajului a căzut la Titian.

Tabloul, executat la comanda lui Girolamo Marcello, introduce o noutate ce va avea un succes
uriaș în istoria de mai târziu a picturii si anume reprezentarea fără nicio reținere a nudului
feminin.11

La tempesta sau Furtuna

La tempesta este o piatră de hotar în pictura peisagistică renascentistă, datata la 1502/1503,

conservată în Gallerie dell'Accademia din Veneția.12

Aceasta a fost pictata cu o tehnică deosebită, ceea ce Vasari numește "stilul nou" ("maniera
nuova"), fără un desen pregătit dinainte. Lucrarea îi este atribuită lui Giorgione de către Michiel,
care avusese posibilitatea să o vadă în 1530 în colecția lui Gabriele Vendramin. 13

Din punct de vedere stilistic, Tempesta reprezintă faza de maturitate în creația pictorului.
Magistrală este viziunea naturalistă a vegetației și a ruinelor, culorile estompate de brusca lumină

8
https://www.skuola.net/storia-arte/rinascimento-romanticismo/giorgione-pala-castelfranco. Accesat la 08.01.2018,
14:25.
9
https://www.virtualuffizi.com/La-Prova-di-Mosè. Accesat la 09.01.2018, 13.40.
10
G. Vasari, op.cit., p. 283
11
https://www.wga.hu/Venere-Dormiente/Giorgione. Accesat la 09.01.2018, 13.58.
12
P. Della Pergola, op.cit. p. 10.
13
Ibidem, p. 11.
a unui fulger. Tematic, Giorgione alege deci tocmai starea cea mai perisabilă a reprezentării, cu
totul dependentă de condițiile atmosferice ale scenei.14

Il tramonto sau Apus de soare

Apus de soare este o pictură în ulei, datata la 1505-1508 și păstrată în Galeria Națională din
Londra. In aceasta opera avem reprezentat pe San Rooco și San Gottardo, pictat probabil sub
impresia unei epidemii de ciumă ce s-a abătut în anul 1504 asupra peninsulei italice. Figura
Sfântului Gheorghe cu balaurul în partea de sus din dreapta a tabloului a fost adăugată de un
restaurator trei secole mai târziu. Semnificatia acetui tablou nu a fost deslusita nici pana in ziua
de astazi, astfel devenind una dintre cele mai controversate opere ale lui Giorgione.15

I tre filosofi sau Cei trei filozofi

Lucrarea "Cei trei filozofi" este o pictura a lui Giorgione, realizata in 1504-1505 sau (1508)
fiind păstrată în Muzeul de Istorie a Artei din Viena. Giorgione realizează compoziţia „Cei trei
filozofi” pentru Taddeo Contarini. Şi în acest caz există divergenţe în legătură cu cele trei
personaje reprezentate. Opinia cea mai răspândită este că nu ar fi vorba de filosofi, ci de cei trei
magi din Răsărit care aşteptă apariţia stelei vestitoare a naşterii lui Hristos. În acest tablou
Giorgione se înfăţişează pe sine în postura celui mai tânăr dintre cei trei înţelepţi.16

Imaginea, totuși, are propriul farmec unic, unde relația dintre figuri și contextul natural pare să
fie armonioasă și echilibrată. Deși personajele ocupă doar jumătatea dreaptă a picturii,
compoziția se bazează pe verticala centrală care se deschide în triunghiul luminos al peisajului,
iar în partea de jos formează piatra pe care sunt plasate cele trei personaje.17

Pe margini există fundații foarte întunecate din copaci și frunziș și din peșteră de cealaltă
parte. Sentimentul general este o armonie fundamentală între lume și cunoștințele sale, un
obiectiv care nu este imposibil, dar care necesită doar studiu și raționalitate, exprimând astfel un
sentiment larg răspândit în clasa nobilă și intelectuală a timpului.18

14
C. Suter, op.cit., p. 244.
15
https://www.nationalgallery.org.uk/paintings/giorgione-il-tramonto-the-sunset. Accesat la 09.01.2018, 14.12.
16
G. Vasari, op.cit., p. 284
17
https://www.wga.hu/I-tre-filosofi /Giorgione. Accesat la 09.01.2018 14.34.
18
https://www.skuola.net/storia-arte/rinascimento-romanticismo/giorgione-tre-filosofi. Accesat 09.01.2018, 14.54.
Laura

Laura, opera cunoscuta ca “Portretul unei tinere mirese”, pictat in anul 1506 ce se afla în
Muzeul de Istorie a Artei din Viena. Numele lucrarii se presupune a fi Laura din cauza
ramurilor de laur din spatele ei. Artistul a pictat probabil portretul unei curtezane din Veneția.
Senzualitatea emanată de tablou întărește această presupunere, mai ales că Giorgione - așa cum
notează Vasari - "era un mare iubitor al aventurilor amoroase.19

Concerto campestre sau concert câmpenesc

Concertul campenesc este o pictură în ulei pe panza datând din anul 1510 și păstrată în
Muzeul Luvru din Paris.20

După majoritatea istoricilor de artă, tabloul Concert câmpenesc ar fi opera exclusivă a lui
Giorgione, deși o contribuție a lui Tițian nu este exclusă. Este surprinzătoare zugrăvirea laolaltă a
nudurilor de femeie și a bărbaților îmbrăcați. Tema corespunde preocupărilor pe care i le atribuie
contemporanii lui Giorgione; frumusețea feminină, muzica, lirismul exprimat prin atmosferă și
peisaj.21

Dupa unele consemnari, artistul Giorgione di Castelfranco isi gaseste sfarsitul in jurul varstei de
doar 33 de ani in Venetia rapus in urma unei epidemii de ciuma.22

In concluzie, desi nu avem documente in care sa ateste intreaga sa activitate, Giorgione

reprezinta un pilon al Renasterii și un pionier în lumea artei - responsabil de utilizarea sporita a
picturilor in uleiuri, introducand in lumea artei o noua modalitate de reprezentare a nudurilor si
lasand in urma o mostenire din care se vor inspira numerosi artisti consacrati.

19
G. Vasari, op.cit., pp. 284-285.
20
Ibidem, p.286
21
C. Suter, op.cit., p. 244.
22
Ibidem, p.245.