Venus din Milo

Venus din Milo este o sculptura a antichitatii grecesti, ce reprezinta un personaj de o frumusete clasica, considerat adesea femeia perfecta. Inca din 1821, de cand a sosit la Muzeul Luvru, in Paris, Venus din Milo a devenit una dintre cele mai celebre sculpturi antice. Venus din Milo este descrisa ca o lucrare antica, pentru ca provine din vremurile grecesti sau romane. Sculptura a fost descoperita in 1820 de un taran, pe insula greceasca Melos, si a fost achizitionata de ambasadorul francez, marchizul de Rivire. El a oferit-o regelui Ludovic XVIII al Frantei care a donat-o Muzeului Luvru. Eruditii de la sfarsitul secolului al XIX-lea au considerat ca sculptura reprezentand-o pe Venus din Milo dateaza aproximativ din 100 i.Hr fiind atribuit lui Alexandros de Antioch(iniial a fost atribuit, eronat, lui Praxiteles). Venus din Milo datoreaza o mare parte a celebritatii sale faptului ca criticii din secolul al XIX-lea au considerat-o apogeul frumusetii feminine. Frumusetea lui Venus din Milo este idealizata: un sistem elaborat de proportii si o postura aleasa cu grija sunt utilizate pentru a perfectiona corpul uman. Venus, zeita dragostei si a fertilitatii, a fost una dintre temele frecvente ale artistilor care doreau sa ilustreze frumusetea feminina. Exista doua sculpturi elenistice ale zeitei, Venus Capitolina si Venus Medici, care au avut o influenta covarsitoare asipra artistilor ce au urmat. Ambele utilizeaza postura Venus pudica, in care Venus, aflata in picioare, isi acopera cu mainile, cu modestie, sanul si pubisul. Venus din Milo este de factura diferita: este partial drapata si bratele si piciorul drept lipsa au dus la speculatii nesfarsite privind postura acesteia. S-a sugerat ca ar face parte din tipul cunoscut sub denumirea de Venus victrix si ca ar trebui sa tina in mana marul aurit oferit de Paris ca premiu pentru ca ar fi mai frumoasa decat Junona si Minerva. Unul dintre motivele care au facut ca Venus din Milo sa devina imediat atat de celebra l-a reprezentat marea publicitate care i s-a iscat in 1821, la sosirea sculpturii la muzeul Luvru. In termeni generali, aceasta a fost rezultatul neoclasicismului, o miscare culturala care a cuprins Europa in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, si care propovaduia intoarcerea la idealurile artei antice sau clasice.