Lipovenii

Introducere
• Lipovenii sunt un mic grup etnic slav, de origine rusească. Membrii comunității lipovene
locuiesc în special în județul Tulcea, precum și în zona Bugeacului (mai ales în preajma
orașului Vâlcov) din regiunea Odesa, Ucraina. Mici grupuri de lipoveni trăiesc și în Moldova,
inclusiv în Bucovina, dar și în județele Brăila, Constanța și Ialomița.
• Din punctul de vedere al etimologiei, cercetătorii au înaintat mai multe ipoteze referitoare
la originea termenului „lipoveni”. Una dintre ele se bazează pe toponimul mitic, Lipova, iar o
altă ipoteză, cea sacrală, aduce în discuție numele unei sărbători, „filippovka”. Conform
ipotezei apelative, denumirea vine din cuvântul rusesc „lipa”, care înseamnă „tei”- cvcopac
din lemnul căruia sunt fabricate numeroase obiecte gospodărești, inclusiv vâslele lotcilor. O
altă explicație, care poate fi luată în considerare, este faptul că acest grup etnic a trăit, vreme
îndelungată, în pădurile de tei din sudul Basarabiei. Unii cercetători români și moldoveni
consideră plauzibilă originea etnonimului de la o localitate numită Lipoveni din Republica
Moldova, dar alții afirmă că, dimpotrivă, toponimul provine de la lipoveni, ca populație. În
fine, mai există și o ipoteză antroponimică: de la Filipoveni, provenind din rusescul Filipp >
filippovcy sau filippovane („adepții lui Filipp”, rom. (fi)lipoveni cu „fi”- suprimat prin
afereză), adepții lui Filipp Pustosviat (1672-1742).
 Rusii lipoveni se disting în societatea românească prin atașamentul lor necondiționat față de
credința moștenită de la strămoși, mergând până la cele mai mici detalii. Chiar și ritualurile și
obiceiurile lor populare se încadrează profund în învățătura și morala creștină, având o încărcătură
sacrală deosebită.
 Istoria
După sinodul din 1654 în care Patriarhul Nikon a reformat biserica rusă, autoritățile laice și
religioase au început să ia o serie de măsuri restrictive, care au culminat, odată cu venirea la
putere a lui Petru cel Mare (1682-1725), prin introducerea unor măsuri drastice de europenizare.
Refuzul unor credincioși de a accepta înnoirea și taxele insuportabile au dus la nemulțumiri.
Ulterior, staroverii (credincioșii de rit vechi) au luat drumul pribegiei, răspândindu-se în întreaga
lume (Polonia, Austria, Canada, Alaska, Japonia etc.), inclusiv la gurile Dunării, în Dobrogea.
De ce aici? Tocmai pentru că, la origine fiind pescari, din zona râurilor Don și Nipru, și-au putut
relua practicarea acestei meserii.
Lipovenii au ajuns în Principatele Române, în secolul al XVIII lea, în zona Moldovei şi a
Dobrogei. În Moldova s-au stabilit comunităţi de ruşi rascolnici, cu precădere pe teritoriul de
astăzi al judeţelor Suceava, Galaţi, Vaslui şi Botoşani. În municipiul Botoşani, lipovenii,, s-au
aşezat la marginea oraşului. Acel loc este cunoscut şi astăzi drept mahalaua lipovenească, locul
nefiind ales întâmplător, întrucât dispunea de suprafeţe de teren bune pentru agricultură, dar şi
zone mlăştinoase. „S-au aşezat în această zonă mărginaşă a oraşului, mlăştinoasă, dar care oferea
posibilitatea de a pune în practică principala lor îndeletnicire, legumicultura, grădinăritul. Primul
lucru pe care l-au făcut a fost ridicarea unei biserici. La început de lemn, apoi la 1850, actuala
biserică, de zid, cu hranul Naşterea Maicii Domnului.
 Lipovenii au practicat şi comerţul, mai ales cu alte comunităţi de ruşi de pe teritoriul de
atunci al României. Pe scurt, duceau din Botoşani grâne şi aduceau de la Galaţi peşte. Aşa se
face că lipovenii au devenit principalii furnizori de trufandale, verdeţuri şi peşte ai pieţelor din
nordul Moldovei. Peştele şi legumele au devenit un adevărat brand lipovenesc, mai ales la
Botoşani. Totodată, au început să confecţioneze obiecte de uz casnic sau religios. Un
important membru al comunităţii lipoveneşti, Pavel Iacovlov, a ajuns să pună, în secolul al
XIX-lea, la Botoşani, o industrie care l-a făcut faimos în toată ţara, dar şi peste hotare.
„Dincolo de legumicultură, care era foarte vizibilă, prin faptul că Piaţa Centrală din Botoşani
era dominată de produsele lor, lipovenii participau la amenajări hidrografice, erau vestiţi
apicultori, pomicultori, frânghieri. Făceau comerţ, ceea ce le oferea venituri consistente.
Au contribuit la dezvoltarea oraşului atât economic, cât şi cultural. Unul dintre cei mai
importanţi reprezentanţi ai comunităţii a fost şi Pavel Iacovlov, cel care a deţinut cea mai mare
fabrică de lumânări, cu renume în ţară şi străinătate, cu un număr record de angajaţi pentru
acea vreme.
Deci, cum vedem Lipovenii au adus o mare contribuție la dezvoltarea economiei românești.
 Concluzie
Chiar dacă astăzi trăim înconjurați de modernism, tendințele tehnologice se
schimbă de la o zi la alta iar timpul devine tot mai comprimat, trecutul istoric
reprezintă pentru rușii lipoveni un tezaur bogat, adânc înrădăcinat în memoria
colectivă. Familiile de ruși lipoveni prețuiesc și perpetuează tradițiile și obiceiurile
populare transmise din strămoși, din generație în generație.
Până astăzi, copiii de la o vârstă fragedă sunt învățați abilități religioase,
dragostea de a citi în slavona bisericească (limba de cult în bisericile ortodoxe vechi
credincioși), dragostea pentru icoane, biserici și slujbe divine. În familie și
comunitate se apreciază respectul față de bătrâni, grija față de cei mai tineri și
ajutorul reciproc între semeni, precum și responsabilitatea părinților de a-și crește
copiii în spiritul tradițional și religios, așa cum au primit la vremea lor. la rândul său,
educația în spiritul valorilor morale și spirituale în cadrul familiei.
Lipovenii continuă dezvoltarea acestei moșteniri spirituale autentice, care s-a păstrat
pe meleagurile României de mai bine de trei secole.