Casa cu Lei

Cladirea de la malul marii a fost construita dupa planurile arhitectului roman

Ion Berindei, intre anii 1895 şi 1898. Detalii de structura exterioara, dimensiunea
si ancadramentele ferestrelor, intrarea, leii caracteristici sunt reflectari ale stilului
neorenasterii italiene, cu elemente neoclasice. Casa a apartinut negustorului
armean Dicran Emirzian, un membru marcant al comunitatii armene care avea, in
centrul Constantei, un magazin cu marfuri de lux – „La Luvru”.

Fatada principala
Fatada principala spre strada Dianei este reprezentata prin cele patru coloane de
ordin colosal, cu socluri inalte de piatra. La partea superioara a fiecarei coloane
prin amplasarea cate unui leu din piatra s-a realizat un efect arhitectonic aparte
conferind constructiei originalitatea despre care amintim aproape de fiecare data
cand este vorba de aceasta cladire. Latura sud-vestica (dinspre port) si cea
rasariteana se intregesc in pastrarea echilibrului arhitectural prin cate doua
balcoane dispuse marginal la primul etaj. Unele elemente de expresie au fost
suprimate de-a lungul anilor din varii considerente. Cladirea a suportat
transformari şi degradari majore in perioada 1974 – 1977 cand a fost folosita ca
sediu pentru intreprinderea miniera „Dobrogea”.

Vedere aeriana
De-a lungul istoriei sale, dupa ce Dicran Emirzian a hotarat sa isi mute
resedinta in alta parte, Casa cu Lei a fost resedinta unui magistrat impatimit de
arta, chiriasul Lazar Munteanu. Legenda spune ca o plimbare prin fata Casei cu
Lei, un geam deschis al cladirii si niste tablouri din camera lui Lazar Munteanu i-
au sadit in suflet armeanului Krikor Zambaccian dragostea pentru arta. Unul dintre
cei mai reprezentativi armeni pentru Constanta, Krikor Zambaccian a fost
colectionar si critic de arta, membru corespondent al Academiei Romane, iubitor
de frumos ce a inventat conceptul de consignatie de arta. Colectia sa de arta
moderna romanească si franceza, donata statului, se afla in muzeul care ii poartă
numele in Bucuresti.
 Imagine de epoca
Dupa primul razboi mondial, Casa cu Lei a devenit, pentru scurt timp,
sediu de banca, documentele vremii indicand ca acest lucru s-a intamplat in 1921.
Apoi, in Casa cu Lei a locuit Bebi Emirzian, fiul lui Dicran, pana in 1941, cand s-a
mutat la Bucureşti. Imobilul a avut apoi mai multi chiriaşi, iar in 1950 a fost
nationalizat. In anii ’70, Casa cu lei a trecut printr-un proces de restaurare, fiind
transformata intr-un restaurant celebru la vremea aceea, care a functionat pana in
primii ani dupa Revolutia din 1989.
 Leu – detaliu

Acum, Casa cu Lei, care de cativa ani este in proprietate privata, este inchisa
intrucat are nevoie de reparatii importante pentru putea fi din nou functionala.
Paradoxul face ca aceasta cladire sa fie detinuta de omul cunoscut drept cel mai
important om de afaceri al Constantei si unul dintre cei mai potenti investitori ai
Romaniei.