UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

REFERAT TURISM

TURISMUL CULTURAL IN ORASUL KYOTO, JAPONIA

STUDENTI:
CUPRINS:

1. OBIECTIVELE PROPUSE
2. CONSIDERATII GENERALE
2.1. Localizarea geografica
2.2. Locul si rolul regiunii turistice Kyoto in sistemul turistic national
3. ELEMENTE DE FAVORABILITATE IN APARITIA SI DEZVOLTAREA
TURISMULUI IN REGIUNEA TURISTICA KYOTO
3.1. Cadrul natural
3.2. Cadrul istoric
3.3. Cadrul social-economic
4. ANALIZA COMPONENTELOR ACTIVITATII DE TURISM
4.1. Resursele turistice
4.2. Structurile de primire ( structrui de cazare, unitati de alimentatie publica, structuri
de agrement)
5. VALORIFICAREA SPATIULUI TURISTIC
5.1. Tipuri majore de turism.
5.1.1. Turismul cultural. Temple. Obiceiuri
5.2. Fluxurile turistice
6. PRODUSUL TURISTIC- STRATEGII DE PROMOVARE SI EFICIENTIZARE
6.1. Analiza SWOT a produsului turistic
6.2. Strategii de promovare a activitatii turistice
7. CONCLUZII
8. BIBLIOGRAFIE
 1.INTRODUCERE. OBIECTIVE PROPUSE

De ce am ales să prezentăm turismul cultural al orașului Kyoto, un orașdestul de necunoscut

pentru români și diferit din punct de vedere geografic, cultural, religos, economic și istoric față de
România? De ce nu am ales săprezentăm capitala Japoniei?
Tocmai aceste diferențe ne-audeterminat să alegem Kyoto. Este un oras impresionant, în care
cultura, traditiile, monumentele nu s-au pierdut cu trecerea anilor și nici în urma evenimentelor
istorice la care a participat Japonia.
Mulți turiști vizitează Kyoto, însă cei mai mulți provin din Asiași sunt japonezi și coreeni.
Asadar, este necesară cunoașterea orașului pentru europeni, iar cea mai bună modalitate este prin
intermediul turismului cultural.

Imaginea 1. Principalii turisti care viziteaza Japonia

Sursa: https://prezi.com/lbscoitrssdj/locul-turismului-in-economia-japoniei/

In imaginea 1 sunt reprezentanti principalii turisti care viziteaza Japonia. Cei mai mulți provin
din Coreea de Sud ( 2.456.106 sau 20.2 la suta), China, SUA, Hong Kong. Pe locul 10 se află
Malaysia, 176.521 de turiști vizitand Japonia. In urma aceste statistici, rezultă că cei mai mulți
turiști provin din Asia.

Turismul este o activitate economică în continuă creștere, în derularea sa fiind implicată

întreaga societate. El cuprinde totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și
sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință. Există mai multe tipuri de turism, de recreere
și agreement, de îngrijirea sănătății, polivalent și turismul cultural.  
Turismul cultural este o formă de mobilitate turistică al cărei scop principal este lărgirea
orizontului de cunoştinţe prin descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural şi al
teritoriilor în care acesta se înserează.Conform Micului Dicţionar Enciclopedic, cultura reprezintă
expresia civilizaţiei materiale şi spirituale generate a unui popor. În sens larg cuprinde atât cultura
materială (toate bunurile materiale şi tehnicile necesare producerii lor),cât şi cultura spirituală (creaţiile
din domeniul ştiinţei, literaturii, artelor). Turismul cultural trimite obligatoriu la noţiunea de patrimoniu,
care reprezintă componentele materiale şi imateriale ale identităţii oricărei societăţi, elaborate, apoi
transmise şi reactualizate în teritoriu. Patrimoniul material cuprinde muzeele,
monumentele,ansamblurile arhitectonice, oraşele de artă, satele cu tradiţii bine păstrate, siturile
arheologice, grădinile, edificiile de natură religioasă sau militară. Patrimoniul imaterial include
sărbătorile şi manifestările culturale, tradiţiile şi aptitudinile creative acumulate în timp.

Imaginea 2. Preferinta turistilor asupra oraselor din Japonia

Sursa: https://prezi.com/lbscoitrssdj/locul-turismului-in-economia-japoniei/

In imaginea 2 reprezinta preferinta turistilor interni si externi asupra oraselor din Japonia, in al
4-lea sfert al anului 2011. Cei mai multi turisti viziteaza Tokyo, capitala Japoniei, in timp ce Kyoto
este pe loc 8 in ceea ce priveste turismul. Totusi, cei mai multi turisti care vin in Kyoto sunt
europeni, acestia fiind interesati de turismul cultural, si nu de cel de afaceri, sportiv, de
cumparaturi care se practica in Tokyo)

Obiectivele noastre (legate de promovarea turismului cultural în orașul Kyoto) sunt următoarele:
  De a informa asupra Japoniei și în special asupra orașului Kyoto;
 De a prezenta elementele favorabile pentru dezvoltarea turismului cultural în Kyoto;
 De a analiza componentele activității de turism (resursele turistice, structurile de
primire, tipurile de transport, unități de alimentație publică, structuri de agrement);
 Dorim să vă stârnim interesul asupra orașului Kyoto prin intermediul patrimoniului
material (muzee, monumente, temple, grădini) și imaterial (obiceiuri, festivaluri,
sărbători specifice);

2.CONSIDERAȚII GENERALE
2.1.Localizarea geografică
Arhipelagul Japonez se întinde în partea de est a continentului asiatic, de la tropice, în sud,
până în zona subpolară, în nord. Acest arhipelag este format din peste 4.000 de insule. Insulele
mari, pornind de la nord la sud, sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku și Kyushu. Caracteristică și
importantă pentru pământul japonez este Marea Interioară, formațiune aproape închisă între
insulele Japoniei. Relieful Japoniei se caracterizează prin două elemente, muntele și apa, elemente
de nedespărțit, combinate în artă în cele mai variate și spectaculoase moduri. Cel mai înalt
munte, Fuji (3.776 m), astăzi un vulcan stins, reprezintă o emblemă, o prezență sacră, mândria
japonezilor - cel mai des pictat, mai admirat și mai îndrăgit dintre toți munții lumii. Specific
Japoniei este taifunul, denumire aplicată de niponi cicloanelor din zona lor. Aproximativ 73% din
suprafața țării e ocupată de munți, nu poate fi folosită în scopuri agricole, industriale sau
rezidențiale, datorită pantelor foarte mari, riscului de avalanșe sau prăbușiri de teren, climei, sau
ploilor distrugătoare. Populația se concentrează în zonele de coastă. Localizarea sa pe Cercul de
foc al Pacificului, la întâlnirea a trei plăci tectonice, produce cutremure de mică intensitate și
ocazional activitate vulcanică.

Kyoto este un municipiu din Japonia,capitala prefecturii Kyoto, aflandu-se în sud-estul ei.
Prefecturile Japoniei reprezintă grupul celor 47 de subdiviziuni naționale de prim ordin ale țării.
Sunt structuri ale guvernului local mai mari decât municipiile, orașele și satele. Prefectura Kyoto
este localizată în regiunea Kinki, aceasta din urmă fiind în centrul insulei principale a arhipelagului
japonez, Honshu.

Kyoto se află într-o vale, ce face parte din bazinul râului Yamashiro, în partea orientală a
regiunii muntoase. Bazinul râului Yamashiro este înconjurat din trei părți de munți cunoscuți sub
numele de Higashiyama, Kitayama și Nishiyama, cu o înaltime de aproximativ 1000 m deasupra
nivelului mării. Totodată, Kyoto se situeaza lângă lacul Biwa, ceea ce ii confera o sursa importantă
de apă.
Imaginea 3. Localizare geografica a orasului Kyoyo.

Sursa:(https://www.google.ro/search?
q=kyoto+harta&espv=2&biw=1366&bih=667&site=webhp&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ve
d=0ahUKEwiX6MDA6djJAhVH8RQKHZqLDL8Q_AUIBigB&dpr=1#imgrc=vuI97JoWHpYGjM
%3A)

In Imaginea 3 este localizat Arhipelagul Japonez, principalele orase din Japonia, printre care si
Kyoto. Acesta se află in insula principală Honshu.

2.2.Locul și rolul orașului Kyoto în sistemul turistic național

Kyoto este azi al șaptelea oraș ca mărime al țării, având o populație de 1,4 milioane de locuitori.
Kyoto a fost capitală imperială a Japoniei timp de 1000 de ani. Totodată, este unul dintr puținele
orașe nipone care nu a fost distrus în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, păstrându-se zeci
de temple, altare și alte structuri istorice care se regăsesc azi la tot pasul. Deci se poate spune că
orașul Kyoto este unul dintre cele mai representative pentru turismul cultural, fiind conservate atât
monumentele istorice, dar și tradițiile și obiceiurile poporului japonez.

Majoritatea amenajarilor turistice îi vizează pe turiștii japonezi, excepție făcând Kyoto și Tokio.
Kyoto este vizitat de foarte mulți străinicare vor într-adevăr săcunoască istoria Japoniei. De obicei,
cele mai “ aglomerate” periodate în care turismul are o activitate maximă sunt: „Săptămână de aur”
de la sfârșitul lunii aprilie la începutul lunii mai, săptămâna „O-Bon” de la mijlocul
lui iulie/august și sfârșitul anului/începutul anului nou.

Kyoto este supranumit și capitala liniștei și păcii datorită sutelor de temple și a grădinilor Zen care
reprezintă un punct de mare atracție turistică.

Alan Booth a surprins esența Orașului Kyoto în câteva cuvinte inspirate : ”Frumusețea orașului
este una eluzivă și trebuie căutată cu răbdare și evlavie …ceea ce Kyoto oferă mai bun este de
multe ori mic ca mărime, dar atât de delicat încât modernitatea banală care îl înconjoară îl scoate în
relief și astfel impresionează mai mult”.

Cei mai mulți turiști sunt coreeni și chinezi, pe lângă japonezi. Aceștia preferă orașe ca Tokio,
Osaka, însă europenii sunt atrași de frumusețea orașului Kyoto, supranumit capitala culturii
japoneze.

3.ELEMENTE DE FAVORABILITATE IN APARITIA SI DEZVOLTAREA

TURISMULUI IN REGIUNEA TURISTICA KYOTO

3.1.Cadrul istoric
Kyoto este un oraș care se află în partea centrală a insulei Honshu, Japonia. Adăpostește
aproape 1,5 milioane de locuitori. Orașul a fost capitală imperială a Japoniei pentru mai bine de
1000 de ani, iar acum este capitala Prefecturii Kyoto din regiunea Kansai și face parte din zona
metropolitană Kyoto-Osaka-Kobe. Unul dintre numele sale istorice este „Orașul celor zece mii de
altare”. 

Orașul Kyoto are o istorie de 1200 de ani. Acesta a fost atestat ca o capitală imperială sub
numele „Heian-kyo” în anul 794. Cu toate că au avut loc multe schimbări de-a lungul anilor, Kyoto
a adoptat mereu cele mai înalte standarde ale timpului și a avut o marre contribuție la dezvoltarea
și puterea industrială, economică și culturală a națiunii. Spiritul curajos și directiv al trecutului lui
Kyoto ca oraș capitală, încă se simte și în zilele noastre. Orașul păstrează, de asemenea,
caracteristicile indrăgite ale culturii ca  mărturii ale timpului. Acest lucru se poate observa în
templele și altarele construite în stiluri unice în Kyoto, precum și casele locuitorilor. Mai mult de
atât, multe dintre festivaluri, ceremonii și industrii tradiționale arată dorința orașului de a transmite
și de a dezvolta cultura veche de 1200 de ani.

Sub noul său nume de la începutul perioadei medievale, guvernul dinastic a slăbit și a fost
înlocuit cu o conducere militară, schimbând Kyoto din capitala conducătoare într-una care era
condusă. În partea de est a râului Kamo, s-a ridicat un oraș-reședință al samurailor pentru a înlesni
noua conducere. Acest lucru a oferit regiunii Higashi-yama un aspect cu totul diferit,  în afara
forțelor militare care făceau legea și schimbările în oraș. În epoca medievală, Kyoto a devenit un
centru pentru noi forme prospere ale budismului și multe temple au fost construite la poalele
munților Kita-yama, Hihashi-yama și Nishi-yama

Marele război civil dintre Onin și Bunmei”, care a durat 11 ani în ultima parte a secolului al
XV-lea, a adus  o lovitură zdrobitoare prosperității orașului medieval Kyoto. Un sfert de secol a
fost pierdut în încercarea de recuperare, dar orașul nu va mai niciodată așa cum a fost înainte.
Kyoto nu mai era un centru integru; câmpurile și grădinile se întindeau pe 2 km între sectoarele
Kamigyo  și Shimogyo, făcând Kyoto să arate ca și cum ar fi fost împărțit în două. Acest plan al
orașului a rămas așa timp de un secol până când  Toyotomi Hideyoshi a ordonat ca orașul să fie
complet reconstruit. Acesta a ocupat spațiul  dintre Kamigyo  și Shimogyo pentru a promova
urbanizarea, iar Kyoto era din nou un oraș reunit. Pentru prima dată, orașul era protejat de diguri
de pământ. Gosho – palatul imperial – a fost reconstruit în centrul orașului și castelul Juraku-dai
strălucea mândru în aur.

În epoca modernă, Kyoto și-a pierdut dreptul de capitală politică în fața lui Edo ( astăzi
Tokyo). În primul an al epocii Meiji (1868), Kyoto și-a recăștigat statutul de capitală, dar situația
politică a Japoniei a stabilit ca Tokyo să fie centrul țării din nou. Protestele cetățenilor din Kyoto
nu au avut succes și, în cele din urmă, împăratul s-a mutat la Tokyo. Foști nobili și cetățeni
influenți au părășit orașul Kyoto pentru a-l urma pe împărat.

3.2.Cadrul natural:
Suprafața totală a țării este de 377.400 km din care 15% nu este cultivabilă , pădurile
ocupând 70%. Este distribuită în peste 500 de insule locuite, cele mai mari și mai importante fiind
patru (Hokaido, Honshu, Shikoku si Kyushu) cu munți vulcanici care depășesc 2500 m (Fujiyama
are 3776m ) cu peste 50 de vulcani activi, cu trei-patru cutremure în medie înregistrate zilinic și cu
nouă-zece taifunuri înregistrate într-un an, cu variații mari de climă, tropicală vara și glaciară iarna.

Fauna este destul de săracă: urși, vulpi, maimuțe, bursuci, iar animale domestice, întrucât
2,5% din suprafața tării poate fi destinată pășunatului, sunt foarte puține. În schimb, flora este
bogată. Bambusul își găsește și azi numeroase întrebuințări iar peștele (peste 1200 de specii) și cele
700 de varietăți de alge marine asigură o apreciabilă bază alimentară.

Kyoto este localizat într-o vale, parte din bazinul Yamashiro (sau Kyoto), în partea de est a
regiunii montane cunoscută ca Tamba. Bazinul Yamashiro este încercuit pe trei părți de munți
cunoscuți ca Higashiyama, Kitayama și Nishiyama cu o înăltime mai mare de 1000 m deasupra
niveluli mării. Această poziționare interioară determină veri calde și ierni reci. Sunt trei râuri în
acest bazin, Ujigawa în sud, Katsuragawa în vest și Kamogawa în est.
3.3.Cadrul cultural-social:
Kyoto este bine cunoscut pentru vestivalurile sale tradiționale care se țin de peste 1000 de
ani și sunt o majoră atracție turistică. Primul festival este Aoi Matsuri, pe 15 mai. După două luni
este Gion Matsuri cunoscut ca unul dintre cele 3 mari festivaluri japoneze și se desfășoarăprintr-o
masivă paradă pe data de 17 iulie.Kyoto marchează festivalul Bon cu Gozan no Okuribi, aprizând
focul pe munte pentru a ghida spiritele acasă( 16 august). Pe 22 octombrie Jidai Matsuri, festivalul
anilor, sărbătorește trecutul vestit al orașului Kyoto.

4.ANALIZA COMPONENTELOR ACTIVITATII DE TURISM

4.1.Resursele naturale
Cascada Kototaki

Este numită și Cascada-Harpă, deoarece căderea apei poate fi asemănată cu sunetul produs
de o harpă. Apa cade de la 40 de metri, de unde și acest sunet mistic.

Pădurea Ashiu 

Prezintă o mare varietate de plante și animale protejate de-a lungul timpului, datorită
neintervenției omului. Printre speciile de animale se numără ursul negru Himalayan, capra
japoneză, păsări de pradă, precum și numeroase alte specii.

Kotobikihama Beach

Mai este denumită și plaja harpă deoarece nisipul pe care se calcă produce un sunet
asemănător sunetului unei harpe. Este una dintre puținele plaje din Japonia unde are loc acest
fenomen.

4.2.Structuri de primire
Transportul in Kyoto

Sistemul de transport din Kyoto este foarte important, deoarece distribuția obiectivelor
turistice este în periferia orașului, ceea ce le face greu de atins, dacă nu se apelează la această
modalitate de deplasare. Cea mai indicată rută este pelinia HyperdiasauKurage, în aceste stații
existând și hărți disponibile pentru a ajuta turiștii, în ceea ce privește modalitățile de trasport.
Posibilitatea de cazareîn Kyoto

În zona turistcă se află o varietate de posibilități de cazare. În timpul sezonului, ca de

exemplu în Aprilie, cazarea este mai dificil de obținut, și de aceea, turiștii se pot caza în localități
învecinate, precum Osaka, la o distanță de zona turistică de aproximativ 30 de minute cu trenul.

Sakura Terrace – 369 lei / noapte. Tower Kyoto este la 10 minute de la hotel, în timp ce
Toji Temple este la 15 minute. Proprietatea este la 1 minut de la stația de autobuz pentru
Kiyomizu-dera zona Temple / Gion, și la 3 minute de stația de autobuz pentru Kinkaku-ji Temple.

Hotel Grand MS Kyoto – 220 lei / noapte. Situat la doar câțiva pași de stația de metrou
Shiyakusho-mae din Kyoto, Hotelul Gran Ms Kyoto oferă camere în stil japonez sau occidental, cu
acces WiFi gratuit. Acesta se află la 10 minute de mers pe jos de districtul Gion și la o plimbare de
5 minute de Gara Keihan Sanjo și Gara Hankyu Kawaramachi.

Camerele compacte au paturi în stil occidental sau interior japonez cu podea cu tatami
(țesătură din paie) și pat tradițional din futon. Toate camerele sunt dotate cu TV cu ecran plat,
frigider și fierbător electric. De asemenea, acestea includ un purificator de aer/umidificator. Baia
are cadă, articole de toaletă și uscător de păr.

Hotelul Gran Ms Kyoto are recepție cu program nonstop și oferă depozit gratuit de bagaje.
De asemenea, oaspeții au la dispoziție un distribuitor automat de băuturi și o spălătorie pe bază de
monede.Zone populare,precum Pontocho și piața alimentară Nishiki se află la o plimbare de 10
minute. Nakagyo Ward este o alegere excelentă pentru călătorii interesați
de cumpărături,gastronomie și vizitare

Shopping in Kyoto

Suvenirurile tradiționale pot fi găsite în jurul stației Arashyma, în Kyoto de vest. Tot aici
veți găsi și dulciuri specifice. Alte magazine de acest tip pot fi găsite lângă Templul Kiyomizu.

Mai puțin conventionale, însă foarte atractive, sunt tablele de lemn produse în pădurile
Shinto, care au pictate o imagine peele. Pe acestea se scriu dorințe, pentrucă, după aceea, să fie
agățate în altarele din Shinto. Regula este ca aceste tăblițe să nu fie luate de turiști acasă.
5.VALORIFICAREA SPATIULUI TURISTIC

5.1.Tipuri de turism.
În orașul Kyoto cel mai practicat tip de turism este cel cultural, acest lucru fiind posibil
datorită numeroaselor obiective istorice dar și a traditiilor bine păstrate. Totodată, nici celelelte
tipuri de turism nu trebuie excluse din calcul.
În funcție de clasificarea tipurilor de turism a geografului Pompei Cocean, turismul de recreere și
agrement este cel mai practicat împreună cu cel cultural. Totodată, cele două se pot îmbina,
rezultând turismul cultural mixt compus din turismul de recreere și cel de refacere.

Turismul de recreere și agrement cuprind două subtipuri si anume: turismul de agrement

(petrecerea timpului liber în condiții cât mai agreabile) și turismul de recreere (deplasări în
mijlocul naturii, vizitarea ariilor naturale protejate sau contactul cu populația și cultura destinației
gazdă). Pentru a practica acest tip de turism, vizitatorul orașului Kyoto trebuie doar să participe la
festivalurile specifice. Acestea reprezintă o modalitate de relaxare și de a petrece timpul cât mai
agreabil dar și luând contact cu obiceiurile japonezilor. Festivalul „Higashiyama Hanatouro” sau
„ Drumul de lumină și flori” are loc doar la începutul lui aprilie și constă în amplasarea în
Higashiyama (o zonă turistică foarte populată) a sute de decorațiuni florale și lampioane făcute din
bambus și ceramică care luminează străzile dar și templele sau sanctuarele. Totodată, pentru a se
cunoaște traditiile japoneze, în special vestimentația lor, turistul poate participa la festivalul
„Miyako Odori”, în care gheișele își prezintă dansul lor reprezentativ și tradițional. Se susține
doar când înfloresc florile de cireș (numite sakura), adică în luna aprilie. Cele mai importante
dansuri sunt „ Dansurile cireșilor în floare” și „ Dansurile capitalei vechi”. Spectatorii vin atât din
întreaga Japonie dar și din lumea întreagă pentru a vedea acest eveniment. Dacă tot am vorbit
despre înflorirea cireșilor, acestui eveniment atât de important pentru japonezi (sakura reprezintă
natura efemeră a vietii; în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial erau folosite de autoritățile
japoneze pentru întreținerea sentimentelor naționaliste și militariste în rândul populației) i se
atribuie o activitate numita „Hanami”, contemplarea florilor de cireș. In imaginea 4 se poate
observa cum se celebreaza acest eveniment. Oamenii se reunesc în parcuri (parcul Maruyama),pe
strada Tetsugaku-no-michi, la malul râului Kamo-gawa,la zona de langă sanctuarul Hirano-jinja
pentru a contempla natura, a canta, a petrece, a bea sake, băutura lor traditională, a manca.
Imaginea 4. Festivalul «  Hanami », contemplarea florilor de cires

sursa : https://www.google.ro/search?
q=hanami&espv=2&biw=1366&bih=623&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUK
Ewid24-d3tnJAhVBoSwKHaIZAXAQsAQIHw#imgrc=2AEQprE_0l-qxM%3A

5.1.1.Turismul cultural
Temple

Kyoto are orice își pot dori vizitatorii, adică peste 1.800 de temple, sute de altare, clădiri și
cartiere istorice, grădini faimoase și locuri minunate pe dealurile împădurite din jurul său. Altfel
spus, Kyoto este un oraș plin de cultură, civilizație, istorie.

O deosebire a orașului Kyoto față de celelalte orașe este că monumentele nu sunt amplasate
în centrul orașului, ci la marginea sa. Frumusețea tradițională se gasește la est de râul Kamo-gawa,
însă există în centrul orașului, pe lângă zona modernă cu magazine, locuri de distracții, și câteva
priveliști demne de admirat, mai ales cele de la Palatul Imperial Kyoto și Castelul Nijo-jo. În estul
orașului se află Templul Ginkaku-ji iar în nord Templul Ryoan-ji. Acestea sunt cele mai
representative și importante monumente ale orașului, dar nu singurele temple care impresioneaza.

Palatul Imperial Kyoto ( Kyoto Gosho) este încă folosit la ceremonia de încoronare a
împăratului. Se remarcă prin simplitatea arhitecturii sale la scară monumentală, având maiestuoase
dar simple draperii din matăse și fine pânze pictate.A fost reședință a Familiei Imperiale până în
1868, când capitala s-a mutat la Tokyo. Este astăzi un ansamblu impresionant, refăcut de nu mai
puțin de opt ori de-a lungul istoriei sale - din cauza incendiilor repetate. Poate fi admirat în Parcul
Imperial din Kyoto, fiind unul dintre simbolurile naționale ale Japoniei. Cei care vor să descopere
Japonia își pot începe vizita de aici, unde sub îndrumarea ghizilor pot vedea splendoarea tradițiilor
și arhitecturii clasice nipone.

Construcția palatului a fost terminată în jurul anului 750, când era, potrivit surselor de
epocă, mult diferita față de ansamblul ce poate fi admirat astăzi. Clădirea de astăzi a fost terminată
în 1855, în stilul perioadei Heian. Alături de Reședința Imperială, ansamblul Palatului Imperial
include și alte clădiri : Shishinden (sala de ceremonii), Seiryoden, Kogosho (sala unde se reuneau
membrii Curții Imperiale), Ogakumonsho (biblioteca), mai multe locuințe pentru Împărăteasă,
aristocrați și oficiali, clădiri administrative etc.

În Shishinden, cea mai importantă parte a complexului, aveau loc cele mai semnificative
ceremonii oficiale, precum încoronarea Împăratului sau desemnarea prințului moștenitor. Este o
structură de dimensiuni impresionante, 33 pe 23 metri, în stil tradițional nipon, iar scara principală
este străjuită de copaci, cu un rol simbolic. Tronul Împăratului merită admirat, fiind situat pe un
postament octogonal, care îl ridică la aproape cinci metri de podea, accentuând astfel importanța
Împăratului în Japonia. În Seiryouden Împăratul obișnuia să se retragă pentru discuții cu oamenii
de încredere, dar clădirea găzduia adesea și alte întâlniri, multe dintre ele cu diplomații străini.
Întregul complex este protejat de ziduri și are mai multe porți de intrare. Ușile și porțile de intrare
respectau ierarhia societații tradiționale, existând uți pentru Împărat, pentru nobili, pentru oficialii
de rang mai mic, și era strict interzisă, sub amenințarea pedepselor cele mai aspre, să intri pe ușa
nepotrivită. Nici măcar Împărăteasa nu ar fi putut intra pe ușa destinată Împăratului, dacă nu era
însoțită de acesta. Cei care doreau - și aveau șansa - unei audiențe la Împărat puteau aștepta în cele
trei Sali speciale. Prima dintre ele, cea mai apropiată de rege, era Sala Leului, și foarte puțini
ajungeau aici, doar cei cu adevaratapreciați la curte. Adoua cameră, Sala Cocorului, era destinată
oficialilor de rang mai mic, în timp ce a treia, Sala Florii de Cireș, era și cea mai mică.
Imaginea 5. Palatul Imperial Kyoto .Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Kyoto_Imperial_Palace
 Imaginea 6 . Palatul
Imperial Kyoto- macheta.
Componentele sale
sunt :Resedinta Imperiala, Sala
de Ceremonii, biblioteca, sala
unde se reuneau membrii curtii
imperiale, locuinte pentru
imparateasa, mai multe casa
administrative. Acestea sunt
inconjurate de gradini

Atat in Imaginea 5 cat și

în imaginea 6, este prezentat
Palatul Imperial Kyoto. In
imaginea 5 este fotografiata
intrarea principala a Palatului, iar
Imaginea 6 constă intr-o machetă
a Palatului, în care se pot
indentificate componentele sale
principale: Resedinta Imperiala,
Sala de Ceremonii, biblioteca,
sala unde se reuneau membrii
curtii imperiale, locuinte pentru
imparateasa, mai multe casa
administrative. Acestea sunt
inconjurate de gradini

Castelul Nijo-jo a fost construit pentru Tokugawa Ieyasu, cel mai puternic om din Japonia,
fondatorul shogunatului Edo, transformând astfel Kyoto în capitala Japoniei pentru el și succesorii
săi.A fost o fortăreață și un palat rezidential pentru Tokugawa Ieyasu.
Clădirea palatului, cunoscută astăzi sub numele Ninomaru (al doilea castel), a fost
terminată în 1603 și lărgită de nepotul lui, Ieyasu Iemitsu. El este renumit pentru arhitectura
Momoyama, pentru ușile pliante desenate, podelele ce scârțâie când calci pe ele (pentru
a nu se putea intra fără ca gărzile să știe de asta - ca masură de securitate) și suprafețele mari
acoperite cu tatami.
Iemitsu a adăugat de asemenea, Honmaru(castelul principal) inclusiv turnul de 5 etaje. Din
păcate, construcția originală a fost distrusă de foc in secolul XVIII.

Imaginea 7. Shogunul Tokugawa Ieyasu in sala de ceremonii

Sursa :
https://en.wikipedia.org/wiki/Nij%C5%8D_Castle

În aceasta imagine, în centrul atenției este shogunul Tokugawa Ieyasu, cel mai important
om al Japoniei imperiale, cel care a decis ca orasul Kyoto sa fie capitala Shogunatului Edo, și cel
care a creat shogunatul. Acesta se află în sala de ceremonii.

Templul Ginkaku-ji , numit și “Pavilionul de Aur” a fost contruit de către shogunul

Yoshimasa ca o casă luxoasă de la țară. Intenționa să o acopere cu frunze de argint dar nu au mai
existat bani pentru această dorință. A fost transformat în templu după moarte shogunului. Fiind o
construcție magnifică, face parte dintre priveliștile cele mai frumoase din Kyoto. Are un peisaj
încântător în jurul său: o grădină cu pini înalți, nisipul greblat, iazul cu fermecătorii crapi. O potecă
mărginită de arbori șerpuiește până sus pe deal, de unde se pot admira priveliștea orașului și a
împrejurimilor sale. Sunt recomandate vizitele făcute dimineața, pentru că pe parcursul zilei, zona
se aglomerează.
Imaginea 8. Templul Ginkaku-ji
Sursa: http://people.fjfi.cvut.cz/snobllib/Japan_photos.htm
Frumesetea Templului Ginkaku-ji sau « Pavilionul de aur » este redată în imaginea 8.
Aceasta prieliște este printre cele mai frumoase din Kyoto, reprezentand un adevarat interes pentru
turistii interi, cat si externi. Grădina este una de tip zen, in care elementele naturale precum
vegetația, apa, pietrele se completeaza, rezultand armonie.

Cel mai frumos model al grădinilor Zen se găsește la templul Ryoan-ji. Aici, un strat de
pietre albe simbolizează apa, din care se ridică 15 stânci grupate în așa fel încât să dea un deosebit
echilibru vizual, iar spectatorul să fie cuprins de sentimentul independenței și al infinitului atât de
caracteristic pentru Zen. În filozofia budistă numarul 15 înseamna împlinire, iar Grădinile Zen au
fost proiectate astfel încât să inducă o stare de meditație.Denumite în mod tradiţional Karesansui,
adică „grădini de piatră sau grădini aride” în traduceri aproximative, ceea ce noi numim grădini
Zen, sunt recreări simbolice ale unui mediu natural miniaturizat. In imaginea 9 este redat un model
al unei grădini Zen. Aceasta este compusă de regulă din aranjamente armonioase dintre pietre,
nisip, un izvor, sau o baltă, muşchi de copac, plante, copaci miniaturali şi diverse plante. În mod
tradiţional, o grădină Zen are o suprafaţă mică, este înconjurată de ziduri şi este situată în faţa
Hojo-ului, reşedinţa şefului călugărilor din oricare templu budist din Japonia
Imaginea 9. Un exemplu de gradina zen.
Sursa: http://www.aflacum.ro/gradina/Cum-se-face-o-gradina-Zen-359.html

5.1.1.Obieceiuri

Kimono-ul
Kimono este costumul național al Japoniei.Este un simbol al culturii japoneze și unul din
cele mai rafinate costume din lume. Are o croială extrem de simplă, toate liniile fiind drepte. Este o
haină simplă, dar modul său de aranjare este foarte complicat. Sunt multe elemente și accesorii în
modul de legare al kimonoului.
Astăzi kimono-ul este purtat de femei mai ales pentru ocazii ceremoniale sau când participă
la activități tradiționale (ceremonia ceaiului, etc.). Copii și băieții și fetele tinere îl poartă uneori
de Anul Nou, sau cu ocazia sărbătorii shichi-go-san, de „Ziua Împlinirii Majoratului”, la ceremonia
de absolvire a unei universități sau la nunți. Pentru evenimente mai ceremonioase se poartă
kimonouri din material precum gazeu de mătase (ro sau sha) sau pânză fină de in(jōfu). Kimonouri
căptușite se poartă din octombrie până în mai, și sunt făcute mai ales din mătase sau lână. Kimono-
uri căptușite cu bumbac, sau halate trei-sferturi căptușite cu bumbac (purtate peste kimono)
numite tanzen se poartă în toiul iernii acasă.
Kimonoul ceremonial pentru bărbați este confecționat din mătase neagră (numită habutae),
fiind decorat în alb cu blazonul familiei.
 Femeile poartă diferite feluri de kimonouri festive. Ce lpurtat de mireasă este
dinmătasealbăcuroșu, cu brocart sau broderii. Femeilecăsătoritepoartăkimonouri de culori mai
închise, cu design mai simplupentruocazii festive, și de culoareneagrăfără design
pentru înmormântări.

Figura 10. Costumul tradional- kimono.

Sursa: http://www.allkpop.com/forums/discussion/185769/which-
traditional-dress-do-you-think-is-the-most-beautiful
Figura 11. Gheisele si machiajul lor traditional. Sursa:
http://www.allkpop.com/forums/discussion/185769/which-traditional-dress-do-you-think-is-the-
most-beautifu
Ceremoniaceaiului
Ceremoniaceaiului este un ritual tradiționalinfluențat de budismul Zenprin
care ceaiul verde matcha — sau ”roua prețioasălichidă” — este preparatîntr-o
manierăceremonioasă de către o persoanăinițiatăși servit unuigrupmic de oaspețiîntr-o
atmosferăliniștită. Înesența sa, ceremoniaceaiuluireprezintăexpresiasintetică a
aspectelorfundamentalealeculturiijaponeze.
Esențaceremonieiceaiului este armonia. Fiecaremișcareșifiecare componenta aacestui
ceremonial suntstudiatepentru a creaimagineaserenității absolute. Aceastătradiție a fostîncepută de
călugăriibudiștiacum 700 de ani. 200 de ani mai târziu, Sen no Rikyu a
transformatsimplaceremonieconcepută de călugăriîntr-un adevăratritual. Decorațiunile care
însoțescaceastăceremoniesunt de obicei simple, dar elocvente: fie o chabana, fie
o caligrafie semnificativă. Instrumentele de pregătiresuntaranjateînstilceremonios de cătregazdă,
reflectândarmoniavalorilorceaiului. Toțiinvitațiifolosescaceeașiceșcuță, înfațacăreia fac o
plecăciune, o rotesccu o gesticăprecisășiapoi o golescprinînghițiturimiciși rare.
Dupăterminarealichidului, margineaceștii este ștearsăcudegetele. Tradițiacere ca
invitațiisăadresezegazdei complimente șiîntrebări, șisă admire decorul,
instrumenteleșimăiestriapreparării. Cu timpul, aceastăceremonie a evoluatși a condus la
aparițiateismului, care înesențăcere celui inițiatputerea de a pătrundeși a apreciasavoareaceaiului,
dar și a ceremonialuluipropriu-zis, și de a se bucura de lucrurile simple.

Figura
12
Sursa  :h
ttp://www.femeiastie.ro/lifestyle/cultura-si-traditii/ceremonia-ceaiului-din-japonia-iii
Bucătărie japoneză

Ingredientele principale ale bucătărieijaponezetradiționalesunt: peștele șialteproduse

marine, zarzavaturileși orezul. Peștele este deseori servit crud, ceea ce necesită ca el să fie
foarteproaspătșisă fie tăiatcu un cuțit bine ascuțit. Abundențaproduselor marine înapele care
înconjoarăJaponiași religiabudistă (care este împotrivaucideriianimalelor) au făcut ca
japoneziisăfolosească carne, produse lactate, grăsimi animale etc. înmod mai redus.
Condimentele principale suntprodusedin soia (sosulsoiași miso- pastă de fasolesoia-
sauorez (sake, oțetdinorez, mirin- un sake dulce). Pentru a menținegustul original al ingredientelor,
bucătăriajaponeză nu preafolosește condimente iuți, ci mai mult plante
aromaticesau wasabi (hreanjaponez), yuzu, ghimbir, myōga (tot un fel de ghimbir),kinome (lujeri
ai plantei sanshō (Zanthoxylumpiperitum) sausemințeuscateșimăcinatealeaceleiași plante sanshō.
Tempura este un fel de mâncaretraditionala dinfructe de mare
șilegumeînveliteînaluatșiapoiprăjite. Alături de sushi este unadincele mai popularefeluri de
mâncarejaponezedinbucătăriainternațională. De cele mai multeori, tempura se preparăînfațaochilor.
Metodele de a mânca tempura variază de la un loc la altul, dar încele mai multecazuri este
asezonatăcusareși un sos.

Ikebana

În gramatica japoneză ikeru provine de la verbul "a trăi", și semnifică "a face pe cineva să

trăiască", iar bana provine de la cuvântul "hana"', care înseamnă "floare"
 Este tehnica artistică de aranjare a florilor, și altor părți ale plantelor, în vase, după anumite
principii, arta aranjamentelor florale în stil japonez, arta tablourilor vii. Ikebana este o artă care
cultivă minimalismul.
Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a
lungul istoriei în universul spiritual japonez. S-a conformat întotdeauna, față de celelalte arte, dar
și pretutindeni, situațiilor noi impuse de evoluția simțului estetical japonezilor. Ikebana este
aducerea vieții vegetale la dimensiunile unei încăperi, a unei vaze. Elementele florale dintr-un
aranjament sunt puse în vază cu intenția transpunerii lor într-o nouă viață, încercându-se recrearea
universului lor natural.
Aranjarea florilor este o expresie a vitalității, a competiției neîntrerupte dintre viață
și moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor
japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută să exprime pacea sufletească, echilibrul
din natură și al naturii cu omul. În aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice și
necesare cum ar fi forma imperfectă, neregularitatea, asimetria, înfățișarea simplă, săracă, dar în
același timp delicată și fragilă. Acestea se pot identifica in imaginea 13, unde este reprezentat un
aranjament ikebana
 Imaginea 13 . Ikebana-arta aranjarii florilor

Origami constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte

neînsuflețite sau forme decorative abstracte.

Arta origami a fost creată în baza aceleași estetici care a stat la baza ceremoniei ceaiului
(cha no yu). O particularitate a modelelor origami vine în contradicție, totuși, cu principiile estetice
nipone: simetria. Deși japonezul îndrăgește asimetria, arta origami, prin forța lucrurilor, produce
simetrie. Cu toate acestea, excepția nu face din modelele artei plierii hârtiei un produs mai puțin
valoros și apreciat de către japonezi.

Începând cu aproximativ secolul întâi al erei noastre, momentul când se presupune că a fost
inventată hârtia în China, oamenii acelor meleaguri au îndoit hârtia în diferite forme și scopuri.
Chinezii au realizat câteva modele simple de pliere a hârtiei, unele dintre ele păstrându-se până azi.
Tradiția atribuie importarea hârtiei, pentru prima dată în Japonia, unui călugăr coreean, în anul
610, dar este posibil ca hârtia să fi fost produsă în Japonia dinainte. Fiecare regiune și-a dezvoltat
tehnica sa proprie de prelucrare a hârtiei, de unde și multele întrebuințări pe care le avea hârtia în
Japonia: din hârtie se confecționau paravane, pereți despărțitori glisanți, lanterne, batiste, evantaie.
Prelucrată pentru a deveni translucidă, hârtia ținea loc de geam, garderobe, umbrele, mantale
impermeabile, perne, tapete, ambalaje rezistente și frânghii. Deci, hârtia a fost rapid integrată în
cultura japoneză, devenind un material indispensabil vieții de zi cu zi.

  Un model de origami religios ar fi senbazuru, tradus prin expresia “o mie de cocori”. Cea
mai frumoasă și populară formă de origami este cocorul. Conform unei credințe populare nipone,
cel care reușește să plieze o mie de cocori din hârtie, va primi drept răsplată din partea zeilor
împlinirea unei dorințe. Legat de această credință, un episod tragic este cel al fetiței Sadako Sasaki,
elevă la Școala Noborimachi din Hiroshima, victimă a bombei atomice, care, datorită radiațiilor
provocate de explozie, s-a îmbolnăvit de leucemie. Nădăjduind că se va însănătoși, fetița făcea
zilnic, în spital, cocori de hârtie. A murit nereușind să facă decât 643 de cocori. În amintirea ei și a
tuturor copiilor uciși de bomba atomică, în centru orașului Hiroshima, s-a ridicat un impresionant
monument. Acesta este reprezentat de o rachetă suplă, îndreptată spre cer și susținută de trei stâlpi,
în vârful căreia se află statuia fetiței Sadako purtând în mâinile, întinse spre cer, un cocor. De
atunci s-a încetățenit obiceiul ca în memoria acestui trist eveniment, fiecare vizitator, să depună la
baza statuii, în semn de omagiu, un cocor de hârtie.

5.2.Fluxurile turistice

Evoluțiile recente ale fluxurilor turistice emise de țările europene demonstrează maturitatea pe
care a atins-o cererea turistică în țările respective. În același timp, se constată pe plan mondial că
destinațiile mai putin cunoscute sau intrate recent pe piața turistică, văzute ca destinații exotice, devin
tot mai atractive pentru turiștii cu experiență din țările dezvoltate. Astfel, la începutul anilor ’80, s-au
înregistrat creșteri masive și mutații ale fluxurilor turistice de proveniență americană, franceză, germană
și britanică spre Japonia (+88%). În Europa, printre modificările mai importante, includem micșorarea
duratei medii a sejurului, în special pentru turiștii extra-europeni. Explicația acestei modificări este
legată de fragmentarea vacanțelor, atat pentru turiștii din țările dezvoltate extra-europene, cât și pentru
turiștii din țările europene.
În ultimul deceniu, în Japonia au acționat o serie de factori economici și sociali care au
contribuit la dublarea numărului de sosiri. Printre aceștia se numară creșterea numărului de rute aeriene,
construirea de hoteluri la nivelul standardelor internaționale, accentuarea motivației culturale pentru
vizitarea zonei respective.
De asemenea, exploziva creștere economică a țărilor recent industrializate din Asia deEst, care
constituie un bazin al cererii turistice important, a contribuit la impulsionarea atât a industriei turistice,
cât și a cererii din acestă zonă.
Prin raportarea la variabilele de timp (durata consumului) și spațiu (suprafața țării) sau la
potențialul demografic (populație) putem obține un tablou mai sugestiv al importanței relative a fiecărei
țări pe piața turistică și a performanței exporturilor lor de turism. Cele mai ridicate exporturi de turism
pe locuitor revin țărilor în care densitatea turistică este ridicată, calitatea ofertei și reputația acesteia
fiind deosebit de atractive.
Formarea și orientarea fluxurilor turistice depind de numeroase elemente cum ar fi distanța
dintre cele două bazine (al cererii și al ofertei), populația țării emițătoare și a celei receptoare, nivelul de
dezvoltare economico-socială al fiecarei destinații, timpul alocat transportului, costul călătoriei
etc. Fiecare dintre aceste elemente influențează, într-o măsură mai mică sau mai mare, fluxurile
turistice.
Prețul este foarte important în alegerea destinației. Destinațiile mai apropiate de centrul
emițător, deși de calitate inferioară, vor fi preferate de către turiștii cu venituri mai scăzute. Prețul
ofertei turistice cuprinde și se modifică o dată cu prețul parcurgerii distanței la care se află oferta față de
un centru emițător. Importanța prețului ca determinant al direcției de formare a fluxurilor internaționale
turistice este evidențiată și de modificărilevalutare.
Prețul este un factor complex, fiind rezultatul acțiunii mai multor variabile obiective și
subiective; el este determinat de costul propriu-zis al produsului turistic, care include și cheltuielile de
transport, dar și de condițiile specifice din fiecare țară.
Distanța se prezintă ca o funcție de mai multe variabile, cum sunt: prețul transportului, viteza de
deplasare, timpul destinat călătoriei, confortul, accesibilitatea avâmd are un rol important în formularea
opțiunii pentru o anumită destinație.
Fluxurile turistice exprimă circulația turistică internațională, iar pentru a vedea rolul și locul
turismului în structura schimburilor internaționale este necesară cunoaștereaconținutului, dimensiunilor
și orientărilor acestora.
Astfel, în teorie se utilizează modelarea acestora cu ajutorul variabilelor determinante.
Un alt model constă în cuantificarea efectului diferențelor de preț și distanța (destinație) dintre
emițători și receptori. Prețul este un factor complex, fiind influențat de mai multe variabile. Este
determinat de costul propriu-zis al produsului turistic și de condițiile specifice din fiecare țară (calitatea
ofertei, prețul forței de muncă); de asemenea,  prețul este influențat de modificarea parităților valutare ți
trebuie să răspundă unor criterii de competitivitate. Modificarea nivelului prețului sau practicarea unei
anumite politici în domeniu pot provoca schimbări ale destinațiilor de vacanță, ceea ce înseamnă
reorientarea fluxurilor turistice. La rândul ei, distanța este o funcție de mai multe variabile: prețul
transportului, viteza de deplasare, timpul destinat călătoriei, confortul, accesibilitatea.Astefel,  orice
modificare a unei variabile dintre acestea este reflectată în distribuția fluxurilor.

    
Figura 11.. Cheltuieli in Japonia

Sursa:
http://www.rasfoiesc.com/business/af
aceri/turism/Fluxurile-turistice71.php

In urma acestui grafic, rezultă faptul că

orașul Kyoto este un oraș destul de
scump. Cheltuielile sunt de 1.209 euro pe
saptămană, aceste incluzand intrarea la
obiective turistice, mancare, suveniruri,
transport.
6.PRODUSUL TURISTIC- STRATEGII DE PROMOVARE SI
EFICIENTIZARE

6.1.Analiza SWOT a produsului turistic

Analiza SWOT este o metoda eficientă de a explica dinamica turismului japonez, al orașului
Kyoto, sau de a elabora strategii de dezvoltare turistice ținând cont de punctele slabe sau punctele
forte ale produsului turistic. Este un instrument foarte des folosit în marketing. Pe lângă faptul că
această metodă pune în evidență slăbiciunile dar și atuurile produsului turistic cercetat, de
asemenea, delimitează oportunitățile dar și amenințările conexe.

Puncte tari: În orice perioadă a anului clima este favorabilă, temperaturile niciodată nu scad
sub 0 grade. Spațiile de cazare sunt diversificate existând atât oferte turistice accesibile cât și foarte
scumpe. Orașul este dezvoltat în direcția culturală.

Puncte slabe: Vizitarea orașului este destul de costisitoare, transporturile după cum bine știm,
în Japonia,sunt suprasolicitate iar distanțele de călătorie între monumente sunt destul de mari.

Oportunități: Este o ocazie pentru oamenii veniți de pe alte continente să vadă cultura japoneză
si să afle cât mai multe despre istoria acestui imperiu inedit.

Amenințări: Orice străin în această regiune trebuie să ia în calcul atât problemele seismice, care
sunt dese în Japonia, cât și cele vulcanice.

6.2.Strategii de provomare a activitatii turistice

Dintrecaracteristicilepromovăriituristice le putemmenţionapeceleceurmează:
- este o activitatepermanentă, cumanifestări de intensitatediferităînfuncţiede
obiectivelevizatesaubugetulpromoţionaldisponibil;
- se adreseazăagenţiloreconomicipotenţiali, dar şiceloractuali;
- promovareauneidestinaţiituristice are şialtescopuri, pelângăcel de creştere a numărului de
turiştipentru o perioadălimitată, astfel, aceastavizeazăobiectiveprecum:
informareaasupraresurselornaturaleşiantropicealezonei, valorificarealorla un nivelsuperior;
atragereaclienţilor-ţintă; îmbunătăţireaimaginiifirmei; creareauneiimaginiunice;
dezvoltareaarmonioasă a activităţiieconomice locale.
Publicitateaînpromovareaserviciilorturistice
Publicitateareprezintă o tehnicăfoarte important
înmixulpromoţional.Prinintermediulacesteia, se urmăreştetingereamaimultorscopuridintre care:
  Promovareaatât a produselor, serviciilorturisticerurale, câtşi a organizaţiilor;
 Stimulareacererilorprimareşi selective;
 Creştereaeficienţeifirmelorturistice.
Mijloacelesaumediilepreferatepentrutransmitereamesajuluiînturismsunt: media scrisă:
cotidiene, jurnalesăptămânale, reviste; tipăriturile: fluturaşi, pliante, broşuri, ghiduri, cataloage;
afişajul exterior (outdoor media): postere, bannere, panouriluminoase (staticeşidinamice), panouri
interactive de informareşipromovare; afişaj interior (indoor media); mijloace audio-video: filme,
CD/DVD-uri, diapozitive; televiziunea; telefoniamobilă; obiectediferite: şerveţele, calendare,
produse de vestimentaţie, articole de birotică (mouse, pixuri, pahare etc.); internetul: pagini web,
portaluri de informareşipromovare a turismului, hărţielectronice.
Tehnologiileinformaţionale modern creeazănoioportunităţi de promovare a turismuluişi,
îndeosebi, promovarea on-line aatracţiilorturisticeşi a imaginii de ansamblu a
unuilocvizitatorilorstrăini. Internetulesteunul din mijloacele de difuzare a mesajelor care a
„explodat” înpreferinţeleşiopţiunileturiştiloractuali. Astfel, Internetuleste un mijlocfacil de
promovareimplicândcosturiacceptabileşiobţinând un impact deosebitînrândultinerilor, darşi al
adulţilor de vârstămijlocie. Internetulreprezintă o oportunitatepentruturism, deoareceoferă:
posibilitatealansării de noiservicii, extinderiipenoipieţe, interacţiunii permanente cuclientela,
atrageriiunornoicategorii de clientelă.

7.CONCLUZII:
Așadar, Kyoto este un oraș cu o bogată cultură, în care sunt respectate valorile istorice și
culturale, unde omul poate fi una cu natura, și se poate bucura de frumusețile ei, sărbătorind-o.
Kyoto este o destinație inedită atât pentru monumentele istorice, cât și pentru tradițiile și
obiceiurile spectaculoase. În Kyoto totul este special, de la costumele tradiționale, la mâncarea
specifică, de la festivalurile culturale, la arhitectura clădirilor.
8.BIBLIOGRAFIE:

 BotezatuAngela , Strategii şi tehnici de promovare a turismului rural sustenabil , UASM

 Bornoff N., National Geographic Traveler- Japonia, Editura Adevarul
 Drimba O.,2008, Istoria culturii si civilizatiei, vol 2, Editura Saeculum
 Gheorghilas A.,2014, Geografia turismului. Metode de analiza in turism, Editura
Universitara, Bcuresti
 http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/Fluxurile-turistice71.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ikebana
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Origami
 http://kyoto.travel/es/planyourvisit/events
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Geografia_Japoniei
 https://es.wikipedia.org/wiki/Kioto
 http://florigamibonsai.blogspot.ro/2011/02/legenda-celor-1000-de-cocori.html
 http://dragosschiopu.ro/stiati-ca-in-japonia/
 https://prezi.com/lbscoitrssdj/locul-turismului-in-economia-japoniei/
 http://www.hiiragiya.co.jp/en/