Turismul din Europa

Turismul
Europa este leaganul turismului international. Aceasta a luat nastere la inceputul
secolului al XIX- lea, din obiceiul tinerilor britaniei instariti de a face o calatorie “ pe
continent inainte de a se casatori “. Ulterior, aceasta a devenit o dorinta si chiar o
necessitate pentru toti oamenii care doresc sa cunoasca lumea, sa se recreeze sis a
se odihneasca .
Europa este cel mai vizitat continent, aici inregistrandu-se ¾ din numarul total al
turistilor internationali de pe glob .
Pe continental european se afla tarile cu cele mai multe sosiri de turisti si cu cele
mai mari venituri din turism, cum ar fi indeosebi : Franta, Spania si Italia, care
primesc anual intre 50.000.000 si 60.000.000 de turisti .
Alte tari cu turism dezvoltat sunt : Regatul Unit, Elvetia, Austria, Grecia,
Gremania, Portugalia, Cehia, Polonia, Ungaria, Olanda si Belgia ; Satele foarte mici (
Andorra, San Marino, Monaco, de regula, ca principala sursa de venituri, turismul .
In Europa se remarca mai multe tipuri de turism :
- balneo – maritime ;
- cultural – istoric ;
- turism montan ;
- sporturi de iarna .

Turismul balneo – maritim, legat de plajele europene ( cura helio – marina si

serosoli ) este foarte dezvoltat pe tarmurile Marii Mediterane .
Principalele statiuni sunt : Palma de Mallorca si Valensia ( in Spania ), Nisa si
Cannes ( in Franta ), Lan Remo ( in Italia ) s.a. Alte statiuni exist ape tarmurile Marii
Negre, pe tarmurile marilor nordice ( Marea Baltica, Marea Nordului, Marea Irlandei )
si pe tarmul Oceanului Atlantic, unde mai cunoscute sunt : Estoril ( Portugalia ), San
Sebastian ( Spania ), Biarrits ( Franta ) .
Exista, de asemenea, statiuni care valorifica apele minerale : Vichy ( in Franta ),
Karlovy Vary ( in Cehia ), Baile Herculane ( in Romania ) .
 Turismul cultural – istoric este, de asemenea, bine dezvoltat, intrucat pe
continental europen exista multe realizari omenesti demne de adirat intre care :
- vestigii istorice : ruine de cetati- orase grecesti, castre romane, amfiteatre ( cel
grecesc de la Olympia sic el roman Colosseum-ul din Roma ), temple etc.
- palate si castele, intre care cele din Paris si imprejurimi ( Versailles) si de pe valea
Loarei, in Franta, din Londra si din imprejurimi ( Buckingham, Windsor ) in Marea
Britanie, numeroasele castele din Spania, Germania, Austria ;
- cele mai mari si renumite catedrale din lume : Sf. Petru din Vatican, Notre-Dame din
Paris, Westminster din Londra, catedralele din Koln ( Germania ) si Sevilla ( Spania ),
Vasili Blajenii din Moscova, domurile din Florenta si Milano ( Italia );
- cele mai mari si bogate muzee ale lumii : Luvru ( Paris ), British Museum ( Londra ),
Ermitaj ( Sankt Petesburg ), Prado ( Madrid ), Ufizzi ( Florenta ), Muzeele Vaticanului
;
- poduri, turnuri ( intre care Turnul Eiffel din Paris ), coloane, arcuri de triumph,
fantani, statui ( in foarte multe orase ) .
 Turismul montan si sporturi de iarna . Acest tip de turism este practicat indeosebi
in Muntii Alpi, care concentreaza cea mai importanta dotare in domeniu din lume .
Aici exista numeroase statiuni, multe fiind de renume international : Chamonix (
Franta ), Cortina d’ Ampezzo ( Italia ), Davos si Saint – Moritz ( Elvetia ), Innsbruck (
Austria ), Gramisch Partenkichen ( Germania ) .
Amenajari turistice de nivel international exista si in celelalte regiuni muntoase
europene : Carpati ( Zakopane in Poiana si Poiana Brasov in Romania ), Alpii
Scandinaviei ( Sillehammer in Norvegia ) etc .
 Alte atractii turistice importante sunt :
- unele pesteri valoroase prin picturile rupestre stravechi ( Lascaux, Franta ) sau cu
amenajari pentru a fi vizitate ;

- cascade ( mai ales in Alpii Scandinaviei ), canioane, defile si chei spectaculoase (

Defileul Dunarii ) s.a.
Cascada Niagara Marele Canion

Defileul Dunarii Cheile Bicazului

 Lacul Rosu

Vila Vella

Orașul vechi din Tossa de Mar, înconjurat de ziduri, Vila Vella a fost construit pentru
prima dată în 1186 și reconstruit la sfârșitul secolului al XIV-lea. Intrarea principală se
face prin Torre de les Heres, un portal fortificat cu o placă comemorativă ce cinstește
recunoașterea ca localitate de către starețul Ramon de Berga. Scările din imediata
vecinătate vă oferă acces spre secțiunile pietonale din vârful meterezelor.
O rețea de străduțe înguste, mărginite de case vopsite în culoarea albă, specifică
regiunii, șerpuiește în sus dinspre Torre de les Hores spre construcția ciudată a
farului din secolul al XIX-lea, situat în pădurea de pini de pe promontoriul Mont
Guardí. O alee pitorească coboară spre Platja Gran, trecând de rămășițele unei
biserici medievale și de statuia faimoasei Ava Gardner, vizitatoare a localității în
timpul unor filmări din anii 1950. O altă alee îngustă conduce dintre Vila Vella spre
Platja es Codolar, un golfuleț adăpostit de vânturile și valurile puternice din larg, cu o
mică plajă amenajată, înghesuită între ambarcațiunile folosite de pescarii locali.
Fontana di Trevi
Din cele peste 2.000 de fântâni ale orașului Roma, doar 50 sunt pot fi considerate
monumentale. Au reprezentat stilul bombastic al conducătorilor Romei încă de la
fondarea imperiului, alimentând cu apă populația și generând controverse în rândul
artiștilor din întreaga lume. Roma nu ar fi arătat la fel dacă pământul pe care se
întinde nu era atât de generos în ape minerale. Multe dintre izvoarele antice nu mai
sunt în uz, însă majoritatea faimoaselor „piazza” dispun de astfel de minuni
arhitecturale. Pentru generațiile actuale, fântânile Romei nu mai au utilitatea practică
din trecut, ci sunt simboluri ale unei civilizații extraordinare.
Dacă ne gândim la fântânile Romei, primul nume pe care l-am lua în considerare
este Fontana di Trevi. Nu este cel mai vechi monument de acest tip din capitala
Italiei, însă știm că este cel mai mare și mai spectaculos, realizat pentru a glorifica
numele celor trei papi ce au participat la construcția sa. Pentru mulți, Anita Ekberg
este cea responsabilă de faima fântânii Trevi, în momentul în care a plonjat în apa
cristalină în pelicula maestrului Federico Fellini, „La Dolce Vita”. Nici să nu vă treacă
prin cap să încercați același lucru acum: scăldatul este interzis prin lege. În plus, nici
măcar nu puteți bea - apa este plină de clor, chiar dacă, bine ascunsă într-un colț
neștiut de nimeni, există o sursă de apă naturală de băut, fără clor.
Lucrurile însă erau diferite în anul 19 î.Hr., când apa de izvor era transportată aici de
un apeduct de la peste 10 kilometri de-a lungul Via Collatina, din estul Romei.
Singurul apeduct subteran ce traversa Roma, a beneficiat de o oarecare protecție în
timpul distrugerilor barbare din Evul Mediu, supraviețuind, chiar dacă secolele de
abandon i-au redus fluxul, de la 100.000 de metri cubi de apă pe care îi transporta în
fiecare zi în Roma.
În 1570, Papa Pius al V-lea a restaurant conducta, însă doar în secolul al XVIII-lea
un alt papă, Clement al XII-lea, a comandat construcția unei fântâni magnifice, care
ar fi marcat capătul urban al apeductului. Finalizată câteva decenii mai târziu, după
schițele lui Nicola Salvi, Fontana di Trevi a devenit o atracție pentru turiști, începând
cu vizitatorii însetați până la personajele celebre din Grand Tour și la noi. Înghesuită
într-o piață minusculă din cartierul Trevi, aproape întotdeauna înconjurată de
hoardele de turiști, fântâna și trevertinul său cremos strălucește sub puterea
torentului de apă și a flashurilor constante ale camerelor de fotografiat.
De altfel, travertinul, a cărui denumire în limba latină înseamnă „din Tibru”, este un
mineral compus din carbonat de calciu format în apele izvoarelor, în special termale,
iar sursa cea mai plauzibilă este Tivoli, localitate situată la aproximativ 35 de kilometri
distanță de Roma. Cel mai probabil, fântâna a fost construită din același material
folosit la Colosseum. În timpul construcției, mulți dintre muncitori s-au rănit sau și-au
pierdut viața luptându-se cu blocurile enorme de piatră.
Deși opțiunea inițială a fost arhitectul Alessandro Galilei (da, din aceeași familie ca
faimosul Galileo), proiectul a fost oferit lui Salvi. Motivul? Galilei era florentin, iar Salvi
roman. Nicolò Salvi nu a apucat șă-și admire lucrarea definitivată. A decedat cu 11
ani înainte ca Fontana di Trevi să fie inaugurată de către papa Clement al XII-lea, în
1751. Este adevărat că apa a țâșnit din gurile fântânii pentru prima dată în 1743,
însă, oficial, monumentul nu a fost prezentat publicului larg decât în 1762.
În 1996, fântâna a fost oprită și îmbrăcată în negru pentru a-l onora pe Marcello
Mastroiani după moarte, colegul de peliculă al Anitei Ekberg. Fântâna avea să
capete o altă culoare în 2007, după ce un turist a aruncat o substanță chimică în apă.
Chiar și apa ce cădea din izvor devenise roșie, iar autoritățile locale s-au temut ca
substanța să nu afecteze structura și finisajele acesteia, așa că au hotărât să o
închidă pentru o scurtă perioadă de timp.
Este o capodoperă rococo ce reprezintă creaturi mai mult sau mai puțin fantastice -
cai de mare, tritoni, roci sculptate și arbori delicați - ce erupe în fața zidurilor Palazzo
Poli. Nimeni nu-și mai amintește cum a început tradiția aruncării de monede în apă,
iar autoritățile locale au ignorat tacit timp de zeci de ani bandele de cerșetori ce se
luptau pentru a le colecta. Astăzi, banii sunt preluați, teoretic, de o singură companie,
care ar trebui să-i doneze Crucii Roșii Internaționale.
Westminster Abbey

Westminster Abbey este o manastire sau abatie din Londra, locul traditional de
incoronare si inmormantare a monarhilor englezi. Nu poate fi numita catedrala in
adevaratul sens al cuvantului, nici biserica parohiala, Westminster Abbey este un loc
de rugaciune din proprietatea coroanei britanice.
Situata imediat langa Casa Parlamentului in inima orasului Londra, Westminster
Abbey este un stop obligatoriu pentru orice turist in vizita in capitala Marii Britanii. Cu
cele mai vechi parti ale sale datand din anul 1050 d.Hr., abatia prezinta una din cele
mai prestigioase si renumite stiluri arhitectonice medievale din Londra. Datorita
conexiunilor sale cu suveranii britanici, a fost crutata de catre regele Henric al VIII-
lea, in timpul asediului general al cladirilor religioase din Anglia, in urma procesului
de reformare. Interiorul este un muzeu veritabil al istoriei Angliei. Intre multele atractii
importante ale catedralei, putem enumera tronul de incoronare medieval, coltul
poetilor (Poet's Corner) cu testimoniale adresate lui William Shakespeare, Charles
Dickens si altor cativa giganti ai literaturii si mormintele reginelor Elisabeta I, Maria,
cercetatorului David Livingstone si naturalistului Charles Darwin.
Potrivit traditiilor, aici a fost intemeiat un altar inca din anul 616 d.Hr., in locul
cunoscut sub numele de insula Thorney. Se spune ca a fost sfintita in mod miraculos
dupa ce un pescar a avut o viziune a Sfantului Petru. In timp ce existenta templului
nu se poate determina in mod exact, manastirea istorica a fost construita de catre
Eduard Confesorul, intre 1045 si 1050 si a fost tarnosita pe 28 decembrie 1065.
Motivul din spatele construirii manastirii a fost dorinta regelui de a efectua pelerinajul
pe care nu reuseste sa-l faca niciodata, iar papa i-a recomandat ca, pentru a-si spala
pacatele, ar trebui sa construiasca o manastire. Manastirea initiala, construita in stil
romanic, cunoscut in Marea Britanie ca "Norman", a fost dedicata calugarilor
benedictini.
A fost reconstruita in stil gotic intre anii 1245 si 1517. Prima faza a reconstruirii a fost
organizata de catre Henric al III-lea, ca un sancturar pentru a-l comemora pe Eduard
Confesorul si loc de veci care sa-l adaposteasca pe acesta, sub cel mai mare naos
din Anglia. Munca este continuata de catre arhitectul Henry Yevele in timpul regelui
Richard al II-lea. Henric al VII-lea adauga o capela perpendiculara dedicata Fecioarei
Maria in 1503. Chiar daca abatia este confiscata de catre Henric al VIII-lea in timpul
desfiintarii manastirilor crestine din 1534 si inchisa in 1540, devenind catedrala pana
in 1550, legaturile cu sangele albastru britanic o salveaza de la distrugerea totala,
soarta impartasita de alte cateva locatii similare de pe teritoriul Angliei.
Lunga istorie a Westminster Abbey continua cu alte incercari de distrugere si asediu,
precum atactul puritanilor din 1640, sau evacuarea calugarilor benedictini din timpul
regimului Elisabetei I, in 1559. Turnurile din partea de vest sunt adaugate de Sir
Christopher Wren si Nicholas Hawksmoor in 1722 si 1745. Turnurile sunt realizate
din piatra de Portland, pentru a evidentia si revitaliza stilul gotic dorit. O alta etapa
importanta de reconsolidare si constructie are loc in secolul al XIX-lea, fiind
coordonata de catre Sir George Gilbert Scott. Westminster Abbey este trecuta din
conducerea episcopiei in conducerea directa a familiei regale, masura neobisnuita
pentru o institutie religioasa de acest gen.
Inca de la incoronarea regelui William Cuceritorul din 1066, toti monarhii englezi, cu
exceptia sotiei lui Henric al XIII-lea, Lady Jane Grey, intrata in dizgratie, Eduard al V-
lea si Eduard al VII-lea, care nu au avut parte de o incoronare propriu-zisa, au fost
numiti regi intre peretii Westminster Abbey. In mod traditional episcopul de
Canterbury este oficialul religios din timpul ceremoniilor de incoronare. Scanul
"Sfantul Eduard", tronul pe care iau loc regii in momentul incoronarii, este gazduit in
interiorul acestei abatii. Mai aproape de timpurile noastre, laturii de vest i-au fost
adaugate 10 statui reprezentand martiri ai crestinatatii, incluzandu-i aici pe Deitrich
Bonhoeffer, Martin Luther King si Oscar Romero. Statuile domina Great West Door.
De-a lungul istoriei, aici sunt inmormantati pe rand Henric al III-lea, regii Angliei din
familia Plantagenet, sotiile si rudele acestora. Cativa dintre suveranii Angliei, precum
Henric al VIII-lea si Carol I sunt inmormantati in capela palatului Windsor, la fel ca si
toti regii de pana la George II. Aristocratii sunt inmormantati in capelele laterale ale
Westminster Abbey iar calugarii si oamenii asociati cu existenta manastirii sunt
inmormantati in manastiri apropiate. Geoffrey Chaucer este inmormantat aici, ca
urmare a participarii acestuia la constructia mai multor cladiri apartinand coroanei
regale, primind, inainte sa moara, chiar si un apartament pentru a trai in Westminster
Abbey. Alti poeti au fost inmormantati alaturi de Chaucer in locul despre care
vorbeam mai sus, Coltul Poetilor. Putem sa-l mai amintim pe Genry Purcell, a carui
inmormantare se realizeaza tot aici, ca urmare a faptului ca abatia a fost si locul sau
de munca.
Manastirea sau abatia Westminster, proprietatea actuala a reginei Angliei, cunoaste
mai multe ceremonii, mai fericite sau mai putin fericite, decat orice alta locatie din
Anglia si rivalizeaza, in acest sens, cu Bazilica Sfantul Denis din Paris. Catedrala
este mentionata in faimoasa carte de fictiune a lui Dan Brown, Da Vinci Code. Este
prezenta in viata sociala a locuitorilor Londrei si reprezinta un simbol important al
mostenirii culturale si religioase a Marii Britanii.