Piazza del Popolo

La malul Tibrului, Piazza del Popolo se deschide ca o enorma elipsa, cu biserici, fantani si
monumentelele de marmura ale evenimentelor istorice din Roma antica. Din antichitate, intrarea de
nord in oras a format un culoar spre oras prin intermediul portii din zidurile Aureliene. Desi acum
cunoscuta ca Porta del Popolo, a avut mai multe de numiri de-a lungul secolelor. A fost initial numita
Porta Flaminia de catre Imparatul Aurelian care a comandat construirea sa, in perioada Medieval
Timpurie, a fost numita Porta San Valentino, dupa cea mai apropiata Catacomba. In cele din urma s-a
convenit asupra denumicirii actuale, datorita apropierea de biserica Santa Maria del Popolo, care este
situata chiar langa poarta.

In timpul Evului Mediu a fost cunoscuta ca Piazza del Trullo, dupa fantana conica care se afla in
centru, ce aminteste de o asezare tipica sud-italiana. Denumirea actuala poate fi atribuita si plopilor,
"populus" in latina care inseamna si popor, deci numele ar fi bine ales dat fiind ca aici se tineau
evenimente publice precum targri, jocuri si executii.

Secole de-a randul aici a fost situata o fantana publica, adapatoare pentru cai si loc de spalat hainele
pentru spalatorese. Sixus V in 1589 a fost cel care si-a indreptat atentia spre piata. Fantana Trullo,
sub supravegherea lui Domenico Fontana, trebuia sa fie inlocuita cu obeliscul egiptean al lui Ramses al
II lea, sub, mai mic putin si mai recent decat cel din San Giovanni, adus initial in oras de Augustus si
pus la Circus Maximus.

Transportarea si montarea acestuia in piata a creat un aspect mai regal si mai putin domestic. Patru lei
strajuiesc bazinul de apa, acestia fiind adaugati obeliscului in 1823, in timpul lui Papa Leo
XII. Urmatorul eveniment istoric care a rezultat in lucrari efectuate in Piazza del Popolo este venirea
reginei spaniole Cristina. Dorinta ei de a se converti la catolicism a adus-o la Roma in 1655, iar la
intrarea in oras a vazut panorama care se deschide dupa Porta del Popolo. Bernini a fost insarcinat cu
restaurarea fatadei interioare a anticii porti pentru venirea reginei. Desupra arcadei s-a instalat o placa
cu inscriptia FELICI FAUSTOQUE INGRESSUI MDCLV (Pentru o intrare fericita si propice 1655). Intrarea
reginei spaniole in Roma a fost asa de fericita incat aceasta a ramas aici.

La sfarsitul secilului al XVIII-lea, in perioada invaziei napoleonice, multimile de vizitatori si pelerini

care au intrat in Roma prin porta del Popolo au condus la ideea de moedrnizare a acesteia.

Pana in secolul al XIX-lea piata a avut o forma trapezoidala, ce convergea spre poarta. In timpul epocii
napoleonice, Prefectul Francez, Tournon a fost numit in fruntea Comisiei de Ornamentare din Roma.
Vladier, un arhitect din Roma a primit insarcinarea de a reface piata, ceea ce a si facut, intr-un mod
uimitor. Lucrarile au inceput in 1816 si au durat 8 ani, constituind si prima data, de cand se instalase
ocupatia franceza, cand prizonierii nu au fst folositi pentru munca.
Proiectul presupunea mentinerea intacta a cladirilor importante deja existente: 3 biserici, Santa Maria
Del Popolo, Santa Maria di Montesanto, Santa Maria dei Miracoli, obeliscul, Porta del Popolo si Via del
Corso.

Structurile laterala au fost demolate si piata a devenit o elipsa, avand exedras spatioase. In timpul
Papei Leon XII acestea au sustinut fantanile lui Neptun intre doi tritoni si a zeitei Roma, pe fiecare
parte, adaugate in 1823. Astfel piata a devenit accesibila dintr-o parte in alta, si din fiecare capat.

O idee sclipitoare a dus la legarea pietei de parcul Pincio de pe dealul de deasupra printr-o cascada
unduitoare de scari si rampe. Refacerea pietei a fost ultima contributie papala la arhitectura romei si in
multe moduri ii reflecta speloandoarea, uimind orice vizitator.

Toate acestea sunt acccentuate de cele 3 biserici dedicate Fecioarei, care inconjoara obeliscul dedicat
zeului soare egiptean.

Gradinile lui Sallust

Gradinile lui Sallust erau gradini romane realizate de istoricul Sallust, cu ajutorul averii stranse ca
guvernator al Africii Nova, nou cucerita provincie a Numidiei. Gradinile ingrijite ocupau o zona
insemnata in sectorul de nord vest al Romei, care a devenit Regiunea VI, intre dealurile Poincian si
Quirinal, aproape de Via Salaria si mai apoi Porta Salaria. Aceasta zona este cunoscuta ca Sallustiano.

Gradinile imbogatite cu multe structuri aditionale in cele 4 secole de existenta contineau multe
pavilioane, un templu inchinat lui Venus, un porticus si sculpturi monumentale. Alte elemente gasite in
gradini includ: Obelisco Sallustiano copie a unui obelisc egiptean care acum sta in fata
bisericii Trinita dei Monti din Piazza di Spagna, deasupra Scarilor Spaniole. Sculpturile cunoscute ca
Gal Murind si Gal ucigandu-si sotia si sinucizandu-se Tronul Ludovii, gasit in 1887 si tronul Boston
gasit in 1894 Amazon inghenuncheat descoperit in 1888 aproape de Via Boncompagni, la 25 de m de
Via Quintino Sella, Museo Conservatori.

Gradinile au fost cumparate de Tiberius si mentinute mai multe secole de catre imparatii romani ca
atractie publica. Imparatul Nerva a murit de febra, in vila din gradini si au ramas o resedinta imperiala
pana au fost pradate de Gotii lui Alaric in 410, care au intrat in oras prin gradina. Cu toate acestea
gradinile nu au fost abandonate complet.

Villa Medici si gradinile sale

Gradinile Villa Medici sunt situate pe Dealul Pincio si ocupa o suprafata mai mare de 17 acri.
Gradinile sunt o oaza superba ce ofera privelisti uimitoare ale orasului si totodata un loc izolat. Inainte
se gaseau gradinile lui Lucullusm care au fost restructurate intr-o gradina peisagistica cu drumuri
sculpturi si fantani. Intreaga proprietate a fost cumparata de familia De Medici in 1580.
Villa Medici, un spelndid constituent al intregului ce-l reprezinta aceste gradini, a fost lasata
mostenire conducatorilor Florentei dupa stingerea genealogiei. Mai tarziu Napoleon Bonaparte a
instalat aici Academia Franceza. Structura a fost deschisa vizitarii in 1928 pentru a gazdui expozitii
temporare, concerte si diferite evenimente. Intregul complex arhitectural cuprinde vila si gradinile
adiacente care sunt o continuare a gradinilor Borghese si se alfa aproape de Trinita dei Monti.

Scarile Spaniole

Cu planul sau caracteristic in forma de fluture, Scarile Spaniole (Piazza di Spagna) sunt una dintre
cele mai faimoase imagini din lume, fiind unul dintre cele mai maiestruoase monumente ale stilului
Baroc din Roma. In perioada Renascentista piata era cea mai faimoasa atractie turistica din oras:
atragea artisti si scriitori si era plina de hoteluri elegante, hanuri si rezidente.

La sfarsitul secolului al XVII-lea a fost denumita Trinita dei Monti, dupa biserica care domina piata de
la inaltime, iar ulterior denumita Piazza di Spagna datorita Ambasadorului Spaniol care rezida
aici. La picioarele scarilor veti putea vedea faimoasa fantana Barcaccia, lucrarea lui Pietro Bernini si a
fiului sau Gian Lorenzo. Cel din urma a fost creatorul celor mai importante piese de rezistenta de arta
baroca din oras, inclusiv renumitul baldachino al Basilicii Sfantului Petru.

Cu forma sa caracterisitica a unei corabii care se scufunda, fantana aminteste de inundatia istorica
cauzata de Tibru in 1598 si are la baza o legenda locala care spune ca un vas de pescuit luat de apele
revarsate a fost gasit in acel loc. In realitate ideea vasului a fost inventata de Bernini pentru a scapa
de o problema tehnica ce rezulta din presiunea scazuta a apei. Soarele si albina cu care este
ornamentata sunt simbolurile familiei Barberini si o referinta la Papa Urban al VIII-lea care a comandat
aceasta lucrare. Cu toate acestea principala atractie a pietei o reprezinta totusi scarile din fata Trinita
dei Monti.

Construite la cererea lui Inocentiu al XII-lea si create de Francesco De Sanctis in secolul al XVIII-lea,
aceasta realizare arhitecturala indrazneata prezinta rampe si scari care se intersescteaza si se deschid
ca un evantai, reprezentand o solutie eleganta pentru a lega piata de Biserica Trinita de deasupra,
devenind totodata una dintre cele mai interesante si adorate obiective turistice ale orasului. Piata
trebuie admirata primavara cand rampele sunt acoperite cu flori si arhitectura se pierde pe fundalul
unei panoplii de culori.
Colosseumul

Atunci cand Colosseumul se va prabusi Roma ii va urma, iar atunci cand va cadea Roma, intreaga
lume se va sfarsi.

Impratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane, a nceput construc ia Colosseumului [1] n

anul 72 d.Hr.. Aceasta a fost ncheiat n anul 80 d.Hr., la un an dup moartea lui Vespasian.

Uriaul amfiteatru a fost construit n locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero n
centrul Romei, care includea de asemenea i Domus Aurea [2], ct i statuia Colossus. Aceast gigantic
statuie a lui Nero, de 36 de metri nlime, care l prezenta pe mprat n chip de zeu al soarelui a dat
numele actual al construciei - Colosseum. Statuia, amplasat lng amfiteatru, a fost demolat
ulterior. Nu numai statuia, dar i amfiteatrul ofereau o privelite grandioas. n form de elips, cu axa
mare de 186 m, axa mic de 150 m, avea un perimetru de 520 m si o nlime de 55 m, oferind locuri
pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundaia pe care a fost construit avea 12 metri grosime.

Profetia calugarului englez reflecta admiratia intregii lumi medievale. Chiar si astazi monumentul este
simbolul Imperiului Roman. Initial numit "Anfiteatro Flavi", numele de Colosseum fiind un adaos
barbar, a fost comandat de Vespasian in 72 d.Hr. si a fost inaugurat de Titus in 80 d.Hr. Cativa ani mai
tarziu Domitian i-a adus unele adaosuri. De forma eliptica, masoara 188 pe 156 m, cu o inaltime de 56
m. Are 76 de intrari astfel ca poate primi 5000 oameni pe minut. Are o capacitate de 50.000 de locuri
si in caz de urgenta intregul amfiteatru poate fi evacuat in circa 10 minute.
Construit din caramida si ciment, exeriorul Colosseumului a fost placat cu travertin si interiorul cu
marmura. Are trei nivele de arcade, fiecare realizate intr-un stil diferit: Doric, Ionic, Corintic. Arcadele
sunt acoperite de un zid cu semicoloane corintice si deschideri, urmate de un alt rand de arcade cu
cornise, care la un moment dat sustineau stalpi peste care se gasea Velario, un fel de copertine care
protejau spectatorii de soare. Tribunele (cavea) erau dispuse la trei nivele diferite: podium-ul cu loja
imperiala, rezervata pentru nobili, "ordine del mezzo",pentru cetatenii romani cu un anumit rang, apoi
"suma" pentru restul oamnilor.

Lupta gladiatorilor a fost scoasa in afara legii in 404 d.Hr. dar luptele cu animale au durat pana in
secolul al VI-lea. Structura, slabita de numeroase cutremure (1231, 1255, 1349), tindea sa devina un
morman de moloz, materialele fiind utilizate pentru construirea de fortarete, biserici si palate. In cele
din urma a fost salvata de Papa Benedict XIV, care in 1750 a declarat: "acesta este un loc sfant, unde
s-a scurs sangele martirilor crestini".