Amg I-Modulul Xi Farmacologie Generala Vol II

PROF. GRD. I DR. FARM.
PRIMAR RAD IOAN
MODULUL XI
FARMACOLOGIE GENERALĂ VOL II
pentru
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
AMG I
TG-MUREŞ
2020
0
CUPRINS
Capitolul I
Medicaţia aparatului cardiovascular................................................................................................2
Capitolul II
Medicaţia sângelui.........................................................................................................................34
Capitolul III
Medicaţia aparatului respirator......................................................................................................40
Capitolul IV
Medicaţia aparatului digestiv.........................................................................................................49
Capitolul V
Antibiotice şi chimioterapice antibacteriene……………………………………………………..65
Capitolul VI
Medicamente antiparazitare.........................................................................................................112
Capitolul VII
Medicaţia antineoplazică……………………………………………………………………….120
Capitolul VIII
Medicatia bolilor metabolice…………………………………………………………………...123
Capitolul IX
Antihistaminice H1……………………………………………………………………………..128
Capitolul X
Farmacocinetica………………………………………………………………………………...131
Capitolul XI
Bazele farmacodinamice si farmacoterapeutice ale medicamentelor……………………..……150
Capitolul XII
Farmacotoxicologie......................................................................................................................160
Bibliografie..................................................................................................................................175
1
CAPITOLUL I
MEDICAŢIA APARATULUI CARDIOVASCULAR
1.1.BAZE ANATOMO-FIZIOLOGICE
Figura 1. Inima [11]
Proprietăţile fiziologice ale muşchiului cardiac

Miocardul are în afară de proprietăţiile specifice musculaturii striate şi proprietăţi
caracteristice şi anume: ritmicitatea, conductibilitatea, excitabilitatea, contractibilitatea şi tonici-
tatea.
Ritmicitatea (Automatismul, efect cronotrop)
Este proprietatea miocardului de a se contracta ritmic, datorită stimulului contractil, generat
de nodul sinoatrial, cu o frecvenţă de 70-80 bătăi/minut. În cazul stopării nodului sinoatrial,
comanda este preluată de nodul atrioventricular, dar cu o frecvenţă de 40 bătăi/minut.În cazul
opririi acestui centru de comandă, activitatea este preluată de către fasciculul His, dar cu o
frecvenţă de 20-25 contracţii / minut.
Conductibilitatea (efect dromotrop)
Este proprietatea miocardului de a conduce unda de contracţie de la nodul sinusal în toată
masa miocardului, declanşând astfel sistola atrială şi apoi ventriculară.
Excitabilitatea (efect batmotrop)
Este proprietatea miocardului de a răspunde, prin contracţie, la stimuli care depăşesc un
anumit prag.
2
Tonicitatea (efect tonotrop)
Este proprietatea miocardului de a menţine un tonus normal şi în stare de repaus.
Contractibilitatea (efect inotrop)
Este proprietatea miocardului de a se contracta ca răspuns la stimuli adecvaţi.
Contracţia este numită sistolă, iar relaxarea este numită diastolă.
Energia necesară contracţiei este furnizată de ATP, care se refac prin utilizarea diferitelor
substraturi energetice, ca de exemplu: glucoză, acizi graşi, aminoacizi etc.
Pentru realizarea acestor procese este nevoie de o cantitate suficientă de oxigen.
1.2. MEDICAŢIA ANTIHIPERTENSIVĂ
BAZE FIZIO- ŞI FIZIOPATOLOGICE:
TA este rezultanta corelatiei a urmatoarelor grupe de factori:
- factori cardiaci: forta de contractie, frecventa;
- factori vasculari: diametrul vaselor sanguine;
- factori sanguini: volemia, vâscozitatea;
- factori renali: diureaza si retentia hidrosalină.
Reglarea Taeste realizataprin urmatoarele modalitati:
- nervos: SNV simpatic si parasimpatic(ganglioni vegetativi, beta-1, alfa-1, beta-2 din vase,
centrii hipotalamici, centrii bulbari: vasopresor, vasodepresor si vagal (bradicardizant), reflexe
baro- şi chemoreceptoare;
- umoral: catecolamine, acetilcolina, histamina, serotonina etc;
- Sistemul Renină-Angiotensina-Aldosteron.
Hipertensiunea arterială
Hipertensiunea arterială este reprezentată de creşterea, în mod constant, a tensiunii arteriale
peste valorile fiziologice de 140/90 mm Hg, la pacienţi care nu utilizează tratament antihi-
pertensiv.
Clasificare diferitelor forme de hipertensiune arterială
În funcţie de stadiul în care s-a produs afectarea unor organe:
- Hipertensiune stadiul I, caracterizată prin tulburări vasomotorii, prin creşteri temporare şi
moderate ale tensiunii arteriale, dar fără modificări EKG şi fără semne de afectare a unor organe.
- Hipertensiune stadiul II, caracterizată prin: tulburări vasomotorii, prin creşteri permanente
ale tensiunii arteriale, având ca rezultat modificări EKG şi cu semne de afectare a unor organe,
ca de exemplu: rinichi, inimă etc.
- Hipertensiune stadiul III, caracterizată prin tulburări vasomotorii, care au ca rezultat creşteri
mari permanente ale tensiunii arteriale şi cu apariţia unor modificări EKG şi cu afectarea
majorităţii organelor vitale şi anume: rinichi, inimă, arteroscleroză, cardiopatie, retinopatie etc.
În funcţie de etiologie (cauze):
Hipertensiune esenţială
Acest tip de hipertensiune este întâlnit în aproximativ 75-90 % dintre cazuri, este
plurietiologică, greu de diagnosticat şi debutează la vârste cuprinse între 25-55 ani.
Hipertensiune secundară
Acest tip de hipertensiune este întâlnit în aproximativ 10-15 % dintre cazuri şi rezultă ca efect
secundar al unor boli cardiovasculare, renale, tiroidiene sau ca reacţii adverse ale unor
medicamente, ca de exemplu: corticosteroizi, AINS, anticoncepţionale, fiind mai caracteristică
pentru copii şi adolescenţi.
3
Complicaţiile hipertensiunii arteriale (HTA)
Hipertensiunea arterială poate da următoarele tipuri de complicaţi:
- cardiace;
- coronariene;
- cerebrovasculare, ca de exemplu: atac vascular cerebral;
- vasculare (accidente arterotrombotice);
- insuficienţă renală etc.
Factorii de risc la hipertensivi:
- factori de risc major, ca de exemplu: fumat, diabet, obezitate, tulburări ale lipidelor plasma-
tice etc;
- şi boala cardiovasculară cu leziuni ale organelor ţintă, ca de exemplu: infarct miocardic,
insuficienţă cardiacă, retinopatie, nefropatie, accidente vasculare cerebrale etc.
BAZE FARMACOLOGICE:
Medicamentele antihipertensive se împart în următoarele clase:
- neurosimpatolitice (reserpina), alfa adrenolitice (alcaloizi din corn de secara, imidazoli-
tolazolina, chinazoline (prazosin), beta blocante, agonişi presinaptici alfa-2;
- antispastice musculotrope;
- blocanti calciu;
- IEC şi antagonisti AT1.
1.2.1. I.E.C.
1.2.1.1. BAZE FARMACOLOGICE:
- substanţe active, ca atare: captopril şi lisinopril;
- şi prodroguri: IEC de tip enalapril.
Farmacocinetică
Medicamentele din această grupă prezintă diferenţe, în funcţie de subgrupă: substanţe active,
ca atare sau prodroguri.Absorbţia orală este rapidă şi bună, diminuată de alimente, în cazul
substanţelor active ca atare şi neinfluenţată de alimente, în cazul prodrogurilor.Prin metabolizare,
substanţele active ca atare sunt inactivate, iar prodrogurile sunt bioactivate.Distribuţia în
organism este largă, dar nu traversează bariera hematocefalică. Concentraţia maximă plasmatică
este atinsă la 1 oră, în cazul substanţelor ac-tive ca atare şi în 4 ore, în cazul prodrogurilor.
Timpul de înjumătăţire este mare, în cazul prodrogurilor, fapt care explică administrarea în priză
unică zilnică.
Mecanism de acţiune
Medicamentele din această grupă inhibă enzima de conversie a Angiotensinei I în Angioten-
sină II.
Farmacodinamie:
- arteriolodilataţie, cu scăderea postsarcinii;
- efecte cardioprotectoare, prin prevenirea hipertrofiei ventriculului stâng;
- efect antihipertensiv;
- dilatarea arteriolelor glomerulare, cu creşterea fluxului renal, dar fără mări-rea filtrării
glomerulare;
- reflexe vegetative circulatorii, dar fără modificarea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac
etc.
Farmacoterapie:
- insuficienţa cardiacă;
- stări post infarct miocardic acut;
4
- boli vasculare periferice;
- disfuncţii ale ventriculului stâng;
- nefropatie diabetică;
- hipertensiune arterială etc.
Sunt antihipertensive eficace, care rezolvă în monoterapie sau în asociere cu diureticele, peste
90% dintre cazurile de hipertensiune arterială.
Se pot face următoarele asocieri:
- în biterapie: IEC + Diuretic tiazidic sau blocant calcic;
- în triterapie: IEC + Diuretic tiazidic + beta-blocant sau simpatolitic central.
Particularităţi farmacotoxicologice şi contraindicaţii:
- hipotensiune;
- tuse uscată şi obstrucţie nazală, datorate excesului de bradikinina şi prosta-glandine;
- tulburări de gust;
- erupţii cutanate: pruriginoase, maculopapuloase;
- hematologice: leucopenie, neutropenie, anemie aplastică;
- edem angioneorotic;
- scăderea funcţiei renale reversibilă;
- hiperkaliemie, datorită secreţiei de aldosteron etc.
Aceste medicamente sunt contraindicate în: sarcină şi hiperkaliemie.
Farmacografie:
- doze iniţiale mici: 1/4 - 1/2 din dozele obişnuite;
- medicaţia diuretică şi hiposodată: luate anterior instituirii acestui tratament, sunt sistate cu 2-
3 zile înainte;
- este contraindiată asocierea cu diuretice antialdosteronice: sironolactonă, triamteren, amilo-
rid etc;
- la asociarea cu diuretice, diureticul se utilizează iniţial în doze mici;
- trebuie monitorizată funcţia renală cu risc şi întreruperea terapiei, în caz de nevoie;
- la prodrogurile moderne, potenţa este mai mare şi dozele eficace mai mici.
1.2.1.2. MEDICAMENTE DIN GRUPA INHIBITOARE ALE ENZIMEI DE
CONVERSIE, UTILIZATE ÎN TERAPIE
1.2.1.2.1. SUBSTANŢE ACTIVE CA ATARE
CAPTOPRIL, CAPTOPRILUM
Indicaţii
Este indicat în hipertensiune, forme uşoare şi moderate, cu funcţie renală normală şi
insuficienţă cardiacă congestivă post infarct miocardic.
Doze şi administrare:
- în hipertensiune, la adulţi, iniţial 2 x 12,5 mg/zi, asociat cu diuretic, la vârstnici dozele se
reduce cu 50 %, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc până la 2 x 25 mg/zi;
- în hipertensiune, la adulţi, iniţial 1-2 x 6,25-12,5 mg/zi, asociat cu diuretic, la vârstnici
dozele se reduce cu 50 %, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc până la 2-3 x 25 mg/zi,
maxim 150 mg/zi;
- după infarct miocardic la adulţi, iniţial 1 x 6,25 mg/zi, se creşte progresiv până la 2-3 x 25
mg/zi, maxim 150 mg/zi;
- în nefropatie diabetică, la adulţi 50-75 mg/zi, în 2-3 prize zilnice.
5
Forme farmaceutice: Comprimate de: 12,5 mg, 25 mg şi 50 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Captopril (Egis, Ungaria), Captopril MCC (Magistra C&C, România).
LISINOPRIL, LISINOPRILUM
Este indicat în hipertensiune, forme uşoare şi moderate, cu funcţie renală normală şi
insuficienţă cardiacă congestivă post infarct miocardic.
-în hipertensiune, la adulţi: iniţial 2,5 mg/zi, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc până la
10-40 mg/zi, în priză unică zilnică;
- în insuficienţă cardiacă: iniţial 2,5 mg/zi, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc până la
5-20 mg/zi, în priză unică zilnică;
- după infarct miocardic la adulţi, iniţial 5 mg/zi, timp de 2 zile, apoi 10 mg/zi, în priză unică
zilnică;
- în nefropatie diabetică, la adulţi: iniţial 2,5 mg/zi, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc
până la 10-20 mg/zi, în priză unică zilnică.
Forme farmaceutice:
- comprimate de 2,5 mg, cu denumirea comercială: Tonolysin (Gedeon Richter, Ungaria);
- comprimate de 5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Tonolysin (Gedeon Richter,
Ungaria), Ranolip (Ranbaxy, Marea Britanie), Lisinopril Sandoz (Hexal, Germania), Lisinopril
Medo (Medochemie, România), Lisigamma (Worwag Pharma, Germania);
Ungaria), Ranolip (Ranbaxy, Marea Britanie), Lisinopril Sandoz (Hexal, Germania), Lisiren
(AC Helcor, România);
Ungaria), Ranolip (Ranbaxy, Marea Britanie), Lisinopril Sandoz (Hexal, Germania), Lisiren
(AC Helcor, România);
- comprimate de 40 mg, cu următoarea denumire comercială: Lisinopril Antibiotice
(Antibiotice, România).
1.2.1.2.2. PRODROGURI
BENAZEPRIL, BENAZEPRILUM
Indicaţii
Este indicat în hipertensiune.
Contraindicaţii: sarcină, hiperkaliemie, insuficienţă renală, alăptare, hipersensibilitate la
produs etc.
Reacţii adverse: hipotensiune, cefalee, ameţeli, trombopenie, leucopenie, agravarea astmului
bronşic, hiperkaliemie etc.
- în hipertensiune, la adulţi: iniţial 10 mg/zi, în priză unică zilnică, iar ca doze de întreţinere,
se creşte cantitatea administrată până la 20 mg/zi, în 1-2 prize zilnice.
Produse tipizate: Comprimate filmate de: 5 mg,10mg şi 20mg, cu denumirea comercială:
Cibacen (Novartis, Elveţia).
ENALAPRIL, ENALAPRILUM
Se poate administra oral, în următoarele doze:
- în hipertensiune, la adulţi: iniţial 5 mg/zi, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc până la
10-20 mg/zi, maxim 40 mg/zi, în priză unică zilnică;
- în insuficienţa cardiacă: iniţial 2,5 mg/zi, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc până la
20 mg/zi, în 1-2 prize zilnice.
6
Produse tipizate:
- comprimate de 2,5 mg, cu denumirea comercială: Ednyt (Gedeon Richter, Ungaria);
- comprimate de 5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Ednyt (Gedeon Richter,
Ungaria), Enalapril (Arena Group, România Enap (Krka, Slovenia), Invoril (Terapia,
România), Renitec (Merck-Sharp & Dohme, România);
Ungaria), Enalap (Epico, Egipt), Enalapril (Arena Group, România), Enap (Krka, Slovenia),
Renitec (Merck-Sharp & Dohme, România);
Ungaria), Enalapril (Arena Group, România), Enap (Krka, Slovenia), Renitec (Merck-Sharp &
Dohme, România).
PERINDOPRIL, PERINDOPRILUM
- în hipertensiune, la adulţi: iniţial 4 mg/zi, iar ca doze de întreţinere, dozele se cresc până la 8
mg/zi, maxim 40 mg/zi, în priză unică zilnică;
- în insuficienţa cardiacă: iniţial 2 mg/zi, dimineaţa, primele 2 săptămâni, apoi se creşte până
la 4 mg/zi, înainte de mese, în 1 priză zilnică.
Produse tipizate:
- comprimate de 2 mg, cu următoarea denumire comercială: Prenesa (Krka Polska Sp.Z.O.O.,
Polonia);
- comprimate de 4 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Coverex (Egis, Ungaria),
Perindopril (Teva, România), Prenesa (Krka Polska Sp.Z.O.O., Polonia), Prindex
(Medicamenta, Cehia), Stoppress (Polpharma, Polonia), Trezen (Terapia, România), Vidotin
(Gedeon Richter Ro SA, România);
- comprimate de 8 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Perindopril (Teva, România),
Prenesa (Krka Polska Sp.Z.O.O., Polonia), Prindex (Medica-menta, Cehia), Stoppress
(Polpharma, Polonia), Trezen (Terapia, România), Vidotin (Gedeon Richter Ro SA, România);
- comprimate filmate de 5 mg, cu următoarea denumire comercială: Prestarium (Servier,
Franţa);
- comprimate filmate de 10 mg, cu următoarea denumire comercială: Prestarium (Servier,
Franţa).
RAMIPRIL, RAMIPRILUM
- în hipertensiune, la adulţi: iniţial 1,25 mg/zi, diureticele se întrerup cu cel puţin 3 zile
înainte, iar ca doze de întreţinere, se creşte cantitatea administrată până la 2,5-10 mg/zi, în priză
unică zilnică;
- în stări postinfarct miocardic: iniţial 5-10 mg/zi, în 2 prize zilnice.
Produse tipizate:
- comprimate de 2,5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Ampril (Krka Slovenia),
Hartil (Egis Pharmaceutticals PLC, Ungaria), Piramil (Sandoz, România), Ramipril AC
(Helcor AC, România), Ramiran (Ranbaxy, Anglia), Vivace (Actavis Group, Islanda), Tritace
(Sanofi Aventis, România), Vivocar (LaborMed Pharma, România), Zenra (Zentiva SA,
România);
- comprimate de 5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Ampril (Krka Slovenia), Hartil
(Egis Pharmaceutticals PLC, Ungaria), Piramil (Sandoz, România), Ramipril AC (Helcor AC,
România), Ramiran (Ranbaxy, Anglia), Vivace (Actavis Group, Islanda), Tritace (Sanofi
7
Aventis, România), Vivocar (LaborMed Pharma, România), Zenra (Zentiva SA, România),
Ramigamma (Worwag Pharma, Germania);
- comprimate de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Ampril (Krka Slovenia), Hartil
(Egis Pharmaceuticals PLC, Ungaria), Piramil (Sandoz, România), Ramigamma (Worwag
Pharma, Germania), Ramiran (Ranbaxy, Anglia), Tritace (Sanofi Aventis, România), Vivocar
(LaborMed Pharma, România), Zenra (Zentiva SA, România);
- comprimate filmate de: 1,25 mg, 2,5mg, 5mg şi 10mg, cu denumirea comercială Ramiran
(Ranbaxy, Anglia);
CILAZAPRIL
Produse tipizate: Comprimate de 2,5 mg; si 5 mg, cu denumirea comercială PIPREDO
(Alapis, Romania);
QUINAPRIL, QUINAPRILUM
- în hipertensiune, la adulţi: iniţial 10 mg/zi, iar ca doze de întreţinere, se creşte cantitatea
administrată până la 20-40 mg/zi, în 1-2 prize zilnice;
- în insuficienţă cardiacă: iniţial 2,5 mg/zi iniţial, iar ca doze de întreţinere 10-40 mg/zi, în 1-2
prize zilnice.
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Accupro (Pfizer Europe,
Anglia), Quinaran (Ranbaxy, Anglia);
- comprimate filmate de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Accupro (Pfizer
Europe, Anglia), Aquiril (LaborMed Pharma, România), Quinaran (Ranbaxy, Anglia);
- comprimate filmate de 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Accupro (Pfizer
Europe, Anglia), Quinaran (Ranbaxy, Anglia);
- comprimate filmate de 40 mg, cu denumirea comercială: Quinaran (Ranbaxy, Anglia).
FOSINOPRIL, FOSINOPRILUM
- în hipertensiune, la adulţi: iniţial 20 mg/zi, în priză unică zilnică;
- în insuficienţă cardiacă, la adulţi: iniţial 10 mg/zi, în priză unică zilnică, doza crescându-se
treptat, în funcţie de nevoie, până la 40 mg, iar doza de întreţinere este de 20 mg/zi.
Produse tipizate: Comprimate de: 10 mg şi 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Fosypril Terapia (Terapia, România), Monopril (Bristol Myers Squibb, SUA);
TRANDOLAPRIL, TRANDOLAPRILUM
Doze şi administrare
Se poate administra oral, în hipertensiune, la adulţi: 0,5-2 mg/zi, în priză unică zilnică, la
aceeaşi oră, de obicei seara la culcare, iar tratamentul anterior cu diuretice trebuie întrerupt cu cel
puţin 2-3 zile înainte de instituirea tratamentului cu trandolapril.
Produse tipizate:
- capsule de 0,5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Fezzor (LaborMed Pharma,
România), Gopten (Abbott Pharma, Germania);
- capsule de 1 mg, cu denumirea comercială: Fezzor (LaborMed Pharma, România);
- capsule de 2 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Fezzor (LaborMed Pharma,
România), Gopten (Abbott Pharma, Germania), Trandolapril (Galex, Slovenia).
8
ZOFENOPRIL, ZOFENOPRILUM
- în hipertensiune, la adulţi: iniţial 15 mg/zi, în priză unică zilnică, doza uzuală eficace fiind
de 30 mg/zi, maxim 60 mg/zi, în 1-2 prize zilnice;
- în infarct miocardic, la adulţi: în zilele 1-2 se dă 2 x 7,5 mg, în zilele 3-4, 2 x 15 mg, iar din
ziua a V-a, 2 x 30 mg, timp de şase săptămâni.
Produse tipizate: Comprimate filmate de: 7,5 mg şi 30mg, cu denumirea comercială Zomen
(Menarini, Luxemburg);
1.2.2. ANTAGONIŞTI AI RECEPTOTRILOR AT1 ANGIOTENSINERGICI
1.2.2.1. BAZE FARMACOLOGICE
Medicamentele din clasa Antagonişti ai receptorilor AT1 angiotensinergici sunt
medicamente de alternativă, în cazul când apare tusea, ca reacţie adversă la medicamentele
antihipertensive din clasa Inhibitoare ale enzimei de conversie a Angiotensinei I în
Angiotensină II.
Aceste medicamentele se administrează în procent mare, pe cale orală, făcând excepţie
saralazina şi prezintă următoarele caracteristici farmacocinetice:
- biodisponibilitate orală mică, datorită unui prim pasaj hepatic puternic;
- legarea de proteinele plasmatice este mare şi anume în procente de peste 95%;
- eliminarea este predominant digestivă şi în procent mai mic, pe cale renală;
- există diferenţe cantitative între diferiţi reprezentanţi din grupă, diferenţă care influenţează
timpul de înjumătăţire etc.
Tipuri de receptori angiotensinergici
Angiotensina II se poate fixa pe următoarele tipuri de receptori: AT1 şi AT2.
Modul de localizare a receptorilor angiotensinergici:
- Receptorii AT1 sunt localizaţi în următoarele regiuni anatomice: muşchiul vascular, în mod
predominant în miocard, creier, rinichi, corticosuprarenala glomerulară etc;
- Receptorii AT2 sunt localizaţi în următoarele regiuni anatomice: creier, rinichi, placentă,
medulosuprarenală etc.
Receptorii angiotensinergici sunt receptori membranari, care sunt cuplaţi cu proteina G, prin
intermediul căreia acţionează asupra unor enzime membranare, în următorul mod:
- stimulează Fosfolipaza C (PLC);
- inhibă Adenilatciclaza (AC).
Efecte rezutalte în urma interacţiunii Angiotensinei II, la nivelul receptorilor
angiotensinergici
În urma interacţiunii Angiotensinei II la nivelul receptorilor angiotensinergici AT1, rezultă
următoarele efecte farmacodinamice:
- inhibarea secreţiei de renină;
- eliberarea de catecolamine;
- arterioloconstricţie;
- şi retenţie hidrosalină, în urma creşterii secreţiei de aldosteron.
În urma interacţiunii Angiotensinei II la nivelul receptorilor angiotensinergici AT2, rezultă
următoarele efecte farmacodinamice:
- efect de reducere a creşterii;
- efect antiproliferativ.
Farmacoterapie:
- hipertensiune arterială, în cazurile de tuse la IEC;
9
- insuficienţă cardiacă;
- iar unele dintre ele, în stări post infarct miocardic.
R.A. şi contraindicaţii
Reacţii comune antagoniştilor AT1 şi IEC:
- hipotensiune arterială;
- scăderea funcţiei renale;
- hiperkaliemie.
Reacţii proprii antagoniştilor AT1:
- reducerea creşterii;
- efect antiproliferativ.
Pe baza acestor efecte pot rezulta probleme în dezvoltarea intrauterină, deoarece la nivelul
placentei există un număr mare de receptori AT2.
Medicamentele din grupa antagonişti ai receptorilor angiotensinergici AT1 au următoarele
contraindicaţii: sarcină, alăptare, hiperkaliemie.
1.2.2.2. MEDICAMENTE DIN GRUPA ANTAGONIŞTI DE ANGIOTENSINA II
UTILIZATE ÎN TERAPIE
SARALAZINA
Saralazina este o substanţă cu structură peptidică şi anume un octapeptid, analog structural al
Angiotensinei II, care acţionează prin antagonizarea receptorilor angiotensinergici de tip AT1.
LOSARTAN
- în hipertensiune, 50 mg/zi, ca doză iniţială, iar dacă în timp de şase săptămâni nu se obţin
rezultate satisfăcătoare, doza se poate creşte până la 100 mg/zi, în priză unică zilnică, dimineaţa;
- în cazul pacienţilor vârstnici, cu insuficienţă renală, doza este de 25 mg/zi, în priză unică
zilnică, dimineaţa;
- în insuficienţă cardiacă, doza iniţială este de 12,5 mg/zi, în priză unică zilnică, dimineaţa, şi
se poate creşte până la doza de 50 mg/zi, în decurs de o săptămână.
Produse tipizate:
- comprimate fimate de 12,5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Lozap (Zentiva,
Slovacia), Sartens (Lannacher, Austria), Talosan (Terapia, România);
- comprimate fimate de 25 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Lozap (Zentiva,
Slovacia), Talosan (Terapia, România);
- comprimate fimate de 50 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cozaar (Merck-Sharp,
Dohme, Elveţia) şi Lorista (Krka DD, Slovenia), Lozap (Zentiva, Slovacia), Sartens
(Lannacher, Austria), Talosan (Terapia, România), Lo-sartan (Farmal, România) ;
- comprimate fimate de 100 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Lozap (Zentiva,
Slovacia), Talosan (Terapia, România), Losartan (Farmal, România).
EPROSARTAN, EPROSARTANUM
Indicaţii: ca medicaţie de alternativă în hipertensiune şi insuficienţă cardiacă, în cazurile când
medicamentele din grupa Inhibitoare ale enzimei de conversie nu sunt tolerate, datorită tusei.
Contraindicaţii: sarcină (risc de insuficienţă renală până la anurie, posibile anomalii craniene
la fetus, hipoplazie pulmonară), alăptare, hipersensibilitate la produs, hiperkaliemie.
Reacţii adverse: hipotensiune, angioedem, agravarea astmului bronşic, hiperkaliemie etc.
Eprosartanul se poate administra oral, în doză de 600 mg/zi, ca doză iniţială, în priză unică
zilnică, dimineaţa, doza se poate creşte treptat până la 800 mg/zi.
10
Efectul terapeutic maxim se poate obţine după 2-3 săptămâni.
Produse tipizate:
- comprimate de 400 mg, cu următoarea denumire comercială: Teveten ( Solvay, Olanda);
- comprimate de 600 mg, cu următoarea denumire comercială: Teveten ( Solvay, Olanda).
VALSARTAN, VALSARTANUM
- în hipertensiune arterială, 80 mg/zi, în priză unică zilnică, dimineaţa înainte de masă;
- în insuficienţă cardiacă doza iniţială este de 40 mg/zi, în două prize zilnice, dimineaţa şi
seara, doza se poate creşte treptat până la 160 mg/zi, în două prize, dimineaţa şi seara, dar cu
reducerea dozelor de diuretice asociate în tratament;
- în stări post infarct miocardic, la 12 ore se poate iniţial administra 2 x 20 mg pe zi, doză
care se poate creşte treptat, în următorul mod: 40 mg/zi, 80 mg/zi, apoi 160 mg/zi.
Produse tipizate: Comprimate filmate de: 40 mg,80mg şi 160mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Diovan (Novartis Pharma, Germania), Valsartan Actavis (Actavis, Islanda),
Valsartan Belupo (Belupo, Slovacia);
IRBESARTAN, IRBESARTANUM
- 150 mg/zi, în priză unică zilnică, atât ca doză iniţială, cât şi ca doză de întreţinere, adsorbţia
digestivă nefiind influenţată de alimente;
- 75 mg/zi, ca doză iniţială, în priză unică zilnică, la pacienţii hemodializaţi sau la vârstnici,
doza crescându-se treptat, până la 300 mg/zi, dacă este necesar;
- şi 150 mg până la maxim 300 mg/zi, în priză unică zilnică, dimineaţa în caz de nefropatie la
bolnavii hipertensivi cu diabet de tip II.
Produse tipizate:
- comprimate de 50 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Irbesartan Winthrop (Sanofi
Pharma-Bristol Meyers Squib SNC, Franţa),
- comprimate de 75 mg şi 150 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Irbesartan Winthrop
(Sanofi Pharma-Bristol Meyers Squib SNC, Franţa);
- comprimate de 300 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Aprovel (Sanofi Pharma-
Bristol Meyers Squib SNC, Franţa), Irbesartan Winthrop (Sanofi Pharma-Bristol Meyers
Squib SNC, Franţa);
- comprimate filmate de 75 mg, 150 mg şi 300 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Irbesartan BMS (Sanofi Pharma-Bristol Meyers Squib EEIG, Anglia), Karvea (Bristol Meyers
Squib, Anglia).
TELMISARTAN, TELMISARTANUM
- 40 mg/zi, în priză unică zilnică, atât ca doză iniţială, cât şi ca doză de întreţinere;
- dacă doza de 40 mg/zi nu produce rezultatele dorite, după o perioadă de 4-8 săptămâni se
poate dubla doza iniţială;
- la unii pacienţi se poate da doza de 20 mg/zi, dacă dozele mai mari nu pot fi administrate.
Nu este necesară adaptarea dozei la pacienţii în vârstă.
Produse tipizate:
- comprimate de 20 mg, cu următoarea denumire comercială: Kinzalmono (Bayer, Germania);
- comprimate de 40 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Micardis (Boehringer Ing,
Germania), Pritor ( Glaxo, Anglia), Kinzalmono (Bayer, Germania);
11
- comprimate de 80 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Micardis (Boehringer Ing,
Germania), Pritor ( Glaxo, Anglia).
CANDESARTAN CILEXETIL
- 4 mg/zi, în hipertensiune arterială, în priză unică zilnică, ca doză iniţială, doza crescându-se
treptat, în caz de nevoie, până la 16 mg/zi;
- 2 mg/zi, în hipertensiune arterială, în priză unică zilnică, ca doză iniţială, în caz de
insuficienţă renală sau hepatică;
- 4 mg/zi, în insuficienţă cardiacă, în priză unică zilnică, ca doză iniţială, doza crescându-se
treptat, în caz de nevoie, până la 32 mg/zi.
Produse tipizate: Comprimate de 8 mg şi de 16 mg, cu denumirea comercială: Atacand
(Astra Zeneca AB, Suedia).
OLMESARTAN, OLMESARTANUM
Olmesartanul se administrează oral, în priză unică zilnică, în următoarele doze:
-10 mg/zi, în hipertensiune arterială, ca doză iniţială, doza crescându-se treptat, în caz de
nevoie, până la 20-40 mg/zi.
Produse tipizate: Comprimate de 10 mg, 20 mg şi de 40 mg, cu denumirea comercială:
Santini (Berlin Chemie AG, Germania).
ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR AT1 ÎN COMBINAŢII:
Lorista H - comprimate filmate (Krka DD, Slovenia):
- Losartan 50 mg;
- Hidroclotiazidă 12,5 mg.
Codiovan - comprimate filmate (Novartis Pharma GmbH, Germania):
- Valsartan 80 mg/160 mg;
- Hidroclotiazidă 12,5 mg/25 mg.
Karvezide - comprimate filmate (Bristol Myers Squib EEIG, Anglia:
- Irbesartan 300 mg;
- Hidroclotiazidă 25 mg.
Irbesartan Hydrochlortiazide BMS - comprimate sau comprimate filmate (Bristol Myers
Squib EEIG, Anglia):
- Irbesartan 150/300 mg;
- Hidroclotiazidă 12,5/25 mg.
Coaprovel - comprimate (Sanofi Pharma-Bristol Myers Squib SNC, Franţa):
- Irbesartan 150/300 mg;
Teveten plus - comprimate filmate (Solvay BV, Olanda:
- Eprosartan 600 mg;
Micardisplus - comprimate (Boehringer Ing, Germania):
- Telmisartan 40 mg/80 mg;
Pritor plus - comprimate (Glaxo Group, Anglia):
- Telmisartan 40 mg/80 mg;
- Hidroclotiazidă 12,5 mg/12,5 mg.
Valsartan + Amlodipin:
12
- comprimate filmate, care conţin Valsartan 80 mg + Amlodipin 5 mg, în diferite condiţionări,
cu următoarele denumiri: Imprida (Novartis Europharm Ltd, Anglia), Copalia (Novartis
Europharm Ltd, Anglia), Dafiro (Novartis Europharm Ltd, Anglia), Exforage (Novartis
Europharm Ltd, Anglia);
- comprimate filmate, care conţin Valsartan 160 mg + Amlodipin 5 mg, în diferite
condiţionări, cu următoarele denumiri: Imprida (Novartis Europharm Ltd, Anglia), Copalia
(Novartis Europharm Ltd, Anglia), Dafiro (Novartis Europharm Ltd, Anglia), Exforage
(Novartis Europharm Ltd, Anglia);
- comprimate filmate, care conţin Valsartan 160 mg + Amlodipin 10 mg, în diferite
condiţionări, cu următoarele denumiri: Imprida (Novartis Europharm Ltd, Anglia), Copalia
(Novartis Europharm Ltd, Anglia), Dafiro (Novartis Europharm Ltd, Anglia), Exforage
(Novartis Europharm Ltd, Anglia).
1.2.3. ANTIHIPERTENSIVE BLOCANTE DE CALCIU
Medicamentele din aceasta clasa au urmatoarele efecte farmacodinamice: antihipertensiv,
coronarodilatator si antiaritmic.
1.2.3.1. DIHIDROPIRIDINE
NIFEDIPINA, NIFEDIPINUM
Produse tipizate:
-Drajeuri de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Nifedipin (Laropharm, România);
Nifedipin (Terapia, România).
-Drajeuri de 20 mg, cu denumirea comercială: Epilat retard (Epico,Egipt);
-Comprimate cu eliberare modificată de 20 mg, cu denumiriea comercială Nifedipin
(Terapia, România).
-Comprimate cu eliberare modificată de 30 mg, cu denumiriea comercială Adalat CR
(Bayer, Germania).
AMLODIPINA
Produse tipizate:
Comprimate de 5 mg Şi 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Agen (Zentiva, Cehia);
Almacor (Antibiotice SA, România); Amlohexal (hexal, Germania); Amlodipine Valeant (ICN
Polfa, Polonia); Norvasc (Pfizer Europe, Anglia); Stamlo M 5 (Dr. Reedus, România); Tenox 5
(Krka, Slovenia), Vasorex 5 (Labormed, România).
FELODIPINA
Produse tipizate:
-Comprimate cu eliberare prelungită de: 2,5 mg, 5 mg şi 10 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Auronal (Egis Pharmaceuticals, Ungaria); Felodipin Al retard (Aliud Pharma,
Germania); Felohexal (Hexal, Germania); Mivara (Stada, Germania); Plendil (Astrazeneca,
Suedia); Presid 5 (Ivax, Cehia); Sistar (Gedeon Richter, România).
NIMODIPINA
Produse tipizate:
-Comprimate de 30 mg, cu denumirea comercială:Nimodipin (Laropharm, România);
-Comprimate filmate de 30 mg, cu denumirea comercială: Nimotop (Bayer, Germania);
-Flacoane de 50 ml, cu soluţie perfuzabilă de 10 mg/50 ml, cu denumire comercială:
Nimotop (Bayer, Germania).
NITRENDIPINA
Produse tipizate: Comprimate de 20 mg, cu denumirea comercială: Lusopress (inst.Luso
Farmaco, Italia).
13
LACIDIPINA
Produse tipizate: Comprimate filmate de 4 mg, cu denumirea comercială: Lacipil (Glaxo,
Anglia).
LERCANIDIPINA
Produse tipizate: Comprimate filmate de 10 mg şi 20 mg,, cu următoarele denumiri
comerciale: Kapidin (Zentiva, Cehia); Lercanidipin (Actavis, Islanda); Lercanidipin (Stada,
Germania); Leridip (Berlin Chemie, Germania); Lerpin (Torrent, Germania); Pegfel (Dr.
Reedys, România);
1.2.3.2. DERIVAŢI DE FENILALCHILAMINE
VERAPAMIL
Produse tipizate:
-Comprimate filmate de 40 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cordamil (AC
Helcor, România); Isoptin (Abbot Pharma, Germania);
-Drajeuri de 40 mg şi 80mg, cu denumirea comercială Verapamil (Sanofi-Aventis,
România);
-Capsule de 80 mg, cu denumirea comercială Verapamil (Arena Group, România);
-Comprimate filmate de 80 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cordamil (AC
Helcor, România); Isoptin (Abbot Pharma, Germania); Verapamil AL (Aliud Pharma,
Germania);
-Comprimate filmate cu eliberare prelungită de 240 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Isoptin (Abbot Pharma, Germania); Verogalid (Teva Cehia).
1.2.3.3. DERIVAŢI DE BENZOTIAZEPINE
DILTIAZEM
Produse tipizate:
-Comprimate de 60 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Diltiazem Arena (Arena
Group, România); Diltiazem (Alcaloid, Slovenia); Dilzem (Pfizer Europe, Anglia);
-Comprimate filmate de: 60 mg şi 120mg, cu denumirea comercială Corzem (AC Helcor,
România);
-Comprimate filamte cu eliberare prelungită de 90 mg, cu denumirea comercială: Dilzem
(Pfizer Europe, Anglia);
1.2.4. SIMPATOLITICE
Se împart în: adrenolitice, neurosimpatolitice şi simpatolitice agonişti α2.
1.2.4.1. ADRENOLITICE
1.2.4.1.1. BAZE FARMACOLOGICE
Adrenoliticele se împart în: α-adrenolitice şi β-drenolitice.
α-Adrenoliticele
Se clasifică în:
-alcaloizi din cornul secării: dihidrogenaţi (dihidroergotoxina) şi analogi (nicergolina);
- imidazoli: tolazolina şi fentolamina;
- chinazoline: prazosin, doxazosin, terazoxin etc;
- alte structuri: tamsulosin, urapidil, ketanserina etc.
β-Adrenoliticele
Medicamentele din această clasă sunt derivaţi de propranolamină, care diferă între ele prin
lipofilie, profil farmacocinetic, procent de fixare pe proteinele plasmatice, durata de acţiune etc.
Farmacodinamie
Medicamentele β1-blocante selective au următoarele efecte farmacodinamice:
14
- la nivelul S.N.C.: sedare, în cazul beta-blocantelor lipofile;
- la nivelul aparatului cardiovascular, influenţează negativ cele cinci funcţii ale miocardului şi
anume: efect batmotrop, inotrop, tonotrop, cronotrop şi dromotrop negativ;
- antagonizează aritmiile produse de catecolamine, digitalice şi anestezice ge-nerale;
- inhibarea secreţiei de renină din aparatul juxtaglomerular renal;
- hipotensiune arterială.
Farmacoterapie
Medicamentele β1-blocante selective sunt indicate pe baza efectelor pe care le au în
următoarele tipuri de afecţiuni: hipertensiune arterială, aritmii şi cardiopatie ischemică.
Particularităţi farmacotoxicologice
Reacţiile adverse care pot apărea la administararea de β1-blocante selective pot fi de
următoarele tipuri:
- efecte secundare: fenomene depresive în urma administrării îndelungate, astenie,
bradicardie, bloc atrioventricular, hipotensiune arterial, favorizarea şi agravarea crizelor hipogli-
cemice etc.
- efecte imunoalegice: erupţii cutanate, discrazii sangvine (leucopenie, trombopenie, agranu-
locitoză etc.), sindrom lupoid imunologic etc.
- alte efecte: creşterea concentraţiei plasmatice de trigliceride, scăderea conţinutului de HDL,
accelerarea procesului de aterogeneză etc.
Contraindicaţii: când persoanele care le utilizează au activităţi care necesită atenţie sporită;
bradicardie, bloc atrioventricular; miastenie; asocierea cu verapamil. Întreruperea tratamentului
cu β1-blocante nu se face brusc. Intoxicaţia acută se manifestă prin: bradicardie, şoc cardiogen,
colaps, comă şi deces prin asistolie. Ca antidot în intoxicatia acută se administrează izoprenalină
intravenos.
Interacţiuni ale β1-blocantelor:
Aceste medicamente prezintă sinergism cu următoarele tipuri de medicamente: anestezice
generale, alcool, blocante ale canalelor de calciu, hipoglicemiante, inhibitoare enzimatice de tip
cimetidină, exclusiv în cazul celor lipofile. β1-blocantele prezintă antagonism cu următoarele
tipuri de medicamente: antihipertensive de tip clonidină, antidepresive triciclice, IMAO,
inductoare enzimatice, exclusiv în cazul celor lipofile.
Se clasifică în:
- β neselective: propranolol, alprenolol, oxprenolol, pindolol, labetalol, carvedilol, timolol,
tertalolol, nadolol, sotalol etc;
- β1 selective: atenolol, acebutalol, metoprolol, betaxolol, bisoprolol, esmolol, celiprolol,
nebivolol.
1.2.4.1.2. MEDICAMENTE Β1-BLOCANTE SELECTIVE
ATENOLOL, ATENOLOLUM
Se poate administra oral, în priză unică zilnică în următoarele doze:
- în hipertensiune, 50-100 mg/zi;
- angină pectorală, până la 200 mg/zi;
- în infarct miocardic acut, 100 mg/zi, în urma stabilizării produse de tratamentul parenteral.
Produse tipizate:
- comprimate de 50 mg şi de 100 mg,, cu următoarele denumiri comerciale: Atenolol LPH
(LaborMed Pharma, România), Atenocor (AC Helcor, România), Atenolol (Laropharm,
România), Atenolol (Arena Group SA, România), Atenolol (Slavia Pharm,România);
15
- comprimate filmate de 50 mg şi de 100 mg, cu următoarea denumire comercială: Atenolol
(Terapia SA, România), Atenolol 100 mg Medo (Medochemie, România).
BETAXOLOL, BETAXOLOLUM
- 20 mg/zi în priză unică zilnică;
- nu este necesară ajustarea dozelor la bolnavi cu insuficienţă hepatică şi renală.
Produse tipizate:
-Comprimate filmate de 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Betac (Medochemie
Ltd, Cipru), Betaxa (Zentiva AS, Slovacia), Lokren (Sanofi-Aventis, Franţa).
BISOPROLOL, BISOPROLOLUM
Bisoprololul se poate administra pe cale orală, în doze de 5-20 mg/zi dimineaţa, în priză unică
zilnică, în hipertensiune arterială şi angină pectorală, iar în insuficienţă cardiacă 1,25 mg/zi, în
priză unică zilnică, după care se poate creşte lent până la doza de 10 mg/zi.
Produse tipizate:
- comprimate de 5 mg şi de 10mg, cu denumirea comercială: Bisoblok (Keri Pharma Ltd,
Ungaria);
- comprimate filmate de: 2,5mg, 5mg şi 10mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Bisomerk (Merch KGAA, Germania), Concor (Merch KGAA, Germania), Bisotens
(Antibiotice SA, România), Bisogamma (Worwag Pharma AG, Germania), Coronal (Zentiva
AS, Slovacia);
CELIPROLOL, CELIPROLOLUM
Celiprololul se poate administra pe cale orală, în doze de 200-400 mg/zi, în priză unică
zilnică.
Produse tipizate: Comprimate filmate de: 100mg şi 200mg, cu denumirea comercială:
Celipres (Ranbaxy Ltd, India);
NEBIVOLOL
Celiprololul se poate administra pe cale orală, în doze de 5 mg/zi, în priză unică zilnică.
Produse tipizate: Comprimate filmate de 5mg, cu următoarele denumiri comerciale: Nebilet;
Dublock; Ezocem; Nebalex; Nebicard; Nolet; X-Pressol; Voxnebin; Nebacop ; Nebirod;
Nebinorm E etc.
METOPROLOL, METOPROLOLUM
Metoproplolul se poate administra în următorul mod, pe cale orală:
- în profilaxia crizelor de migrenă 50 mg/zi, în 1-2 prize zilnice, ca doză iniţială, doză care
poate fi crescută în funcţie de situaţia concretă;
- în hipertensiune 100-200 mg/zi, în 1-2 prize zilnice sau 200 mg/zi seara, ca doză iniţială,
doză care poate fi crescută în funcţie de situaţia concretă;
- în infarct miocardic acut 50 mg, după 15 minute de la ultima injecţie intravenoasă dacă a
fost tolerat, doza repetându-se din 6 în 6 ore, în primele două zile;
- în aritmii cardiace 100-200 mg/zi;
- în insuficienţă cardiacă 10 mg zi, în două prize;
- în profilaxia migrenei 100-200 mg/zi, în priză unică zilnică;
- comprimatele retard, în priză unică zilnică dimineaţa, administrarea se face cu apă;
16
- nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
Produse tipizate:
- comprimate de: 25 mg, 50mg şi 100mg, cu următoarele denumiri comerciale: Betaprol (AC
Helcor, România), Bloxan (Kra, Slovenia), Corvitol (Berlin Chemie, Germania), Metoprolol
(Ozone Laboritories, Anglia), Egilok (Egis Pharmaceuticals, Ungaria), Metoprolol (Magistra
C&C, România);
- comprimate cu eliberare prelungită de: 50mg şi 100mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Betaloc Zoc (Astra Zeneca, Suedia), Ezmok (Ivax Pharaceuticals, Cehia),
Metoprolol (Terapia SA, România);
- comprimate cu eliberare prelungită de: 23,25 mg, 47,5mg, 95mg şi 190mg, cu denumirea
comercială: Metoprolol (Polpharma, Polonia);
- fiole a 5 ml cu soluţie injectabilă 1 mg/ml, cu următoarea denumire comercială: Betaloc
(Astra Zeneca, Suedia).
1.2.4.1.3. MEDICAMENTE Β1-BLOCANTE NESELECTIVE
PROPRANOLOL, PROPRANOLOLUM
Doze şi mod de administrare
Hipertensiunea arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 2 comprimate
Propranolol 40 mg (80 mg clorhidrat de propranolol) pe zi, fracţionat în 2 prize, apoi doza se
creşte treptat până la obţinerea efectului dorit. Dozele uzuale sunt de 4 comprimate Propranolol
40 mg (160 mg clorhidrat de propranolol) pe zi, în 2 prize.
În perioada postinfarctului miocardic acut: iniţial un comprimat Propranolol 40 mg (40 mg
clorhidrat de propranolol) de 4 ori pe zi. Doza uzuală de întreţinere este de 4 comprimate
Propranolol 40 mg (160 mg clorhidrat de propranolol) pe zi, fracţionat în 2 prize, timp
îndelungat (1-2 ani).
Tulburări de ritm cardiac: 1-2 comprimate Propranolol 40 mg (40-80 mg clorhidrat de
propranolol) pe zi, fracţionat. Feocromocitom: preoperator unul sau 1/2 comprimate Propranolol
40 mg (60 mg clorhidrat de propranolol) pe zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru tumorile
inoperabile 30 mg clorhidrat de propranolol zilnic, fracţionat, se asociază obligatoriu cu un α-
blocant.
Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: un comprimat Propranolol 40
mg (40 mg clorhidrat de propranolol), administrate cu 1 sau 1/2 h, înaintea expunerii la situaţia
stresantă.
Produse tipizate: Comprimate de: 10mg şi 40mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Propranolol (Sintofarm, România), N-Propranolol (Meduman, România), Propranolol Fabiol
(Fabiol, România), Propranolol Eel (Bio Eel, România);
SOTALOL
Produse tipizate: Comprimate de 80 mg si 160 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
DAROB; KS-SOTALOL; SOTAGAMMA etc.
1.2.4.1.4. β-Adrenolitice cu actiune alfa-blocantă
CARVEDILOL
Produse tipizate: Comprimate de 6,5 mg; 12,5 mg si 25 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Carvedilol, Atram; Carvedigamma; Dilatrend; Coryol; Kallidol; Talliton;
Gladycor; Miocarvil etc.
17
1.2.4.1.5. β-ADRENOLITICE ÎN ALTE COMBINAŢII
DISTONOCALM
Compoziţie: alcaloizi din radacina de beladona, alcaloizi din corn de secară, propranolol,
amital. Indicaţii: distonii neurovegetative.
DISTONOVAL
Compozitie: sulfat de atropină, radacina de valeriană, frunza şi floare de păducel,
propranolol. Indicaţii: distonii neurovegetative.
1.2.4.2. NEUROSIMPATOLITICE
STIMULANTE ALE GOLIRII DEPOZITELORDE NA
RESERPINA-HIPAZIN comprimate
Compozitie:reserpina 0,1mg, dihidralazina sulfat 10 mg.
Indicaţii: HTA sadiul II.
GUANETIDINA.
BLOCANTE ALE ELIBERĂRII NA:
BRETILIUM;
1.2.4.2.2. INHIBITOARE ALE SINTEZEI NA:
α-METILDOPA.
Indicaţii: HTA forme medii şi severe.
Produse tipizate: Comprimate de 250 mg, cu denumirea comercială DOPEGYT etc.
10.2.4.2.3.SIMPATOLITICE AGONIŞTI α2
Din acest grup fac parte clonidina, apraclonidina, tizanidina, rilmenidina, moxonidina etc.
CLONIDINA
Indicaţii: HTA toate fazele.
Produse tipizate: Comprimate de 0,15 mg, cu denumirea comercială CLONIDINĂ.
MOXONIDINA
Produse tipizate: Comprimate de 0,2mg; 0,3mg; 0,4mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Moxonidin; Physiotens; Moxogamma etc.
RILMENIDINA
Produse tipizate: Comprimate de 1 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Rilmenidina,
Tenaxum etc.
1.2.4.2.3. SIMPATOLITICE ANTAGONIŞTI α1 periferici
PRAZOSIN
Indicaţii: HTA.
Produse tipizate: Comprimate de 1mg şi 2mg, cu denumirea comercială MINIPRESS.
DOXAZOSIN
Indicaţii: HTA.
Produse tipizate: Comprimate de 1mg; 2mg; 4 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Kamiren, Magurol, Cardura, Doxazosin, Hyxazin, Aniprosin etc.
TERAZOSIN
Indicaţii:adenom de prostată.
Produse tipizate: Comprimate de 2mg, cu denumirea comercială Terazosin.
AFLUZOSIN
Produse tipizate: Comprimate filmate retard de 5mg si 10mg, cu denumirea comerciala Xatral.
18
TAMSULOSIN
Produse tipizate: Comprimate filmate retard de 0,4mg, cu denumirea comercială Omnic.
SILDOSIN
Produse tipizate: Capsule de 4mg si 8mg cu denumirea comerciala Urorec.
1.2.5. DIURETICE
1.2.5.1. Baze teoretice
Medicamentele diuretice saluretice se utilizează pentru tratamentul: hipertensiunii arteriale,
edeme, diabet insdipid etc.
Hipertensiunea arterială este reprezentată de creşterea, în mod constant, a tensiunii arteriale
peste valorile fiziologice de 140/90 mm Hg, la pacienţi care nu utilizează tratament
antihipertensiv. Hipertensiunea arterială poate da următoarele tipuri de complicaţi: cardiace,
coronariene, cerebrovasculare, accidente arterotrombotice, insuficienţă renală etc.
Edemele sunt în general datorate retenţiei patologice de lichid în ţesuturile organismului, iar
în particular în ţesutul conjunctiv.
Diabetul insipid este o afecţiune, care se caracterizează prin imposibilitatea rinichilor de a
concentra urina, determinand o poliurie însoţită de polidipsie.
Medicamentele diuretice măresc eliminarea de apă şi electroliţi renal şi pot acţiona prin două
mecanisme: renal şi extrarenal. Momentul optim de adminstrare este dimineaţa. Medicamentele
diuretice se clasifică pe baza următoarelor criterii: locul acţiunii, mecanism, structură, efectul
asupra ionului de potasiu, intensitatea efectului diuretic şi durata acţiunii. Diureticele saluretice
sunt acizi organici slabi cu lipofilie ridicată, trec prin placentă şi prin bariera sânge/lapte. În afară
de efectul principal a acestor medicamente, eliminarea surplusului de apă din organism, efect
benefic în edeme de diferite origini şi în hipertensiunea arterială prin scăderea volemiei şi efect
natriuretic, diureticele mai influenţează ioni din spaţiul intravascular, ca de exemplu: K+ şi
Mg2+. Reacţiile adverse produse de diuretice sunt de mai multe tipuri şi anume: efecte secundare,
efecte alergice, efecte toxice, efect rebound şi dependenţă de diuretice.Diureticele au următoarele
contraindicaţii: insuficienţa renală gravă, anurie, nefrite acute, insuficienţă hepatică gravă,
sarcină şi alăptare.
1.2.5.2. DIURETICE DE ANSĂ TERMINALĂ
HIDROCLORTIAZIDA
Produse tipizate: Comprimate de 25 mg, cu denumirea comercială Nefrix 25 (Zentiva,
România).
CLOPAMIDA
CLORTALIDON
POLITIAZIDA
XIPAMID
INDAPAMID
Produse tipizate:
-Comprimate de 2,5 mg, cu denumirea comercială Impamid (Gedeon Richter, România).
-Comprimate filmate de 2,5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Indapamid LPH
(LaborMed Pharma, România); Indater (Terapia, România); Valutens (Antibiotice, România).
-Comprimate cu eliberare prelungită de 1,5 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Diuremid SR (Glenmark, România); Iduren SR(Vim Spectrum, România); Indapamid MCC
(Magistra C&C, România); Indater (Terapia, România); Tertensif (Lab. Servier, Franţa);
19
-Comprimate filmate cu eliberare prelungită de 1,5 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Indapamid SR Ozone(Ozone Laboritories, Olanda); Indapen (J şi P Pharma,
Marea Britanie); Rawel SR (Krka, Slovenia); Reditens SR 1,5 mg (Dr. Reedy s, România).
1.2.5.3. DIURETICE DE ANSĂ ASCENDENTĂ
FUROSEMID
Produse tipizate:
-Comprimate de 40 mg, cu următoarele denumiri comerciale : Furosemid (Laropharm,
România); Furosemid Zentiva (Zentiva, România).
-Fiole a 2 ml, soluţie injectabilă 20 mg/2 ml, cu denumirea comercială: Furosemid Zentiva
(Zentiva, România).
TORASEMID
Produse tipizate:
-Comprimate de 10 mg şi 20 mg, cu denumirea comercială Trifas (Berlin Chemie,
Germania).
-Fiole a 4 ml, soluţie injectabilă 20 mg/4 ml, cu denumirea comercială: Trifas (Berlin
Chemie, Germania).
BUMETANID
ACID ETACRINIC
1.2.5.4. INHIBITOARE ALE ANHIDRAZEI CARBONICE
ACETAZOLAMIDA
Produse tipizate: Comprimate de 250 mg, cu denumirea comercială Acetazolamida Arena
(Arena Group SA, România).
1.2.5.5. ANTIALDOSTERONICE
1.2.5.5.1. ANTAGONIŞTI COMPETITIVI
SPIRONOLACTONA
Produse tipizate:
-Comprimate de 25 mg, cu denumirea comercială Spironolactona (Bioeel, România).
-Comprimate filmate de 25 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Spironolactona
(Ozone Laboritories, Anglia); Spironolactona (Terapia, România); Alspiron (AC Helcor,
România).
-Comprimate de 50 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Spironolactona (Bioeel,
România); Alspiron (AC Helcor, România).
-Capsule de 50 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Spironolactona (Laropharm,
România); Verospiron (Gedeon Richter, Ungaria).
-Capsule de 50 mg, cu denumirea comercială: Verospiron (Gedeon Richter, Ungaria).
EPLERENONA
Produse tipizate: Comprimate filmate de 25 mg şi 50 mg, cu denumirea comercială Inspra
(Pfizer Europe, Anglia).
COMBINAŢII:
DIUREX: Spironolactona+Furosemid.
1.2.5.5.2. ANTAGONIŞTI DE EFECT
TRIAMTEREN
AMILORID
COMBINAŢII:
DIUREX CAPSULE
Produsul conţine: Spironolactonă/Furosemid.
20
1.3. MEDICAŢIA ANTIARITMICĂ
1.3.1. BAZE TEORETICE
Aritmiile cardiace sunt tulburări ale frecvenţei cardiace şi/sau a regularităţii ritmului cardiac,
ca de exemplu: tahiaritmii, bradiaritmii, extrasistole, tahicardii paroxistice, fibrilaţii, fluter atrial
etc. Aritmiile pot avea diferite cauze: dereglări ale pacemakerului, apariţia de focare ectopice,
circuite de reintrare, tulburări de conducere atrioventriculare etc.După teritoriul afectat, aritmiile
cardiace se împart în: aritmii supraventriculare, aritmii ventriculare şi tulburări de conducere.
Medicamentele antiaritmice se clasifică în următoarele grupe: Clasa 1, Clasa 2 (propranolol,
metoprolol, atenolol, esmolol etc.), Clasa 3 (amiodarona, sotalol, bretilium, ibutilida, dofetilida
etc.), Clasa 4 (verapamil, galopamil şi diltiazem etc.) şi Clasa 5 (adenozină, digoxină).
Antiaritmicele Clasa 1 se împart în: Clasa 1a (chinidina, procainamida, disopiramida, aprindina,
ajmalina, lorajmina, prajmalina, detajmium, sparteina etc.), Clasa 1b (tocainida, lidocaina,
fenitoina, mexiletina etc.) şi Clasa 1c (flecainida, encainida, lorcainida, indecainida, propafenona
etc).
1.3.2. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CLASA 1
1.3.2.1. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CLASA 1A
CHINIDINĂ SULFURICĂ
Se administrează la adulţi 0,200 grame iniţial pe cale orală, pentru testarea sensibilităţii. Dacă
nu apar probleme timp de 2 ore, se continuă administrarea în doze de 4-6 x 0,200-0,400 g/zi. În
cazuri severe, dozele se administrează la 2-3 ore. Dozele maxime sunt 0,500 g pentru o dată şi 2
g/zi.
Produse tipizate: Comprimate de 200 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Chinidină
Sulfat (Arena Group, România) şi Chinidină Laropharm 200 mg (Laropharm, România).
1.3.2.2. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CLASA 1B
LIDOCAINĂ
Se administrează la adulţi 0,200 grame iniţial pe cale intravenoasă, pentru saturare, care se
poate realiza în diferite scheme terapeutice şi anume:
- 100 mg în 2 minute, cu repetare după 10 minute;
- 50 mg într-un minut, cu repetare de 3 ori, la fiecare 5 minute;
- perfuzie 20 mg/minut, timp de 10 minute.
Ca doză de întreţinere se administrează 2-4 mg/minut, doza pentru 24-30 de ore.
Produse tipizate: Fiole a 10 ml cu soluţie injectabilă 1%, cu denumirea comercială: Xilină
100 mg/10 ml (Zentiva, România).
MEXILETIN
Se administrează oral la adulţi 0,400-0,600 grame iniţial, iar ca doză de întreţinere 3-4 x 200-
250 mg/zi. Pe cale intravenoasă, se administrează iniţial 25 mg/minut (100-250 mg), urmat de
perfuzie 250 mg/prima oră, 250 mg/a II-a oră, iar apoi 0,5 mg/minut cât este nevoie. Doza zilnică
este de: 600-1200 mg
Produse tipizate: Capsule de 200 mg, cu denumirea comercială: Mexitil 200 mg (Boehringer
Ingelheim, Germania).
1.3.2.3. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CLASA 1C
PROPAFENONA
Se administrează oral la adulţi 450-600 mg/zi în 2-3 prize, maxim 900 mg/zi.
Produse tipizate:
- comprimate de: 150mg şi 300mg, cu denumirea comercială Propafenona Sandoz 150 mg
(Hexal, Germania);
21
- comprimate filmate de 150 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Rytmonorm (Abbott,
Germania), Propafenona Al 150 (Aliud Pharma, Germania);
- fiole a 20 ml cu soluţie injectabilă 3,5 mg/ml, cu denumirea comercială Rytmonorm
(Abbott, Germania).
FLECAINID
Se administrează oral la adulţi 2 x 50 mg/zi, doza crescându-se dacă este cazul cu 50 mg/zi la
4 zile, doza maximă fiind de 300 mg/zi.
Produse tipizate: Comprimate de 50 mg şi 100 mg, cu denumirea comercială Tambocor
(Meda Pharma, Germania);
1.3.3. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CLASA 2 (beta-blocante)
ATENOLOL, ATENOLOLUM
METOPROLOL, METOPROLOLUM
PROPRANOLOL, PROPRANOLOLUM
ESMOLOL, ESMOLOLUM: Este β-blocant neselectiv, cu timpul de înjumătăţire de 9 minute.
Se administrează în tahiaritmii ventriculare.
1.3.4. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CLASA 3
AMIODARONĂ
Se administrează oral la adulţi 0,400-0,600 grame iniţial, timp de 8-15 zile, iar ca doză de
întreţinere 200 mg/zi, timp de 5 zile săptămânal. La copii se dozează folosind formula cu
suprafaţa corporală.
Produse tipizate:
- comprimate de 200 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Amiodarona LPH mg
(LborMed Pharma, România), Daritmin (Gedeon Richter, România), Sedacoron (Ebewe,
Austria);
- comprimate divizabile de 200 mg, cu denumirea comercială Cordarone (Sanofi-Aventis,
Franţa).
- fiole de 3 ml cu soluţie injectabilă de 50 mg/ml, cu denumirea comercială Cordarone
(Sanofi-Aventis, Franţa);
- fiole de 3 ml cu concentrat de soluţie perfuzabilă de 50 mg/ml, cu denumirea comercială
Sedacoron (Ebewe, Austria).
1.4. MEDICATIA INSUFICIENTEI CARDIACE
1.4.1. INSUFICIENŢA CARDIACĂ
Insuficienţa cardiacă apare, când miocardul nu mai pompează cantitatea de sânge necesară
organismului. Deoarece inima nu mai funcţionează în limite normale, organismul încearcă să-şi
suplinească funcţia prin: reţinerea apei şi sării, creşterea frecvenţei şi creşterea dimensiunilor
inimii, aparând simptome ca: oboseală şi slăbiciune. Sângele stagnezează în vasele care ajung la
inimă, rezultând acumularea de lichid, la nivelul plămânilor şi scurtarea respiraţiei. Insuficienţa
cardiacă este produsă de boli, ca de exemplu: boli coronariene, infarcte miocardice,
hipertensiune arterială, diabet zaharat, afecţiuni tiroidiene, cardiomiopatia alcoolică, infecţia sau
inflamaţia muşchiului inimii, consumul de droguri, boli acute ale pericardului, vârsta etc.
Mecanismele fiziopatologice implicate în apariţia bolii sunt:
- afectarea fibrelor muşchiului striat al miocardului, în urma ischemiei sau altor factori;
- supraîncărcarea inimii cu volum de sânge şi necesitatea unei presiuni sistolice ridicate.
Mecanismele compensatorii, în această situaţie de criză, sunt:
- hipertrofia ventriculară;
22
- şi neuroendocrine, ca: stimulare simpatică, stimularea sistemului Renină-Angiotensină-
Aldosteron.
Formele clinice ale insuficienţei cardiace sunt:
- insuficienţă cardiacă stângă, care poate avea ca şi cauze: leziuni ale ventriculului stâng,
hipertensiunea arterială, diferite valvulopatii;
- insuficienţă cardiacă dreaptă, care etiologic poate avea următoarele cauze: valvulopatii, boli
pulmonare cornice etc;
- insuficienţă cardiacă globală.
În funcţie de manifestare şi stadiu, insuficienţa cardiacă este de două feluri: acută şi cronică.
În funcţie de gravitate, există mai multe tipuri de insuficienţă cardiacă:
- Clasa I, asimptomatică, care se caracterizează prin lipsa simptomelor şi nu necesită
reducerea activităţii fizice;
- Clasa II, simptomatică, care se caracterizează prin dispnee la efort şi este necesară o uşoară
limitare a activităţii fizice;
- Clasa III, simptomatică, la care simptomele devin mai evidente şi presupune o limitare
importantă a activităţii la efort;
- Clasa IV, simptomatică, care se caracterizează chiar cu dispnee de repaus.
În insuficienţa cardiacă pot fi tratate medicamentos, următoarele categorii de tulburări:
deficitul de contracţie, tahicardia, presarcina şi postsarcina.Insuficienţa cardiacă cronică poate
produce complicaţii precum: aritmii, AVC, infarct miocardic, embolii etc.
1.4.2. Şocul cardiogen
Este dat de situaţia în care debitul cardiac se reduce atât de mult, încât fluxul sangvin devine
insuficient pentru susţinerea funcţiilor vitale.
Simptomatologie: frecvenţa respiratorie crescută, dispnee severă, tahicardie, puls slab,
transpiraţii, piele palidă, mâini şi picioare reci, urinare mai puţin frecventă.
Cauze, debut şi evoluţie: IMA, afecţiuni ale valvelor inimii aortică şi mitrală, tumorile
cardiace; tromboza intraatrială, miocardite, cardiopatii hipertofice şi dilatative, aritmii cu creşteri
foarte mari ale frecvenţei ventriculare etc.
1.4.3. BAZE FARMACOLOGICE
Medicaţia utilizată în tratamentul insuficienţei cardiace se clasifică în funcţie de elementele
ameliorate, în următoarele grupe:
- medicamente inotrop pozitive, care stimulează forţa de contracţie a miocardului;
- inhibitori ai enzimei de conversie, medicamente care reduc postsarcina, presarcina, tonusul
simpatic şi remodelarea ventriculară;
- vasodilatatoare, medicamente care reduc postsarcina şi presarcina;
- β-blocante;
- şi diuretice.
1.4.3.1. MEDICAMENTE INOTROP POZITIVE
Medicamente inotrop pozitive, stimulează funcţiile miocardului contractil: contactibilitatea,
tonicitatea, excitabilitatea şi inhibă funcţiile miocardului excitoconductor: conductibilitatea,
respectiv automatismul cardiac.
Pe baza mecanismului de acţiune de la nivel celular şi molecular, medicamentele inotrop
pozitive se clasifică în:
- inhibitoare ale pompei sarcolemice (Na+/K+/ATP-aza): glicozizi cardiotonici, medicamente
care cresc concentraţia de Na+ în citoplasmă şi stimulează schimbul ionic Na+/Ca+;
- stimulatoare ale receptorilor β-adrenergici;
23
- inhibitoare ale fosfodiesterazei: teofilina şi amrinona, sunt medicamente care menţin
concentarţia ridicată de AMPc.
Pe baza extinderii acţiunii la nivel cardiac, medicamentele inotrop pozitive, se clasifică în
următoarele grupe:
- stimulatoare ale miocardului contractil: glicozizi cardiotonici;
- şi stimulatoare ale întregului miocard: stimulatoare ale receptorilor β-adrenergici şi inhibi-
toare ale fosfodiesterazei.
1.4.3.1.1. GLICOZIZI CARDIOTONICI
BAZE FARMACOLOGICE
Sunt substanţe medicamentoase, cu indice terapeutic mic, de origine vegetală obţinute de la
diferite specii de plante, ca: degeţel roşu, degeţel lânos, lăcrămioară, ruscuta de primăvară, cea-
pa de mare etc.
În practica medicală şi farmaceutică se folosesc:
- digitoxina, acetildigitoxina, de la degeţel roşu;
- digoxina, lanatozid C, deslanozid, de la degeţel lânos;
- strofantina G şi Strofantina K, de la Strophantus gratus şi Kombe.
Au în structură utmătoarele părţi:
- aglicon: genină sau genol, care este un nucleu sterolic al ciclului lactonic, care sunt
responsabile de acţiunea cardiotonică;
- parte glucidică, 1-4 oze, eterificate de nucleul sterolic: glucoză, ramnoză, cimaroză, digito-
xoză etc.
Pe nucleul sterolic sunt legate grupări oxidril, care reduc liposolubilitatea. Partea glucidică
este responsabilă de hidrosolubilitate şi fixarea pe fibrele miocardice.
Farmacocinetică
Polaritatea şi hidrofilia cresc în următoarea ordine: digitoxină, digoxină şi strofantină.
Pe baza acestor proprietăţi farmacocinetice, administrarea se face în următorul mod:
- p.o., pentru grupul digitoxinei;
- p.o. şi i.v., pentru grupul digoxinei;
- şi i.v., pentru grupul strofantinei.
Mecanism de acţiune
Inhibă pompa sarcolemică (Na+/K+/ATP-aza).
Farmacodinamie
Au următoarele efecte farmacodinamice:
- acţiuni la nivelul cordului: stimulatoare pe miocardul contractil, inhibitoare pe miocardul
excitoconductor, şi efect vagotrop: striofantină, digoxina şi digitoxină.
- acţiuni extracardiace: secundare efectului inotrop pozitiv (creşterea debitului cardiac,
scăderea tensiunii arteriale, efect diuretic, reducerea stazelor, creşterea irigării cu sânge a
ţesuturilor) şi independente efectului inotrop pozitiv (stimularea SNC, stimularea muşchilor
netezi, reducerea tonusul SNV simpatic, prin mecanism central şi scăderea nivelurilor plasmatice
de renină).
Farmacotoxicologie
Au următoarele reacţii adverse: cardiace (extarsistole, bradicardie sinusală, fibrilaţie ventri-
culară, bloc atrioventricular), digestive, datorită stimulării parasimpaticului (greaţă, dureri abdo-
minale, vomă, diaree etc), neuropsihice (astenie, somnolenţă, cefalee, confuzie, halucinaţii etc),
oculare: halouri etc.
24
Farmacoepidemiologie
Sunt contraindicaţi în: bradicardie sinusală, bloc atrio-ventricular, miocardite acute,
cardiomiopatie hipertrofică, tromboză coronariană, cardiomiopatie obstructivă, stenoză aortică.
Se recomandă precauţii la: bătrâni, nou născuţi, copii, insuficienţa căilor de epurare şi
dezechilibre electrolitice (Calciu, Potasiu, Magneziu).
Farmacoterapie
Sunt indicaţi în:insuficienţa cardiacă şi în tahiaritmii supraventriculare. Ca medicament de
elecţie pentru aceste suferinţe este: Digoxina, iar de alternativă, digitoxina.
Farmacografie
Tratamentul cu glicozizi cardiotonici se realizează în urnătorul mod: se administrează iniţial
o doză de atac, după care se continuă cu o doză de întreţinere.
Digitalizarea poate fi realizată în două moduri:
- digitalizare rapidă, timp de 1-2 zile, prin administrare de doze mari i.v., în cazuri de urgenţă:
edem pulmonar acut, fibrilaţie atrială, tahicardie paroxistică etc.;
- şi digitalizare lentă, timp de 3-5 zile, prin administrare de doze moderate p.o., în insuficienţa
cardiacă cronică.
Raportul între dozele de atac şi dozele de întreţinere este de 3/1.
În timpul administrării cardiotonicelor trebuie monitorizaţi următori parametrii: puls,
kaliemia, concentraţia plasmatică, funcţia hepatică şi funcţia renală.
Ca antidot în intoxicaţia cu digitalice, se administrează: i.v., anticorpi specifici antidigitoxină
sau antidigoxină.
EXEMPLE DE MEDICAMENTE
DIGITOXINA
Ca doze de atac, se administrează:
- în digitalizarea lentă (4-5 zile): doza de atac este de 0,4 mg/zi, (0,1 mg/6 ore);
- în digitalizarea rapidă (1 zi): doza de atac este de 0,6 mg/zi, iniţial continuând cu 0,2-0,3 mg
la 6 ore mg/6 ore).
Ca doze de întreţinere se administrează doza de 0,1-0,2 mg/zi.
După întreruperea digitalizării, epurarea totală din organism se realizează în 28 de zile.
Digitalicele interacţionează cu medicamentele care sunt: inductori enzimatici, ca de exemplu:
barbiturice, fenitoină, rifampicină sau inhibitori enzimatici: paracetamol, cimetidină, alcool.
DIGOXINA
Produse tipizate:
- comprimate de 0,25 mg, cu denumirea comercială Digoxin 0,25 mg ( Zentiva, România);
- flacoane de 60 ml cu soluţie orală 0,5 mg/ml, cu următoarea denumire comercială: Lanoxin
( Wellcome, Anglia).
- fiole de 2 ml cu soluţie injectabilă 0,25 mg/ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Lanoxin ( Wellcome, Anglia), Digoxin 0,25 mg (Zentiva, România), Digoxin 0,25 mg ( Sandoz,
România).
1.4.3.1.2. MEDICAMENTE Β1 ADRENERGICE ŞI DOPAMINERGICE
DOBUTAMINA
Pe baza efectelor farmacodinamice se administrează i.v., în urgenţe cardiace: şoc cardiogen,
insuficienţă cardiacă acută etc. Se dă i.v., în doze de: 0,0005-0,010mg/kg.corp/minut.
Produse tipizate: Flacoane cu liofilizat pentru soluţie perfuzabilă de 250 mg, cu denumirea
comercială: Dobutrex ( Lilly, SUA);
25
- Fiole de 10 ml, soluţie perfuzabilă de 250 mg/50 ml, cu denumirea comercială: Dobutamin
Admeda 200 Infus (Admerda, Germania).
1.4.3.1.3. INHIBITOARE ALE FOSFODIESTERAZEI
În funcţie de selectivitate, aceste medicamente se clasifică în:
- inhibitori neselectivi: teofilina şi aminofilina;
- şi în inhibitori selectivi: amrinona şi milrinona.
Se administrează exclusiv intravenos, în cardiopatia congestivă refractară, la alte tratamente.
1.5. MEDICAMENTE CORONARODILATATOARE
În tratamentul cardiopatiei ischemice, există următoarele principii de tratament:
- combaterea factorilor de risc;
- farmacoterapia anginei, prin coronarodilatatoare;
- pofilaxia infarctului acut de miocard prin: hipolipemiante, antiagregante plachetare etc;
- combaterea reacţiilor cardiace nedorite, prin administrare de IEC;
- combaterea anginei instabile prin: antiagregante, hipolipemiante, hepaină, antianginoase etc.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile, în funcţie de gravitate se realizează prin:
- monoterapie: preferabil nitraţii;
- biterapie: nitrat + β-blocant, nitrat + blocante de Calciu sau blocante de calciu + β-blocant;
- triterapie: nitrat + β-blocant + blocante de Calciu.
1.5.2. EXEMPLE DE MEDICAMENTE CORONARODILATATOARE
NITROGLICERINA
Produse tipizate:
- comprimate retard de 2,6 mg, cu denumirea comercială: Nitromint (Egis, Ungaria);
- comprimate sublinguale de 0,5 mg, cu denumirea comercială: Nitroglicerina 0,5 mg
(Zentiva SA, Bucureşti);
- flacoane de 10 g (180 de doze) cu spray sublingual 1 %, care conţine 0,4 mg/doză, cu
denumirea comercială: Nitromint (Egis, Ungaria);
- fiole cu concentrat pentru soluţie perfuzabilă 5 mg/ml, în etanol 77 % + 2 ml ulei, cu
denumirea comercială: Trinitrosan (Merck, Germania);
- sistem terapeutic transdermic, care eliberează 10 mg nitroglicerină, în 24 ore, cu denumirea
comercială: Deponit NT (Schawarz Pharma, Germania);
- sistem terapeutic transdermic, care conţine 25 mg nitroglicerină şi care eliberează 5 mg
nitroglicerină, în 24 ore, la nivelul suprafeţei de contact, care are 10 cm2, cu denumirea
comercială: Nitroderm TTs 5 (Novartis Phar-ma, Elveţia).
ISOSORBID DINITRAT
La adulţi se adminstrează următoarele doze:
- comprimate obişnuite oral, în angină 2-4 x 5-20 mg/zi, crescându-se gradat până la 120 mg /
zi, în trei prie zilnice;
- comprimate retard de 2 x/zi;
- în criza de angor: 5-10 mg sublingual etc.
Produse tipizate:
- comprimate de 5 mg, cu denumirea comercială: Isosorbide dinitrate (Epico, România);
- comprimate de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cordil (Armedica/Dexxon Ltd,
România), Isodinit (Balkan, Bulgaria), Isosorbid dinitrat (Arena Group, România), Romisodin
(Sicomed, România);
26
- comprimate de 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cordil (Armedica/Dexxon Ltd,
România), Isosorbid (Antibiotice, Romania);
- comprimate filmate retard de 40 mg, cu denumirea comercială: Cordil (Armedica/Dexxon
Ltd, România);
- capsule retard 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Dinocord retard (LaborMed
Pharma, România), Diniter SR (Terapia, Romania), Isodinit (Balkan, Bulgaria), Maycor retard
(Pfizer HCP Corp,SUA);
- capsule retard 50 mg, cu denumirea comercială: Elantan Long (Schwarz, Germania);
- spray bucofaringian, cu denumirea comercială: Isoket (Schwarz, Germania);
- fiole de 10 ml, cu concentrat pentru soluţie perfuzabilă 1 mg/ml, cu următoarea denumire
comercială: Isoket (Schwarz, Germania).
ISOSORBID MONONITRAT
La adulţi, se adminstrează următoarele doze:
- comprimate filmate orale retard obişnuite oral: se administrează 20-40 mg/zi, în 2-3 prize
zilnice;
- comprimate retard de 2 x/zi.
Produse tipizate:
- comprimate filmate orale retard de 60 mg, cu denumirea comercială: Mononitron (Zentiva,
România);
- comprimate orale retard de 20 mg, cu denumirea comercială: Monoter R-SR (Terapia,
România);
- comprimate orale retard de 40-60 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Monoter R-SR
(Terapia, România), Olicard (Solvay Farmaceuticals, Germania).
PENTAERITRIL TETRANITRAT
Se administrează doze de 2-4 x 10-30 mg/zi, maxim 60 mg/zi.
Produse tipizate: Comprimate de 20 mg, cu următoarea denumire comercială: Nitropector
(Terapia, România).
MOLSIDOMIN
La adulţi, se adminstrează următoarele doze:
- comprimate filmate orale retard obişnuite oral, se administrează 2-4 m/zi, în 2-3 prize
zilnice;
- comprimate retard de 2 x 8 mg/zi sau 16 mg/zi.
Produse tipizate:
- comprimate orale de 4 mg, cu denumirea comercială: Molsihexal (Hexal, Germania);
- comprimate orale retard de 8 mg, cu denumirea comercială: Molsihexal (Hexal, Germania).
1.5. MEDICAMENTE VASODILATATOARE
1.5.1. BAZE FIZIOPATOLOGICE
Ischemia cerebrală şi periferică sunt suferinţe care rezultă în urma dezechilibrului dintre
aportul de oxigen şi necesarul ţesuturilor respective, dezechilibru care este cauzat, de cele mai
multe ori, insuficienţei circulatorii. Ischemia cerebrală are următoarele simptome: ameţeli,
astenie, diminuarea atenţiei, cefalee, hiperexcitabilitate psihomotorie, depresiune nervoasă etc.
Circulaţia sanguină periferică este reglată, atât nervos, cât şi umoral.
Insuficienţa circulatorie periferică are diferite cauze, dintre care menţionăm:
- inflamaţii vasculare;
- tromboza (în trombangeita obliterantă, ateroscleroza obliterantă etc);
- ateroscleroză;
27
- spasme arteriale: boala Raynaud şi claudicaţia intermitentă;
- vâscozitate sanguină crescută;
- capacitate redusă de deformare a hematiilor etc.
Medicamentele vasodilatatoare cerebrale şi periferice au acţiune nonsistemică, de mică
intensitate, limitată la un anumit teritoriu (cerebral sau periferic), fiind capabile să reducă
ischemia, ameliorând, în acest mod, deficitul de irigare sanguină a acelor ţesuturi. Deoarece nu
au acţiune sistemică, nu provoacă hipotensiune arterială şi nu pot fi utilizate ca medicamente
antihipertensive.În funcţie de mecanismul de acţiune, aceste medicamente se împart în mai multe
grupe, în modul în care este prezentat în continuare.
Medicamente β2-adrenomimetice: isoxsuprima, bufenina, bametan etc.
Medicamente α- adrenolitice:
- alcaloizi din cornul de secară şi analogi: dihidroergotoxina, nicergolina etc;
- imidazoli: tolazolina, fentolamina etc;
- β-haloalchilamine: fenoxibenzamina;
- şi alte structuri: buflomedil etc.
Medicamente antispastice musculotrope:
- derivaţi de acid nicotinic: acid nicotinic, xantinol nicotinat etc;
- derivaţi xantinici: petifilina, pentoxifilina;
- derivaţi indolici: vincamina, vinpocetina etc;
- alte structuri: cinarizina, flunarizina, papaverina, naftidrofuril etc;
- extracte din Ginkgo biloba;
- şi enzimă pancreatică: kalidinogenaza.
Prostaglandine vasodilatatoare şi analogi:
- alprostadil;
- epoprostenol;
- iloprost etc.
Antagonişti ai receptorilor serotoninergici 2B:
- naftidrofuril.
În farmacoterapia insuficienţei circulatorii cerebrale sunt utilizate următoarele clase de
medicamente:
- vasodilatatoare cerebrale;
- antiagregante plachetare: acid acetilsalicilic, dipiridamol etc;
- şi neurotonice, ca de exemplu: piracetam, piritinol etc.
În farmacoterapia insuficienţei circulatorii periferice sunt utilizate următoarele clase de
medicamente:
- vasodilatatoare periferice;
- medicamente antispastice musculotrope: acid nicotinic, xantinol nicotinat, petifilina,
pentoxifilina, naftidrofuril şi extracte din Ginkgo biloba.
1.5.3. VASODILATATOARE CEREBRALE
1.5.3.1. MEDICAMENTE α-ADRENOLITICE
NICERGOLINA, NICERGOLINUM
Este indicată în: insuficienţă circulatorie cerebrală şi periferică; migrenă; demenţă senilă;
scăderea acuităţii vizuale şi tulburări de câmp vizual de natură vasculară.
Acest medicament are următoarele contraindicaţii: sarcină, hipotensiune, hemoragii, infarct
miocardic, bradicardie (sub 50 bătăi/minut) şi asociere cu adrenomimetice.
28
Se administrează oral, ca doze iniţiale 3 x 10-20 mg/zi, înainte de mâncare, iar ca doze de
întreţinere 3 x 5-30 mg, timp de mai multe luni.Injectabil se administrează intravenos 2-8 mg, în
250 ml de soluţie glucoză 5%. În demenţa senilă se administrează 3 x 20 mg/zi, timp de 3 luni.
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 5 mg, cu denumirea comercială Nicergolina LPH (LaborMed
Pharma, România);
- comprimate filmate de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Nicergolina LPH
(LaborMed Pharma, România), Gralin (LaborMed, România);
- comprimate filmate de 30 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Nicergolina LPH
(LaborMed Pharma, România), Gralin (LaborMed, România), Sermion (Pfizer Europe, Anglia);
- drajeuri de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Nicerium 10 (He-xal, Germania),
Sinergolin (Sintofarm, România);
- drajeuri de 30 mg, cu denumirea comercială Sinergolin (Sintofarm, România);
- capsule cu eliberare modificată de 15 mg, cu denumirea comercială Nicerium 15 (Hexal,
Germania);
- capsule cu eliberare modificată de 30 mg, cu denumirea comercială: Nicerium 30 (Hexal,
Germania).
CODERGOCRINUM, DIHIDROXIERGOTOXINA
Este amestec în părţi egale de: dihidroergocornină, dihidroergocristină şi dihidroergocriptină.
Are acţiuni farmacodinamice asemănătoare codergocrinului, fiind: antagonist pe receptorii α1-
adrenergici, moderat pe receptorii α2-adrenergici, vasodilatator cerebral, retinian, sistemic şi
activează metabolismul neuronal.
Este indicat în:
- insuficienţă circulatorie cerebrală şi periferică;
- demenţă senilă tip Atzheimer etc.
Se administrează oral, ca doze iniţiale 2-4 x 0,25-1,5 mg/zi, timp de 2-6 luni.
În demenţa senilă se administrează minim 6 mg / zi, timp de cel puţin 6 luni.
Produse tipizate:
- flacoane de 10 ml, cu soluţie pentru picături orale de 0,1 % mg, cu următoarea denumire
comercială: Secatoxin (Ivax, Cehia);
- flacoane de 50 ml, cu soluţie pentru picături orale de 0,1 % mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Co-Dergocrin (Terapia, România), Redergin (Lek Pharmaceuticals, Slovenia).
1.5.3.2. MEDICAMENTE ANTISPASTICE MUSCULOTROPE
VINCAMINA, VINCAMINUM
Este alcaloid din planta Vinca minor (saschiu), cu nucleu indolic, asemănător alcaloizilor din
ergot.
Se administrează:
- oral de 2-3 x 20 mg/zi;
- intramuscular 20 mg/zi;
- şi intravenos 30-60 mg/zi.
Produse tipizate:
- drajeuri de 10 mg, cu denumire comercială: Vincamina (Biofarm, România);
- comprimate de 20 mg, cu următoarea denumire comercială: Vincamil (Farmaceutici Ecobi,
Italia);
- capsule cu eliberare prelungită de 30 mg, cu următoarea denumire comercială: Oxybral SR
(GlaxoSmithKline, România).
29
VINPOCETINA, VINPOCETINUM
Este derivat semisintetic de vincamină şi are profilul farmacologic similar vincaminei.
EXTRACT DE GINGKO BILOBA
Este extract standardizat din Ginkgo bioloba, prin conţinutul de bilobalidă şi heterozide.
Are absorbţie orală bună.
Are următoarele acţiuni farmacodinamice: creşte circulaţia cerebrală şi a membrelor,
vasoregulator şi antiischemic, efect antiedematos, creşte rezistenţa capilară, antiagregant
plachetar, creşte rezistenţa vasculară, psihostimulator, stimulează metabolismul neuronal.
Este indicat în: insuficienţa circulatorie cerebrală, accidente cerebrovasculare ischemice,
tulburări de memorie, tulburări psihocomportamentale la vârstnici, tulburări retiniene şi cohleo-
vestibulare de natură ischemică.
Are următoarele contraindicaţii: sarcină, alăptare.
Doze şi administrare: oral de 3 x 40 mg/zi la mese, iar efectul optim se obţine după 3 luni de
tratament.
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 40 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Gingium (Hexal AG,
Germania), Ginkgofar (BMF Pharm SRL, România), Gingo Biloba Biofarm (Biofarm SA,
România), Flavotan (LaborMed Pharma SA, România), Tebokan (Dr. Wilmar Schwabe
GmmbH, Germania), Tanakan (Ipsen Biotech, Franţa);
- comprimate filmate de 80 mg şi 120 mg, cu denumirea comercială Gingium (Hexal AG,
Germania);
- capsule de: 40 mg, 80 mg şi 120 mg, cu denumirea comercială Bilobil (Krka dd., Slovenia);
- capsule de 100 mg, cu denumire comercială Gincosan (Boehringer Ingelheim GmbH,
Germania);
- flacoane de 30 ml, cu soluţie 40 mg/ml, cu denumirea comercială Tanakan (Ipsen Biotech,
Franţa).
CINARIZINA, CINARIZINUM
Are absorbţie orală bună, pic seric la 1-3 ore, timpul de înjumătăţire de 4 ore, metabolizată
hepatic complet, eliminarea digestivă 33 %, iar renală 66 %.
Are următoarele acţiuni farmacodinamice: antagonizează efectul unor autacoide (histamina,
serotonina,noradrenalina,dopamina,vasopresina,angiotensina), creşte circulaţia cerebrală, stimu-
lează metabolismul neuronal, creşte intrarea glucozei şi oxigenului în neuron, ameliorează
circulaţia labirintică, diminuând iritabilitatea şi nu produce hipotensiune.
Este indicată în: insuficienţa circulatorie cerebrală şi periferică, migrenă, sechele după
accidente cerebrovasculare ischemice, ateroscleroză cerebrală la vârstnici, tulburări circulatorii
labirintice (rău de mişcare, sindrom Meniere, tinitus, tulburări de echilibru etc). Se recomandă
tratament de lungă durată, de câteva luni.
Are următoarele contraindicaţii: glaucom, adenom de prostată, ileus paralitic, sarcină şi
alăptare.
Doze şi administrare: oral de 3 x 25 mg/zi, crescându-se până la 3 x 50 mg/zi, la adulţi, iar la
copii se calculează doza.
Produse tipizate: Comprimate de 25 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Stugeron
(Terapia SA, România), Cinarizin (Laropharm SRL, România), Stugeron (Arena Group SA,
România) şi N-Cinarizina (Meduman SA, România).
30
1.5.4. VASODILATATOARE PERIFERICE
1.5.4.1. MEDICAMENTE ANTISPASTICE MUSCULOTROPE
XANTINOL NICOTINAT
Derivat de acid nicotinic şi teofilină.
Doze şi administrare: oral de 1-3 x 150 mg/zi, oral la adulţi.
NAFTIDROFURIL
Se administrează:oral de 3 x 50-200 mg/zi, oral la adulţi.
Produse tipizate:
- capsule de 100 mg, cu denumirea comercială Dusodril (Merck Lipha Sante, Franţa);
- comprimate filmate cu eliberare prelungită de 200 mg, cu denumirea comercială Dusodril
(Merck Lipha Sante, Franţa);
PENTOXIFILINA
Doze şi administrare: oral de 3 x 200-400 mg/zi iniţial, pe acre orală la adulţi, iar ca doză de
întreţinere 2-3 x 100-400 mg/zi.
Produse tipizate:
- drajeuri de 100 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Pentoxifilin (Terapia, România),
Pentoxifilin (Arena Group SA, România);
- comprimate filmate de 200 mg, cu denumirea comercială Angiont (AC Helcor, România);
- comprimate filmate retard de 400 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Angiont (AC
Helcor, România), Oxiflux 400 (LaborMed Pharma, România), Pentoxifilina SR Zentiva
(Zentiva, Cehia);
- drajeuri cu eliberare prelungită de 400 mg, cu denumirea comercială Trental (Aventis
Pharma, România);
- comprimate filmate retard de 600 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Angiont (AC
Helcor, România), Vasodint retard (Lannachcer, Austria), Pentoxifilina SR Zentiva (Zentiva,
Cehia) etc.
1.5.4.2. PROSTAGLANDINE
ILOPROST
F-cin. Absorbţie orală bună, biotransformare la prim pasaj pulmonar, timpul de înjumătăţire
de 30 minute, eliminare predominat renală.
F-din.:vasodilataţie periferică şi cerebrală;arteriolo-, venodilataţie şi antiagregant plachetar.
Ind.:ischemie intensă la membrele inferioare;bolnavi cu risc de amputaţie; boala Raynaud etc.
C-ind. Acest medicament are următoarele contraindicaţii: sarcină, hemoragii şi alăptare.
Reacţii adverse: hipersensibilizare a pielii, fenomene dispeptice, hemoragii etc.
Doze şi administrare: Se administrează: i.v în spital.
1.5. MEDICAŢIA VASOCONSTRICTOARE
1.5.1. VASOCONSTRICTOARE GENERALE (ANTIHIPOTENSIVE)
Sunt utilizate în hipotensiunea arterială, care poate avea diferite cauze: deficit de contracţie
miocardică, vasodilataţie periferică sau reducerea volemiei.Medicamentele antihipotensive se
clasifică după: mecanismul de acţiune, predominanţa acţiunii (vene, artere), etc.
După mecanismul de acţiune se clasifică în:
- simpatomimetice vasoconstrictoare generale: α-adrenomimetice (noradrenalina, fenilefrina,
metoxamina, adrenalina etc) şi α-adrenomimetice+serotoninergice (dihidroergotamina).
După predominanţa acţiunii se clasifică în:
- arteriolo- şi venoconstrictoare simpatomimetice;
- arterioloconstrictoare (angiotensina);
31
- venoconstrictoare (dihidroergotamina).
1.5.2. VASOCONSTRICTOARE LOCALE
După mecanismul de acţiune se clasifică în:
-simpatomimetice vasoconstrictoare locale decongestive topice): α-adrenomimetice (adrena-
lina, efedrina, nafazolina, oximetazolina, xilometazolina) şi α-adrenomimetice + serotoninergice
(dihidroergotamina, ergotamina);
- serotoninergice 5-HT1B şi 5-HT1D antimigrenoase): sumatriptan, naratriptan;
- musculotrope (hemostatice vasoconstrictoare): vasopresina, terlipresina.
1.6. MEDICAŢIA VENELOR ŞI CAPILARELOR
1.6.1. MEDICAŢIA VENELOR (ANTIVARICIOASĂ)
Medicamentele care se administrează în sindromul varicos, pot fi clasificate în funcţie de de
faza de evoluţie în modul prezentat în continuare.
I. Medicamente care se administrează în fazele incipiente:
- medicamente care cresc tonusul venos: dihidroergotamină, extract din seminţe de castan
porcesc (Aesculus Hipocastanum), escină;
- medicamente care scad permeabilitatea şi cresc rezistenţa capilarelor, ameliorând
întoarcerea venoasă, reducând în acest mod edemul: derivaţi flavonici (rutosid, troxerutin,
diosmin), antocianozide (extr. din fructe de Vaccinium myrtillus), tribenozid, dobesilat de calciu
etc.
II. Medicamente care se administrează în complicaţii (flebite, tromboflebite):
- antiinflamatoare topice si sistemice;
- heparine şi heparinoizi uz topic.
III. Medicamente care se administrează în fazele avansate:
-sclerozante ale venelor membrelor inferioare: moruat de sodiu, tetradecil sulfat de sodium
monoetanolamin oleat.
1.6.2. MEDICAŢIA ANTIHEMOROIDALĂ
PROCTOGLYVENOL CREMĂ
Compoziţie: 100 g cremă conţin 5 g tribenosid si 2 g lidocaina clorhidrat, nipagin şi nipasol.
Procto-Glyvenolul diminuă prompt simptomele hemoroizilor (durere, usturime, prurit,
tensiune) care apar datorită inflamaţiei secundare a regiunii anale. Activitatea terapeutica a
acestui medicament la pacienţii cu hemoroizi este datorită faptului că reduce permeabilitatea
capilară şi de a creşte tonusul vascular. În plus, are şi efect antiinflamator local, datorită acţiunii
antagoniste asupra unor substante endogene cu rol de mediatori ai inflamaţiei şi durerii.
HEMORZON UNGUENT
Unguentul se aplica local, seara (la nevoie de 2-3 ori/zi).
DOXIPROCT PLUS SUPP (Om Portuguesa SA, Portugalia)
Compoziţie:Calciu dobesilat 0,250 g, Lidocaină HCl 0,04 g, Dexametazonă acetat 0,00025 g,
Bază de supp q.s. Administrare: 1-2 supp/zi.
ULTRAPROCT SUPP (Schering, Germania)
Compoziţie: Fluorocortolon pivalat 92 mg,Fluorocortolon hexanoat 95 mg, Cincocaină 5 mg,
Bază de supp q.s. Administrare: 1-2 supp/zi.
DOXIPROCT SUPP (Om Portuguesa SA, Portugalia)
Compoziţie: Calciu dobesilat 0,250 g, Lidocaină HCl 0,04 g, Polietilenglicol 0,300 g,
Antioxidanţi q.s., Bază de supp q.s. Administrare: 1-2 supp/zi.
PROCTO-GLYVENOL SUPP (Novartis, Elveţia)
Compoziţie: Tribenozid 0,400 g, Lidocaină HCl 0,04 g, Bază de supp q.s.
32
Administrare: 1-2 supp/zi.
HEMORZON SUPP (Antibiotice, România)
Compoziţie: Hidrocortizon acetat 0,0089 g, Tetraciclină 0,02 g,Benzocaină 0,0083 g,Procaină
HCl 0,005 g,Bază de supp q.s. Administrare: 1-2 supp/zi.
HEMORZON O SUPP (Antibiotice, România)
Compoziţie: Hidrocortizon acetat 0,010 g, Oxitetraciclină 0,02 g, Lidocaină HCl 0,002 g, Bază
de supp q.s. Administrare: 1-2 supp/zi.
PROCTOLOG SUPP (Pfizer Europe, Anglia)
Compoziţie: Ruscogenina 0,01 g,Trimebutin 0,120 g, Bază de supp q.s.
Administrare: 1-2 supp/zi.
33
CAPITOLUL II
MEDICAŢIA SÂNGELUI
2.1. SISTEMUL HEMATOPOETIC–BAZE FIZIOLOGICE

Sângele este țesut lichid de origine mezenchimală, format din plasmă (55%), în care se găsesc
elementele figurate (44%) leucocite, eritrocite, trombocite şi proteine plasmatice, care prin
intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă nutrienții,
oxigenul la nivelul țesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon și produșii de
catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina care
se ocupă cu studiul sângelui se numește hematologie. Toate celule sanguine provin din celule
stem pluripotente, care se găsesc în măduva osoasă, care prin diferenţieri şi diviziuni repetate,
duc la formarea elementelor figurate, dintre care o parte sunt puse în circulaţie, iar o parte
identice cu celulele stem sunt reţinute în măduva osoasă, formând fondul de bază celular sau
rezerva de celule necesare hematopoezei. Hematopoeza, începe cu producerea celulelor stem,
încă din viaţa intrauterină şi este procesul, prin care se formează elementele figurate ale sângelui,
în funcţie de necesităţile fiziologice. În condiţii fiziologice se formează aproximativ
2.000.000.000 de celule/zi, iar în situaţii speciale cifra poate creşte. Hematopoeza este proces
dependent de: fier, proteine şi factori de maturare. Eritrocitul are durata vieţii de 120 zile, iar
menţinerea valorii sanguine normale a acestuia se realizează prin concursul a două procese:
formarea eritriocitelor în măduva osoasă şi distrugerea acestora în ţesutul reticulat. Factorii de
maturare eritrocitari sunt: ciancobalamina şi acidul folic, vitamine cu rol important în sinteza
ADN. Cimitirul eritrocitelor este splina și celulele Kupffer din ficat. După moartea eritrocitelor,
hemoglobina suferă un proces de descompunere cu mai multe etape: bilirubină, urobilină şi
stercobilină, metaboliţi care se elimină prin urină și fecale. La om volumul sanguin constituie
circa 7% din greutatea corpului. La o greutate medie de 70 kg, cantitatea de sânge este de 4,9 l.
Valoarea pH-ului sanguin fiind 7,4 care prin diferite procese tampon va fi menținută constant,
evitând fenomenele dăunătoare organismului de acidoză sau alcaloză. Culoarea roșie a sângelui
este datorată hemoglobinei din eritrocite care încărcate cu oxigen au o culoare mai deschisă.
Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55–60% din sânge și este formată din aproximativ: 90%
apă, 1% substanțe anorganice (sodiu, clor, potasiu, magneziu, fosfor și calciu) și aproximativ
9% substanțe organice (proteine, glucide, lipide etc). Raportul de proteine variază între 60 și 80
g/litru ca. 8 % din volumul plasmei. Proteinele separate prin electroforeză sunt albumine și
globuline. Proteinele din plasmă pe lângă rolul de transport, mai joacă un rol important în
apărarea organismului prin sistemul imunologic, în procesul de coagulare a sângelui, rolul de
tampon în menținerea unui pH constant și menținerea constantă a presiunii osmotice din sânge.
Plasma care nu mai conține factorii de coagulare este numit ser sanguin acesta se obține prin
centrifugarea sângelui după coagulare. Leucocitele se împart în granulocite și agranulocite.
2.2. MEDICAMENTE ANTIANEMICE
Anemia este caracterizată printr-o deficiență calitativă sau cantitativă a hemoglobinei,
moleculă prezentă în globulele roșii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la
țesuturi, anemia conduce la hipoxie.
În funcţie de mecanismele fiziopatiogenice implicate, anemiile se clasifică în:
- anemii cauzate de scăderea producerii eriotrocitelor: anemii prin insuficienţa medulară
asociată cu hipoproliferare (anemia aplastică) şi anemii prin insuficienţa medulară asociată cu
eritropoeză insuficientă (feriprivă şi megaloblastică, sideroblastică);
34
- anemii cauzate de distrugeri masive eritrocitare: hemolitice (intraeritrocitare, extraeri-
trocitare) şi posthemoragice (acute şi cronice).
Au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare.
2.2.1. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TERAPIA ANEMIEI FERIPRIVE
2.2.1.1. BAZE TEORETICE
Fierul este necesatr pentru: sinteza hemoglobinei, mioglobinei şi a altor substanţe (enzime).
Cantitatea de fier existent în organism, în condiţii fiziologice, este de 4 g, din care: 65% se
găseşte în hemoglobină, 1% în citocromi, 4-5% în mioglobină, 0,1% se găseşte în plasmă legat
de transferină şi reprezintă fierul circulant şi 15-30% se găseşte sub formă de agregate,
reprezentând fierul de rezervă în: ficat, splină şi măduva osoasă.
Pentru administrarea orală se administrează săruri feroase sau ferice. Sărurile feroase se
adsorb la pH acid, iar sărurile ferice la pH alcalin în intestinul subţire, după legare de o globulină
plasmatică transportoare numită apotransferina unde se formeaza complexul fier-transferina. Din
acest complex fierul este uşor cedat eritroblaştilor din măduva hematogenă sau celulelor
endoteliale ale hepatocitului. La acest nivel fierul se leagă de apoferitină şi este stocat sub formă
de feritină sau hemosiderină. Cantitatea de fier din sânge disponibilă pentru hematopoeză este
dependentă de: numărul receptorilor membranari, depozitele de fier şi de cantitatea de feritină,
respectiv transferină. După moartea eritrocitelor fierul este preluat de sistemul reticuloendotelial
unde este depozitat ca feritină sau predat măduvei osoase şi utilizat la sinteza hemului.
Fierul poate da următoarele reacţii adverse: constipaţie, deoarece leagă hidrogenul sulfurat,
care este important pentru peristaltism, diaree, la doze mari, prin lezarea epiteliului intestinal,
iritaţie gastrică, greţuri, epigastralgii, colorarea tegumentelor în brun, alergie, flebită, tulburări
vasomotorii, hipotensiune, convulsii şi şoc anafilactic. Preparatele de fier sunt contraindicate în:
hemocromatoză, hemosideroză, talasemie, anemie hemolitică şi se administrează cu prudenţa în:
colită, ulcer gastro-intestinal.
2.2.1.2. MEDICAMENTE TIPIZATE CU FIER UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
ANEMIEI FERIPRIVE
2.2.1.2.1. FIER BIVALENT UTILIZAT ÎN PREPARATE ORALE
FEROSSI FUMARAS
Doze şi mod de administrare
Se administrează în următorul mod:
- la adulţi se dă curativ 2-4 linguriţe /zi, iar profilactic 1 linguriţă/zi;
- la copii între 3-5 ani, 5 mg/kg/zi;
- la copii între 3-6 ani se administrează ½ din doza adultului.
Produse tipizate:
- flacoane de 100 ml cu suspensie orală 3% de fumarat feros, cu denumirea comercială
FERRONAT (Ivax, Cehia);
- comprimate cu denumirea comercială FERRONAT.
FEROSSI GLUCONAS
Absorbţie digestivă 25%. Este antianemic, latenţa este de 3-7 zile, iar efectul maxim este la 3
săptămâni. Se administrează la adulţi zilnic 200-400 mg fier.
Produse tipizate:
- comprimate efervescente de 80,5 glutamat feros, cu denumirea comercială ALOFER (Art.
Med. Int, România);
- comprimate 40 mg, cu denumirea comercială ASCOFER (Arena, România).
35
FEROSSI SULFAS
Curativ se administrează 3 x 200 mg/zi, iar profilactic 1-2 x 200 mg/zi. Preparatele retard se
administrează o dată/zi.
Produse tipizate:
- comprimate filmate eliberare pelungit de 325 mg (105 mg fier activ), cu denumirea
comercială FERRO GRADUMET (Polipharma, România);
- comprimate eliberare pelungită de 325 mg (105 mg fier activ), cu denumirea comercială
FERRO GRADUMET (Teofarma, Italia);
- drajeuri eliberare pelungită de 80 mg, cu denumirea comercială TARDYFERON (Pierre
Fabre, Franţa);
- capsule de 100 mg, cu denumirea comercială FERRO SANOL (Schwarz Pharma,
Germania);
- flacoane de 30 ml-soluţie orală 170 mg/ml, cu denumirea comercială FERRO SANOL
(Schwarz Pharma, Germania);
2.2.1.2.2. FIER TRIVALENT UTILIZAT ÎN PREPARATE ORALE
FIER POLIMALTOZAT (COMPLEX DE HIDROXID DE FIER III)
Are absorbţie digestivă bună prin proces activ, absorbţia fiind invers proporţională cu doza
administrată. Cu cât deficitul de fier din organism este mai mare cu atât absorbţia este mai mare.
Se administreză în următorul mod:
- la copii, sub 1 an, se dă curativ în: anemie feriprivă 25-50 mg fier/zi, anemie latentă 15-25
mg fier/zi, iar profilactic 5-10 mg fier/zi, în una sau mai multe prize, înainte sau după mese, cu
sucuri de fructe, ceai, lapte etc;
- la copii, cu vârsta între 1-12 ani, se dă curativ în anemie feriprivă 50-100 mg fier/zi, în
anemie latentă 25-50 mg fier/zi, iar profilactic 10-15 mg fier/zi, în una sau mai multe prize,
înainte sau după mese, cu sucuri de fructe, ceai, lapte etc;
- la copii, peste 12 ani şi adulţi, se dă curativ în: anemie feriprivă 100-300 mg fier/zi, anemie
latentă 50-100 mg fier/zi, iar profilactic 10-15 mg fier/zi, în una sau mai multe prize, înainte sau
după mese, cu sucuri de fructe, ceai, lapte etc.
În anemia feriprivă tratamentul durează 3-5 luni, la gravide trebuie continuat până la naştere.
În carenţă latentă de fier tratamentul durează 1-2 luni.
Produse tipizate:
- flacoane de 100 ml - sirop 50 mg/ml, cu denumirea comercială FERGLUROM (Biofarm,
România);
- flacoane de 30 ml - soluţie pentru picături orale 50 mg/ml, cu denumirea comercială
FERRUM HAUSMANN (Vifor Internaţional Inc, Elveţia);
- flacoane de 150 ml - sirop 10 mg/ml, cu denumirea comercială FERRUM HAUSMANN
(Vifor Internaţional Inc,Elveţia);
PHARMA FERRUM (Terapia, România);
PHARMA FERRUM (Terapia, România);
- flacoane a 30 comprimate masticabile de 100 mg, cu denumirea comercială MALTOFER
Fol (Vifor, Franţa);
36
FERROCHOLINATUM
- la copii sub 1 an se dă curativ în anemie feriprivă 25-50 mg fier/zi, în anemie latentă 15-25
mg fier/zi, iar profilactic 5-10 mg fier/zi, în una sau mai multe prize, înainte sau după mese, cu
sucuri de fructe, ceai, lapte etc;
- la copii cu vârsta între 1-12 ani se dă curativ în anemie feriprivă 50-100 mg fier/zi, în
anemie latentă 25-50 mg fier/zi, iar profilactic 10-15 mg fier/zi, în una sau mai multe prize,
înainte sau după mese, cu sucuri de fructe, ceai, lapte etc;
- la copii peste 12 ai şi adulţi se dă curativ în anemie feriprivă 100-300 mg fier/zi, în anemie
latentă 50-100 mg fier/zi, iar profilactic 10-15 mg fier/zi, în una sau mai multe prize, înainte sau
după mese, cu sucuri de fructe, ceai, lapte etc.
În anemia feriprivă tratamentul durează 3-5 luni, la gravide trebuie continuat până la naştere.
În carenţă latentă de fier tratamentul durează 1-2 luni.
Produse tipizate: Flacoane de 15 ml - soluţie pentru picături orale 24 mg fier/ml, cu
denumirea comercială FER-SOL (Epico Egipt).
PROTEINSUCCINILAT FERIC
- la copii sub 4 mg fier/kg.corp/zi, în două prize;
- la adulţi 800-1600 mg fier/zi, în două prize, preferabil înainte de mese.
Produse tipizate: Flacoane de 15 ml - soluţie pentru picături orale 800 mg fier/15 ml, cu
denumirea comercială FERPLEX (Italfarmaco, Italia).
2.2.1.2.3. FIER TRIVALENT UTILIZAT ÎN PREPARATE PARENTERALE
FIER SUCROZĂ (complex de hidroxid de fier III)
Administrarea injectabilă a fierului se face numai în situaţia în care preparatele orale nu pot fi
utilizate din diverse motive.Se administreză exclusiv intravenos, lent, la o administrare maxim
200 mg fier, iar viteza de administrare de 20 mg fier/minut.
Produse tipizate: Fiole a 5 ml - soluţie injectabilă/perfuzabilă 20 mg/ml, cu denumirea
comercială VENOFER (Vifor Internaţional, Elvetia);
FERRI CARBOXYMALTOSUM
Se administreză exclusiv intravenos, lent, la o administrare maxim 200 mg fier, iar viteza de
administrare de 20 mg fier/minut.
Produse tipizate: Fiole a 2 ml - soluţie injectabilă/perfuzabilă 50 mg/ml, cu denumirea
comercială FERINJECT (Vifor, Franţa).
COMPLEX DE FIER (III) IZOMALTOZAT
Fierul injectat dispare rapid din plasmă, deoarece trece în măduva osoasă în ficat şi în splină.
Se prezintă sub formă de: Fiole - soluţie injectabilă/perfuzabilă 100 mg/ml, cu denumirea
comercială MONOFER (Pharmacosmos, Danemarca).
2.2.2. MEDICAŢIA ANEMIEI MEGALOBLASTICE
Anemia megaloblasică este cauzată de carenţa factorilor vitaminici de maturare a hematiilor
şi anume vitamina B9 (acidul folic) şi vitamina B12 (cobalaminele).
VITAMINA B9, ACIDUL FOLIC
Produse tipizate: comprimate filmate de 5 mg, cu următoarea denumire comercială : Acifol
(Zentiva SA, România).
VITAMINA B12, COBALAMINELE
Vitamina B12 a fost descoperită în 1926. Cobalamină sau Cianocobalamina (vitamina B12)
este un compus coordinativ, care conţine cobalt, având rolul de coenzimă, în cadrul unor procese
37
metabolice. Din grupul cobalaminelor fac parte următoarele substanţe: ciancobalamina,
hidroxicobalamina şi metilcobalamina.
Vitamina B12 are următoarele efecte farmacodinamice :
- participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor şi glucidelor;
- contribuie la funcţionarea normală a celulelor, în special a celor din măduva osoasă;
- are rol benefic asupra sistemului nervos şi a traiectului gastrointestinal;
- acţionează, în mod esenţial, în formarea globulelor roşii, la nivelul oaselor, în sinteza
proteinelor, care participă la edificarea diferitelor ţesuturi, precum şi în sinteza proteinelor.
Produse tipizate:
- fiole a 1 ml de soluţie injectabilă de 50 mcg/ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Sicovit B12 (Zentiva SA, România),
- fiole a 1 ml de soluţie injectabilă de 1000 mcg/ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Sicovit B12 (Zentiva SA, România),
2.2.3. MEDICAŢIA ANEMIEI SIDEROBLASTICE
Anemia sideroblastică se caracterizează prin prezenţa la nivelul maduvei hematogene a unui
precursor anormal, numit sideroblast inelar. Acest sideroblast prezintă în jurul nucleului un inel
cu granule de fier, aflate în interiorul mitocondriilor. Această boală apare din cauza unor defecte
în sinteza porfirinelor, ceea ce determina scaderea producerii de hem şi la cresterea acumulării de
fier în celule. Anemia sideroblastică ereditară este întalnită aproape exclusiv la sexul masculin,
pentru că are o transmitere recesivă, legată de cromozomul X. Anemia este de obicei severă, dar
se corectează parţial prin administrare de vitamina B 6. Anemia sideroblastică dobândită, apare
la persoanele în vârstă şi nu răspunde la tratamentul cu vitamina B6. Aproximativ o treime dintre
pacienţi prezintă splenomegalie. Durata medie de supravieţuire este de 10 ani, iar 10 % din
cazuri se pot transforma în leucemie acută.
VITAMINA B6, PIRIDOXINA, ADERMINA
Piridoxina prezintă sub următoarele forme:
- comprimate de 250 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Sicovit B6 (Zentiva SA,
România), Vitamina B6 (Terapia, România): se administrează 0,25-0,5 g / zi.
- fiole a 2 ml de soluţie injectabilă de 50 mg / 2 ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Sicovit B6 (Zentiva SA, România), Vitamina B6 (Terapia, România);
- fiole a 5 ml de soluţie injectabilă de 250 mg / 5 ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Sicovit B6 (Zentiva SA, România), Vitamina B6 (Terapia, România).
2.3. MEDICAŢIA ANTIHEMORAGICĂ
Hemostaza este procesul fiziologic care intervine rapid pentri oprirea hemoragiilor şi are
următoarele etape :
- spasmul vascular : vasoconstricţia vasului lezat (hemostază primară) ;
- agregarea trombocitelor, cu formarea cheagului alb ;
- coagularea propriu-zisă (hemostaza secundară), care constă în : formarea complexului
tromboplastinic, activator al protrombinei, transformarea protrombinei în trombină activată, care
transformă fibrinogenul solubil în fibrină insolubilă.
În procesul coagulării un rol deosebil îl au factorii întriseci, activaţi în urma contactului
sângelui cu vasul lezat şi extrinseci în urma eliberării tromboplastinei tisulare din ţesutul lezat.
Mecanismul coagulării are următoarele etape :
- prin contactul sângelui cu vasul lezat, factorul XII (Hageman) este activat, după care
factorul XII, activează factorul XI (globulina antihemofilică C);
38
- factorul XI, activează factorul IX (globulina antihemofilică B), care împreună cu : factorul
VIII activat, convertina activată (factorul VII) de tromboplastina tisulară (factorul III), factorul
IV (Ca2+) şi fosfolipidele eliberate de ţesutul lezat, activează factorul X (Stuart-Prower);
- factorul X (Stuart-Prower) activat înpreună cu factorul IV (Ca2+) şi factorul V activat
(proaccelerina), transformă protrombina (factorul II) în trombină;
- trombina are următoarele roluri : de transformare a fibrinogenului (factorul I) în fibrină, care
devine insolubilă, în urma acţiunii factorului XIII activat, activarea factorului XIII şi activarea
factorului V.
Medicamentele antihemoragice se înpart în :
- hemostatice locale : adrenalina, trombina, gelatina, săruri de Fe, Al etc, fibrina umană,
oxiceluloza;
- hemostatice sistemice : care intervin în procesul de coagulare (vitaminele K, protamina,
factori ai coagulării, batroxobina) şi care cresc rezistenţa vasculară ( carbazocroma, etamsilat,
flavonoide) ;
- şi antifibrinolitice: acid aminocaproic, acid tranexamic, aprotinina.
2.4. MEDICAŢIA ANTITROMBOTICĂ
Tromboza vasculară este o stare patologică condiţionată de 3 factori: staza, hipercoagula-
bilitatea determinată de stază şi leziuni endoteliale (formarea trombusului alb).
Procesul de coagulare determină apariţia trombusului roşu, în urma depunerii trombocitelor şi
eritrocitelor în reţeaua de fibrină.
Fibrinoliza este procesul invers coagulării care constă în liza reţelei de fibrină insolubilă.
Acest proces începe în urma formării activatorului de plasminogen, de către ţesutul lezat, care
transformă plasminogenul în plasmină, enzimă proteolitică care lizează cheagul.
Medicamentele antitrombotice se împart în:
- anticoagulante: naturale (heparină, heparine fracţionate:nadroparina, enoxaparina, hirudina,
sulodexid etc) şi de sinteză ( cumarine: acenocumarol, dicumarol şi indantoine:difenadiona);
- antiagregante plachetare: blocante COX (AAS, sulfinpiranoza), blocarea factorului VIII
(dextranii), creşterea AMPc prin stimularea adenilatciclazei (prostaciclină, iloprost etc), creşterea
AMPc prin inhibarea fosfodiesterazei (dipiridamol), inhibarea efectului proagregant al
serotoninei (ketanserina), blocarea agregării plachetare induse de adenozindifosfat (ticlopidina,
clopidogrel), blocarea selectivă a receptorilor plachetari GP Iib/IIIa (anticorpi monoclonali de tip
abiciximab), inhibarea recaptării adenozinei (dipiridamol).
- şi fibrinolitice: streptochinaza, urochinaza, prourochinaza, anistreplaza, alteplaza, reteplaza
39
CAPITOLUL III
MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR
3.1. ANTIASMATICE
Astmul bronşic este o suferinţă a căilor respiratorii, cu caracter cronic, care se manifestă
clinic, periodic, prin crize de dispnee expiratorie şi tendinţa de sufocare. Boala astmatică are
următoarele simptome cardinale: bronhospasm, edem al mucoasei bronhice şi hipersecreţie
bronşică vâscoasă, aderentă. Manifestările clinice ale acestei boli sunt: bradipnee sau dispnee,
tusea wheezing şi torace blocat în inspiraţie. Prevalenţa acestei boli este de 5% din populaţie.Din
punct de vedere etiopatogenic există următoarele tipuri de astm şi anume: astm extrisec alergic
(atopic şi neatopic), astm intrisec, astm mixt şi sindrom astmatic medicamentos.
În funcţie de severitate, există astm: intermitent, persistent uşor, persistent moderat şi
persistent sever. Medicamentele utilizate inhalator în criza de astm sunt: antiastmatice β2- a-
drenomimetice şi anume: salbutamol, fenoterol, salmeterol, formoterol şi combinaţii. Aceste
medicamente acţionează prin intermediul receptorilor β2 de la nivelul bronhiilor, determinând
relaxarea muşchiului neted bronhic, respectiv bronhodilataţia. Medicamentele din această clasă
se împart în: β2 selective: salbutamol şi β neselective: orciprenalina. Aceste medicamente
administrate sub formă de aerosol, au acţiune imediată, sunt antiasmatice de criză, iar durata
efectului este de 3-5 ore. Se pot administra la adulţi şi la copii peste 2 ani. Dozele care se pot
administra sunt de 3 x 1-2 pufuri/zi, maxim 12 pufuri/zi. Din cantitatea de aerosol administrată,
numai 20 % ajunge la nivelul bronhilor mici, diferenţa este înghiţită, dar numai o mică cantitate
se absoarbe.
3.1.1. ANTIASMATICE INHALATORII β-ADRENERGICE UTILIZATE ÎN CRIZA DE
ASTM
SALBUTAMOL
Produse tipizate:
- flacoane cu suspensie inhalatorie presurizată a 200 de doze, cu 100 μg/doză, cu următoarele
denumiri comerciale: Asthalin Inhaler (Cipla Ltd., Anglia), Ventolin (Glaxo Wellcome UK
Ltd, Anglia), Ecosal Easi-Breath (Ivax Pharmaceuticals Sro, Cehia);
- fiole monodoză cu soluţie inhalatorie 2,5 ml, care conţine 2,5 mg/ml, cu denumirea
comercială: Ventolin Nebules (Glaxo Wellcome Limited, Anglia);
- fiole monodoză cu soluţie inhalatorie 2,5 ml, care conţine 5 mg/ml, cu denumirea
comercială: Ventolin Nebules (Glaxo Wellcome Limited, Anglia);
- flacoane a 10 ml, cu soluţie inhalatorie, care conţine 5 mg/ml, cu denumirea comercială:
Ventolin Nebules (Glaxo Wellcome UK Ltd, Anglia);
- flacoane a 20 ml, cu soluţie inhalatorie, care conţine 5 mg/ml, cu denumirea comercială:
Ventolin Nebules (Glaxo Wellcome UK Ltd, Anglia);
- dispozitiv cu 28 de doze pulbere a 200 μg/doză, cu denumirea comercială: Ventolin Diskus
(Glaxo Wellcome Limited, Anglia);
- dispozitiv cu 60 de doze pulbere a 200 μg/doză, cu denumirea comercială: Ventolin Diskus
(Glaxo Wellcome Limited, Anglia);
- flacoane a 150 ml cu sirop, 2 mg/ml, cu denumirea comercială: Ventolin Nebules (Glaxo
Wellcome UK Ltd, Anglia).
40
FENOTEROL
Produse tipizate: Flacoane 10 ml aerosol, cu soluţie inhalatorie presurizată a 200 de doze şi
cu 100 μg/doză, cu următoarea denumire comercială: Berotec-100, Berotec-200 (Boehringer
Ingelheim Int GmbH, Germania).
SALMETEROL
Produse tipizate:
- flacoane cu aerosol a 60 doze, cu 25 μg/doză, cu denumirea comercială: Serevent (Glaxo
Wellcome UK Ltd, Anglia);
- flacoane cu pulbere a 120 doze, cu 25 μg/doză, cu denumirea comercială: Serevent (Glaxo
Wellcome UK Ltd, Anglia).
FORMOTEROL
Produse tipizate:
- flacoane a 100 doze, cu soluţie inhalatorie presurizată, conţinând 12 μg/doză, cu denumirea
comercială: Atimos (Torrex Chiesi Pharma Gm-bH, Austria);
- capsule de 12 μg/doză pulbere inhalatorie, cu denumirea comercială: Pneumera (Glenmark
Pharmaceuticals SRL, România).
3.1.2. EXEMPLE DE PRODUSE TIPIZATE CU ANTIASMATICE INHALATORII Β2-
ADRENOMI-METICE SELECTIVE ÎN COMBINAŢII
FENOTEROL ÎN COMBINAŢII:
-BERODUAL aerosol inhalator, flacon cu 200 de doze (Boeringer Ingelheim Int GmbH,
Germania): Fenoterol 0,05 mg/doză şi Ipratropii bromidum 0,02 mg/doză.
SALMETEROL ÎN COMBINAŢII
-DUASPIR DISKUS, pulbere inhalatorie, flacon cu 60 de doze (Montrose Pharma SRL,
România): Salmeterol xinafoat 50 μg/doză şi Fluticazonă propionat 100 μ/doză.
România): Salmeterol xinafoat 50 μg/doză şi Fluticazonă propionat 250 μg/doză.
România): Salmeterol xinafoat 50 μg/doză şi Fluticazonă propionat 500 μg/doză.
-SERETIDE DISKUS, pulbere inhalatorie, flacon cu 60 de doze (Glaxo Wellcome UK Ltd,
Anglia): Salmeterol xinafoat 50 μg/doză şi Fluticazonă propionat 100 μg/doză.
SALBUTAMOL ÎN COMBINAŢII
-IPRATROPIU/SALBUTAMOL Teva, soluţie inhalatorie nebuliată, fiole de 2,5 ml (Teva
Pharmaceuticals SRL, România): Salbutamol 0,5 mg/2,5 ml şi Ipratropii Bromidum 2,5 mg/2,5
ml.
FORMOTEROL ÎN COMBINAŢII
-FOSTER, soluţie inhalatorie presurizată, flacon cu 180 doze (Torrex Chiesi Pharma GmbH,
Austria): Beclometazon 100 μg/doză Şi Formoterol 6 μg/doză;
-SYMBICORT Turbuhaler, soluţie inhalatorie presurizată, flacon cu 60 doze (Torrex Chiesi
Pharma GmbH, Austria): Formoterol 80 μg / doză şi Budesonid 4,5 μg / doz
41
3.1.3. GLUCOCORTICOIZI TOPICI
BECLOMETAZON
Produse tipizate:
- Flacon a 200 doze, cu soluţie inhalantă presurizată de 250 µg/doză, având denumirea
comercială Clenil ;
- Flacon a 30 ml, spray nazal, suspensie, 100 µg/doză, având denumirea comercială
Rinoclenil.
BUDESONID
Produse tipizate:
- Flacon a 200 doze, cu soluţie inhalantă presurizată de 200 µg/doză, având denumirea
comercială Budiair;
- Flacon 100 doze, cu pulbere inhalatorie, 200 µg/doză, având denumirea comercială
Pulmicort Turbuhaler.
FLUTICASON
Produse tipizate:
- Flacon a 120 doze, cu soluţie inhalantă presurizată de : 50 µg/doza si 120 µg/doză, având
denumirea comercială Flixotide;
- Dispozitiv inhal. a 60 doze, cu pulbere inhalatorie de: 100 µg/doză, 250 µg/doză şi 500
µg/doză, având denumirea comercială Flixotide Diskus.
- Fiolă a 2,5 ml, cu suspensie inhalatorie prin nebulizator de: 0,5 mg/2 ml, 2 mg/2 ml, având
denumirea comercială Flixotide Nebules.
MOMETAZON
Produse tipizate:Flacon a 30 şi a 60 doze, cu pulbere inhalatorie de: 200 µg/doză şi 400
µg/doză, având denumirea comercială Asmanex Twisthaler.
CICLESONID
Produse tipizate:Flacon a 60 şi a 120 doze, cu soluţie inhalatorie presurizată de: 80 µg/doză şi
160 µg/doză, având denumirea comercială Alvesco 40 Inhaler.
3.1.4. ANTICOLINERGICE TOPICE
IPRATROPII BROMIDUM
Produse tipizate:
- Flacon a 200 doze, cu soluţie inhalantă de 20 µg/doză, având denumirea comercială
Ipravent 20 Inhaler;
- Flacon a 300 doze/15 ml, cu suspensie inhalatorie presurizată, 20 µg/doză, având denumirea
comercială Atrovent.
TIOTROPIUM
Produse tipizate: Dispozitiv+capsule cu pulbere inhalatorie 18 µg/doză, având denumirea
comercială Spiriva.
3.1.5. GLUCOCORTICOIZI SISTEMICI
DEXAMETAZON, DEXAMETHAZONUM
Produse tipizate: Fiole a 2 ml cu soluţie injectabilă de 4 mg / ml, cu următoarele denumiri
comerciale: Dexamed (Medochemie, Cipru), Dexametazone Sodium PH (Epico, Egipt),
Dexaton (Vianex, Grecia).
BETAMETAZON, BETAMETHAZONUM
Produse tipizate: Fiole a 1 ml cu suspensie injectabilă de 7 mg/ml, cu următoarea denumire
comercială: Diprophos (Shering Plough, Belgia).
42
METILPREDNISOLON
Produse tipizate:
- comprimate de: 4 mg,16mg şi 32mg, cu denumirea comercială: Medrol (Pfizer Europe,
Anglia);
- flacoane bicompartimentate cu liofilizat + solvent pentru soluţie injectabilă de 250 mg, cu
următoarea denumire comercială: Solu Medrol Act-O-Vial (Pfi-zer Europe, Anglia);
- flacoane bicompartimentate cu liofilizat + solvent pentru soluţie injectabilă de 125 mg,
PREDNISOLON
Produse tipizate: Fiole a 2 şi 5 ml, cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 50 mg sau 250 mg
+ solvent pentru soluţie injectabilă, cu următoarea denumire comercială: Solu Decortin (Merck,
Germania).
PREDNISON
Produse tipizate: Comprimate de 5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: N-Prednison
(Meduman, România), Prednison (Gedeon Richter, România), Prednison (Ma-gistra C&C,
România), Prednison (Arena Group, România), Prednison (Sintofarm, România).
HIDROCORTIZON, HYDROCORTISONUM
Produse tipizate:
- comprimate de 10 mg, cu următoarea denumire comercială: Hidrocortiso-ne Rousse (CN
Unifarm-Sanofi-Aventis, România);
- flacoane bicompartimentate cu liofilizat + solvent pentru soluţie injectabilă de 100 mg / 2
ml, cu următoarea denumire comercială: Hydrocortisone Na Succinate (Epico Med,
3.1.5. ALTE ANTIASTMATICE SISTEMICE
3.1.5.1. α şi β ADRENERGICE UZ SISTEMIC
EFEDRINA
Produse tipizate:
- comprimate de 50 mg, cu denumirea comercială Efedrină;
- fiole a 1 ml, cu soluţie injectabilă 5%, având denumirea comercială Efedrină.
3.1.5.2. β 2 ADRENERGICE SELECTIVE
SALBUTAMOL
Produse tipizate:
- comprimate a 4 mg, cu denumirea comercială Salbutamol;
- fiole a 1 ml, cu soluţie injectabilă 0,5 mg/ml, având denumirea comercială Ventolin.
- flacoane a: 100 ml; 125 ml şi 150 ml, cu sirop 2 mg/5ml, având denumirele comerciale:
Ventolin, Salbutamol.
TERBUTALIN
Produse tipizate: Flacoane a 120 ml, cu sirop 1,5 mg/5ml, cu denumirea comercială Aironyl.
12.1.5.3. XANTINE
TEOFILINĂ
Produse tipizate:
- capsule retard a: 50 mg; 100 mg; 200 mg şi 300 mg, cu denumirea comercială Teofilină SR;
- capsule retard a: 200 mg şi 350 mg, cu denumirea comercială Teotard;
- capsule retard a: 100 mg; 200 mg şi 300 mg, cu denumirea comercială Theo SR.
AMINOFILINĂ
Produse tipizate:
- comprimate a: 100 mg; 200 mg, cu denumirea comercială Aminofilină;
- capsule a: 100 mg, cu denumirea comercială Miofilin;
43
- fiole a 10 ml, cu soluţie injectabilă 24 mg/ml, având denumirea comercială Miofilin.
3.1.5.4. ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR PENTRU LEUCOTRIENE
MONTELUKAST
Produse tipizate:
- comprimate filmate a: 10 mg, cu denumirile comerciale: Montelukast, Moncasta,
Singulair, Spirokast;
- comprimate masticabile a: 4 mg, 5 mg şi 10 mg, cu denumirile comerciale: Montelukast,
Singulair, Spirokast;
3.1.5.5. AINS
FENSPIRID
Produse tipizate:
- comprimate filmate a 80 mg, cu denumirea comercială Eurespal;
- flacoane a 150 ml sirop 10 mg/5 ml, cu denumirea comercială Eurespal.
ROFLUMILAST
Produse tipizate: Comprimate filmate a 0,5 mg, cu denumirea comercială Daxas;
3.1.5.6. ANTICORP MONOCLONAL
OMALIZUMAB
Produse tipizate: Flacoane cu liofilizat pentru soluţie injectabilă (75 mg şi 150 mg) + fiole cu
2 ml apă, cu denumirea comercială Xolair.
3.2. MEDICAŢIA EXPECTORANTĂ
Tusea este un simptom caracterizat prin secuse expiratorii rapide, uneori chiar explozive,
determinate de anomalii fiziologice ale tractului respirator sau uneori extrarespirator, având ca
rezultat eliminarea odată cu secreţia bronhică şi a altor materiale existente în căile respiratorii şi
anume: puroi, sânge etc.
În funcţie de efect se clasifică în secretostimulante şi secretolitice.
În funcţie de mecanismul se acţiune se clasifică în: secretostimulante prin mecanism mixt
(direct şi reflex) şi secretostimulante prin mecanism reflex.
Secretostimulante prin mecanism mixt (direct şi reflex)
Expectorantele din această grupă au următoarele caracteristici:
- pot fi substanţe volatile: sărurile de amoniu;
- unele sunt sublimabile: tiocol, benzoat de sodiu, ioduri;
- sunt şi expectorante de origine vegetală: ceai pectoral, ceai antibronşitic etc;
- unele sunt administrate oral şi se elimină la nivelul glandelor bronhice unde stimulează
secreţia (mecanism direct);
- unele produc o iritaţie nespecifică a receptorilor gastrici rezultând o stimulare vago-vagală,
cu stimulare vagală a glandelor bronhice (mecanism reflex);
- pot produce o iritaţie gastrică însoţită de hipergastralgii, fiind în această situaţie
contraindicate în gastrite sau ulcer gastric.
Secretostimulante prin mecanism reflex.
Expectorantele din această grupă au următoarele caracteristici:
- produc o iritaţie a receptorilor gastrici rezultând o stimulare vagovagală, cu stimulare vagală
a glandelor bronhice: ciuboţica cucului, ipeca, săpunăriţă etc;
Expectorante secretolitice
Acţionează direct asupra secreţiei traheobronşice crescându-i fluiditatea, mărindu-i
proprietăţile reologice şi implicit ameliorerază clearance-ul mucociliar.
44
Medicamentele expectorante acţionează prin hidratarea secreţiilor bronhice.
Expectorantele se asociază cu alte medicamente în următorul mod şi anume:
- cu antibiotice sau chimioterapice, în infecţii medii sau grave;
- cu antitusive, în situaţia în care tusea este epuizantă, chinuitoare etc.
3.2.2. EXPECTORANTE SECRETOSTIMULANTE
CLORURĂ DE AMONIU
Se administrează oral, la adulţi de 4-5 x 300 mg, iar la copii se dozează, după vârstă şi după
greutate. Se prezintă sub formă de siropuri expectorante magistrale sau tipizate.
BENZOAT DE SODIU
Se administrează oral, la adulţi de 3 x 300 mg, iar la copii se dozează, după vârstă şi după
IODURA DE POTASIU (KI).
Se administrează oral, la adulţi de 3-4 x 300 mg, iar la copii se dozează, după vârstă şi după
IODURA DE SODIU (NaI).
GUAIAFENISINA
Se administrează oral, la adulţi de 4-6 x 100-200 mg, iar la copii se dozează, după vârstă şi
după greutate. Se prezintă sub formă de siropuri expectorante magistrale sau tipizate.
3.2.2. EXPECTORANTE SECRETOLITICE
ACETILCISTEINA
Produse tipizate:
-Capsule de 100 mg, cu denumira comercială: Mucovim (Vim Spectrum SRL, România);
-Capsule de 200 mg, cu următoarele denumiri comerciale: ACC 200 (Hexal AG, Germania);
Acetilcisteină (LaroPharm SRL, România); Mucovim (Vim Spectrum SRL, România);
-Comprimate eff. de 100 mg, cu denumirea comercială: Fluimucil (Zambon group SpA,
Italia);
-Comprimate eff. de 200mg şi 600mg, cu următoarele denumiri comerciale: ACC 200
(Hexal AG, Germania); Fluimucil (Zambon group SpA, Italia);
-Fiole a 3 ml cu soluţie injectabilă 100 mg/ml, cu următoarele denumiri comerciale: ACC
200 (Hexal AG, Germania); Fluimucil (Zambon group SpA, Italia);
-Fiole a 3 ml cu soluţie injectabilă 100 mg/ml, cu următoarele denumiri comerciale: ACC
200 (Hexal AG, Germania); Fluimucil (Zambon group SpA, Italia);
-Plicuri cu pulbere pentru soluţie orală 100 mg/plic şi 200 mg/plic, cu denumirea
comercială: ACC 200 (Hexal AG, Germania);
-Plicuri cu granule pentru soluţie orală 100 mg/plic şi 200 mg/plic, cu denumirea
comercială: Fluimucil (Zambon Group SpA, Italia);
-Flacoane a 100 ml soluţie orală 2%, cu denumirea comercială Fluimucil (Zambon Group
SpA, Italia);
CARBOCISTEINA
Produse tipizate:
-Flacoane a 120 ml, de sirop 5%, cu denumirea comercială Estival (Specifar SA
Pharmaceuticals, Grecia);
-Flacoane a 125 ml, de sirop 2% (copii şi sugari), cu următoarele denumiri comerciale:
Humex Expectorant (Lab.Urgo SA, Franţa); Rhinathiol (Sanofi-Aventis OTC, Franţa);
-Flacoane a 150 ml, de sirop 2% (copii şi sugari), cu denumirea comercială Mucotreis
(Ecobi Farmaceutici SAS, Italia);
45
-Flacoane a 150 ml, de sirop 5%, cu denumirea comercială Pectodrill Expectorant pentru
adulţi-fără zahăr (Pierre Fabre Medicament, Franţa).
BROMHEXIN HCl
Produse tipizate:
-Comprimate de 8 mg şi 12 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Bromfluex (Bio EEL
SRL, România); Bromhexin (Solacium, România); Bromhosolv (Laropharm SRL, România);
-Flacoane a 50 ml, cu soluţie orală 0,2%, cu următoarele denumiri comerciale: Bromhexin
ATB (Antibiotice SA, România); Bromhexin Laropharm (Laropharm SRL, România);
AMBROXOL
Produse tipizate:
-Comprimate de 30 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Ambroxol Sandoz (Hexal
AG, Germania); Mucosolvan (Boehringer Ingelheim GmbH, Germania).
-Comprimate de supt de 20 mg, cu denumirea comercială: Mucoangin (Boehringer
Ingelheim GmbH, Germania).
-Gumă orală de 15 mg, cu denumirea comercială: Mucosolvan (Boehringer Ingelheim
GmbH, Germania).
-Capsule retard de 75 mg, cu denumirea comercială Mucosolvan (Boehringer Ingelheim
GmbH, Germania).
-Flacoane a 100 ml, cu sirop 0,3% şi 0,5%, cu următoarele denumiri comerciale: Ambroxol
Sandoz (Hexal AG, Germania); Mucosolvan (Boehringer Ingelheim GmbH, Germania);
-Flacoane a 100 ml, cu sirop 0,6%, cu denumirea comercială: Ambroxol (Gedeon Richter,
România);
-Flacoane a 100 ml, cu soluţie orală pic. 0,3%, cu denumirea comercială: Ambroxol
(Terapia, România);
-Flacoane a 15 ml, cu soluţie orală pic. 0,75%, cu denumirea comercială: Ambroxol
(GlaxoSmithKline SRL, România);
-Flacoane a (20 ml, 50 ml şi 100 ml), cu soluţie orală pic. 0,75%, cu denumirea comercială:
Ambroxol (Terapia, România);
-Spray cu sol. Orală de 50 mg/ml, cu denumirea comercială: Ambrospray (Cyathus,
Austria);
DORNAZA ALFA Dezoxiribonucleaza)
Hidrolizează ADN-ul extracelular
Este indicată în mucoviscidoză, la bolnavi cu vârsta peste 5 ani.
Poate da următoarele reacţii adverse: lringită, tuse, faringită, inflamaţii.
Se administrează:inhalator, 1-2 x 2500 UI/zi.
Produse tipizate: Fiole a 2,5 ml cu 1 mg (1000 UI)/ml, cu denumirea comercială:
Pulmozyme (Roche SRL, România);
ERDOSTEINA
Este indicată în următoarele afecţiuni: traheobronşite acute şi traheobronşite cronice.
Se administrează: oral, 2 x 300 mg /zi, timp de 10 zile.
Produse tipizate:
-Capsule de 300 mg, cu următoarea denumire comercială: Erdomed (CSC Pharmaceuticals
Handels GmbH, Austria).
-Flacoane a 100 ml, cu pulbere pentru suspensie orală 3,5%, cu denumirea comercială:
Erdomed (CSC Pharmaceuticals Handels GmbH, Austria).
46
3.3. MEDICAŢIA ANTITUSIVĂ
3.3.1. MEDICAMENTE ANTITUSIVE CENTRALE OPIOIDE
CODEINA
Produse tipizate: Comprimate de 15 mg sub următoarele denumiri comerciale: Codeină
fosfat (Slavia Pharm SRL, România), Codein Phosphate (ICN CoLtg, Ungaria), Fosfat de
Codeină (Terapia S.A, Cluj Napoca), Farmacod (Farmacom S.A., România) etc.
MORFINA
Morfina este utilizată frecvent în: dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice,
la adulţi, în intoxicaţie cu atropină (de elecţie). Utilizarea la copii este contraindicată. Utilizarea
morfinei ca antidiareic sau antitusiv este în prezent anacronică şi chiar contraindicată.
DEXTROMETORFAN
Produse tipizate:
- soluţie orală de 7,5 mg/5 ml şi 15 mg/5ml, cu următoarea denumire comercială: Dexir
(Upsa, Franţa);
- soluţie orală de 15 mg/5ml, cu următoarea denumire comercială: Pullmodexane (Bailly-
Speab, Franţa);
- soluţie orală de 3,75 mg/5 ml şi 7,5 mg/5 ml, cu următoarea denumire comercială:
Robitussin (Wyeth-Whitehall Export GmbH, Austria);
- sirop 0,1%, cu următoarele denumiri comerciale: Humex (Urgo, Franţa), Tussin sirop
(Eurofarmaco SA, Rep. Moldova);
- sirop 0,3%, cu următoarele denumiri comerciale: Humex (Urgo, Franţa), Rofedex (Biofarm
SA, România), Tussidril (Pierre Fabre, Franţa);
- comprimate de 10 mg şi de 20 mg, cu următoarea denumire comercială: Tusin (Europharm
SA, România).
3.3.2. MEDICAMENTE ANTITUSIVE NEOPIOIDE
CLOFEDANOL
Antitusiv cu eficacitate aproximativ egală cu codeina.
CLOBUTINOL
Se prezintă sub formă de sirop 0,4% cu denumirea comercială de: Tussamed (Hexal AG,
Germania).
BUTAMIRAT
Se prezintă sub formă de:
- flacoane a 20 ml, cu soluţie internă a 0,5 %, cu următoarele denumiri comerciale: Sinecod
(Novartis, Elveţia), Tusosedal (Terapia SA, România);
- flacoane a 100 ml, cu soluţie internă a 0,15 %, cu denumirea comercială Tusosedal (Terapia
SA, România);
- flacoane a 200 ml, cu sirop 1,5 %, cu denumirea comercială Sinecod (Novartis, Elveţia);
- comprimate retard a 50 mg cu denumirea comercială Sinecod (Novartis, Elveţia).
PENTOXIVERINA
Este antutusiv şi bronhodilatator.
OXELADINA
Este antitusiv eupneic, fără efect deprimant SNC.
Produse tipizate: Flacoane a 125 ml cu sirop care conţine 0,2% oxeladină, cu denumirea
comercială: Paxeladine (Beaufour, Franţa);
- capsule cu eliberare prelungită de 40 mg oxeladină, cu denumirea comercială: Paxeladine
(Beaufour, Franţa);
47
LEVODROPROPIZINA
Produse tipizate:
- flacoane a 120 ml cu sirop 0,6 %, cu denumirea comercială: Levopront (Dompe, Elveţia);
- flacoane a 15 ml, cu soluţie internă 0,6 %, cu următoarea denumire comercială: Levopront
(Dompe, Elveţia).
48
CAPITOLUL IV
MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV
4.1. MEDICAŢIA HEPATOPROTECTOARE

Ficatul are următoarele funcţii:
- metabolică: sinteza (colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor, lipidelor), participă la
metabolismul glucidelor şi protidelor, sinteza unor elemente sanguine: albumine, globuline şi
antitrombina;
- secretorie: producerea bilei;
- imună: neutralizează corpii externi organismului, în special a toxinelor;
- excretorie: descompune hemoglobina;
- alte funcții: depozitează vitamine, glicogen, precum și o serie de microelemente esențiale.
De la nivelul hepatocitelor unde este secretată, bila este condusă până la duoden printr-un
sistem de canale care formează căile biliare, unele situate în interiorul ficatului numite
intrahepatice, altă parte în afara ficatului, reprezentând căile biliare extrahepatice.
Canalul hepatic are rolul de a colecta bila secretată de ficat.
Canalul cistic are rolul de a direcţiona bila, secretată de ficat, spre vezica biliară.
Vezica biliară are rolul de a depozita şi concentra bila, secretată de ficat.
Canalul coledoc are rolul de a transporta bila spre intestinul subţire.
Sfincterul Oddi are rolul de a închide canalul coledoc în perioadele interdigestive.
4.1.2. MEDICAMENTE HEPATOPROTECTOARE (LIPOTROPE)
ARGININA
Produse tipizate:
-Flacoane de 250 ml, cu soluţie perfuzabilă care conţine 12,5 g arginină+25 g sorbitol, cu
denumirea comercială Arginină Sorbitol (Infomed Fluids, România);
-Flacoane de 500 ml, cu soluţie perfuzabilă care conţine 25 g arginină şi 50 g sorbitol, cu
denumirea comercială Arginină Sorbitol (Infomed fluids, România);
-Comprimate efervescente de 1 g, aspartat de arginină, cu denumirea comercială Sargenor
(Meda Pharma, Franţa);
-Comprimate masticabile de 1 g, aspartat de arginină cu denumirea comercială Sargenor
(Meda Pharma, Franţa);
-Fiole de 5 ml cu soluţie orală de 200 mg/ml, aspartat de arginină cu denumirea comercială
Sargenor (Meda Pharma, Franţa).
ACID ASPARTIC
Produse tipizate: Fiole de 10 ml, soluţie orală, cu 0,25 g acid L-aspartic şi 0,125 g
piridoxină, cu denumirea comercială Aspatofort (Terapia, România).
ORNITINA
Produse tipizate:
-Fiole cu soluţie injectabilă de L-ornitin-L-aspartat, 500 mg/ml, cu denumirea comercială
Hepa-Merz (Pharma Merz, Germania);
-Fiole a 10 ml cu concentrat, pentru soluţie perfuzabilă, de L-ornitin-L-aspartat 500
mg/ml, cu denumirea comercială Hepa-Merz (Pharma Merz, Germania);
-Plicuri a 5 g cu granule, pentru soluţie orală, conţinând L-ornitin-L-aspartat 3 g, cu
denumirea comercială Hepa-Merz (Pharma Merz, Germania).
49
METIONINA
Produse tipizate:
-Capsule care conţin: metionină-62,5 mg, acid aspartic-62,5 mg, vitamina B1-1,5 mg,
vitamina B2 -1,5 mg, vitamina B6 -15 mg, vitamina PP -3 mg, cu denumirea comercială:
Metaspar (Sicomed, România);
-Comprimate filmate, care conţin: colină 100 mg, metionină 100 mg, vitamina E 3 mg,
vitamina B1 2,6 mg, vitamina B2 2 mg, vitamina B6 -2 mg, vitamina B12 -67 mcg, vitamina
PP -6 mg, pantotenat de calciu 7 mg, cu următoarea denumire comercială: Metaspar Forte
(Sicomed, România);
SILIBINA, SILIBINUM
Este amestec a trei flavone: silibina, silidianina şi silicristina.
Produse tipizate:
-Drajeuri de 150 mg, cu denumirea comercială Lagosa (Worwag, Germania);
-Comprimate de 35 mg, cu denumirile comerciale: Silibinum (Arena Group, România);
Silimarina (Biofarm, România);
-Capsule care conţin 140 mg, cu denumirea comercială Lagosa (Madaus GmbH, Germania).
PRODUSE FITOTERAPICE HEPATOPROTECTOARE
HEPATOFALK PLANTA
Se prezintă sub formă de capsule cu următoarea compoziţie:
- Extractum Sylibum marianum 132,1-162,8 mg;
- Extractum Chelidonium majus 90-100 mg;
- Extractum Curcuma xanthorriza 25 mg;
Este indicat în: hepatita cronică, toxicoză, colici biliare, tulburi gastro-intestinale şi tulburi
dispeptice.
Se administrează la adulţi: oral iniţial 3 x 2 capsule/zi, iar ca doză de întreţinere 3 x 1 capsule
cu puţin lichid înainte de mese.
ANGHIROL (Biofarm SA, România)
Produse tipizate:
- comprimate a 3,25 mg;
- flacon a 50 ml cu extract apos din frunze.
CYNARIX (MANTAVIT AUSTRIA)
Produse tipizate:
- comprimate a 55 mg;
- flacon a 50 ml; 100 ml; 250 ml cu soluţie orală 40 mg/ml..
MEDICAMENTE UTILIZATE PENTRU TERAPIA TRACTULUI BILIAR SI
LIPOTROPE ÎN COMBINAŢII
FOSFOLIPIDE ESENŢIALE ÎN COMBINAŢII
ESENŢIALE FORTE CAPSULE (Aventis, Germania)
Produsul conţine:fosfolipide esenţiale 300 mg;vitaminele: B1, B2, B3, B6, B12, E.
FARCOVIT B 12 CAPSULE MOI (Pharco Impex 93, România)
-Se administrează oral 3 x 1-2 capsule/zi.
4.2. MEDICAŢIA TRACTULUI BILIAR
Dintre bolile aparatului biliar amintim: dischinezii biliare, colecistite, litiaza şi tumori ale
tractului biliar. Inflamaţiile căilor biliare se împart în: colecistite (inflamaţii ale vezicii biliare),
50
angiocolite (inflamaţii ale căilor intrahepatice), colangite (inflamaţii ale căilor extrahepatice),
angiocolecistită (inflamaţii ale căilor bilare şi a vezicii).
Medicamentele utilizate în terapia afecţiunilor tractului biliar sunt împărţite în funcţie de
efectul pe care îl au asupra motilităţii sau asupra secreţiei în: coleretice, medicamente care
stimulează secreţia biliară hepatică şi colecistochinetice sau medicamente care stimulează
contracţia vezicii biliare şi relaxează sfincterul Oddi, favorizând eliberarea bilei în duoden.
Medicamentele coleretice pot fi: de origine vegetală (anghinarea, rostopasca, dracila şi uleiuri
volatile), de origine animală (săruri şi acizi biliari), de origine anorganică (bicarbonat de sodiu,
sulfat de sodiu şi fosfat de sodiu) şi de origine organică de sinteză (salicilat de sodiu,
fenobarbital, propilbenzen etc). Medicamentele coleretice acţionează prin efect osmotic, iniţial
fiind secretate biliar, iar apoi antrenează apa spre canaliculi şi sunt indicate în următoarele
suferinţe: insuficienţa secreţiei biliare, ictere colestatice, litiaza biliară nedureroasă, infecţii
biliare, colecistite cronice etc. Colereticele sunt contraindicate în: afecţiuni hepatobiliare acute:
colecistite acute, hepatită acută, litiază biliară dureroasă, icter obstructiv, insuficienţa hepatică
gravă, ciroză decompensată.
Medicamentele colecistochinetice stimulează tonusul vezicii biliare şi se împart în: coleretice-
colecistochinetice (săruri şi acizi biliari, uleiuri volatile terpenice şi anghinare) şi
colecistochinetice (sulfat de magneiu, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline etc).
Colecistochineticele sunt indicate în: dischinezii bilare hipotone, atonie veziculară, litiază biliară
în afara perioadelor de colici. Momentul de administrare al acestor medicamente este dimineaţa
cu 30 minute înaintea micului dejun. Medicamentele colecistochinetice sunt contraindicate în:
colici biliare şi gastroenterită acută.
4.2.2. MEDICAMENTE UTILIATE ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI BILIAR
ACIDUM URSODEOXICHOLICUM
Se administrează la adulţi: 8-12 mg/kg.corp/zi în priză unică zilnică seara sau în 2-3 doze
zilnice timp de 3-24 luni. Tratamentul poate continua 3-4 luni după dizolvarea calculilor. În
ciroza biliară primitivă se dă 10-15 mg/kg.corp/zi în 2-4 prize.
Se prezintă sub următoarele forme:
-Capsule de 250 mg, cu denumirile comerciale: Ursofalk (Dr.Falk, Germania); Ursosan (Pro
Med, Cehia);
-Comprimate de 150 mg, cu denumirea comercială: Ursochol (Zambon SpA, Italia);
-Comprimate de 300 mg, cu denumirea comercială: Ursochol (Zambon SpA, Italia).
ACIDUM DEHYDROCHOLICUM
Se administrează la adulţi: 0,25-0,75 grame în priză unică zilnică seara sau în 2-3x/zi după
mese. În colecistografie 0,5-0,75 grame la 4 ore timp de 12 ore înainte şi după examinare.
La copii peste 7 ani 0,12-0,25 grame de 1-2/zi
Se prezintă sub forme de comprimate a 250 mg, cu denumirea comercială Fiobilin (Terapia,
România).
SĂRURI BILIARE
Se administrează la adulţi: 0,1-0,2 grame de 2-3x/zi după mese, iar la copii: 2-3x0,1g/zi. O
serie de tratament durează 2-3 săptămâni.
Se prezintă sub formă de comprimate cu denumirea comercială Colebil (Biofarm, România):
bilă de bovină 0,1g, salicilat de sodiu 0,09 g, metenamină 0,05 g, ulei de mentă 0,005 g.
ANGHIROL
Produse tipizate:
- comprimate a 3,25 mg;
51
- flacon a 50 ml cu extract apos din frunze.
Se administrează la adulţi: 3x2 comprimate/zi sau 3x10-30 pic/zi.
CYNARIX (MANTAVIT AUSTRIA):
Produse tipizate:
- comprimate a 55 mg;
- flacon a 50 ml; 100 ml; 250 ml cu soluţie orală 40 mg/ml.
TERPENE
Se administrează 3-5x1 capsulă/zi sau 3-5x3-5 picături/zi înainte de mese. Picăturile se pun
pe o linguriţă cu zahăr.În dureri puternice sau colici se pot administra 20-40 picături odată.La
copii se administrează 3-4 x1-2 pic / zi, între vârstele de 6-14 ani sau 1-2 capsule/zi.
Produse tipizate:
-Bilichol (Pharco Impex 93, România): capsule moi gastrorezistente care conţin uleiuri vola-
tile.
-Rowachol (Rowa Wagner, Germania): capsule care conţin: levomentol, menton, alfa-pinen,
beta-pinen, borneol, cineol, camfen; flacoane a 10 ml cu picături orale, care conţin:
levomentol, menton, alfa-pinen, beta-pinen, borneol, cineol, camfen.
4.3. STIMULATOARE SI SUBSTITUAENŢI AI SECREŢIEI GASTRICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
Activitatea secretorie a mucoasei gastrice constă în:
- secreţia clorohidropeptică (pompa protonică cuplată cu un canal de clor): rol în digestie,
pespsina are activitate maxima la pH=2 şi inactivata la pH neutru;
- secreţia de mucus şi bicarbonat de sodiu: rol în protecţie.
Sucul gastric: 2-3 l/24 ore, densitate de 1.004-1,010, lichid incolor, clar sau opalescent, apă
99,5 %, pH=1-2.
Reglarea secreţiei gastrice:
- SNV (ACH:M1, M2-mesager secund Calciu), gastrina (mesager secund Calciu), paracrină
(histamină-AMPC, anhidraza carbonica-favorizeaza formarea H+, pompa protonica,
prostaglandina E2-diminua AMPC, somatostatina.
Patologie:hipoaciditate şi hiperaciditate.
BAZE FARMACOLOGICE
Stimulatoare ale secreţiei gastrice: histamina-explorari, pentagastrin-explorari, alcoolul în
concentraţie de 5-10 % creşte, iar peste 20 % scade secreţia gastrică, substanţe amare etc.
Substitueţi ai secretiei gastrice: HCl 10% (transforma Fe3+ în Fe2+, pepsinogenul în
pepsină, sterilitate etc, este c-indicat în ulcer şi la copii sub 3 ani), pepsina.
Substituenţi ai secretiei pancreatice: 1 litru/24 ore, enzime digestive: proteolitice (tripsina,
chimotripsina, carboxipeptidaza, elstaza, colagenaza), glicolitice (amilaza), lipolitice (fosfoli-
paza, trigliceridesteraza, colesterolesteraza), nucleaze (dezoxiribonucleaza şi dezoxiribonucle-
aza). Patologii: hiposecreţia în pancreatita cronică şi hipersecreţia în pancreatita acută.
4.4. MEDICAMENTE ANTIACIDE
Bolile caracterizate prin hiperaciditate sunt: gastrita hiperacidă, ulcerul gastro-duodenal,
sindromul Zolinger Ellison şi esofagita de reflux.Secreţia acidă crescută este ofensivă pentru
mucoasa gastrică inflamată, fiind resimţită de bolnav, sub forma arsurilor gastrice şi a
regurgitaţiilor.
52
Gastritele hiperacide sunt cauzate, de: abuz din condimente (piper, oţet, muştar, hrean etc.),
abuz din alimente prăjite în grăsime, alimente prea reci, alimente prea fierbinţi, obiceiul de a
mânca prea repede, băuturile alcoolice, fumatul etc.
Boala ulceroasă este o afecţiune cronică, la care alternează perioade simptomatice cu perioade
asimptomatice şi este caracterizată prin leziuni la nivelul mucoasei gastrice sau la nivelul
mucoasei duodenului.
Antiacidele au următoarele indicaţii: gastrită hiperacidă, ulcer gastric, pirozis, dispepsie, ulcer
duodenal şi esofagita de reflux, la începutul tratamentului până la instalarea efectului
inhibitoarelor secreţiei gastrice sau asociate cu medicamente cu potenţial ulcerigen, ca de
exemplu: AINS, AIS etc.
Medicamentele antiacide se împart, în funcţie de solubiliatea în apă şi acid, în: alcalinizante,
neutralizante şi adsorbante.
Alcalinizante
Sunt solubile, atât în apă, cât şi în acid.
Din această grupă fac parte: carbonatul acid de sodiu, fosfatul disodic, citratul de sodiu etc.
Când sunt în exces, adică peste doze echivalente conţinutului de acid clorhidric din stomac,
produc:
- alcalinizarea conţinutului gastric, cu scăderea vâscozităţii mucusului protector;
- stimulare secundară a secreţiei acide, prin mecanism de ricoşeu;
- absorbţie intestinală, care poate conduce la alcaloză şi la favorizarea litiazei renale.
Neutralizante
Sunt medicamente insolubile în apă, dar solubile în acid.
Din această grupă fac parte: carbonatul de calciu, oxidul de magneziu, trisilicatul de magne-
ziu, hidroxidul de aluminiu, fosfatul de aluminiu etc.
neutralizantele:
- ridică pH-ul conţinutului gastric, până la neutralitate, excepţie făcând oxidul de magneziu;
- au diferite efecte secundare, dependente de anionii şi cationii respectivi.
- nu se absorb şi nu modifică rezerva alcalină.
Adsorbante
Sunt medicamente insolubile în apă şi în acid.
Din această grupă fac parte: carbonatul basic de bismuth, nitratul basic de bismuth, silicatul
de magneziu, silicatul de aluminiu, bentonite, acidul alginic, almasilat, hidrotalcit etc.
Au efect antiacid redus, care este realizat prin următoarele mecanisme:
- adsorbţia acidului clorhidric;
- şi formarea unui film protector, la suprafaţa mucoasei gastrice, fiind numite şi pansamente
gastrice.
adsorbantele nu produc efecte secundare şi nu se absorb.
Antiacidele au următoarele indicaţii:
- gastrită hiperacidă, ulcer gastric, pirozis, dispepsie, ulcer duodenal şi esofagită de reflux, la
începutul tratamentului până la instalarea efectului inhibitoarelor secreţiei gastrice;
- asociate cu medicamente cu potenţial ulcerigen, ca: AINS, AIS etc.
Antiacidele se utilizează sub următoarele forme: suspensii, geluri, pulberi,
comprimate etc.
53
Este contraindicată administrarea antiacidelor în abdomen acut, hemoragii şi perforaţii
gastrice.
Antiacidele pot avea umătoarele interacţiuni:
- diminuarea absorbţiei la: digoxin, propranolol, cimetiodină, acid acetil salicilic, benzodia-
zepine, anticoagulante, prednison, fenotiazine, chinolone, captopril, tetraciclină, care pot forma
complexe neabsorbabile cu calciul şi magneziul;
- diminuarea absorbţiei la fier, prin modificarea stării de valenţă;
- cresc absorbţia pentru: teofilină, acid valproic, levodopa, sulfonamide, dicumarol;
- cresc eliminarea renală a medicamentelor acide: salicilaţi, barbiturice.
- alcoolul, cafeaua şi tutunul scad efectul antiacidelor.
Din cauza acestor interacţiuni, se administrează la interval de 1-2 ore faţă de alte medica-
mente.
4.4.2. EXEMPLE DE ANTIACIDE
Hidroxidul şi Fosfatul de aluminiu
Se prezintă sub formă de: Alfogel gel, plicuri de 16 grame (Polipharma, România):
- Fosfat de Aluminiu colloidal 8,8 g;
- Hidroxid de Aluminiu 0,0571 g;
- Pectină 0,0815 g;
- şi gel oral ad. 16 grame.
Combinaţii de Aluminiu, Calciu şi Magneziu:
-capacitate antiacidă mai mare;
- tolerantţa mai bună;
- antagonizarea reciprocă a efectelor Calciu şi Magneziu, când sunt în combinaţii.
Dicarbocalm comprimate masticabile (Zentiva, România):
- Carbonat de Calciu 0,89 g;
- Carbonat de Magneziu 0,011g;
- Trisilicat de Magneziu 0,006 g;
- Substanţe auxiliare q.s.
Se administrează oral, la adulţi: 3-4 comprimate/zi, după mese sau în fază dureroasă.
Dicarbocalm N comprimate masticabile (Zentiva, România):
- Hidroxid de Aluminiu 306 mg;
- Hidroxid de Magneziu 400 mg;
Rennie Peppermint-Spermint comprimate masticabile (Bayer, România):
- Carbonat de Calciu 680 mg;
- Carbonat de Magneziu 80 mg;
Se administrează oral, la adulţi: 3-4 comprimate/zi, după mese sau în fază dureroasă.
Mallox comprimate masticabile (Nicomed, Germania)
- Hidroxid de Aluminiu 400 mg;
- Hidroxid de Magneziu 400 mg;
Mallox suspensie orală (Nicomed, Germania):
- gel de Hidroxid de Aluminiu 3,49 g/100 ml;
- gel de Hidroxid de Magneziu 3,99 g/100 ml;
- apă distilată q.s. ad 250 g.
54
Se administrează oral, la adulţi: 1-2 linguri la apariţia durerilor sau la 90 minute după mese.
Pepsane plic cu gel oral (Lab. Rosa-Phytopharma, Franţa): Dimeticon 3 g, Guaiazulen 0,004 g,
Subsanţe auxiliare q.s. ad 10 g. Produsul formează pansament gastric şi este utilizat în
tratamentul gastralgiei sau a meteorismului intestinal.
4.4.3. ANTIULCEROASE INHIBITORI AI POMPEI PROTONICE
Medicamentele inhibitoare ale pompei protonice sunt medicamente de rezervă în tratamentul:
Ulcerului gastric, Ulcerului duodenal, Sindromului Zollinger-Ellison şi Esofagita de reflux, care
se utilizează în priză unică zilnică. Prevalenţa bolii ulceroase este de 5-10% din populaţie,
frecvenţa mai mare fiind la bărbaţi. În aceste suferinţe apar leziuni,care sunt rezultatul
dezechilibrului între factorii corosivi şi protectori, astfel încât factorii corosivi reprezentaţi de
secreţia acidă gastrică şi pepsină, lezează mucoasa stomacului.
Cele mai frecvente cauze ale ulcerului peptic sunt infecţia cu bacteria Helicobacter pylori sau
cantităţi prea mari de medicamente din clasa antiinflamatoare nesteroidiene.
Simptomele specifice ulcerului sunt următoarele: dureri, sub formă de arsuri sau eroziuni, în
epigastru, scăderea în greutate, balonări abdominale, greaţa postprandială sau voma postpran-
dială, hematemeză, melenă etc.
Complicaţiile bolii ulceroase pot fi: hemoragia, perforaţia, penetraţia sau obstrucţia tractului
digestiv şi malignizarea.
Raportul celor două forme de ulcer UD (ulcer duodenal)/UG (ulcer gastric) este de 5/1, iar
raportul pe sexe B (9 bărbaţi)/F (femei) este de 2,2 la UD şi de 1,5 la UG.
Vârstele cele mai afectate de ulcer sunt următoarele: între 30-50 de ani, în cazul ulcerului
duodenal şi între 45-65 de ani, în cazul ulcerului gastric.
Medicamentele antiulceroase au rolul de a vindeca ulcerul, cât şi de a prevenii recăderile.
Medicamentele din clasa inhibitori ai pompei protonice, inactive ca atare, sunt transformate în
formă activă, în mediul acid, de la nivelul canaliculilor secretori gastrici.
OMEPRAZOL
Este indicat în următoarele afecţiuni:
- ulcer duodenal evolutiv, când se administrează, per oral 20 mg/zi, timp de o lună, obţinându-
se vindecare, în procent de 100 %;
- ulcer gastric evolutiv, când se administrează, per oral 20 mg/zi, timp de 1-2 luni, obţinându-
se vindecare în procent de 95 %;
- esofagita de reflux, când se administrează, per oral 20 mg/zi, timp de 1-2 luni;
- şi de elecţie, în sindromul Zollinger-Ellison, când se administrează, per o-ral 820 mg/zi,
timp de 1-2 luni.
Timpul optim de administrare este următorul:
- forme gastrorezistente şi enterosolubile, între mese;
- iar formele nefilmate după mese.
Produse tipizate:
- comprimate filmate gastrorezistente de 10 mg, cu următoarea denumire comercială: Losec
Mups (AstraZeneca, Suedia);
- comprimate filmate gastrorezistente de 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Losec
Mups (AstraZeneca, Suedia), Omedar (Dar Al Dawa, România);
- capsule gastrorezistente de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Omeran
(Europharm, România), Omeprazol Stada (Stada, Germania), Ortanol (Lek Pharmaceuticals,
Slovenia), Helicid (Zentiva AS, Cehia);
55
(Europharm, România), Ortanol (Lek Pharmaceuticals, Slovenia), Helicid (Zentiva AS, Cehia),
Novagast 20 (Antibiotice, România), Odasol (Genepharm, Grecia), Omeprazol Ozone 20 mg
(Ozone Laboratories, Anglia), Omez (Dr. Reedy`s, România), Ultop (Krka, Slovenia), Risek
(Gulf Pharm, România);
(Europharm, România), Omeprazol Stada (Stada, Germania), Ortanol (Lek Pharmaceuticals,
Slovenia).
- flacoane cu liofilizat pentru soluţie perfuzabilă de 40 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Helicid (Zentiva AS, Cehia), Losec (AstraZeneca, Suedia), Omez (Dr. Reedy`s,
România).
PANTOPRAZOL
Produse tipizate:
- comprimate filmate gastrorezistente de 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Controloc 20 (Nycomed, Germania), Controloc (Altana Pharma, Germania), Dyspex (Nycomed,
Germania), Pantoprazol Tecnimede (Nycomed, Germania), Seltraz (Dr. Reedy`s, România);
- comprimate filmate gastrorezistente de 40 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Controloc 40 (Nycomed, Germania), Dyspex (Nycomed, Germania), Pantoprazol Tecnimede
(Nycomed, Germania), Seltraz (Dr. Reedy`s, România).
- flacoane cu liofilizat pentru soluţie perfuzabilă de 40 mg, cu următoarea denumire
comercială: Controloc 20 (Nycomed, Germania).
LANSOPRAZOL
Produse tipizate:
- capsule gastrorezistente de 15 mg, cu următoarea denumire comercială: Levant 30
(Ranbaxy, Anglia);
- capsule gastrorezistente de 30 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Levant 30
(Ranbaxy, Anglia), Lanzul (Krka, Slovenia), Lanzap 30 (Dr. Reedy`s, România).
RABEPRAZOL
ESOMEPRAZOL
Produse tipizate :
- granule gastrorezistente pentru suspensie orală de 10 mg / plic (cutii cu 28 de plicuri), cu
următoarea denumire comercială: Nexium (AstraZeneca, Suedia);
- comprimate filmate gastrorezistente de 10 mg, cu următoarea denumire co-mercială:
Nexium (AstraZeneca, Suedia);
- comprimate filmate gastrorezistente de 20 mg, cu următoarea denumire co-mercială:
Nexium (AstraZeneca, Suedia).
- flacoane cu liofilizat pentru soluţie perfuzabilă de 40 mg, cu următoarea de-numire
comercială: Nexium (AstraZeneca, Suedia).
4.4.4. ANTIULCEROASE BLOCANTE A RECEPTORILOR HISTAMINERGICI H2
Medicamentele antiulceroase antihistaminice H2 sunt medicamente de eficacitate superioară,
utilizate în tratamentul: ulcerului gastric, ulcerului duodenal, sindromului Zollinger-Ellison şi
esofagita de reflux, care se administrează în priză unică zilnică seara sau de 2 x/zi, dimineaţa şi
seara.
CIMETIDINA
Se prezintă sub formă de cutii x 30 capsule de 200 mg, cu denumirea comercială:
Cimetidina Arena 200 mg (Arena Group SA, România).
56
RANITIDINA
- comprimate de 150 mg, cu următoarea den. comercială: Ranitidin (Fabiol, România) etc;
- comprimate filmate de 75 mg: Ranitidin Laropharm (Laropharm, România) etc;
- comprimate filmate de 150 mg: Als-Ranitidina (Alsifcom Intermed, România) etc ;
- comprimate filmate de 300 mg: Ranitidin Helcor (AC Helcor, România),
- capsule de 75 mg: N-Ranitidin Arena (Meduman SA, România);
- capsule de 300 mg: N-Ranitidin Arena (Meduman SA, România).
- fiole de 2 ml, cu soluţie injectabilă 25 mg/ml, cu următoarele denumiri comerciale: Als-
Ranitidina (Alsifcom Intermed, România), Arnetin (Medochemie, Cipru) şi fiole de 2 ml, cu
soluţie injectabilă 50 mg/ml, cu următoarea denumire comercială: Zantac (Glaxo Wellcome).
FAMOTIDINA
- comprimate filmate de 40 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Famodin (AC Helcor,
România), Famodin (AC Helcor, România), Quamatel (Gedeon Richter, Ungaria);
- comprimate filmate de 20 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Famodin (AC Helcor,
România), Famodin (AC Helcor, România), Quamatel (Gedeon Richter, Ungaria).
- fiole cu liofilizat pentru soluţie injectabilă 20 mg/5 ml + fiole cu solvent, cu următoarea
denumire comercială: Quamatel (Gedeon Richter, Ungaria).
NIZATIDINA
Se prezintă sub formă de: capsule de 150 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Nizatidin
150 (Vim Spectrum, România), Nizatidina Laropharm 150 mg (Laropharm, România).
ROXATIDINA
4.4.5. ANTIULCEROASE PARASIMPATOLITICE
Clasificare:
- naturale: atropina;
- de sinteză: butilscopolamonoiu, propantelina, otiloniu, pirenzepina, telenzepina.
Tipuri de acţiuni:
- hiposecretoare: diminuă secretia hidropeptică, dar şi secreţia de mucus şi bicarbonat
(!dezavantaj);
- acţiune antiispastică: relaxează muşchi netezi, diminuă peristaltismul, cresc tonusul
pilorului întârziind în acest mod golirea stomacului (dezavantaj în ulcer gastric), scad absorbţia
intestinală, scad tonusul cardiei (dezavantaj în esofagita de reflux).
Mecanism: inhibă PLC, scad secreţia vagală, antagonizeaă rceptorii M1 şi M3.
ATROPINA
F-tox: creşte presiunea intaoculară, scade secreţia exocrină, reduce peristaltismul.
Doze: 0,5-1 mg/pentru o administrare (p.o sai inj.).
PROPANTELINA
F-din: parasimpatolitic selectiv pe tractul digestiv;
Doze: 0,5-1 mg/pentru o administrare (p.o sai inj.).
PIRENZEPIN
Caracter lipofil foarte slab, absd. 20-30 %, Bd. mic, mai mare pe nemâncate, T1/2 11 ore, de
2X/zi, eliminare majoritar netransformată.
F-din: parasimpatolitic M1 foarte selectiv, nu influenţează seminificativ motilitatea digestivă,
nu relaxează cardia, este citoprotector gastric, reduce selectiv secreţia hidropeptică, reacţii
adverse de tip tropinic rare;
57
Doze: 2 x 50 mg/zi în ulcer gastric şi duodenal; 2 x 25 mg profilactic; până la 200 mg/zi în
sindromul Zolinger Ellison.
Timpul optim de administrare este cu 30 minute Inainte de mâncare.
C-ind: glaucom, adenom de prostată.
4.4.6. ANTIULCEROASE ANTIGASTRINICE
PROGLUMID
F-din: antagoniează receptorii gastrinici, potenţează analgezia morfinică.
Ind: ulcer gastic şi duodenal.
Doze: 3 x 400 mg/zi cu 15 minute înainte de mâncare.
Eficacitatea în ulcerul activ este modestă.
4.4.7. ANTIULCEROASE INHIBITOARE ALE ANHIDRAZEI CARBONICE
ACETAZOLAMIDA
Mecanism: inhibă anhidraza carbonică.
F-din: inhibă secreţia hidropeptică şi a păturii protectoare (dezavantaj !); diuretic;
antiglucomatos; antiepileptic în micul rău.
F-tox: reduce pătura protectoare gastrică, acidoză pipercloremică şi hipopotasemie, astenie,
somnolenţa, parestezii le extremităţilor, dureri musculare, reacţii alergice (!! Este sulfonamidă).
C-ind: acidoză, alergie, insuficienţa renală.
Ind şi Doze:
- 1,5 g/zi în ulcer activ la adult timp de 2 săptămâni, iar apoi 4 săptămâni doze de ţinere;
- 2 x 25 mg profilactic: 2 saptămâni primăvara şi toamna.
4.4.8. ANTIULCEROASE ANALOGI AI SOMTOSTATINEI
OCTREOTID
Mecanism: inhibă secreţia exocrină gastroenterohepatică şi biliară, inhibă secreţia TSH.
F-tox: ritatii locale(inj.), digestive (vomă, greaţă, dureri etc), hepatice (creşterea transamina-
zelor, heptită, hiperbilirubinemie), hiperglicemie, favorizarea calculozei biliare.
Ind.: acromegalie, tumori endocrinegstroenterohepatice (gastrinom cu sindr. Z. Ellison).
Doze: 2 x 0,05 mg /zi s.c, crescându-se treptat până la 3 x 0,1-0,2 mg/zi.
4.4.9. ANTIULCEROASE PROTECTOARE ALE MUCOASEI SI STIMULATOARE
ALE REGENERARII
SUCRALFAT
F-cin: absorbţie digestivă 3-5%, eliminare majoritară digestiv.
F-din: fara efecte sistemice, protectoare la nivelul nişei cca 6 ore
Mecanism: în mediu acid sucralfatul cedează aluminiul, rezultând un anion puternic, care
formează un complex protector cu proteinele din nişa ulceroasă.
F-tox: constipaţie.
Ind.: ulcer gastric si duodenal.
Doze: 4 x 1 g/zi înainte de mese si la culcare, timp de 1 ½-3 luni.
Prod tipizate: Gastrofait; Sucralan, Venter cp.de 1g.
SUBCITRAT BAZIC DE BISMUT COLOIDAL
F-cin: absorbţie digestivă slabă, eliminare majoritar digestivă.
F-din: protectoare la nivelul nişei.
Mecanism: formează un complex protector cu glicoproteinele din nişa ulceroasă, bactericid
pe Helycobacter pylorii.
58
Doze: 4 x 120 mg /zi înainte de mese si la culcare, timp de 1 ½-3 luni.
Prod tipizate: De-nol cp.filmate de 120 mg.
4.4.10. ANTIULCEROASE ANALOGI AI PROSTAGLANDINEI PGE2
MISOPROSTOL
F-din: scade factorii corosivi şi creşte factorii protectori.
Doze: 4 x 0,2 mg timp de 1-2 luni.
ENPROSTIL
F-din: scade factorii corosivi şi creşte factorii protectori.
Doze: 2 x 0,035 mg timp de 1-2 luni.
4.5. MEDICAMENTE ANTIDIAREICE
Bolile diareice acute afectează predominant populaţia ţărilor aflate în curs de dezvoltare:
Africa, Asia, America Latină.Din punct de vedere fiziopatologic, diareea se datorează
dezechilibrului între cantitatea de apă şi electroliţi, secretată, respectiv absorbită.Cauzele diareii
sunt diverse şi anume: malabsorbţie intestinală, inflamaţii ale mucoasei intestinale, apendicită,
infecţii digestive (micotice, microbiene, virotice, parazitare etc), dismicrobismul intestinal,
dereglări neurohormonale, dispepsii, conţinut intestinal iritant etc.Diareea este de două tipuri:
diaree acută apoasă şi diaree cronică, în situaţia când diareea durează mai mult de 3 săptămâni.
Medicamentele antidiareice se clasifică în:
- antidiareice simptomatic-patogenice: antipropulsive şi antisecretoare opioidergice,
antipropulsive parasimpatolitice, astrigente, antiinflamatoare intestinale etc;
- antidiareice de substituţie: soluţii cu electroliţi, enzime digestive, microorganisme
antidiareice etc.;
- şi antidiareice etiotrope: antibiotice şi chimioterapice.
Medicamentele antidiareice reduc: consistenţa, volumul şi numărul scaunelor.
Sunt contraindicate în: enterite infecţioase, cu E. coli, Salmonela, Schigella, deoarece
prelungesc stagnarea acestor microorganisme în tractul digestiv, diaree provocată de antibiotice
cu spectru larg, deoarece pot provoca diferite efecte toxice.
4.5.2. EXEMPLE DE ANTIDIAREICE
4.5.2.1. ANTIDIAREICE SIMPTOMATIC-PATOGENICE
ANTIPROPULSIVE ŞI ANTISECRETOARE OPIOIDERGICE
LOPERAMID
Produse tipizate:
- cutii x 6 capsule de 2 mg: Loperamid (Terapia, România), Imodium (McNeil, Marea
Britanie);
- cutii x 20 capsule de 2 mg: Imodium (McNeil, Marea Britanie);
- flac. a 100 ml cu soluţie orală 0,02 %, cu următoarele denumiri comerciale: Loperamid
(Terapia, România), Loperamid Biofarm (Biofarm, România).
RACECADOTRIL
Produse tipizate:
- cutii x 20 capsule de 100 mg, cu denumirea comercială: Hidrasec (Lab. Fournier, Franţa);
59
- cutii x 16 plicuri de 1 gram, care conţin 10 mg, denumirea comercială: Hidrasec (Lab.
Fournier, Franţa);
4.5.2.2. ANTIINFLAMATOARE INTESTINALE
SULFASALAZINA
Produse tipizate:cp. filmate gastrorezistente de 0,500 g: Salazidin (Helcor, România),
Salazopyrin-En (Pfizer, Anglia), Sulfasalazin-En (Krka, Slovenia).
MESALAZINA
Produse tipizate:
- cutii x 100 comprimate gastrorezistente de 0,250 g şi 0,500 g, cu următoarea denumire
comercială: Salofalk (Dr. Falk, Germania);
- cutii x 100 comprimate cu eliberare prelungită de 0,500 g, cu următoarea denumire
comercială: Pentasa (Ferring GmbH, Germania);
- flacoane de 60 ml, cu suspensie rectală cu 4g/60 ml, cu următoarea denumire comercială:
Salofalk (Dr. Falk, Germania);
- cutii x 10 supozitoare de 0,250 g şi 0,500 g, cu următoarea denumire comercială: Salofalk
(Dr. Falk, Germania).
BUDESONID
Produse tipizate: capsule gastrorezistente de 3 mg: Budenofalk (Dr. Falk, Germania);
4.5.2.3. ADSORBANTE INTESTINALE
CARBO MEDICINALIS
Produse tipizate: blistere x 15 capsule de 200 mg, cu denumirea comercială: Norit (Norit
NV, Olanda).
DIOSMECTITA
Produse tipizate: cutii x 10 sau 30 plicuri a 3 grame, cu pulbere pentru suspensie orală, cu
ur-mătoarea denumire comercială: Smecta (Beaufouripsen, Franţa).
4.5.2.4. ANTIDIAREICE DE SUBSTITUŢIE
SOLUŢII CU ELECTROLIŢI:
-Săruri pentru rehidratare orală: clorură de sodium 3,5 g, bicarbonat de sodiu 2,5 grame,
clorură de potasiu 1,5 grame, glucoză 20 grame şi apă ad 1 litru.
MICROORGANISME ANTIDIAREICE:
-Sacharomices boulardi: cutii x 10 apsule (plicuri) de 0,250, cu denumirea comercială:
Enterol-250 (Lab.Biocodex, Franţa).
4.5.2.5. ANTIDIAREICE ETIOTROPE
4.5.2.5.1.ANTIBIOTICE
NISTATINA
Produse tipizate: cp. filmate de 500.000 UI: Nistatina (Antibiotice, România), Stamicin
(Zentiva, România).
RIFAXIMIN
Produse tipizate: cp. fil. de 200 mg: Normix (Alfa Wassermann, Italia-Bama-Geve, Spania)
şi flac. a 60 ml cu granule pentru suspensie orală 100 mg/5 mg: Normix (Alfa Wassermann,
Italia-Bama-Geve, Spania).
4.5.2.5.2. CHIMIOTERAPICE
NIFUROXAZID
Produse tipizate: capsule de 200 mg: Ercefuryl (Sanofi Synthelabo, Franţa).
FURAZOLIDON
60
Produse tipizate: cutii x 20 comprimate de 25 mg: Furazolidon Terapia (Terapia, România)
şi cutii x 10 comprimate de 100 mg, cu următoarea denumire comercială: Furazolidon Arena
(Arena Group, România).
CLORCHINALDOL
Produse tipizate: flacoane x 30 drajeuri de 100 mg: Chlorchinaldol (Arena Group,
România) şi cutii x 10; x 20; x 30 drajeuri de 100 mg, cu următoarea denumire comercială:
Saprosan (Sintofarm, România).
4.6. MEDICAMENTE LAXATIVE – PURGATIVE
Constipaţia poate rezulta datorită: hipotoniei sau hipertoniei colonului şi poate avea cauze
diverse, ca: insuficienţă de fibre vegetale, alimentaţie cu puţine lichide, lipsa de exerciţiu fizic,
administrarea unor medicamente, constipaţii habituale, constipaţie rectală, leziuni ale plexului
mezenteric, mecanice, sau alte situaţii (graviditatea, îmbătrânirea, boli ale colonului sau rectului,
boala Parkinson, scleroza multiplă, accidente vasculare cerebrale, diabet, diverticuloza etc.).Pe
baza criteriului etiologic, există următoarele tipuri de constipaţii: constipaţii cu etiopatogenie
cunoscută şi constipaţii idiopatice sau cu etiopatogenie necunoscută.Constipaţia poate da diferite
complicaţii, ca de exemplu: inflamarea venelor hemoroidale, boala hemoroidală, fisuri rectale,
fisuri anale, astenie etc.
Medicamentele laxative au latenţa de 8-12 ore şi au rolul de a normaliza sca-unul ca aspect şi
consistenţă, şi se administrează seara.Medicamentele purgative au latenţa de 2-6 ore şi provoacă
eliminarea întregului conţinut, prin mai multe scaune repetate, care la început sunt solide, apoi
semisolide şi lichide. Purgativele se administrează dimineaţa sau înainte de intervenţii
chirurgicale. După efectul purgativ urmează 1-3 zile fără scaun.
Medicamentele din această clasă pot acţiona prin diferite mecanisme, ca de exemplu:
stimularea peristaltismului (laxativele de contact), fluidificarea conţinutului intestinal (osmotice
şi de volum), lubrifierea mucoasei (lubrifiante), utilizarea de hormoni digestivi (colecistochinina)
etc.
Medicamentele laxative-purgative au următoarele contraindicaţii: apendicită acută, abdomen
acut, peritonită, sarcină şi alăptare.
4.6.2. LAXATIVE DE VOLUM
ISPAGULA (SEMINŢE DE PSYLLA)
Purgolax capsule ( Rotto, Natura).Compoziţie:Psyllum 400 mg; Casia angustifolia păstăi
15mg. Psylla acţionează ca laxativ de volum, iar casia stimuleaza peristaltismul.Produsul este
indicat în constipaţie ocazională sau cronică şi se administrează seara, înainte de culcare.
4.6.3. LAXATIVE OSMOTICE
SĂRURILE DE MAGNEZIU
LACTULOZA
Produse tipizate:
- flacoane a 100 ml, 200 ml, 500 ml, 1000 şi 5000 ml, cu soluţie orală 66,7 %, cu următoarea
denumire comercială: Duphalac (Solvay, Olanda);
- flacoane a 100 ml, 200 ml, 500 ml, 1000 şi 5000 ml, cu soluţie orală 67 %, cu următoarea
denumire comercială: Levolac (Fresenius Kabi, Austria).
- flacoane a 100 ml şi 300 ml, cu sirop 65 %, cu următoarea denumire comercială: Lactulose
(Epico Med, România);
- flacoane a 200 ml, 500 ml şi 1000 ml, cu sirop 66,7 %, cu următoarea denumire comercială:
Lactulose Al Sirop (Aliud, Germania).
61
- plicuri de 6,08 grame, granule pentru suspensie orală, cu următoarea denumire comercială:
Epalfen (Zambon, Italia).
MACROGOL
Produse tipizate:
- plicuri cu 4 grame Macrogol 4000, pulbere pentru soluţie orală, cu următoarea denumire
comercială: Forlax (Beaufour Ipsen, Franţa);
- plicuri cu 10 grame Macrogol 4000, pulbere pentru soluţie orală, cu următoarea denumire
comercială: Forlax (Beaufour Ipsen, Franţa).
Fortrans plicuri cu pulbere pentru soluţie orală (Beaufour Ipsen, Franţa).
4.6.3. LAXATIVE DE CONTACT
BISACODIL
Produse tipizate: drajeuri gastrorezistente de 5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Bi-
sacodil Terapia (Terapia, România), Dulcolax (Boehringer Ing., Germania), Stadalax (Stada
Pharm, Germania) ; supozitoare de 10 mg, cu următoarea denumire comercială: Laxamag (Ma-
gistra, România).
SENNA
Este produs obţinut din frunzele plantei Casia acutifolia şi conţine antracenozide. Se prezintă
sub formă de :comprimate filmate de 10 mg de senozid A şi B, cu următoarea denumire
comercială: Tisasen (ICN, Ungaria).
NATRII PICOSULFAS
Produse tipizate: flacoane de 15 ml cu soluţie orală, care conţine 7,5 mg/ml, cu următoarea
denumire comercială: Dulcopic (Boehringer Ingelheim, Germania).
COMBINAŢII:
CASLAX ( Pharmex Rom Ind, România), cp:Rhamni purshiani 325 mg.
EUCARBON (F. Trenka, Austria). Se prezintă sub formă de comprimate, cu următoarea
compoziţie : Extract. Rhei 25 mg, Sennae folium 105 mg; Sulphur depuratum 50 mg, Carbo
Ligni. Pulv. 180 mg, Menthae aetheroleum 0,5 mg.
4.6.4. LAXATIVE LUBRIFIANTE
DOCUSAT SODIC, care acţionează, atât ca emolient, cât şi prin scăderea tensiunii superficiale
şi uleiul de parafină, care acţionează ca emolient şi lubrifiant.
4.6.5. LAXATIVE RECTALE
Din această grupă fac parte următoarele subgrupe de medicamente: fosfatul monosodic,
fosfatul disodic, citratul de sodiu, sorbitol, docusat şi glicerină.
4.7. EMETICE, ANTIEMETICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
VOMA:Este actul reflex de origie centrală sau periferică, care constă în evacuarea bruscă,
prin cavitatea bucală, a conţinutului stomacului şi duodenului.
Complicaţii:deshidratare; agravarea unor patologii: infarct, insuficienţă cardiacă; hemoragii
digestive, rupturi esofagiene etc.
Patologii cu simptom de vomă: boli hiperacide, afecţiuni ale tractului biliar, renal, boala de
iradiatie, rau de miscare, traumatisme craniene, tumori, medicamente (antitumorale,
antiparkinsoniene, tetracicline, digitalice, disulfiram, morfinomimetice etc) etc.
Arcul reflex al vomei: neuroreceptori (stomac, duoden, aparatul biliar, meninge, vestibul,
uter, faringe), cai aferente (nervul vag), centrul vomei (bulb), cai eferente (SNV si SNS), sisteme
efectoare (muşchii netezi si striati abdominali).
62
4.7.1. EMETICE: apomorfina, ipeca.
4.7.2. ANTIEMETICE
Medicamentele antiemetice sunt impărţite în functie de mecanism de actiune si structură
chimică în:
- Centrale, care inhiba centrul vomei:
- antagonisti ai dopaminei:
- antiemetice propulsive: metoclopramid, domperidon;
- neuroleptice: proclorperazina; tietilperazina;
- antagonisti 5 HT3: ondansetron etc;
- antihistaminice H1:prometazina;
- parasimpatolitice centrale: scopolamina etc.
- Periferice:
- parasimpatolitice periferice: scopolamina;
- anestezice locale: anesteina, lidocaina.
- carminative vegetale: melisa, menta, anason, fenicul etc.
Antiemetice de elective în:
- sarcină: vitamina B6;
- medicaţia antiparkinsoniană: domperidon;
- afecţiuni gastrice şi biliare: metoclopramid;
- chimioterapia anticanceroasa: setronii;
- rău de miscare: scopolamina.
4.7.2.2. EXEMPLE DE MEDICAMENTE ANTIEMETICE
ANTAGONISTI 5 HT3:
ONDANSETRON
Ind: voma produsă de chimioterapice anticanceroase.
Doze si adm: 8 mg i.v lent imediat sau inaintea chimioterapiei; 8 mg oral cu 1-2 ore înainte
de chimioterapie.
Produse tipizate:
-Fiole cu sol inj/perf.,cu urmatoarele denumiri comerciale: Setronon, Osetron, Zofran,
Emeset.
-Comprimate de 4 mg: Zofran;
-Comprimate filmate de 4 si 8 mg: Setronon, Osetron, .
-Comprimate orodispersabile de 4 si 8 mg: Ondaran MD.
GRANISETRON
Doze si adm:3 mg/24 ore i.v lent imediat sau inaintea chimioterapiei;
Produse tipizate:
-Fiole cu sol inj: Kytril;
-Comprimate de 4 mg: Zofran;
-Comprimate filmate de 1 mg: Granegis, Kytril, Granisetron..
-Conc. Sol perf: Granisetron.
PALONOSETRON
Produse tipizate:
-Fiole cu sol inj: ALOXI;
63
-capsule moi 500 mcg: ALOXI.
ALTE ANTIEMETICE:
PROCLORPERAZINA
Ind: antiemetic, antipsihotic slab sedativ.
Doze si adm:3 x 5-10 mg preventiv si dublu curativ.
Produse tipizate:
-Comprimate filmate de 5 mg: Emetiral.
-Supp. De 5 si 25 mg: Emetiral.
APREPITAN
Ind: prevenirea vomei in vchimioterapia anticanceroasa, antagonist NK1.
Doze si adm: prima zi 1x150 mg, iar zilele 2 şi 3 2x80 mg.
C-ind: asociere cu Pimozid, terfenadina si astemizol.
Produse tipizate:
-Capsule 80 mg: Emend.
-Capsule 125 mg: Emend.
FOSAPREPITAN
Ind: prevenirea vomei in vchimioterapia anticanceroasa, antagonist NK1.
Doze si adm:prima zi 1x150 mg, iar zilele 2 şi 3 2x80 mg.
C-ind: asociere cu pimozid, terfenadina si astemizol.
Produse tipizate: pulb. pt. sol inj: Ivemend.
64
CAPITOLUL V
ANTIBIOTICE ŞI CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE
5.1.ANTIBIOTICE
Sunt medicamente antibacteriene selective.
SPECTRU ANTIBACTERIAN
Spectrul antibacterian este format din totalitatea microorganismelor sensibile la un anumit
antibiotic.
În funcţie de spectrul antibacterian antibioticele (AB) şi chimioterapicele (CT) se împart în
următoarele grupe:
- AB şi CT care au spectru de acţiune îngust de tip benzilpenicilină, care sunt active pe: coci
gram pozitiv, coci gram negative şi bacilli gram pozitiv. Din acestă grupă fac parte: penicilinele
naturale, penicilinele antistafiloccice, macrolidele de tip eritromicină, lincosamidele, vancomi-
cina şi clindamicina.
- AB şi CT care au spectru de acţiune îngust de tip streptomicină care sunt active pe: coci
gram pozitiv, coci gram negative şi bacilli gram negativ. Din acestă grupă fac parte:
aminoglicozidele şi polimixinele.
- AB şi CT care au spectru de acţiune larg, care sunt active pe: coci gram pozitiv, coci gram
negative şi bacilli gram pozitiv, bacilli gram negative, spirochete, micoiplasme, rickettsii,
chlamidii. Din acestă grupă fac parte: tetracicline, cloramfenicoli, aminopeniciline şi
cefalosporine.
MECANISM DE ACŢIUNE
AB şi CT antibacteriene acţionează asupra bacteriilor prin următoarele modalităţi: bactericid
şi bacteriostatic.
Acţiune bactericidă
Efectul bactericid, constă în omorârea bacteriilor.
Acest tip de acţiune este de două feluri:
- bactericidă degenerativă, constă în afectarea microbilor în stare de multiplicare: peniciline,
cefalosporine, aminoglicozide etc;
- bactericidă absolută, constă în afectarea microbilor, atât în stare de repaus cât şi în stare de
multiplicare: polimixine.
Bactericidele se administrează în următoarele situaţii:
- infecţii în focare greu sterilizabile: osteomielite, endocardite, tuberculoza, tromboflebite;
- infecţii microbiene cronice: pielonefrite, metroanexite, angiocolite;
- pacienţi imunodeprimaţi etc.
Acţiune bacteriostatică
Aceată acţiune constă în inhibarea multiplicării bacteriilor: sulfamide, tetracicline, macrolide,
lincomicine, cloramfenicol etc.
Mecanismele de acţiune la nivelul celulei bacterine sunt:
- inhibarea sintezei peretelui celular bacterian: peniciline, cefalosporine, vancomicină;
- acţiune asupra membranei citoplasmatice: polimixine;
- inhibarea sintezei proteice: tetracicline, cloramfenicol, macrolide, aminoglicozide etc;
- acţiune la nivel nuclear: rifampicina, chinolonele, cotrimoxazolul, metronidazolul etc.
Bacteriostaticele se administrează în următoarele situaţii:
- infecţii uşoare şi medii;
- boli ciclice cu tendinţa spontană la vindecare etc.
65
FENOMENUL DE REZISTENŢĂ BACTERIANĂ
Rezistenţa microbiană este fenomenul prin care microorganismele se menţin în stare activa în
prezenţa antibioticelor.
Rezistenţa microbisnă este de două feluri:
- naturală: bacilul Koch a fost totdeauna rezistent la penicilină;
- şi dobândită, care este de două feluri: genetică (cromozomial şi extracromozomial) şi nege-
netică (persisteri-lepră, TBC etc)
Dacă în anul 1941 Benzilpenicilina distrugea majoritatea tulpinilor de stafilococ auriu, astăzi
peste 95% din tulpinele acestei specii au dezvoltat rezistenţă.
FARMACOCINETICA
Absorbţia
În funcţie de absorbţia şi biodisponibilitatea AB şi CT, se alege calea de administrare. Există
substanţe, care au absorbţie orală acceptabilă şi care pot fi administrate în acest mod. Desigur, la
majoritatea acestor substanţe rămâne disponibilă şi calea parenterală, mai ales în urgenţe sau în
situaţii când această administrare se impune.
Transportul intravascular al antibioticelor
După absorbţia orală sau parenterală, antibioticele se pot găsi în plasmă sub două forme:
dizolvate sau legate de proteinele plasmatice, în special de albumină. Există diferenţe privind
procentul de legare a acestor substanţe, procent care influenţează latenţa, durata acţiunii şi alte
aspecte.
Difuziunea
Distribuţia în lichidele din diferitele compartimente hidrice ale organismului este specifică
fiecărei substanţe. În general, aceste substanţe au un volum aparent de distribuţie mare, ceea ce
arată că au o distribuţie largă.
Există antibiotice care se concentrează deosebit la anumite niveluri, aspect important din
punct de vedere terapeutic, ca de exemplu:
- în vezica biliară: ampicilina, amoxicilina, tetraciclina, doxiciclina, cefamandolul,
ceftriaxona, cefoperazona;
- în urină: aminopeniciline, sulfamide antibacteriene, chinolone etc;
- în LCR: rifampicină, fluorochinolone, cloramfenicol etc.
Metabolizarea
Biotransformarea acestor substanţe este predominant hepatică în metaboliţi inactivi la
majoritaea antibioticelor excepţie făcând câteva AB: rifampicina, cefalosporinele.
Eliminarea
Este predominant renală, dar şi hepatică, unele substanţe realizând concentraţii ridicate la
locul eliminării, considerent pe baza căruia se fixează şi unele indicaţii terapeutice.
În caz de insuficienţa renală se reduc dozele la urmatoarele antibiotice:
- aminoglicozide: streptoimicina, gentamicina, amikacina, netilmicina, tobramicina;
- glicopeptide: vancomicina, teicoplamina;
- polipeptide: polimixina B, colistin etc.
FARMACOTOXICOLOGIE
Reacţii adverse toxice
La antibiotice pot apărera următoarele tipuri de raecţii de acest tip şi anume:
- ototoxicitate: aminoglicozide, vancomicina;
- nefrotoxicitate: aminoglicozide, vancomicina, polimixine, cefaloridină;
- neurotoxice (convulsii): benzilpenicilină;
66
- icter: sulfamide, rifampicină, eritromicină estolat;
- toxicitate hepatică: tetracicline, rifampicina;
- hemoragii (carbapeneme), datorită scăderii agregării plachetare;
- granulocitopenie (Meticilină, Nafcilină etc);
- toxicitate sanguina: sulfamide, cloramfenicol.
Reacţii alergice
Antibioticele care pot da reacţii de acest tip sunt: penicilinele, cefalosporinele, sulfamidele,
clindamicina etc.
Apariţia manifestărilor alergice este crescută în următoarele situaţii:
- prin administrarea antibioticelor la persoanele cu antecedente alergice;
- prin aplicarea acestor substanţe pe tegumente sau mucoase;
- prin administrarea parenterală mai ales intravenos;
- prin administare de antibiotice cu un potenţial alergic ridicat, ca de exemplu:
benzilpenicilina, ampicilina, procainpeniclina etc.
Efecte iritante locale
Pot fi: flebite, în cazul administrării intravenoase sau dureri la administrarea intramusculară
etc.
Reacţii datorate endotoxinelor microbiene
Din acest grup menţionăm Reacţia Herxheimer.
Favorizarea suprainfecţilor
La administrarea orală a penicilinelor cu spectrul larg pot fi selecţionate microorganisme
rezistente, ca de exemplu: Staphylococus, Pseudomonas etc., care pot provoca diferite afecţiuni
ale tractului digestiv inferior, cum sunt: enterite, colite etc.
FARMACOTERAPIE
La utlizarea AB şi CT trebuie urmărite aspectele prezentate în continuare.
Alegerea antibioticelor:
- în infecţii acute sau cronice este necesară antibiograma;
- în urgenţe se începe terapia înainte de antibiograma pe baza semnelor clinice etc;
- există antibiotice de electie şi de alternativa.
Dozele:
- se aleg în funcţie de localizarea infecţiei, agentul bacterian;
- se urmăreşte raelizarea de concentratii optime la locil administrarii;
pH-ul existent la locul infecţiei
Durata tratamentului
Este dependentă de afecţiune, ca de exemplu:
- în gonoree se dă doză unică de spectinomicină (2g);
- în osteomielită stafilococică durata tratamentului este de 6 saptamâni.
Antibioterapia interzisă în sarcină
În sarcină sunt contraindicate: aminoglicozide, tetracicline, amfenicoli, chinolone, sulfamide
etc.
Antibioterapia topică
AB topice trebuie sa îndeplinească urmatoarele conduţii: să nu fie iritante, sa nu aibă potenţial
alergenic ridicat, sprectru larg, să nu se absoarbă sistemic, rezistenţa să se instaleze foarte rar.
ASOCIERI AB şi CT
AB şi CT se pot asocia în următoarele situaţii:
- infecţii acute severe cu germeni neidentificaţi;
67
- infecţii severe multimicrobiene;
- pentru potenţarea efectului antimicrobian în focare greu accesibile;
- în infecţii cronice;
- pentru prevenirea micozelor.
Regulile asocierii AB şi CT sunt următoarele:
- se pot asocia AB şi CT bactericide degenerative;
- se pot asocia AB şi CT bactericide absolute, dar există risc mare de reacţii adverse toxice;
- nu se pot asocia AB şi CT cu acelaşi tip de reactii adverse, ca de exemplu: ototoxice etc;
- se pot asocia AB şi CT bactericide degenerative cu absolute;
- nu se pot asocia AB şi CT bactericide cu bacteriostatice.
5.1.1. ANTIBIOTICE Β-LACTAMICE
5.1.1.1. PREZENTARE GENERALĂ
5.1.1.1.1. CLASIFICARE
Substanţele medicamentoase din această clasă se împart în următoarele grupe: monobactame,
dibactame şi tribctame.
5.1.1.1.1.1. DIBACTAME
Acest grup se împarte în:penami, peneme şi cefeme
5.1.1.1.1.1.1. PENAMI (PENICILINE)
Sunt substanţe cu următoarea structură generală:
Figura 2. Structura generală a penamilor

Se împart în: peniciline naturale şi de semisinteză.
5.1.1.1.1.1.1.1. PENICILINE NATURALE
După calea de administrare şi structura chimică, se împart în: injectabile şi orale.
PENICILINE INJECTABILE
Se împart în: solubile şi insolubile.
Peniciline injectabile, solubile: Benzilpenicilina;
Peniciline injectabile insolubile: Benzatin-benzilpenicilina, Procain-benzilpenicilina).
PENICILINE ORALE: Fenoximetilpenicilina.
5.1.1.1.1.1.1.2. PENICILINE DE SEMISINTEZĂ
Peniciline antistafilococice: Cloxacilina, Oxacilină, Dicloxacilina, Flucoxacilina, Nafcilina.
Peniciline cu spectru larg (aminopeniciline):
- substanţe active ca atare: Ampicilina, Amoxicilina, Epicilina, Ciclacilina etc;
- pro-druguri: Pivampicilina, Bacampicilina, Talampicilina etc.
Peniciline active faţă de pseudomonas:
- Carboxipeniciline: Carbenicilina, Ticarcilina etc.;
- Ureidopeniciline: Piperacilina, Azlocilina etc.
Peniciline active faţă de enterobacterii
- Amidinopeniciline: Mecilinam, Pivmecilinam etc.
β-lactame netradiţionale utilizate ca inhibitori ai β-lactamazei
- Acid clavulanic, Sulbactam, Tazobactam etc.
68
5.1.1.1.1.1.2. PENEME
Sunt substanţe cu următoarea structură generală:
Figura 3. Structura generală a penemelor

Peneme: au ciclu β-lactamic, dar au o dublă legătură între C2 şi C3 iar x = S. Din acest
subgrup fac parte câteva substanţe, ca de exemplu:
- Faropenem;
- Sulopenem;
- Ritipenem etc.
Carbapeneme: au ciclu β-lactamic similar penemelor, dar în poziţia 1 au gruparea CH2. Din
acest subgrup menţionăm următoarele substanţe:
- Imipenem;
- Ertapenem;
- Doripenem;
- Meropenem etc.
5.1.1.1.1.1.3. CEFEME
Cefemele (cefalosporine) sunt β-lactame obţinute prin semisinteză care au următoarea
formula generală.
Figura 4. Structura chimică a nucleului de bază al cefalosporinelor

În funcţie de diferiţii substituenţi, există următoarele structuri:
- Cefalosporine: sunt derivaţi ai acidului 7 cefalosporanic în care x = S (sulf);
- Cefamicine au aceeaşi structură de bază ca şi cefalosporinele, dar cu o grupare metoxi OCH3
în poziţia 7;
- Oxacefalosporine în care x = O (oxigen);
- Carbacefeme la care x = CH2.
Cefalosporinele pot fi clasificate şi în funcţie de activitatea antimicrobiană şi calea de
administrare, în: orale şi parenterale.
Cefalosporine parenterale
Sunt împărţite în următoarele subgrupe:
- Cefalosporine generaţia I, care au spectru asemănător combinaţiei ampicilină + oxacilină.
Din această generaţie menţionăm: Cefalotina, Cefazolina etc.
- Cefalosporine de generaţia a II-a, care au spectrul corespunzător asocierii (Ampici-
lină+Oxacilina+Gentamicină+Metronidazol). Din această generaţie menţionăm următoarele
substanţe: Cefamandol, Cefuroxin, Cefonicid, Ceftizoxin etc.
- Cefalosporine de generaţia a III-a, care au spectrul asemănător combinaţiei (Ampicilină
69
+ Oxacilina + Ticarcilina + Metronidazol). Din această generaţie menţionăm următoarele
substanţe active: Cefotaxim, Ceftazidin, Cefoperazonă, Moxalactam, Ceftriaxon etc.
- Cefalosporine de generaţia a IV-a, care au spectrul de acţiune ultralarg şi sunt foarte
active atât pe gram pozitivi, cât şi pe gram negativi. Din această generaţie, descoperită în 1991,
menţionăm: Cefpiroma, Cefepima etc.
Cefalosporine orale: această categorie se împarte în 2 subgrupe:
- cefalosporine tradiţionale: Cefalexina , Cefadroxilul etc.;
- şi cefalosporine mai noi : Cefaclor, Cefuroxim-axetil, Ceftibuten, Cefetamet, Cefprozil etc.
5.1.1.1.1.2. MONOBACTAME
Această grupă, descoperită recent, este foarte activă pe bacili gram negativi.
Dintre monobactame menţionăm următoarele:
- Aztreonam;
- Carumonam;
- Tigemonam etc.
5.1.1.1.1.3. TRIBACTAME (TRINEME)
Este o nouă grupă care se află încă în studiu. Dintre reprezentanţi menţionăm Sanfetriema.
5.1.1.1.2. BAZE FARMACOLOGICE
5.1.1.1.2.1. MECANISMUL DE ACŢIUNE
β-lactamele împiedică sinteza mureinei, componentă esenţială a peretelui bacterian.
Cercetările au arătat că la sinteza peretelui celular participă aproximativ 30 enzime, dintre care
câteva au afinitate pentru β-lactamice, enzime numite Penicillin Binding Proteins (P.B.P.).
Interacţiunea între antibiotic şi enzimă are loc prin formarea unui complex covalent conform
reacţiei:
+HX–PBP X = O, S
HN
N
O •• O X
PBP
Figura 5. Procesul de formare a complexului: antibiotic β-lactamază
5.1.1.1.2.2. FENOMENUL DE REZISTENŢĂ BACTERIANĂ
Transformarea speciilor microbiene din sensibile în rezistente se manifestă ca o consecinţă a
următoarelor fenomene:
- reducerea permeabilităţii membranei celulare faţă de agentul bacterian;
- modificarea P.B.P. şi reducerea afinităţii acestora pentru antibiotic;
- producerea de enzime, care hidrolizează β-lactama;
- şi efluxul antibioticului (antibioticul este eliminat foarte rapid din celulă).
5.1.1.1.2.3. FARMACOCINETICA
ABSORBŢIA
Există unele antibiotice β-lactamice care nu au biodisponibilitate bună la administrarea orală
şi din acest motiv există doar forme parenterale.
70
TRANSPORTUL INTRAVASCULAR AL ANTIBIOTICELOR Β-LACTAMICE
După absorbţia perorală sau parenterală (i.m.), antibioticele β-lactamice se pot găsi în plasmă
sub două forme: dizolvate sau legate de proteinele plasmatice, în special de albumină.
DIFUZIUNEA (DISTRIBUŢIA)
Diseminarea β-lactamelor în lichidele din diferitele compartimente hidrice ale organismului
este specifică fiecărei substanţe. Cefalosporinele generaţiei III şi IV, realizează concentraţii
active şi în L.C.R. (lichid cefalorahidian), motiv pentru care pot fi utilizate în tratamentul unor
afecţiuni ale S.N.C., ca de exemplu meningite.
METABOLIZAREA
Biotransformarea acestor substanţe este hepatică şi renală, în funcţie de structura
caracteristică a fiecărui compus.
ELIMINAREA
Este predominant renală, dar şi hepatică, unele substanţe realizând concentraţii ridicate la
locul eliminării, considerent pe baza căruia se fixează şi unele indicaţii terapeutice.
5.1.1.1.2.4. FARMACODINAMIA
Antibioticele β-lactamice sunt bactericide prin mecanism degenerativ.
5.1.1.1.2.5. INDICAŢII TERAPEUTICE
În infecţii obişnuite (acute şi cronice) este necesară antibiograma, dar în urgenţe se începe
tratamentul înainte de realizarea antibiogramei. În indicaţiile terapeutice se va ţine cont atât de
sensibilitatea agenţilor patogeni întâlniţi în mediul respectiv la diferite antibiotice, cât şi de
localizarea diferiţilor germeni patogeni în anumite cavităţi sau zone ale organismului.
5.1.1.1.2.6. REACŢII ADVERSE ŞI CONTRAINDICAŢII
Reacţiile adverse produse de β-lactamice pot fi de mai multe feluri.
REACŢII ALERGICE
Apariţia manifestărilor alergice este crescută în următoarele situaţii:
- prin administrarea antibioticelor β-lactamice la persoanele cu antecedente alergice;
- prin aplicarea acestor substanţe pe tegumente sau mucoase;
- prin administrarea parenterală mai ales intravenos;
- prin administare de antibiotice cu un potenţial alergic ridicat.
Metaboliţii capabili de a produce alergii sunt:
- peniciloilamida, ca determinant antigenic major;
- şi acidul peniciloic etc., ca determinant antigenic minor.
REACŢII ADVERSE TOXICE:
- convulsii la doze mari, datorită inhibării sistemului GABA;
- hepatotoxicitate (Oxacilina);
- nefrotoxicitate (Meticilina);
- hemoragii (Carbapeneme), datorită scăderii agregării plachetare;
- granulocitopenie (Meticilină, Nafcilină etc.).
EFECTE IRITANTE LOCALE:
- flebite, în cazul administrării intravenoase;
- dureri la administrarea intramusculară etc.
REACŢII CAUZATE DE ENDOTOXINE MICROBIENE: Reacţia Herxheimer.
FAVORIZAREA SUPRAINFECŢILOR
La administrarea orală a penicilinelor cu spectrul larg pot fi selecţionate microorganisme
rezistente, (din cauza modificării florei saprofite), ca de exemplu: Staphylococus, Pseudomonas
etc, care pot provoca diferite afecţiuni ale tractului digestiv inferior, cum sunt: enterite, colite etc.
71
INTERACŢIUNI ALE ANTIBIOTICELOR Β-LACTAMICE
Penicilinele pot interacţiona cu următoarele substanţe medicamentoase, ca:
-anticoagulante (penicilinele cu spectru larg, reduc sinteza vitaminei K de către flora
intestinală saprofită, în modul acesta potenţând efectul anticoagulant);
- probenicid, substanţă care reduce excreţia renală a penicilinelor;
- contraceptive orale prin reducerea absorbţiei estrogenilor şi progesteronilor în cazul în care
apare diarea ca reacţie adversă, în urma administrării antibioticelor cu spectru larg;
- allopurinolul, care asociat cu aminopeniciline poate mări de 2-4 ori riscul apariţiei reacţiilor
alergice de tip cutanat.
Cefalosporinele pot interacţiona cu următoarele grupe de substanţe medicamentoase, şi anume
cu:
- anticoagulantele, potenţând efectul acestora;
- colistina, crescându-i toxicitatea renală;
- probenicidul, substanţă care reduce excreţia renală a cefalosporinelor.
5.1.1.1.9. DOZELE ŞI ADMINISTRAEREA TRATAMENTULUI
Dozele se stabilesc în funcţie de: substanţa asdministrată, localizarea şi gravitatea infecţiei,
diferite particularităţi ale bolnavului (insuficienţa hepatica, renală etc). Scopul principal în
stabilirea dozelor este realizarea de concentraţii terapeutice eficiente la locul infecţiei.
5.1.1.3. ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE UTILIZATE ÎN TERAPIE
5.1.1.3.1. PENAMI (PENICILINE)
5.1.1.3.1.1. PENICILINE NATURALE
5.1.1.3.1.1.1. PENICILINE INJECTABILE SOLUBILE
BENZILPENICILINA sare de Na şi K
Farmacodinamie: Este activă pe coci gram pozitivi, coci gram negativi, bacili gram pozitivi,
spirochete şi actinomicete.
Indicaţii
Benzilpenicilina este antibiotic de elecţie în următoarele afecţiuni:
- pneumonii, meningite, septicemii cauzate de pneumococ;
- angine, erizipel, scarlatină, infecţii puerperale, otite, septicemii provocate de streptococ he-
molitic;
- endocardite streptococice sau enterococice;
- meningite provocate de meningococ;
- actinomicoză, boală cărbunoasă, gangrenă gazoasă, difterie, lues etc.;
- profilactic în reumatism poliarticular acut.
Benzilpenicilina se administrează în următoarele doze:
- infecţii moderate: 1-2 mil.U.I./zi;
- infecţii grave: între 2-20 mil.U.I./zi.
Produse tipizate
Flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de:
- 400.000 U.I./ flacon, cu denumirea penicilina G potasică sau sodică;
- 1.000.000 U.I./ flacon, cu denumirea penicilina G potasică sau sodică;
- 5.000.000 U.I./ flacon, cu denumirea penicilina G potasică sau sodică.
72
5.1.1.2.1.1.2. PENICILINE INJECTABILE INSOLUBILE
PROCAIN-BENZILPENICILINA
Indicaţii, doze şi administrare:
- în faringite, streptococice şi scarlatină se administrează 600.000 U.I. în priză unică zilnică
timp de zece zile;
- în uretrită gonococică se administrează i.m. 4,8 mil U.I./zi;
- sifilis recent 1,2 mil. U.I./ zi timp de zece zile etc.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru suspensie injectabilă de 0,4 şi 0,8 mil.U.I., cu
denumirea Efitard.
BENZATIN-BENZILPENICILINA
Spectrul este asemănător penicilinei G.
Reacţii adeverse şi contraindicaţii
Sunt asemănătoare penicilinei G. Produsul nu se administrează la copii sub 3 ani.
Indicaţii, doze şi administrare:
- pentru profilaxia infecţiei streptococice în reumatism poliarticular acut 1,2 mil U.I. odată pe
săptămână;
- în sifilis 2,4 mil. U.I., I.M. la interval de 4-5 zile.
Produse tipizate
Flacoane cu pulbere pentru suspensie injectabilă de 0.6; 1,2; 2,4 mil. U.I. cu denumirea
Moldamin şi Retarpen.
CLEMIZOLPENICILINA
Are farmacologie asemănătoare benzatinpenicilinei. Se administrează intramuscular profund
în doze de 1 milioane U.I./ zi, sub formă de suspensie apoasă, în diferite afecţiuni care necesită
tratamente de lungă durată, ca de exemplu în sifilis, gonoree etc. Datorită faptului că este un
derivat benziimidazolic, are acţiune antihistaminică, fapt pentru care este asigurată o protecţie în
eventualele alergii pe care le pot produce penicilinele.
5.1.1.2.1.1.3. PENICILINE ORALE
FENOXIMETILPENICILINA
Spectrul antimicrobian este asemănător penicilinei G.
Indicaţii, doze şi administrare
Se poate da în: faringite, otite, sinuzite, indicaţii asemănătoare penicilinei G.
Produse tipizate:
- comprimate de 0,5; 1; 1,5 mil. U.I. cu den. Ospen;
- comprimate de 0,4; 1 mil U.I. cu den. Penicilina V sare de K;
- granule pentru suspensie perorală 0,4 mil U.I./ 5 ml flacoane a 60 de ml cu den. Ospen;
- sirop 0.4 mil. U.I/ 5 ml ( flacon 60 ml) cu den. Ospen.
5.1.1.2.1.2. PENICILINE DE SEMISINTEZĂ
5.1.1.2.1.2.1. PENICILINE ACIDO-REZISTENTE:
FENETICILINA (1-fenoxietilpenicilină)
Este prima penicilină de semisinteză obţinută, în anul 1959, prin acilarea acidului 6-
aminopenicilanic cu acid 1-fenoxipropionic.
PROPICILINA (1-fenoxipropil)-penicilină
Este omologul superior al feneticilinei şi se utilizează de asemenea sub formă de sare de K, a
amestecului racemic.
73
FENBENICILINA (1-fenoxibenzil)–penicilină
Este omologul superior al feneticilinei, care se utilizează de asemenea sub formă de sare de K,
a amestecului racemic.
5.1.1.2.1.2.2. PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE
Izoxazolil penicilinele (Oxacilina, Cloxacilina, etc.) sunt administrabile oral, datorită
rezistenţei la HCl din mediul gastric.
METICILINA
Este capul de serie al penicilinelor antistafilococice, fiind introdusă în terapie în anul 1960,
dar în prezent este scoasă din uzul terapeutic, din cauza nefrotoxicităţii mari.
OXACILINA (5-metil-3-fenil-4-izoxazolil)-penicilină
Indicaţiile sunt limitate la stafilococii rezistenţi la benzilpenicilină, fiind un antibiotic de
elecţie, mai ales în afecţiuni ale ţesuturilor moi.
Produse tipizate
Flacoane cu pulbere pentru soluţie injectacilă, de 0,25g, 0,5g şi 1g, cu denumirea de
Oxacilină.
Capsule de 0, 25g, 0,50g cu denumirea de Oxacilină, Oxalin etc.
CLOXACILINA
Se administrează roral şi i.m. în infecţii stafilococice, în doze de 0,25-0,5 mg de 4x/zi.
DICLOXACILINA
Sunt asemănătoare cloxacilinei.
NAFCILINA
Sunt asemănătoare cloxacilinei.
FLUCLOXACILINA
La adulţi se administrează peroral în doze de 0,5-1g la intervale de 3 ore..
5.1.1.2.1.2.3. PENICILINE CU SPECTRUL LARG (AMINOPENICILINE)
AMINOPENICILINE ACTIVE CA ATARE:
AMPICILINA
Se administreaza în: meningite, infecţii în sfera O.R.L., infecţii biliare, urinare, infecţii ale
tractului digestiv, infecţii ale aparatului respirator, provocate de germeni sensibili la acest
antibiotic.
Se administrează oral, intramuscular şi intravenos, în doze cuprinse între 2-4g pe zi, la adult
în 4 prize zilnice.
Produse tipizate:
- capsule de 0,25g, cu den. Ampicilină; Ampidar; Standacilin; Epicocillin;
- capsule de 0,5g cu den. Ampicilină; Ephicilin; Standacilin etc.;
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,25g; 0,5g; 1g cu den. Ampicilină;
Pamecil; Standacillin;
- flacoane cu pulbere pentru suspensie perorală de 0,125g/5ml; 0.25g/5ml (flacoane de 60ml)
cu den. Ampicilină;
74
- flacoane cu granule pentru suspensie perorală de 0,125g/5ml; 0.25g/5ml (flacoane de 60ml)
cu den. Standacilin.
AMOXICILINA
Se administrează oral, intramuscular şi intravenos. Dozele sunt cuprinse între 1-4g/zi, la
adulţi, în funcţie de gravitatea infecţiei, doza împărţindu-se în 3 prize zilnice. În gonoree se
administrează doză unică, 3 g pe zi.
Produse tipizate:
- capsule de 0,25g; 0,5g cu den.de Amoxicilină; Ospamox etc.;
- capsule de 0,5g cu den. de Amoxicilină, Moxilen, E-mox, Ephamox;
- comprimate de 0,125g; 0,25g; 0,5g; 0,7g; 1g cu den de Duomox;
- pulbere pentru suspensie perorală 0,125g/5ml; 0,25g/5ml (flacoane de 60ml) cu den. de
Ranoxil; Ospamox; Julphamox;
- granule pentru suspensie perorală 0,125g/5ml; 0,25g/5ml (flacoane de 60ml) cu den. de
Ospamox.
HETACILINA
S-a obţinut în anul 1966, prin condensarea ampicilinei cu acetona. Farmacologia este identică
ampicilinei. Substanţa se administreză oral, intramuscular, iar în infecţii grave se poate
administra şi intravenos.
HETAMOXICILINA
Substanţa se obţine prin condensarea amoxicilinei cu acetona. Este utilizată sub formă de
sare de potasiu, iar în soluţie apoasă este hidrolizată la amoxicilină şi acetonă. Farmacologia este
identică amoxicilinei. Se administreză oral, intramuscular, iar în infecţii grave se poate
administra şi intravenos.
CICLACILINA
A fost introdusă în terapie în anul 1979, având farmacologie aproximativ identică cu
ampicilina. Poate fi administrată atât oral, cât şi parenteral, riscul de reacţii alergice fiind mai
mic decât cel al ampicilinei.
AMINOPENICILINE UITLIZATE SUB FORMĂ DE PRO-DRUGURI:
Din această grupă se vor prezenta următoarele substanţe:
- Pivampicilina: este esterul pivaloil-oximetil al ampicilinei.
- Bacampicilina: este esterul etoxi-carboniloxietil al ampicilinei
- Talampicilina: este esterul ftalidil al ampicilinei.
5.1.1.2.1.2.4. PENICILINE ACTIVE FAŢĂ DE BACILUL PIOCIANIC
CARBOXIPENICILINE:
CARBENICILINA
Indicaţia principală este tratamentul diferitelor infecţii cu bacil piocianic, şi anume: infecţii
urinare, respiratorii, cutanate, arsuri etc. Dozele administrate sunt între 0,1-0,6g/kg corp pe zi în
funcţie de gravitatea infecţiei.
Produse tipizate
Flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g şi de 5g cu denumirea de Carbenicilină.
TICARCILINA
Are farmacologie asemănătoare Carbenicilinei.
75
INDANILCARBENICILINĂ SODICĂ
Este pro-drug al carbenicilinei administrabil oral, care în mediul intern al organismului pune
în libertate carbenicilina.
UREIDOPENICILINE:
PIPERACILINA
Este indicată în infecţii intraabdominale, pulmonare, urinare, ginecologice, ale pielii, oaselor,
articulaţilor, provocate de germeni sensibili la antibiotic. Se administrează intravenos în doze de
0,125-0,3g/kg corp pe zi, fracţionat în 4-6 doze.
AZLOCILINA
Are farmacologie asemănătoare piperacilinei şi se administreză intravenos.
MEZLOCILINA
Are farmacologie asemănătoare piperacilinei şi se administreză intravenos.
5.1.1.2.1.2.5. PENICILINE ACTIVE PE ENTEROBACTERII (AMIDINOPENICILINE)
MECILINAM
Este indicată în infecţii urinare cu germeni sensibili, administrându-se i.m. sau în perfuzii i.v.
în doze cuprinse între 15-30 mg/kg, durata tratamentului fiind între 7-10 zile.
PIVMECILINAM
Farmacologia este asemănătoare mecilinamului, fiind pro-drug al mecilinamului şi anume
esterul pivaloiloximetil, care se poate utiliza oral.
5.1.1.2.1.2.6. β-LACTAME ÎN COMBINAŢIE CU INHIBITORI DE β-LACTAMAZĂ
AMOXICILINĂ+ACID CLAVULANIC
Se administreaza in infecţii ale tractului respirator, infecţii în sfera O.R.L., infecţii genito-
urinare, peritonite, infecţii intraabdominale, infecţii mio-osteo-articulare etc.
Pentru adulţi, se administrează de 2x625mg/zi, iar în infecţii grave de 2x1g/zi.
Produse tipizate
Comprimate filmate de: 0,625 g; 1g, cu denumirea comerciala: Augmentin, Bioclavid,
Amoxiclav etc;
Flacoane cu pulbere pentru suspensie orală 457 mg/5ml (între 0- 2 ani; între 2-6 ani; între 7-
12 ani) cu denumirea Augmentin;
Flacoane cu pulbere pentru soluţii injectabile de 0,5g; 1,2g, cu denumirea Augmentin.
AMPICILINĂ+SULBACTAM
Pentru adulţi se administrează 1-3g pe zi în 3-4 prize zilnice. Se poate administra atât
intravenos, cât şi intramuscular.
Produse tipizate:
- comprimate 375 mg cu denumirea Unasyn;
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă cu denumirea Unasyn, Ampicilină plus;
- pulbere pentru suspensie perorală 250 mg/5 ml (flacoane de 70ml) cu denumirea Unasyn.
TICARCILINĂ+ACID CLAVULANIC
Indicaţiile sunt asemănătoare combinaţiei amoxicilină plus acid clavulanic si anume:
- se administrează intravenos sau intramuscular, în doze de 3-4 x 1,5-3g la 6-8 ore, pe zi la
adulţi;
76
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1,6g (1,5+0,1); 3,2g
(3+0,2), cu denumirea Timentin.
PIPERACILINĂ+TAZOBACTAM
Farmacologia este asemănătoare asocierii ticarcillină si acid clavulanic.
Indicaţii
Sunt asemănătoare combinaţiei amoxicilină plus acid clavulanic:
- se administrează intravenos, în doze de 3-4,5g p zi.
Contraindicaţii: alergie la peniciline şi copii sub 12 ani.
Produse tipizate:
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 2,25g (2+0,25);
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 4,5g (4+0,5).
CEFOPERAZONĂ+SULBACTAM
Farmacologia este asemănătoare combinaţiei amoxicilină+acid clavulanic.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1/1g cu den. de
Sulperazon.
5.1.1.2.2. PENEME
5.1.1.2.2.1. CARBAPENEME
Sunt antibiotice β-lactamice, la care:
- în poziţia 1, atomul de S este înlocuit cu gruparea CH2;
- şi între atomii de C2 – C3, este prezentă o dublă legătură.
Au spectrul antibacterian ultralarg, cuprinzând bacterii gram pozitive, gram negative, aerobi
şi anaerobi.
IMIPENEM
Indicaţii, doze şi administrare: mai ales în infecţii nosocomiale, cu germeni gram negativi
multirezistenţi. Se administrează în doze de 3-4 ori pe zi, 0,5-1g la adulţi, i.m.(suspensie) sau
i.v.(soluţie).
Produse tipizate: flacon de 120ml conţinând 0,5g Imipenem şi 0,5g Cilastatin, cu denumirea
comercială Tienam.
MEROPENEM
Se administrează i.m. şi i.m. în doze de 0,5-1g la 8 ore pentru adulţi.
Produse tipizate:
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,5g pentru administrare i.m. cu denumirea
de Meronem;
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,5g şi un gram pentru administrare i.v. cu
denumirea de Meronem.
ERTAPENEM
Farmacologia este asemănătoare Imipenemului, dar rezistent la DHP-I, biodisponibilitate
92%, concentraţie maximă plasmatică este atinsă după 2 ore, se administrează i.v. (perfuzie lentă
de aproximativ 30 minute) şi i.m.
Indicaţii, doze şi administrare: în infecţii intraabdominale ale tegumentelor, ale tractului
genitourinar, septicemie, infecţii ale tractului respirator în doze de 1g pe zi (priză unică zilnică).
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă de 1g cu denumirea de
Invanz.
DORIPENEM
Indicaţii, doze şi administrare: în infecţii intraabdominale complicate, ale tractului
genitourinar complicate, pneumonii nosocomiale.
77
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă de 1g cu denumirea de
Invanz.
TIENAMICINA: a fost prima carbapenemă descoperită în anul 1976.
PANIPENEMA
S-a obţinut prin sinteză şi s-a introdus în terapie în anul 1993. Se utilizează în asociere cu
betamiprom, care este inhibitor al DHP-I. Are un potenţial antibacterian foarte înalt, motiv
pentru care C.M.I. sunt foarte mici.
5.1.1.2.2.2. PENEME PROPRIU-ZISE
S-au sintetizat următoarele peneme:
- Faropenem daxolat;
- Ritipenem acoxil;
- Sulopenem.
Penemele au în poziţia 1 un atom de S, iar între atomii de C2 şi C3 au o dublă legătură.
5.1.1.2.3. CEFALOSPORINE (CEFEME)
5.1.1.2.3.1. CEFALOSPORINE GENERAŢIA I
Sunt antibiotice de rezervă, bactericide, indicate în: infecţii uşoare şi medii în sfera O.R.L.,
respiratorii, urinare, ale pielii şi ţesuturilor moi. Administrate parenteral, pot avea scop
profilactic în diferite intervenţii chirurgicale.
CEFALEXINA
Doze şi administare: la adulţi peroral 3x0,5 până la 1g pe zi, la copii între 50-100mg/kg corp
pe zi în trei prize zilnice.
Produse tipizate:
- capsule de 0,25g cu denumirile: Oracef, Ospexin, Keflex etc.;
- capsule de 0, 50g cu denumirile: Oracef, Keflex etc.;
- comprimate filmate de 0,5g şi 1g cu denumirea: Ospexin;
- flacoane cu pulbere suspendabilă de 0,125g/5ml şi 0,250g/5ml cu denumirea Cefalexin;
- flacoane cu granule suspendabile de 0,125 g/5ml şi 0,250g/5ml cu denumirile: Keflex,
Ospexin.
CEFALOTINA
Absorbţie orală nesatisfăcătoare, se administrează i.m. sau i.v., difuzează bine în ţesuturi,
excepţie L.C.R., metabolizare hepatică şi eliminare predominant renală.
- adulţi: 2-4g/zi ( maxim 12g pe zi);
- copii: 100mg/kg corp pe zi fracţionat în 4 prize zilnice.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g cu denumirea
Cefalotină sodică.
CEFAZOLINA
Doze şi administrare: se administrează i.m. şi i.v. în doze de 1-4g/zi (maxim 6 g/zi), în
funcţie de gravitatea infecţiei, iar la copii, doza este între 25-100mg/kg corp/ zi, în funcţie de
gravitatea infecţiei.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g cu denumirea: Lyzolin,
Cefazolin.
CEFADROXIL
- la adulţi de 2x500mg/zi peroral;
- copii: 50 mg/kg corp pe zi în două prize.
78
Produse tipizate:
- capsule de 0,25g şi 0,5g cu denumirile: Duracef, Ceforan, Cexyl;
- flacoane cu pulbere suspendabilă de 0,125g/5ml şi 0,250g/5ml cu denumirile: Duracef,
Cexyl.
CEFAPIRINA
- la adulţi între 2-6g/zi, maxim 12g/zi, în 2-4 pe zi;
- copii: 50-80mg/kg corp/zi, maxim 150mg/kg corp pe zi, în 2-3 pe zi.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g cu denumirea
Cefatrexyl.
CEFACLOR
- la adulţi 750mg/zi în 3 prize;
- copii: 20 mg/kg corp pe zi în 2-3 prize.
Produse tipizate:
- flacoane cu pulbere suspendabilă de 0,125g/5ml şi 0,250g/5ml cu denumirile: Cec, Ceclor,
Ceclodyne;
- flacoane cu granule suspendabile de 0,125g/5ml şi 0,250g/5ml cu denumirile: Zinnat,
Cefaclor;
- capsule de 0,25g şi 0,5g cu denumirile: Ceclor, Ceclodyne;
- comprimate de 0,375g; 0,5g; 0,75g, cu denumirile: Ceclor MR.
CEFATRIZINA
- la adulţi şi copii peste 12 ani între 0,75g şi 1,5g/zi în funcţie de gravitatea infecţiei, în 2
prize zilnice.
- la copii sub 12 ani: 15-25 mg/kg corp pe zi în două prize zilnice.
Produse tipizate:
- capsule de 0,5g cu denumirile: Santatricin, Specicef, Gertemycin;
- flacoane cu pulbere pentru suspensie perorală de 500mg/5ml cu denumirea Gertemycin.
5.1.1.2.3.2. CEFALOSPORINE GENERAŢIA II
Sunt indicate în infecţii cu germeni rezistenţi la peniciline şi cefalosporine din generaţia I. Se
pot administra în monoterapie, în: diferite infecţii, de gravitate uşoară şi medie, în sfera O.R.L.,
tract respirator şi tract urinar etc. În infecţii grave, aceste cefalosporine se pot asocia cu
aminoglicozidele sau florochinolone.
CEFAMANDOL
- la adulţi 3g/zi în 3-4 prize zilnice;
- la copii 50 mg/kg corp pe zi în 3-4 prize zilnice.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,5g; 1g; 2g; cu
denumirea Mandol.
CEFUROXIM
- la adulţi de 2 ori 0,5g/zi, în infecţii respiratorii şi de 2 ori 0,125g/zi în infecţii urinare;
- la copii: 20 mg/kg corp pe zi în 2 prize zilnice.
Produse tipizate:
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,25g; 0,75g; 1,5g; cu den.: Zinacef,
79
Cefuroxim, Axetine;
- comprimate de 0,125g; 0,25g; 0,5g, cu den.: Zinnat;
- capsule de 0,25g cu den.: Cefuroxim;
- comprimate filmate de 0,125g; 0,25g; 0,5g, cu den.: Axycef;
- flacoane cu granule pentru suspensie perorală de 0,125mg/5ml cu den: Zinnat.
CEFONICID
Doze şi administrare: la adulţi 1-2g/zi, în funcţie de gravitatea infecţiei, în priză unică
zilnică.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g; cu den.: Monocid.
CEFPROZIL
- la adulţi şi copii peste 12 ani: 0,25-1g/zi, în 1-2 prize;
- la copii: între 15-30 mg/kg corp pe zi în 2 prize zilnice.
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 0,25g; 0,5g, cu den.: Cefzil;
- flacoane cu granule pentru suspensie perorală de 0,125mg/5ml, 0,25mg/5ml cu den: Cefzil.
CEFOXITINA
- la adulţi: 3-6g/zi, în 3-4 prize zilnice;
- la copii: între 60-120 mg/kg corp pe zi în 3-4 prize zilnice.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g; 2g; cu den.: Mefoxin.
5.1.1.2.3.3. CEFALOSPORINE GENERAŢIA III
Se utilizează în cazuri grave, ca de exemplu:
- infecţii nosocomiale cu bacili gram negativ foarte rezistenţi;
- septicemii, cu germeni neidentificaţi;
- meningite, cu germeni sensibili.
CEFTIBUTEN
- la adulţi: 0,4g/zi, în priză unică zilnică;
- la copii: între 12mg/kg corp pe zi în priză unică zilnică.
Produse tipizate:
- capsule de 0,2g; 0,4g cu den.: Cedax;
- flacoane cu pulbere pentru suspensie perorală de 36mg/1ml, cu den: Cedax.
CEFOPERAZONĂ
- la adulţi: 2-4g/zi, în 3 prize zilnice;
- la copii: între 50-100mg/kg corp pe zi, în 3 prize zilnice.
Produse tipizate:
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g; 2g; cu den. de: Medocef, Cefobid,
Cefozon etc.
CEFOTAXIMA
- la adulţi: 2-4g/zi, în 2-3 prize zilnice;
- la copii: între 50mg/kg corp pe zi, în 2-3 prize zilnice.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,5g; 1g; cu den. de:
Cefotaxime; Cefotax; Sefotak.
80
CEFTAZIDIMA
- la copii: între 50mg/kg corp pe zi, în 3 prize zilnice.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,25g; 0,5g; 1g; cu den.
de: Fortum, Kefadim.
CEFTRIAXONA
- la adulţi: 1-2g/zi, în priză unică zilnică;
- la copii: între 50mg/kg corp pe zi, în priză unică zilnică.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,25g; 0,5g; 1g; cu den.:
Cefaxone, Rocephin, Cefort.
CEFTIZOXINA
- la copii: între 25-50mg/kg corp pe zi, în 3 prize zilnice.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,5g; 1g; cu den.: Cefizox
CEFETAMET
- la adulţi: 2x 0.5 g/zi;
Produse tipizate: comprimate filmate de 0,25g; 0,5g, cu den.: Globocef.
CEFOTETAN
F-din, indicaţii, reacţii adverse, c-ind: au fost prezentate în partea generală.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g; cu den.: Cefotetan.
5.1.3.5. Cefalosporine generaţia IV
Sunt utilizate exclusiv pentru tratamentul unor infecţii intraspitaliceşti provocate de bacterii
gram pozitive şi bacterii gram negative.
CEFEPIMA
Doze şi administrare: la adulţi: 1-4g/zi, în 2 prize zilnice.
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 0,5g; 1g; 2g; cu den.:
Maxipime.
CEFPIROMA
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1g; 2g; cu denumirea
Cefrom.
CEFTAROLINA
Produse tipizate: flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă de 0,6g; cu denumirea
Zinford.
81
5.1.4. MONOBACTAME
Au fost descoperite recent, fiind foarte active pe gram negativi.
Din această clasă sunt cunoscute următorele substante:
- Aztreonam;
- Carumonam;
- Tigemonam.
Aztreonam
Indicaţii, doze şi administrare: infecţii intraabdominale ale tegumentelor, ale tractului
genito-urinar, septicemie, infecţii ale tractului respirator. Se administrează i.m., i.v., în doze de
0,5-2g la 12 ore pentru adulţi.
5.1.5. TRIBACTAME ( TRINEME)
Aceste substanţe au următoarea formulă generală:
Figura 6. Structura nucleului trinemelor

Trinemele sunt încă în cercetare, dar prezintă următoarele proprietăţi:
- stabilitate faţă de DHP–1;
- proprietăţi antibacteriene superioare carbapenemelor;
- rezistenţa la β-lactamaze etc.
Din acest grup se utilizeaza Sanfetriema, antibiotic cu administrare parenterală, spectrul
ultralarg, cuprinzând gram negativi, stafilococi penicilinazosecretori, streptococi, pneumococi,
aerobi, anaerobi, inclusiv specii cu PBP alterate. De asemenea, la această substanţă s-au
evidenţiat proprietăţi farmacocinetice deosebite, inclusiv în sfera O.R.L. (sinusuri, urechi etc).
Pentru administrare orală s-a promovat un ester de tip pro-drug (hexetil) al acestui antibiotic, cu
denumirea comercială Cilexetril.
5.1.2. AMINOGLICOZIDE
5.1.2.1. GENERALITĂŢI
Aminoglicozidele sunt antibiotice aminociclitol-aminoglicozidice, cu structură asemănătoare
polizaharidelor, din capsula şi peretele celulelor bacteriene. Au mecanism de acţiune de tip
bactericid, la nivelul ribozomilor. Există trei generaţii de compuşi, care diferă prin: momentul
introducerii în terapie, spectru bacterian, rezistenţa germenilor şi toxicitate.
Generaţia a I-a cuprinde streptomicina, kanamicina şi neomicina. Au spectru antibacterian
îngust şi toxicitate relativ mare. Streptomicina se foloseşte, în prezent, în asociaţii pentru
tratamentul tuberculozei. Kanamicina şi Neomicina se folosesc limitat, din cauza riscului crescut
de accidente toxice. Sunt utilizate topic, singure sau în asociere cu bacitracina sau polimixina B
sulfat.Sunt active pe: coci gram pozitiv, coci gram negativ şi bacili gram negativ.
Generaţia a II-a cuprinde: gentamicina, tobramicina şi sisomicina. Se folosesc singure sau
asociate cu alte antibiotice, pentru tratamentul unor infecţii severe sau complicate, cu germeni
gram negativ, ca de exemplu: Enterobacter, Serratia, Proteus, Acinetobacter, Klebsiella, E.coli,
Pseudomonas etc.
Generaţia a III-a cuprinde: amikacina, dibekacina, netilmicina, care au un spectru mai larg,
fiind eficace pe tulpini de enterobacteriacee, rezistente la gentamicină şi tobramicina. Au
82
avantajul că dezvoltarea rezistenţei este mică, iar toxicitatea, de asemenea, mai mică decât a
generaţiilor anterioare. Aceste aminoglicozide sunt indicate pentru tratamentul infecţiilor cu
bacili gram-negativi, rezistenţi la aminoglicozidele de generaţia a II-a, mai ales în infecţiile
nosocomiale severe.
Aminoglicozidele sunt mai active la un pH de 7-8 şi mai puţin active în mediul acid.
Acţionează, în special, asupra germenilor gram-negativ şi mai puţin asupra celor gram-pozitiv.
Administrate oral, acţionează numai asupra tubului digestiv, deoarece absorbţia din intestin este
foarte redusă. Aminoglicozidele nu se asociază între ele, deoarece se cumulează efectele toxice.
Reacţii adverse: ototoxicitatea, nefrotoxicitatea şi miotoxicitatea.
Contraindicaţii: alergie, miastenie şi asociate cu medicamente oto- şi nefrotoxice.
5.1.2.2. AMINOGLICOZIDE UTILIZATE ÎN TERAPIE
5.1.2.2.1. AMINOGLICOZIDE GENERAŢIA I
KANAMICINA
Structură chimică
Figura 7. Kanamicina
Indicaţii
Este indicată în infecţii utrologice, provocate de germeni sensibili. Asociată mai ales cu beta-
lactame poate fi indicată în infecţii: respiratorii, genitale, septicemii, endocardite, cutanate,
articulare, şi respiratorii.
Produse tipizate:
- flacoane de 1 gram, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă, cu următoarea denumire
comercială: Pan-Kanamycine (Panframa, Franţa).
- tuburi de 6 g cu unguent oftalmic 1% de 1 gram, cu următoarea denumire comercială:
Kanamicină sulfat (Antibiotice SA, România).
STREPTOMICINA
Indicaţii
Este indicată în TBC, bruceloză, tularemie, pestă.
Produse tipizate:
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1 şi 5 gram, cu următoarea denumire
comercială: Strevital (Antibiotice SA, România).
- flacoane de 10 ml soluţie injectabilă, cu următoarea denumire comercială: Strevital
(Antibiotice SA, România).
NEOMICINA
Produse tipizate:
- flacoane de 10 ml, cu picături oftalmice, conţinând Neomicină 340.000 U.I.% şi
Cloramfenicol 0,5%, cu următoarea denumire comercială: Antibioptal (Farmila Farmaceutici
SpA, Italia);
- flacoane de 10 ml, cu picături oftalmice, conţinând Neomicină 340.000 U.I.% şi Polimixina
B sulfat 100.000%, cu următoarea denumire comercială: Cebemyxine (Lab Chauvin, Franţa);
83
- tuburi cu unguent oftalmic de 3,5 g, conţinând Neomicină 3.500 U.I./g şi Bacitracină 250
UI/g, cu următoarea denumire comercială: Bivacyn (LeK Farmaceuticals DD, Slovenia);
- tuburi cu unguent oftalmic de 5 g, conţinând Neomicină şi Bacitracină, cu următoarea
denumire comercială: Enbecin (Galenica AD, Serbia şi Muntenegru);
- tuburi cu unguent de 20 g, conţinând Neomicină 5.000 U.I (5 mg) / g şi Zn-Bacitracină 250
UI (5 mg)/g, cu următoarea denumire comercială: Baneocin (Biochemie Sandoz GmbH,
Austria);
- tuburi cu unguent de 15 g, conţinând Neomicină 5.000 U.I (5 mg) / g şi Bacitracină 250 UI
(5 mg) / g, cu următoarea denumire comercială: Neobacin (Dar Al Dawa, Romania);
- flacoane cu pudră cutanata de 15 g, conţinând Neomicină 5.000 U.I (5 mg)/g şi Zn-
Bacitracină 250 UI (5 mg)/g, cu următoarea denumire comercială: Baneocin (Biochemie Sandoz
GmbH, Austria).
SPECTINOMICINA
Indicaţii: gonoree.
Produse tipizate :
flacoane cu 2 grame, pulbere pentru suspensie injectabilă şi fiole cu 3,2 ml, solvent pentru
suspensie, cu următoarea denumire comercială: Kirin (Medochemie Ltd, Cipru).
5.1.2.2.2. AMINOGLICOZIDE GENERAŢIA II
GENTAMICINA
lactame poate fi indicată în infecţii: respiratorii, genitatle, septicemii, endocardite, cutanate,
articulare şi respiratorii.
Produse tipizate:
- fiole a 1 ml, care contin 40 mg soluţie injectabilă, cu următoarele denumiri comerciale:
Gentamycin Sandoz (Sandoz GmbH, Austria), Gentamycin Krka (Krka DD, Slovenia);
- fiole a 2 ml, care contin 40 mg soluţie injectabilă, cu următoarea denumire comercială:
Gentamycin (Lek, Slovenia);
- fiole a 2 ml, care contin 80 mg soluţie injectabilă, cu următoarele denumiri comerciale:
Gentamycin Sandoz (Sandoz GmbH, Austria), Gentamycin Krka (Krka DD, Slovenia),
Gentamycin (Lek, Slovenia), Lyramycin (M/S Lyca Labs Ltd, India), Pan-Gentamicine (Lab
Panpharma, Franta), Diakarmon (Help Ltd, Grecia).
- flacoane de 10 ml cu picături oftalmice, conţinând Gentamicina 0,3 %, cu următoarea
denumire comercială: Gentamicin sulphate (Epico Med SRL, România), Genticol (Sifi SpA,
Italia);
- flacoane de 5 ml cu picături oftalmice, conţinând Gentamicina 0,3 %, cu următoarea
denumire comercială: Ophtagram (Lab Chauvin, Franta);
- tuburi cu unguent oftalmic 0,3%, de 5 g, cu următoarea denumire comercială: Bivacyn
(LeK Farmaceuticals DD, Slovenia).
denumire comercială: Ophtagram (Lab Chauvin, Franta);
denumire comercială: Genticol (Lab Chauvin, Franta).
TOBRAMICINA
84
Produse tipizate:
- fiole a 5 ml, cu soluţie pentru inhalare, conţinând 300 mg/5 ml, cu următoarea denumire
comercială: Tobi (Novartis Pharma, GmbH, Germania);
- flacoane de 5 ml, cu picături oftalmice, conţinând Tobramicina 0,3%, cu următoarele
denumiri comerciale: Ikobel (Rafarm, Grecia), Tobisol (EPICO Med SRL, România),
Tobrabact (Novartis Pharma, Elvetia), Tobrex (Alcon Couvreur NV, Belgia), Tobrom
(Rompharm Co.SRL, România);
- flacoane de 10 ml, cu picături oftalmice, conţinând Tobramicina 0,3%, cu următoarea
denumire comercială: Ikobel (Rafarm, Grecia);
- tuburi cu unguent oftalmic 0,3%, de 3,5 g, cu următoarea denumire comercială: Tobrex
(Alcon Couvreur NV, Belgia).
5.1.2.2.3. AMINOGLICOZIDE GENERAŢIA III
AMIKACINA
Produse tipizate:
- fiole cu soluţie injectabilă, a 2 ml, care conţin 50 mg/ml, cu următoarele denumiri
comerciale: Pierami (Lab. Fournier, Italia), Amikozit (Zentiva SA, România);
- fiole cu soluţie injectabilă, a 2 ml, care conţin 100 mg/ml, cu următoarea denumire
comercială: Amikozit (Zentiva SA, România);
comercială: Pierami (Lab. Fournier, Italia);
- fiole cu soluţie injectabilă, a 2 ml, care conţin 250 mg/ml, cu următoarele denumiri
comerciale: Pierami (Lab. Fournier, Italia), Amikozit (Zentiva SA, România), Amikin (Bristol-
Myers Squib, Ungaria), Orlobin (CN Unifarm, România);
comercială: Amikin (Bristol-Myers Squib, Ungaria).
NETILMICINA
Produse tipizate:
comercială: Netromycine (Shering Plough Europe, Belgia);
- fiole cu soluţie injectabilă, a 1,5 ml, care conţin 100 mg/ml, cu următoarea denumire
comercială: Netromycine (Shering Plough Europe, Belgia);
comercială: Netromycine (Shering Plough Europe, Belgia).
- flacoane unidoză de 0,3 ml, cu picături oftalmice, conţinând Netilmicină 0,3%, cu
următoarea denumire comercială: Nettacin (SIFI SpA, Italia);
- flacoane multidoză de 5 ml, cu picături oftalmice, conţinând Netilmicină 0,3%, cu
următoarele denumiri comerciale: Nettacin (SIFI SpA, Italia), Nettavisc (SIFI SpA, Italia).
5.1.3. MACROLIDE
Grupul macrolide cuprinde: macrolide propriu-zise, azalide şi sinergistine.
85
Macrolidele au în moleculă un inel lactonic, legat de structuri zaharidice şi aminozaharidice,
prin legături glicozidice.
Azalidele au în moleculă un inel lactonic, legat de structuri zaharidice şi aminozaharidice,
prin legături glicozidice ca şi macrolidele, dar care se diferenţiază de acestea, prin faptul că au
inserat un grup aminometil la inelul lactonic, în poziţiile 8 sau 9, dacă este vorba de azalide cu 15
atomi de carbon la ciclul lactonic, sau în poziţia 10, dacă este vorba de azalide cu 14 atomi de
carbon la ciclul lactonic.
Sinergistinele sunt substanţe medicamentoase cu structură chimică complexă, formate din
două molecule, una fiind macrolidă adevărată lactonă monociclică (Pristinamicina II), iar cea de
a II-a moleculă este un depsipeptid (pristinamicina I). Cele două substanţe luate separat, au efect
bacteriostatic, dar împreună au efect bactericid.
Macrolidele sunt bacteriostatice, având ca ţintă ribozomii bacteriei patogene, unde inhibă
sinteza proteică.
Macrolidele din generaţia I au următorul spectru: coci gram pozitiv, inclusiv safilococi
penicilinazo-secretori, coci gram negativ, bacili gram pozitiv, chlamidii, richettsii, mycoplasme,
spirochete şi actinomicete.
La generaţia a II-a se constată o extindere a spectrului spre bacili gram negativ, ca de
exemplu: Helycobacter pylorii.
Macrolidele sunt indicate în următoarele tipuri de afecţiuni: infecţii ale tractului respirator,
infecţii în sfera O.R.L., peritonite, infecţii intraabdominale, infecţii mio-osteo-articulare, acnee,
trahom etc.
5.1.3.2. MACROLIDE DIN GENERAŢIA I
ERITROMICINA
Structură
Figura 8. Eritromicina
Eritromicină proprionil se administrează cu o oră înainte de mese sau la trei ore după mese, în
patru prize zilnice, în următoarele doze:
- în infecţii medii la adulţi: între 20-25 mg/kg. corp/zi;
- în infecţii grave la adulţi: între 50 mg/kg. corp/zi;
- la copii: între 40-80 mg/kg. corp/zi.
În infecţii genitale cu Chlamydia trachomatis: se administrează câte 2 g/zi, timp de trei
săptămâni.
Eritromicina lactobionat se administrează parenteral, în doze de 4x0,5-1 g/zi, în infecţii grave
cu germeni sensibili la eritromicină, ca de exemplu: pneumonii cu Mycoplasma sau pneumococ.
Produse tipizate:
86
- comprimate de 200 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Eritro (Lek Pharmatech,
România), Eritro-magis (Arena Group SA, România), Eritromicina Europharm, Eritromicina
Sandoz (Sandoz SRL, România);
- comprimate filmate de 250 mg, cu următoarea denumire comercială: Erythrodar (Dar Al
Dawa, România);
- pulbere pentru suspensie orală de 125 mg/5 ml, cu următoarea denumire comercială: Eritro
(Lek Pharmatech, România);
- pulbere pentru suspensie orală de 200 mg/5 ml, cu următoarele denumiri comerciale: Eritro
(Lek Pharmatech, România), Eritromicina Sandoz (Sandoz SRL, România) etc;
- flacoane cu pulbere de eritromicină lactobionat, pentru soluţie injectabilă, cu următoarea
denumire comercială: Eritromicina Lactobionat (Antibiotice, România)
JOSAMICINA
Produse tipizate:
- comprimate de 500 mg, cu următoarea denumire comercială: Wilprafen;
- pulbere pentru suspensie orală de 150 mg/5 ml, cu următoarea denumire comercială:
Wilprafen.
SPIRAMICINA
Produse tipizate
- comprimate filmate de 1.500.000 U.I., cu următoarea denumire comercială: Rovamycine
(Lab. Aventis, Franţa);
- comprimate filmate de 3.000.000 U.I., cu următoarea denumire comercială: Rovamycine
(Lab. Aventis, Franţa);
- plicuri cu granule pentru suspensie orală de 375.000 u.i./5 ml, cu următoarea denumire
comercială: Rovamycine (Lab. Aventis, Franţa);
- granule pentru suspensie orală de 750.000 u.i./5 ml, cu următoarea denumire comercială:
Rovamycine (Lab. Aventis, Franţa).
5.1.3.2.3. MACROLIDE DIN GENERAŢIA A II-A
ROXITROMICINA
Se administrează oral, în două prize zilnice, în următoarele doze, la adulţi: între 300 mg/zi, în
două prize zilnice, iar la copii: între 2,5-5 mg/kg. corp, în două prize zilnice.
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 150 mg şi 300 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Roxihefa
(Sanavita, Germania), Roxithromycin Al (Aliud, Germania);
- comprimate filmate de 150 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Roxamed (Dar Al
Dawa, România), Roksolit (Eczacibasi Iiac, Turcia).
DIRITROMICINA
Se administrează oral, în priză unică zilnică, în următoarea doză: la adulţi: între 500 mg/zi.
CLARITROMICINA
Se administrează oral, în priză unică zilnică, în următoarea doză, la adulţi: între 250-500 la 12
ore, iar la copii: 15 mg/kg.corp/zi, în două prize zilnice.
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 250 mg şi 500 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Klacid
(Abbott, Anglia, Franţa, Italia), Clar (Medicarom Group SRL România), Lekoklar (Lek
Pharmatech SRL România), Claritromicina (Ozone, Anglia), Klerimed (Medochemie Ltd,
Cipru), Fromilid (Krka DD, Slovenia), Klabax (Terapia SA, România);
87
- granule pentru suspensie orală de 125 mg/5 ml şi 250 mg/5 ml, cu următoarele denumiri
comerciale: Klacid (Abbott, Anglia, Franţa, Italia), Lekoklar (Lek Pharmatech SRL România),
Fromilid (Krka DD, Slovenia), Klabax (Terapia SA, România);
- comprimate filmate de 500 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Roclarin
(Antibiotice SA, România);
- comprimate filmate cu eliberare modificată de 500 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Fromilid (Krka DD, Slovenia), Klabax (Terapia SA, România).
- flacoane cu 500 mg liofilizat pentru soluţie perfuzabilă, cu denumirea comercială de
Klacid (Abbott, Anglia, Franţa, Italia).
AZITROMICINA
Figura 9. Azitromicina
Se administrează oral, în priză unică zilnică, în următoarea doză:
- la adulţi: între 500 mg/zi, în priză unică zilnică prima doză, apoi 250 mg/zi, timp de 4 zile
sau 500 mg/zi, în priză unică zilnică timp de 3 zile;
- în uretrită cu clamidia: 1 g doză unică.
Produse tipizate:
- capsule de 250 mg cu denumirea comercială: Azatril ( Balkanpharma AD, Bulgaria);
- comprimate filmate de 500 mg cu denumirea comercială: Azibiot ( Krka DD, Slovenia);
- comprimate filmate de 250 mg şi 500 mg, cu următoarele denumiri comerciale:
Azitromicina Sandoz (Sandoz SRL, România), Azitrox (Zentiva-Cehia, România), Sumamed
(Pliva Ljubliana DDO, Slovenia), Origen (Gedeon Richter SA, România), Azitromicina
Terapia (Terapia SA, România);
- flacoane cu pulbere pentru suspensie orală de 100 mg/5 ml şi 200 mg/5 ml, cu următoarele
denumiri comerciale: Azitromicina Sandoz (Sandoz SRL, România). Azitrox (Zentiva-Cehia,
România), Sumamed (Pliva Ljubliana DDO, Slovenia), Origen (Gedeon Richter SA, România),
Azitromicina (Lek Pharmatech SRL România).
- flacoane cu pulbere pentru suspensie injectabilă de 200 mg/5 ml, cu următoarea denumire
comercială: Azro (Eczacibasi, România);
- flacoane cu 500 mg liofilizat pentru soluţie perfuzabilă, cu denumirea comercială de
Sumamed (Pliva Ljubliana DDO, Slovenia);
- flacoane cu granule cu eliberare prelungită pentru suspensie orală de 2g/flacon, cu următoarea
denumire comercială: Zmax (Pfizer Europe MA EEIG, Anglia).
TELITROMICINA
Se administrează oral, în priză unică zilnică, în următoarea doză, la adulţi: între 800 mg/zi, în
priză unică zilnică şi nu se administrează la copii sub 12 ani, iar în uretrită cu clamidia: 1 g doză
unică.
88
Produse tipizate: comprimate filmate de 400 mg, cu următoarea denumire comercială:
Ketek (Aventis Pharma SpA, Italia).
PRISTINAMICINA
Se administrează oral, în următorul mod:
- în infecţii medii la adulţi: 2-3 g/zi, în 2-3 prize zilnice la mese;
- în infecţii grave la adulţi: până la 4 g/zi, în 2-3 prize zilnice la mese;
- la copii: între 50 mg/kg. corp/zi, în 2-3 prize zilnice.
Produse tipizate: comprimate filmate de 250 mg şi de 500 mg, cu următoarea denumire
comercială: Pyostacine (Aventis, Franţa).
5.1.4. TETRACICLINE
Sunt antibiotice cu patru cicluri (nucleu antracencarboxamidic) condensate produse de diferite
specii de Streptomyces.
Tetraciclinele se pot clasifica după: origine, după perioada introducerii în terapie etc.
După origine tetraciclinele se clasifică în:
- substanţe naturale: tetraciclina;
- şi substanţe de sinteză, care sunt: cu administrare orală semiretard-durată de acţiune de 12
ore (metacilina şi minocilina), cu administrare orală retard, durata de 24 ore (doxiciclina) şi cu
administrare injectabilă (rolitetraciclina)
După perioada introducerii în terapie
- tetracicline de generaţia I: tetraciclina, clortetraciclina, oxitetraciclina şi demeclociclina;
- şi tetracicline de generaţia a II-a: doxiciclina şi minocilina.
Figura 10. Formula generală a tetraciclinelor [11]

Farmacocinetică
Elementele, care caracterizează profilul farmacocinetic al tetraciclinelor sunt dependente de
generaţie. Astfel, generaţia a II-a, fiind mai lipofilă are avantaje privind: biodisponibilitatea,
distribuţia şi eliminarea.
Absorbţia se realizează în stomac şi duoden. Biodisponibilitatea tetraciclinei este mai mică de
80%, dar a generaţiei a II-a este între 90-100%. Timpul de înjumătătire este de 10-11 ore la
tetraciclină şi 12-22 ore la doxiciclină.
Alimentele şi în mod deosebit produsele lactate, cationii bivalenţi, cationii trivalenţi şi fierul
complexează tetraciclinele, scăzând biodisponibilitatea acestora, fenomen mai evident la prima
generaţie.
Leagarea de proteinele plasmatice, este 65% la tetraciclină şi peste 80% la doxiciclină.
Distribuţia tetraciclinelor este bună pentru generaţia a II-a, realizând concentraţii mari în:
plămâni, spută, salivă, prostată, organe genitale feminine şi bilă. În lichidul cefalorahidian
realizează concentraţii terapeutice numai minocilina. Se acumulează în oase şi dinţi.
Tetraciclinele traversează placentă şi trec în laptele mtern.
Metabolizarea are loc specific diferitelor substanţe. Doxicilina se elimină chelatată, formă
inactivă farmacodinamic. Minocilina se metabolizează intens hepatic, concentraţia în ficat fiind
89
de 12x mai mare decât în plasmă, iar în bilă de 30x mai mare decât cea plasmatică. Tetraciclină
se elimină în procent mare nemetabolizată, după administrare orală.
Eliminarea are loc digestiv şi renal. Tetraciclina se elimină, după administrare orală, în
procent de 40%, digestiv, deprimând intens flora intestinală, şi 60% renal prin filtrare
glomerulară, dar şi hepatică, unele substanţe realizând concentraţii ridicate la locul eliminării,
considerent pe baza căruia se fixează şi unele indicaţii terapeutice.
Farmacodinamie
Tetraciclinele au mecanism de acţiune bacteriostatic, ataşându-se de subunităţile 30S
ribozomale, împiedicând în acest mod sinteza proteică în celula bacteriană.
Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg şi anume:
- coci gram pozitiv: streptococi, stafilococi, pneumococi;
- coci gram negativ: gonococ, meningococ;
- bacili gram pozitiv: Listeria s., Bacilus anthracis;
- bacili gram negativ: Brucella, Vibrio Cholerae, Yersinia, Francisella tularensis, Legionella şi
unele tulpini de: Escherichia coli, Klebsiella, Enterobacter, Hemophylus influenzae, Proteus;
- bacili gram negativ anaerobi: Bacteroides fragilis;
- spirochete: Treponema palidum, Leptospira.
Indicaţii
Sunt indicate în: infecţii în sfera O.R.L., infecţii biliare, infecţii ale tractului digestiv, infecţii
ale aparatului respirator, provocate de germeni sensibili la aceste antibiotice.
Contraindicaţii
Sunt contraindicate în:
- insuficienţa renală, (excepţie doxicilina), deoarece se acumulează în ţesutul renal, producând
efecte toxice;
- femei gravide;
- copii sub 12 ani;
- asocierea cu peniciline, deoarece apare antagonismul medicamentos.
Reacţii Adverse
La nivel SNC, minocilina poate produce reacţii toxice vestibuare, manifestate prin vertij şi
greaţă.
La nivelul venelor se pot produce reacţii adverse, când se administrează i.v., mai tetraciclinele
primei generaţii.
La nivelul aparatului digestiv, tetraciclinele pot da următoarele tipuri de reacţii adverse:
- stomatită;
- esofagită, mai rar ulcere esofagiene, motiv pentru care tetraciclinele trebuie administrate cu
mult lichid şi este indicat să se evite administrarea seara înainte de culcare;
- iritaţie gastrică şi intestinală, greaţă, vomă, pirozis, dureri epigastrice, mai frecvent la
oxitetraciclină şi doxiciclină;
- disbacterioză intestinală, favorizarea dezvoltării candidozelor la acest nivel, fenomene
provocate mai ales de tetraciclinele primei generaţii;
- rectită, iritaţie perianală, unde pot apărea suprainfecţii;
- hipovitaminoză, prin ditrugerea florei saprofite.
La nivel hepatic se poate produce steatoză hepatică, mai ales la administrarea parenterală,
efect favorizat de: malnutriţie, sarcină, coexistenţa altor boli hepatice, insuficienţă renală etc.
La nivel renal se poate produce:
- degenerescenţă grasă a celulelor tubulare;
90
- diabet insipid nefrogen, rezistent la vasopresină, frecvent la demeclocilină;
- preparatele cu termen depăşit pot produce o tubulopatie proximală de tip sindrom Fanconi,
unde apar următoarele simptome: poliurie, polidipsie, proteinurie, glicozurie, acidoză, greţuri,
vărsături, aminoacidurie.
La nivelul pielii se poate produce fotosensibilizare.
La nivelul oaselor şi dinţilor, tetraciclinele se acumulează formând complecşi cu ortofosfatul
de calciu. La nivelul dinţilor se produce colorarea brună, cu hipoplazia smalţului dentar.
Din cauza acestui fenomen dentiţia de lapte este afectată dacă se administrează tetracicline în
a II-a jumătate a sarcinii, iar dentiţia definitivă, dacă se administrează tetracicline, până la vârsta
de 12 ani.
Este contraindicată asocierea tetraciclinelor cu peniciline, deoarece tetraciclinele
antagonizează efectul bactericid al penicilinelor, prin împiedicarea înmulţirii germenilor.
Tetraciclinele scad concentraţia plasmatică a estrogenilor conjugaţi, scăzând în acest mod
eficacitatea contraceptivelor orale.
Nu se asociază cu metoxifluran deoarece creşte riscul insuficienţei renale.
Dozele se stabilesc în funcţie de localizarea, gravitatea infecţiei, cât şi de diferite
particularităţi ale bolnavului, ca de exemplu: insuficienţa hepatică, renală etc şi sunt cuprinse, la
teraciclină, între 50-100 mg/kg.corp./zi, fracţionat în 4 prize, iar la generaţia a II-a sunt specifice
pentru fiecare reprezentant.
Scopul principal în stabilirea dozelor este realizarea de concentraţii terapeutice eficiente la
locul infecţiei.
Durata tratamentului diferă în funcţie de situaţia clinică a pacientului şi poate fi de câteva zile.
5.1.4.2. TETRACICLINE DIN GENERAŢIA I UTILIZATE ÎN TERAPIE
TETRACICLINA
Structură
Figura 11. Tetraciclină [11]

Are următoarele indicaţii de primă alegere: bruceloză, holeră, rickettsioze, infecţii cu
Chlamydia, pneumonii cu Mycoplasma.
Are următoarele indicaţii de alternativă: tularemie, gonoree, amebiază intestinală, actinomicoză,
acnee, doze mici administrate îndelungat.
În infecţii urinare are utilizare limitată, datorită dezvoltării rezistenţei la numeroşi bacili gram
negativ, care ar putea fi implicaţi în astfel de afecţiuni.
În exacerbările bronşitelor cronice, de asemenea, are utilizare limitată, din cauza dezvoltării
rezistenţei la pneumococi, care ar putea fi implicaţi în astfel de afecţiuni.
Se administrează oral şi intravenos.
Dozele administrate sunt:
- la adulţi: 2-4 g/zi în 4 prize 3-4 zile;
- în gonocogie urogenitală 2g/zi în 4 prize orale timp de 5 zile; la bolnavii alergici la
peniciline;
- în infecţii genitale cu Chlamydia trachomatis, durata tratamentului este de cel puţin 3
săptămâni;
- la tineri cu acnee vulgară, 1 g/zi minim 6 luni sau 4 x 250 mg/zi timp de 7-10zile;
91
- copii peste 12 ani, 25-50 mg/kg/zi î 4 prize egale;
- topic se administrează ca: unguente şi colire;
- există şi preparate destinate administrării i.m. sau i.v., dar sunt utilizate mai rar, din cauza
reacţiilor adverse.
Produse tipizate:
-Capsule de 0,250 g, cu următoarele denumiri comerciale: Tetaciclină Sandoz (Sandoz SRL,
România); Tetraciclină (Arena group SA, România); Tetraciclină (Antibiotice SA, România);
-Unguent cu tetraciclină 3% (Antibiotice SA, România).
ROLITETRACICLINA, ROLITETRACICLINUM
Este derivat al tetraciclinei N-pirolidinmetiltetraciclina, solubilă în apă, la pH neutru
eliberează teraciclină, care se administrează parenteral. Legarea plasmatică peste 65 %, timp ½
este de 12 ore, iar în insuficienţa renală creşte.
Este indicată în infecţii grave cu germeni sensibili.
Se administrează parenteral.
Dozele administrate la adulţi sunt: 150 mg la 12 ore i.m. sau 75 mg/24 ore i.v.
Poate fi administrată: intrapleural, intraperitoneal, intraarticular, intravezical sau în cavităţile
abceselor.
DEMECLOCICLINA
Absorbţie digestivă medie, biodisponibilitate de 60-65%, timp½=16 ore. Eliminare
nebiotransformată, predominant renală.
Are următoarele indicaţii de primă alegere: bruceloză, holeră, rickettsioze, infecţii cu
Chlamydia, pneumonii cu Mycoplasma.
Are următoarele indicaţii de alternativă: tularemie, gonoree, amebiază intestinală, actinomicoză,
acnee, doze mici administrate îndelungat.
Se administrează oral în doze de 2x300 mg/zi, timp de 3-5 zile.
OXITETRACICLINA
Are utilizare în domeniul veterinar.
Absorbţie digestivă medie, biodisponibilitate de 60-65%, timp ½=16 ore. Eliminare
nebiotransformată, predominant renală.
Se utilizează în domeniul veterinar cu predilecţie la speciile: bovine, cabaline, porcine, ovine,
caprine, câini şi pisici.La oameni se administrează ca preparate topice.
Se administrează oral în doze de 2x300 mg/zi, timp de 3-5 zile.
Produse tipizate
- soluţie injectabilă 5%, cu denumirea comercială: Oxitetraciclină;
- soluţie injectabilă 10%, cu denumirea comercială: Oxyvet;
- Oxytetraciclină comprimate de 250 mg;
- şi Oximed spray, care conţine oxitetraciclină şi hidrocortizon. Acest produs se
administrează în arsuri.
5.1.4.3. TETRACICLINE DIN GENERAŢIA II UTILIZATE ÎN TERAPIE
DOXICICLINA
Absorbţia orală peste 90%, biodisponibilitate puţin diminuată de: prezenţa alimentelor, lapte,
cationi bivalenţi, cationi trivalenţi, fier. Deoarece are liposolubilitate de 5x mai mare decât
tetraciclina, are o distribuţie tisulară mai bună. Realizează concentraţii tisulare superioare
concentraţiilor plasmatice în următoarele teritorii: ţesut bronşic, ţesut pulmonar, ovar, miometru
şi la nivel renal. Concentraţia în bilă este de 8-30x mai mare decât cea plasmatică. Eliminarea se
92
realizează predominant renal, 70% din cantitatea filtrată glomerular este reabsorbită tubular,
fenomen care îi atribuie efectul retard şi prin retrodifuziune în colon unde se complexează,
devenind inactivă şi se elimină digestiv. Eliminarea nu este influenţată de insuficienţa ficatului
sau a rinichiului. Datorită chelatării nu deprimă flora intestinală.
Este indicată în:
- pneumonii atipice cu Mycoplasma;
- sinuzite, deoarece realizează concentraţii ridicate în secreţiile sinusale;
- prostatită cronică, determinată de germeni gram negativ sau Clamydia;
- episoadele acute a bronşitelor cronice, deoarece este foarte activă pe: H. influenze,
stafilococ, pneumococ şi realizează concentraţii ridicate în secreţiile bronşice;
- infecţii pelviene produse de: Neisseria g., E.coli şi alţi bacili gram negativ aerocbi,
Chlamydia şi Bacteroides fragilis;
- profilactic o doză zilnică, pentru a prevenii diarea de călătorie, produsă de E.coli.
Dozele administrate sunt:
- la adulţi: 200 mg prima zi în priză unică, apoi 100 mg/zi 3-4 zile;
- copii peste 7 ani: 4 mg/kg.corp, în prima zi, apoi 2 mg/kg.corp/zi, 3-4 zile.
Produse tipizate:
-Capsule de 0,100 g, cu următoarele denumiri comerciale: Doxiciclină Sandoz (Sandoz
SRL, România); Doxiciclină (Arena group SA, România); Doxiciclină (Arena group SA,
România); Doxiciclină (Antibiotice SA, România);
-Comprimate dispersabile de 0,100 g, cu următoarele denumiri comerciale: Unidox
Solutab (Astellas Pharma BV, Olanda); Vibramycin (Pfizer, SUA).
MINOCICLINA
Absorbţi orală completă, biodisponibilitate foarte puţin influenţată de: prezenţa alimentelor,
lapte, cationi bivalenţi, cationi trivalenţi, cu excepţia fierului. Are lipofilie de 25x mai mare
decât tetraciclina, de unde rezultă o bună difuzie în ţesuturi. Timpul ½=12 ore, picul plasmatic se
atinge la 2 ore, Realizează concentraţii tisulare superioare concentraţiilor plasmatice în
următoarele teritorii: ţesut bronşic, ţesut pulmonar, ovar, miometru şi la nivel renal. Se elimină
renal în procent de 30-40%, iar prin fecale 60-70%.
Este indicată în: infecţii stafilococice grave, pneumonii, infecţii cu anaerobi, profilaxia
infecţiilor meningococice, acnee rebelă, infecţii ale SNC, cu germeni sensibili.
Se administrează oral: la adulţi, 200 iniţial apoi 100 mg la 12 ore.
Produse tipizate: Capsule cu eliberare modificată de 0,100 g, cu denumirea comercială:
Mycromicin.
TYGECYCLINA, TYGECYCLINUM
Administrare intravenoasă, legare plasmatică între 71-89%, distribuţie rapidă, Se elimină
renal în procent de 33%, iar prin fecale 59%.
Este indicată în infecţii complicate ale ţesuturilor moi şi infecţii complicate intraabdominale.
Se administrează oral: la adulţi, 100 iniţial apoi 50 mg la 12 ore, timp de 5-14 zile.
Produse tipizate:Flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă de 50 mg, cu următoarea
denumire comercială: Tygacil (Wyeth Europa ltd, Anglia).
93
5.1.5. AMFENICOLI
CHLORAMPHENICOLUM
Structură
Figura 12. Cloramfenicol [11]

Farmacocinetică
Absorbţie digestivă parţială, eliminare renală 70%, metabolizat.
Farmacodinamie
Antibiotic cu spectru larg, cu mecanism de acţiune bacteriostatic şi latenţă de 2-4 zile.
Indicaţii
Este antibiotic de rezervă, indicat în cazuri grave cu risc vital, când nu este alternativă.
Realizează concentraţii ridicate în SNC, fiind activ în infecţii cu: Klebsiela sp, Escherichia coli,
Bacteroides sp., Salmonela, Enterobacter, Proteus etc.
Contraindicaţii
Este contraindicat la: nou născut, sarcină, alăptare, anemie, leucopenie, trombopenie, asociere
cu medicamente medulotoxice, în tratament mai lung de 7 zile şi repetat.
Reacţii adverse
Poate da: anemie aplastică, agranulocitoză ireversibilă, leucopenie, trombopenie, nevrită
optică, greţuri, vomă, diaree, eritem. La nou născut poate da sindrom cenuşiu cu risc letal.
Interacţiuni
Cu alcoolul îi creşte toxicitatea hepatică.
Dozele administrate sunt_
- la adulţi: 2g/zi în 4 prize oral, iar i.v. 50 mg/kg.corp/zi în 3-4 prize,;
- la copii: 50-100 mg/kg.corp/zi în 3-4 prize, în meningite purulente, eeopiglotite cu Hemo-
phyllus.
Produse tipizate: Capsule de 0,125 mg şi 0,250 g, cu denumirea comercială Cloramfenicol.
5.1.6. LINCOSAMIDE
LINCOMYCINUM
Structură
Figura 13. Lincomicin [11]

Este antibiotic cu utilizare limitată, din cauza efectelor adverse mari.
Este mai activ decât eritromicina pe stafilococ rezistent la penicilină şi pe Bacteroides fragilis.
Are foarte bună difuziune în ţesutul osos.
94
Farmacodinamie
Antibiotic cu spectru larg, cu mecanism de acţiune bacteriostatic şi latenţă de 2-4 zile.
Indicaţii
Este indicat în infecţii stafilococice osoase şi peritonite.
Contraindicaţii
Este contraindicat în tendinţă la diaree..
Reacţii adverse
Poate da: greţuri, vomă, diaree, şi colită pseudomembranoasă produsă de Clostridium
dificille.
Dozele administrate la adulţi sunt: oral, 2g/zi în 4 prize, i.m. 600 mg la 12-24 ore şi perfuzie
i.v. 600 mg la 8-12 ore.
Produse tipizate: Se prezintă sub formă de fiole a 600 mg, cu denumirea comercială de
Neloren.
CLINDAMYCINUM
Structură
Figura 14. Clindamicinum [11]

Farmacodinamie
Antibiotic bacteriostatic.
Indicaţii
Este indicat în infecţii acute şi cronice date de germeni sensibili la acest antibiotic, ca: infecţii
osteo-articulare, ORL, dentare, pelviene, genitale, cutanate, ale ţesuturilor moi, encefalită
toxoplasmică şi pneumonie cu Pneumocistis carinii la bolnavii cu SIDA.
Dozele administrate la adulţi sunt: 0,6-1,8 g/zi în 3-4 prize, iar în acnee în concentraţii de
2%..
Produse tipizate:
- fiole (i.v. şi perf.) de 5 şi 10 ml, cu 150 mg/ml, cu denumirea comercială Clindamycin
Mip;
- fiole (i.v. şi i.m.) de 5 ml, cu 150 mg/ml, cu denumirea comercială Clindamycin;
- comprimate filmate de 300 şi 600 mg, cu denumirea comercială Clindamycin Mip;
- capsule de 150 şi 300 mg, cu denumirea comercială Dalacin.
5.1.7. RIFAMPICINE
RIFAXIMIN
Are absorbţie digestivă foarte redusă sub 1 %.
Are spectru antibacterian asemănător Rifampicinei.
Este indicat în: infectii digestive, profilaxia infecţiilor în chrurgia aparatului digestiv şi în
encefalopatia hepatică.
Contraindicaţii:Hipersensibilitate, obstrucţii intestinale, leziuni ulceroase intestinale.
Reacţii adverse: uneori vome, ameţeli, insomnie, urticarie etc.
95
Se administrează oral: 10-15 mg/kg. corp/zi, la adulţi.
Produse tipizate:
-Cutii x 12 comprimate filmate de 200 mg, cu denumirea comercială: Normix (Alfa
Wassermann, Italia-Bama-Geve, Spania);
-Flacoane a 60 ml cu granule pentru suspensie orală 100 mg/5 ml, cu denumirea comercială:
Normix (Alfa Wassermann, Italia-Bama-Geve, Spania).
5.1.8. GLICOPEPTIDE ANTIBACTERIENE
VANCOMYCINUM
Este antibiotic cu masa moleculară de 15000 uam, solubil în apă, stabilă, puţin absorbabil din
tractul digestiv. Este parenteral, dar se administrează oral în cazul enterocolitei produsă de
Clostridium dificille.
Farmacodinamie
Este bactericid activ pe gram+ mai ales pe stafilococi.
Indicaţii
Este indicat în septicemii, endocardite.
Dozele administrate la adulţi sunt: oral, 0,5-1g/zi în 4 prize, i.v. 2 g/zi în 2-4 prize.
Produse tipizate: Se prezintă sub formă de flacoane pentru sol perfuzabilă de 0,5 şi 1 g, cu
denumirea comercială Vancomicină.
TEICOPLANINUM
Este parenteral.
Farmacodinamie
Este bactericid activ pe gram+ mai ales pe stafilococi.
Indicaţii
Este indicat în: septicemii, afecţiuni cardiace, digestive, respiratorii grave, profilaxia
postoperatorie.
Dozele administrate la adulţi sunt: i.m. sau i.v., 0,4-0,8g/zi în 2 prize.
Produse tipizate
Se prezintă sub formă de flacoane cu pulbere + solvent pentru soluţie injectabilă de 0,2 şi 0,4
g, cu denumirea comercială Targocid.
5.1.9. POLIMIXINE
COLISTINUM
Este bactericid activ pe gram- inclusiv pe Pseudomanas sp. Nu se absoarbe din tractul
digestiv. Se utilizează în enterocolite, topic şi parenteral, fiind contraindicat în miastenia gravis.
Dozele administrate la adulţi sunt: i.m. sau i.v. 50.000 UI/kg.corp/zi în 2-3 prize.
Produse tipizate: Se prezintă sub formă de flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de
1.000.000 UI, cu denumirea comercială Colistin.
96
5.2.CHIMIOTERAPICE
5.2.1.CHINOLONE
STRUCTURĂ CHIMICĂ
Chinolonele sunt substanţe medicamentoase, care au în moleculă un nucleu comun de 4-oxo-
1,4,dihidrochinoleina, de unde vine denumirea clasei de 4-chinolone. Prin introducerea unui
atom de fluor în poziţia nr.6 a nucleului de bază, se obţin fluorocinolonele, compuşi cu activitate
antimicrobiană înaltă.
CLASIFICARE
Chinolonele se clasifică după mai multe criterii şi anume: în funcţie de momentul introducerii
în terapie şi pe baza unei clasificări moderne, care are la bază, de asemenea, momentul din care
s-a utilizat chinolona respectivă.
În funcţie de momentul introducerii în terapie:
- I-a: acid nalidixic;
- II-a: cinoxacina, rosoxacina, acid oxolinic, acid pipemidinic;
- III-a: ofloxacina, norfloxacina, ciprofloxacina, pe-floxacina, lomefloxacina, enoxacina etc.
Pe baza unei clasificări moderne:
-Chinolone vechi: acid nalidixic,cinoxacina, acid oxolinic, acid pipemidinic;
-Chinolone noi sau Fluorochinolone:
--monofluorochinolone: ofloxacina, norfloxacina, ciprofloxacina, pefloxacina, enoxacina etc;
- difluorochinolone: difloxacina, sparfloxacina şi lomefloxacina;
- trifluorochinolone: fleroxacina.
SPECTRUL ANTIBACTERIAN
Chinolonele vechi au spectru antibacterian îngust şi anume: Brucella, Escherichia coli,
Klebsiela pneumoniae, Aerobacter, Proteus (la doze mari), Salmonela (la doze mari), Shigella şi
Neisseria gonorrhoeae.
Chinolonele mai noi au spectru antibacterian larg şi anume: coci gram pozitiv, bacili gram
pozitiv, bacili gram negativ aerobi, bacterii anaerobe, chlamidii, richettsii, mycoplasme,
ureaplasme şi unele micobacterii cu creştere rapidă.
MECANISMUL DE ACŢIUNE
Chinolonele antibacteriene au efect de tip bactericid, efect comun pentru toate chinolonele şi
constă în inhibarea ADN-topoizomerazelor, numite şi giraze, enzime cu rol în procesul de
supraspiralare a ADN-ului bacterian [1-5].
PROFILUL FARMACOLOGIC AL CHINOLONELOR DE GEN. I
Farmacocinetica
Absoarbţie digestivă bună, biodisponibilitate mare, legare plasmatică de peste 90%, difuziune
slabă, metabolizare hepatică, rezultând metaboliţi activi şi inactivi, eliminarea predominant
renală, realizând concentraţii mari în urină, motiv pentru care este indicată în infecţii ale
aparatului renal.
Farmacodinamie
Au spectru antibacterian îngust şi anume: unii bacili gram negativ, ca de exemplu: Brucella,
Escherichia coli, Klebsiela pneumoniae, Aerobacter, Proteus (la doze mari), Salmonela (la doze
mari), Shigella şi pe Neisseria gonorrhoeae - coc gram negativ.
Indicaţii terapeutice
Sunt indicate în afecţiuni ale tractului renal: infecţii urinare acute sau cronice, cistite, uretrite,
litiază urinară, nefrite interstiţiale, pielonefrite, profilactic pre- şi postoperator, în caz de
97
nefrectomie, cistectomie, uretroplastie şi la bolnavi cu sondă vezicală.
Reacţii adverse
Pot produce următoarele tipuri de reacţii adverse:
- reacţii de tip alergic, manifestate prin: fotosensibilizare, eozinofilie, erupţii cutanate etc.;
- la nivelul S.N.C.: cefalee, somnolenţă, ameţeli, tulburări vizuale, diplopie, manifestări
psihotice, convulsii la bolnavii predispuşi (epileptici etc), hipertensiune intracraniană etc;
- la nivelul aparatului respirator poate rezulta deprimarea respiraţiei, mai ales la vârstnici;
- reacţii adverse digestive manifestate prin: dureri abdominale, diaree, greaţă, vărsături,
anorexie etc.;
- anemie hemolitică, leucopenie, trombopenie, la bolnavi cu deficit de Glucoză-6-PD.
Contraindicaţii
Sunt contraindicate în: stări de hipersensibilizare, sarcină primul trimestru, copii până la
pubertate, alăptare, insuficienţă hepatică şi renală avansată, deficit de Glucoză-6-PD, să fie
evitată expunerae la soare, epilepsie etc.
Interacţiuni
Acidul nalidixic este contraindicat să fie administrat în asociere cu: cloramfenicolul,
tetraciclina şi nitrofurantoina, deoarece apare antagonism de acţiune farmacodinamică.
Prin administrare cu anticoagulantele orale, creşte riscul hemoragiilor, datorită deplasării
acestora de pe proteinele plasmatice.
PROFILUL FARMACOLOGIC AL CHINOLONELOR DE GEN. II
Farmacocinetica
Fluorochinolonele au absorbţie digestivă bună, biodisponibilitate de la 70% în cazul
ciprofloxacinei şi până la 100% la feroxacină. Legarea plasmatică este medie, volumul de
distribuţie este mare, iar difuziune tisulară bună, chiar şi în LCR, când menigele este inflamat.
Eliminarea se realizează renal pentru ofloxacină, hepatic pentru pefloxacină (metaboliţii sunt
activi) şi pe ambele căi pentru celelalte fluorochinolone.
Fluorochinolonele realizează concentraţii mai mari decât cele plasmatice în următoarele
organe: ficat, bilă, plămâni, rinichi, prostată, oase, iar concentraţiile subplasmatice sunt realizate
în salivă, lichid prostatic, secreţii bronhice şi u-moarea apoasă.
Timpul de înjumătăţire este variabil şi anume: de la 3,3 ore pentru ciprofloxacină până la 10-
11 ore la pefloxacină şi fleroxacină.
Farmacodinamie
Fluorochinolonele sunt bactericide cu următorul spectru antibacterian:
- coci gram pozitiv (stafilococ, streptococ etc.);
- coci gram negativ (Neisseria sp., Diplococus pneumonie);
-bacili gram negativ aerobi (E.coli, Salmonela, Shigella, Pseudomonas, Moraxella,
Legionella, H. influenzae etc.;
- bacterii anaerobe (Bacteroides species);
- chlamidii (Chlamidia trachomatis);
- richettsii;
- mycoplasme (Mycoplasma pneumoniae);
- ureaplasme;
- şi unele micobacterii (M. tueberculosis etc.) cu creştere rapidă.
Mecanismul de acţiune constă în inhibarea ADN-topoizomerazelor, iar rezistenţa bacteriană
se instalează lent.
98
Indicaţii terapeutice
Sunt indicate în următoarele tipuri de afecţiuni: infecţii urinare acute sau cronice, complicate
sau necomplicate, chiar şi atunci când agentul cauzal este bacilul piocianic, prostatită bacteriană,
profilaxia cistitei recurente la femei, infecţii cu gonococ, infecţii gastro-intestinale, infecţii
pulmonare, infecţii ale pielii cu bacilli gram-negativ, tuberculoza pulmonară (ofloxacina şi
ciprofloxacina), osteomielită cronică, septicemia, profilactic la bolnavii neutropenici.
Reacţii adverse
Pot produce următoarele tipuri de reacţii adverse:
- la nivelul S.N.C.: delir, halucinaţii, convulsii etc.;
- reacţii alergice, manifestate prin: fotosensibilizare, urticarie, prurit, vasculită, reacţii
anafilactice, eozinofilie, erupţii cutanate etc;
- leucopenie, eozinofilie;
- eroziuni la nivelul cartilajelor de creştere;
- cristalurie, hematurie, insuficienţă renală acută, nefrită interstiţială;
- reacţii adverse digestive manifestate prin: dureri abdominale, vărsături, dia-ree, greaţă,
anorexie, rar colită etc.
Contraindicaţii
Sunt contraindicate în:
-stări de hipersensibilizare;
-sarcină;
-copii sub 15 ani, datorită unor eroziuni la nivelul cartilajelor de creştere;
-alăptare;
-insuficienţă hepatică şi renală avansată;
-să fie evitată expunerea la soare.
Interacţiuni
Fluorochinolone nu pot fi administrate în asociere cu: antiacide, care conţin ioni bivalenţi de
Calciu, Magneziu şi ioni trivalenţi de Aluminiu, cu preparate de fier, cu sucralfat, deoarece li se
scade absorbţia. Fluorochinolonele inhibă epurarea teofilinei, crescând concentraţiile plasmatice
ale acesteia.
5.2.1.2. EXEMPLE DE CHINOLONE
5.2.1.2.1. CHINOLONE DE GENERATIA I
ACIDUL NALIDIXIC
Dozele şi administrarea tratamentului
Acidul nalidixic are următoarea posologie: la adulţi 4x1g/zi, timp de 5-14 zile, iar dacă
trebuie continuat mai mult decât două săptămâni, doza se reduce la jumătate.
Produse tipizate: următoarea denumirea comercială Nalixid (Sicomed, România).
5.2.1.2.2. CHINOLONE DE GENERATIA II
CIPROFLOXACINA, CIPROFLOXACINUM
Structură chimică
Figura 15. Ciprofloxacina [11]

99
- oral la adulţi 2 x 0,25-0,75 g/zi, timp de 5-14 zile;
- intravenos la adulţi 2-3 x 0,25 g/zi, în perfuzie, în caz de infecţii grave.
Produse tipizate:
-Comprimate filmate de 250 mg şi 500 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cifran
(Ranbaxy, India); Ciphin (Slovakofarma, Slovenia); Ciprobay (Bayer, Germania);
Ciprofloxacin (Larofarm, România); Ciprofloxacina (Zentiva, România); Ciprofloxacina
(Alkaloid, Macedonia); Ciprozone (Ozone, UK); Ciprum (Pliva, Croaţia); Ciprolen (Helcor,
România); Serviflox (Sandoz, Austria).
-Comprimate de 250 mg şi 500 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cuminol (G. Richter,
România); Ciprocin (Epico, Egipt); Ciprinol (Krka, Slovenia); Quintor (Torrent, India);
Sifloks (Eczacibaşi IIac, Turcia).
-Capsule de 250 mg, cu următoarea denumire comercială: Euciprin (Europharm, România).
-Soluţie injectabilă 10 mg/ml fiole a 10 ml, cu următoarele denumiri comerciale: Aristin-C
(Anafarm, Grecia); Ciprinol (Krka, Slovenia).
-Soluţie perfuzabilă 2 mg/ml, flacoane a 50 ml, cu următoarele denumiri comerciale: Ciphin
(Slovakofarma, Slovenia); Ciprobay (Bayer, Germania).
-Soluţie perfuzabilă 2 mg/ml, flacoane a 100 ml, cu următoarele denumiri comerciale: Ufexil
(Demo, Grecia); Ciphin (Slovakofarma, Slovenia); Ciprobay (Bayer, Germania).
-Soluţie perfuzabilă 2 mg/ml, flacoane a 200 ml, cu denumirea comercială: Ciprobay (Bayer,
Germania).
-Concentrat pentru soluţie perfuzabilă 100 mg/10 ml, fiole cu denumirea comercială
Ciprofloxacina (Zentiva, România).
-Flacoane care conţin capsule cu ciprofloxacină micronizată 50 mg/ml + fiolă cu solvent +
măsură dozatoare, cu denumirea comercială Ciproxin (Bayer, Germania).
OFLOXACINA, OFLOXACINUM
Se administrează în următorul mod: oral şi i.v. la adulţi 1-2x400 mg/zi, maxim 800 mg/zi,
timp de 7-10 zile, pentru cistită 3 zile, pentru blenoragie o doză unică de 400 mg, iar pentru TBC
2x400 mg/zi, timp de 3-12 luni.
Produse tipizate
-Comprimate de 200 mg, cu denumirea comercială: Ofloxacin (Antibiotice, România).
-Comprimate filmate de 200 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Grenis OFLO
(Genepharm, Grecia); Ofloxin (Leciva, Cehia), Zanocin (Ranbaxy, India).
-Comprimate filmate cu eliberare prelungită de 400 mg, cu denumirea comercială Zanocin
(Ranbaxy, India).
-Soluţie perfuzabilă 200 mg/100 ml, cu denumirea comercială: Ofloxin (Leciva, Cehia).
PEFLOXACINA, PEFLOXACINUM
Se administrează în următorul mod: oral şi i.v. la adulţi 800 mg/zi, în 2 prize zilnice timp de
7-10 zile, pentru cistită 3 zile, pentru blenoragie o doză unică de 800 mg.
Produse tipizate:
-Comprimate de 400 mg, cu denumirea comercială: Abaktal (Lek, Slovenia);
-Comprimate filmate de 400 mg, cu denumirea comercială: Peflacine (Rhone, Poulenc,
Franţa).
-Fiole a 5 ml cu soluţie injectabilă 80 mg/ml, cu denumirile comerciale: Abaktal (Lek,
Slovenia), Peflacine (Rhone, Poulenc, Franţa).
100
NORFLOXACINA, NORFLOXACINUM
Se administrează oral, la adulţi, în următorul mod:
- 2 x 400 mg/zi, timp de 3 zile în infecţii necomplicate ale tractului urinar;
- 2 x 400 mg/zi, timp de 10-21 de zile, în infecţii complicate ale tractului urinar;
- în uretrita gonococică, o doză unică de 800 mg;
- 2 x 400 mg/zi, timp de 28 zile în prostatită;
- 2 x 400 mg/zi, timp de 5 zile în gastroenterita bacteriană.
Produse tipizate:
-Comprimate de 400 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Epinor (Epico, Egipt); Grenis
(Genepharm, Grecia); Nolicin (Krka, Slovenia); Norfloxacin (Antibiotice, România).
-Comprimate filmate de 400 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Fluseminal (Anfarm,
Grecia); H-Norfloxacin (Helcor, Baia Mare, România); Norflox (Pharmatec, România-Cipla,
India); Norfloxacin (Laropharm, România); Norfloxacin (Labormed Pharma, România);
-Capsule de 400 mg, cu denumirea comercială: Norfloxacina (Arena, România).
LOMEFLOXACINA, LOMEFLOXACINUM
Se administrează în următorul mod oral la adulţi:
- 400 mg/zi, timp de 10 zile, în infecţii necomplicate ale tractului urinar;
- 400 mg/zi, timp de 14 zile, în infecţii complicate ale tractului urinar;
- 400 mg/zi, timp de 10 zile, în infecţii ale tractului respirator inferior.
Produse tipizate:
Comprimate filmate de 400 mg, cu denumirea comercială Lomday (Reddys, India).
LEVOFLOXACINA, LEVOFLOXACINUM
- oral la adulţi 250-500 mg / zi, în priză unică zilnică timp de 7-10 zile;
- i.v. la adulţi în 250-500 mg / zi, 1-2 prize zilnice timp de 7-10 zile.
Produse tipizate:
-Comprimate de 250 mg şi de 500 mg, cu denumirea comercială:Tavanic (Aventis, Germania);
-Flacoane a 50 ml cu soluţie perfuzabilă 5 mg/ml, cu denumirea comercială Tavanic (Aventis,
Germania).
MOXIFLOXACINA, MOXIFLOXACINUM
Se administrează în următorul mod: oral la adulţi 1 x 400 mg/zi, independent de mese, timp
de 7-14 zile; intravenos la adulţi 1 x 400 mg/zi, în perfuzie lentă, timp de 60 de minute, iar după
4 zile se trece la tratament oral.
Produse tipizate:
-Comprimate filmate de 400 mg, cu denumirea comercială: Avelox (Bayer, Germania).
-Flacoane cu soluţie perfuzabilă 400 mg/250 ml, cu denumirea comercială: Avelox (Bayer,
Germania).
5.2.2.SULFAMIDE
DEFINIŢIE ŞI STRUCTURĂ CHIMICĂ
Sulfamidele antibacteriene sunt chimioterapice de sinteză, derivaţi de sulfanilamidă, cu
următoarea formulă generală:
101
R2H-N4-C6H4-SO2-N1- R1H;
Figura 16. Structura generală a sulfamidelor

Sulfamidele antibacteriene se clasifică în funcţie de substituenţi, în următoarele categorii:
N1 derivaţi cu substituenţi la gruparea sulfanilamidică
Aceste sulfamide se denumesc în felul următor: prefixul: sulfa; + numele radicalului R1.
Din această grupă fac parte următoarele sulfamide: sulfafenazol, sulfatiazol etc.
N4 derivaţi cu substituenţi la gruparea aminică
Aceste sulfamide se denumesc în felul următor: denumirea radicalului de la N4;+ sufixul
sulfamidă.
N1 şi N4 derivaţi cu substituenţi la gruparea sulfamidică şi aminică
Aceste sulfamide se denumesc în felul următor: denumirea radicalului de la N4;+ sulfa;+
radicalul legat de la N1. Din această grupă fac parte următoarele sulfamide: ftalilsulfatiazol etc.
CLASIFICARE
Sulfamidele antibacteriene se clasifică, pe baza modului de utilizare şi a profilului
farmacocinetic, în următoarele grupe: sistemice, intestinale şi topice.
Sulfamide sistemice
Aceste sulfamide se clasifică după durata de acţiune în:
-sulfamide cu durată de acţiune scurtă: sulfafurazol, sulfatiazol, sulfadimidina, sulfamerazina,
sulfapiridina;
- sulfamide cu durată de acţiune medie: sulfametoxidiazina, sulfametoxipiridazina etc.;
- şi sulfamide cu durată de acţiune lungă: ftalisulfatiazol, salazosulfapiridina.
Sulfamide intestinale
Din această categorie fac parte următoarele sulfamide: ftalisulfatiazol, salazosulfapiridina.
Sulfamide topice
Din această categorie fac parte următoarele sulfamide: sulfacetamida, mafenid etc.
FARMACOCINETICA
Din punct de vedere farmacocinetic, sulfamidele antibacteriene se clasifică, după durata de
acţiune, în sulfamide: sulfamide sistemice, cu durată de acţiune scurtă, sulfamide sistemice
semiretard, sulfamide sistemice retard şi sulfamide intestinale.
Sulfamide sistemice cu durată de acţiune scurtă
Sulfamidele din această grupă au absorbţie digestivă bună, legarea de proteinele plasmatice
este medie şi difuziune în ţesuturi bună. În LCR realizează concentraţii de 30-80%, comparativ
cu concentraţiile plasmatice. În ficat şi rinichi realizează concentraţii cu 10-40% mai mari decât
concentraţiile plasmatice. Difuziunea puţină în focarele supurative încapsulate.Tarversează
placenta şi trece în circulaţia fetală. Biotransformarea este hepatică prin N4 acetilare, rezultând
metaboliţi lipsiţi de efect farmacodinamic, dar cu toxicitate ridicată. Biotransformarea este
dependentă, atât de subtanţă, cât şi de reactivitatea individuală, deoarece în privinţa acetilării,
există două feluri de indivizi şi anume: acetilatori rapizi sau lenţi. Metaboliţii acetilaţi, din cauza
solubilităţii scăzute, la eliminarea renală, pot da cristalurie. O parte din metaboliţi se elimină
biliar.
102
Sulfamide sistemice semiretard
Sulfamidele din această grupă au absorbţie digestivă bună, legarea de proteinele plasmatice
este mare peste 70%, timpul de înjumătăţire este de 10 ore şi difuziune în ţesuturi bună.
Tarversează placenta şi trece în circulaţia fetală. Biotransformarea este hepatică, în procent mare,
prin acetilare, rezultând metaboliţi lipsiţi de efect farmacodinamic, dar cu toxicitate ridicată.
Metaboliţii acetilaţi, datorită solubilităţii scăzute, la eliminarea renală, pot da cristalurie. O parte
din metaboliţi se elimină biliar.
Sulfamide sistemice retard
Sulfamidele din această grupă au absorbţie digestivă foarte bună, legarea de proteinele
plasmatice este mare, peste 95%, timpul de înjumătăţire depăşeşte 24 ore şi are difuziune în
ţesuturi bună.Tarversează placenta şi trece în circulaţia fetală. Biotransformarea este hepatică, în
procent 10 %, prin acetilare, rezultând metaboliţi lipsiţi de efect farmacodinamic, dar cu
toxicitate ridicată. Se metabolizează şi prin glucuronconjugare la N1, formând produşi cu solu-
bilitate ridicată, care se elimină renal. O parte din metaboliţi se elimină biliar.
Sulfamide intestinale
Sulfamidele din această grupă au absorbţie digestivă redusă, nu realizează, prin administrare
orală, concentraţii sangvine eficace terapeutic şi se elimină predominant prin fecale.
FARMACODINAMIE
Sulfamidele antibacteriene au mecanism de acţiune de tip bacteriostatic, iar la concentraţii
mari bactericid. Sulfamidele interferează procesul de sinteză a acidului folic, deooarece au
molecula asemănătoare cu a acidului para-aminobenzoic, pe care îl antagonizează competitiv.
Sulfamidele antibacteriene blochează dihidropteroatsintetaza, enzimă care catalizează
încorporarea acidului para-aminobenzoic, în acidul dihidropteroic, substanţă care este precursor
al acidului folic. Deficitul de acid folic împiedică formarea nucleotidelor purinice şi pirimidinice
şi, în final, formarea ADN-ului. Acţiunea bacteriosatică a sulfamidelor este împiedicată de
prezenţa următoarelor particule: puroi, ţesut necrozat şi de substanţe, ca de exemplu: acidul para-
aminobenzoic, timină şi purină.
Spectrul antimicrobian al sulfamidelor cuprinde următoarele bacterii:
- coci gram pozitiv: pneumococ, streptococci;
- coci gram negativ: gonococ, meningococ;
-bacili gram negativ aerobi: Brucella, Hemophilus influenzae, E.coli, Klebsiella pneumoniae,
Proteus, Salmonella, Seratia, Shigella;
- chlamidii;
- micoplasme;
- actinomicete;
- nocardia;
- şi protozoare: toxoplasme, plasmodii şi Pneumocystis.
Rezistenţa bacteriană la sulfamide se instalează prin următoarele modalităţi:
- prezenţa unei dihidroptreroatsintetaze, mediată plasmidic şi rezistentă la sulfamide;
-sinteza de către bacterii a unor cantităţi mari de: acid para-aminobenzoic şi de dihidroptre-
roatsintetază;
- scăderea permeabilitătii învelişului bacterian, la sulfamide;
- şi modificarea cromozomială a enzimei bacteriene obişnuite, care devine insensibilă.
INDICAŢII
Utilizarea în prezent a sulfamidelor antibacteriene este redusă, din cauza: reacţiilor adverse
puternice, cât şi datorită introducerii în terapie a unor substanţe cu activitate antibacteriană
103
superioară. Sulfamidele antibacteriene sunt indicate: în tratamentul infecţiilor urinare, în
nocardioză (medicaţie de elecţie), ca medicaţie de alternativă, în tratamentul infecţiilor produse
de Chlamidia trachomatis, în infecţii biliare şi infecţii ale aparatului respirator.
Salazosulfapiridina se utilizează în rectocolita ulcerohemoragică cronică. Sulfamidele topice se
utilizeză în: infecţii oculare superficiale, cu germeni sensibili: sulfacetamida şi în profilaxia
infecţiilor plăgilor: sulfadiazina argentică.
REACTII ADVERSE
Sunt substanţe care produc frecvent reacţii adverse (5%) şi reacţiile adverse sunt favoriate de
doze mari şi de administrarea prelungită.
Reacţiile produse de sulfamide sunt:
- reacţii adverse la nivel SNC: ameţeli, nevrite, cefalee;
- reacţii adverse la nivelul aparatului digestiv: greaţă, vomă, intoleranţă gastrică etc.;
- reacţii adverse la nivelul aparatului excretor: cristalurie, hematurie, colici, obstrucţie renală,
fenomene care pot fi prevenite prin: utilizarea cantităţilor mari de lichide şi prin alcalinizarea
urinii, acest tip de reacţii adverse nefiind întâlnit la sulfamidele retard;
-reacţii adverse la nivelul sângelui: cianoză, din cauza methemoglobinemiei sau
sulhemoglobinemiei, hipocoagulare prin carenţa de vitamina K, anemie hemolitică, mai ales la
bolnavii care suferă de G-6PD, anemie hemolitică de natură imună, trombocitopenie,
agranulocitoză, anemie aplastică prin mielosupresie etc;
-reacţii adverse alergice: maifestate prin febră, edem angioneurotic, erupţii cutanate,
fotosensibilizare, vasculite, la nou-născut icter nuclear, datorită imaturităţii sistemelor enzimatice
şi datorită deplasării moleculelor de bilirubină de pe proteinele plasmatice.
INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
Sulfamidele antibacteriene cresc efectul şi toxicitatea următoarelor medicamente:
anticoagulante orale, sulfamide antidiabetice, metotrexat, din cauza deplasării acestora de pe
proteinele plasmatice şi inhibiţiei metabolizării. Acţiunea antibacteriană a sulfamidelor este
antagonizată de: acidul folic, procaină şi de acidul p-aminobenzoic. Toxicitatea renală a
sulfamidelor este crescută de substanţe care scad pH-ul urinei, ca de exemplu: clorura de amoniu.
CONTRAINDICAŢII
Sulfamidele au următoarele contraindicaţii absolute:
-alergie la sulfamide, manifestate prin: leocopenie, agranulocitoză, icter, dermatită, febră etc;
-insuficienţă renală şi hepatică;
-sarcină;
-alăptare, în prima săptămână;
-şi la nou-născuţi, în prima săptămână.
La sulfamide, tratamentul prelungit trebuie făcut cu precauţie şi necesită control hematologic.
5.2.2.2. EXEMPLE DE SULFAMIDE
5.2.2.2.1. SULFAMIDE SISTEMICE
SULFAFURAZOL
Este indicat în: cistite, pielonefrite, infecţii ORL şi respiratorii. Are eficienţa scăzută, fiind
depăşită de alte chimioterapice. Se administrează în următorul mod: la adulţi i.m., în doze de 0,5
g la 6 ore, iar oral, în doze de atac, 6-12 comprimate/zi, apoi 6 comprimate/zi, la un interval de 4
ore.
Produse tipizate : Comprimate de 0,500 g, cu denumirea comercială: Sulfafurazol (Arena
Group SA, România).
104
COTRIMOXAZOL
Este asociere, în raport 5/1, între Sulfametoxazol şi Trimetoprim (Diaminopiridină).
Structura chimică a Sulfametoxazolului
Figura 17. Sulfametoxazol

Structura chimică a Trimetoprimului
Figura 18. Trimetoprim

Sulfametoxazolul are mecanism de acţiune de tip bacteriostatic, iar la concentraţii mari
bactericid, interferând procesul de sinteză al acidului folic. Trimetoprimul este bacteriostatic la
doze mici şi bactericid la doze mari, iar în combinaţie cu Sulfametoxaxolul, are efect bactericid.
Trimetoprimul este indicat în: salmoneloză, exacerbarea bronşitelor cronice, gonoree, acnee,
sinuzite, cistite, pielonefrite, infecţii ORL şi respiratorii.
- la adulţi i.v., în doze de 2 x 960 mg cotrimoxazol/zi;
- la adulţi oral., în doze de 2 x 960 mg cotrimoxazol/zi;
- la copii, doză de 480 mg/10 kg.corp./zi, în două prize.
Produse tipizate :
- comprimate de 400 mg/80 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Bitrim 6(Arena Group
SA, România), Cotrim Eel (Bio-Eel SRL, România), Septrim (Glaxo Wellcome, Anglia),
Sumetrolim (Egis Pharmaceuticals PLC, Un-garia), Tagremin (Zentiva SA, România).
- flacoane de 50 ml cu suspensie orală: 200 mg/40 mg/5 ml, cu denumirea comercială:
Septrim (Glaxo Wellcome, Anglia);
- flacoane de 100 ml cu suspensie orală: 200 mg/40 mg/5 ml, cu următoarele denumiri
comerciale: Septrim (Glaxo Wellcome, Anglia), Epitrim (Epico, Egipt) ;
- flacoane de 100 ml cu suspensie orală: 125 mg/25 mg/5 ml, cu denumirea comercială:
Sumetrolim (Egis Pharmaceuticals PLC, Ungaria).
- fiole de 5 ml cu soluţie injectabilă: 200 mg/40 mg/5 ml, cu următoarea denumire
comercială: Septrim (Glaxo Wellcome, Anglia).
SULFAMETOXIDIAZINA
Farmacoterapie
Este indicată în: infecţii ale aparatului excretor, biliar, infecţii ORL şi respiratorii.
Farmacotoxicologie
Poate produce următoarele reacţii adverse: ameţeli, nevrite, cefalee, greaţă, vomă, intoleranţă
gastrică, cristalurie, hematurie, colici, obstrucţie renală, cianoză, reacţii adverse alergice etc.
Contraindicaţii
Are următoarele contraindicaţii: alergie, leucopenie, agranulocitoză, insuficienţă renală şi
hepatică, porfirie, sarcină, alăptare în prima săptămână şi la nou-născuţi în prima săptămână.
Farmacografia
105
Se administrează în următorul mod: la adulţi oral iniţial în doze de 1 g/zi, apoi 0,5 g/zi, în
priză unică zilnică.
5.2.2.2.2. SULFAMIDE INTESTINALE
5.3.2.1. FTALILSULFATIAZOL
Farmacoterapie
Este indicată în: dizenteria bacilară, pentru steriliarea tractului digestiv: pre- şi postoperator.
Farmacografia
Se administrează în următorul mod: la adulţi oral, în doze de 1g la 4-6 ore.
Produse tipizate:
-Comprimate cu ftalisulfatiazol şi carbune activat, cu denumirea comercială: Diarrocalmol.
-Comprimate cu ftalisulfatiazol, neomicină, cărbune activat şi caolin, cu denumirea
comercială: Lefanteril.
SULFASALAZINA
Farmacoterapie
Este indicată în: colită, ikleită, boala Crohn, artrită reumatoidă, spondilită anchilozantă.
Farmacografia
Se administrează în următorul mod: la adulţi oral, în doze de atac 4-6 x 500 mg/zi, apoi 6
comprimate/zi, iar la copii 150 mg/kg.corp/zi, în 4-6 prize.
Produse tipizate:
-Comprimate filmate gastrorezistente de 0,500 g, cu următoarele denumiri comerciale:
Salazidin (Helcor, România), Salazopyrin-En (Pfizer, Anglia), Sulfasalazin-En (Krka,
Slovenia).
SULFATHIAZOL
Farmacoterapie
Este indicat în: dizenteria bacilară, pentru steriliarea tractului digestiv: pre- şi postoperator.
Farmacografia
Se administrează în următorul mod: la adulţi oral, în doze de 0,5 g la 6 ore.
Produse tipizate:
-Comprimate cu ftalisulfatiazol şi carbune activat, cu denumirea comercială: Diarrocalmol.
5.2.2.2.3. SULFAMIDE TOPICE
SULFACETAMIDA
Farmacoterapie şi Farmacografie
Este indicată în: conjunctivite şi infecţii oculare cu germeni sensibili, în doze de 2-3 x 1-2
picături/zi, din soluţia de 10-30%.
Produse tipizate:
-Soluţie oftalmică 10%, cu denumirea comercială Sulfacetamidă sodică.
SULFADIAZINA ARGENTICĂ
Este indicată sub formă de creme 1%, pentru profilaxia şi tratamentul infecţiilor plăgilor, cu
germeni sensibili. Acţionează ca antibacterian, atât prin sulfamidă, cât şi prin argintul eliberat.
Produse tipizate:
-Cremă 1%, cu denumirea comercială Silvadene cream.
MAFENID
Este indicată sub formă de: soluţie oftalmică 5% sau creme 10%, pentru profilaxia şi
tratamentul infestării arsurilor, cu germeni sensibili. Această substanţă poate produce alergii şi
acidoză sistemică, dependent de suprafaţa pe care este administrată.
106
Produse tipizate:
-Cremă 5%, cu denumirea comercială Sulfamylon cream;
-Soluţie externă 3%, cu denumirea comercială Sulfamylon cream;
-Cremă 10%, cu denumirea comercială Mafimed cream.
5.2.3. DERIVATI DE NITROFURAN
NIFUROXAID
Este derivat de nitrofuran neabsorbabil digestiv.
Este antiseptic, activ pe majoritatea germenilor implicaţi în infecţii intestinale, ca de exemplu:
Proteus, Salmonela, Shigella etc.
Indicaţii: infectii digestive, de natură bacteriană, fără semne invasive.
Contraindicaţii: hipersensibilitate, prematuri, nou-născuţi şi interacţiune cu alcool.
Reacţii adverse: tulburări digestive şi reacţii alergice cutanate.
Mod de administrare:
Se administrează oral în următorul mod:
- la adulţi 800 mg /zi, în 2-4 prize zilnice, timp de aproximativ 7 zile;
- la copii peste 30 luni 600-800 mg/zi, în 2-4 prize zilnice, timp de aproximativ 7 zile;
- la între 1-30 luni 220-600 mg /zi, în 2-4 prize zilnice, timp de aproximativ 7 zile.
Produse tipizate: Cutii x 28 capsule de 200 mg, cu denumirea comercială: Ercefuryl (Sanofi
Synthelabo, Franţa).
FURAZOLIDON
Structură chimică
Figura 19. Furazolidon [12]

Este derivat de nitrofuran, cu absorbţie redusă digestivă şi eliminare renală 3-5%.
Este antiseptic, activ pe următoarele specii: E.coli, Enterococ, Salmonela, Shigella, Giardia,
Trichomonas etc.
Este indicat în: enterite, enterocoilite, toxiinfecţii alimentare, lambliază, trichomoniză etc.
Poate produce tulburări digestive (greţuri, vome etc).
Se administrează oral în următorul mod:
- la adulţi: 4 x 100 mg / zi, la mese, timp de aproximativ 3-5 zile;
- la copii: între 0-12 luni, 4 x 8-12 mg / zi, la mese, timp de aproximativ 3-5 zile;
- la copii: între 1-5 ani, 4 x 25-33 mg / zi, la mese, timp de aproximativ 3-5 zile;
- la copii peste 5 ani: 4 x 50 mg / zi, la mese, timp de aproximativ 3-5 zile.
Produse tipizate:
-Cutii x 20 comprimate de 25 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Furazolidon Terapia
(Terapia, România), Furazolidon Arena (Arena Group, România);
-Cutii x 10 comprimate de 100 mg, cu denumirea comercială Furazolidon Arena (Arena
Group, România);
-Cutii x 20 comprimate de 100 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Furazolidon Terapia
(Terapia, România), Furazolidon Arena (Arena Group, România);
-Cutii x 25 comprimate de 100 mg, cu denumirea comercială Furazolidon Arena (Arena
Group, România).
107
NITROFURANTOINUM
Este antiseptic, activ pe următoarele specii: E.coli, Enterococ, Salmonela, Shigella,
Trichomonas etc.
Indicaţii: infecţii urinare cu germeni sensibili.
Mod de administrare: la adulţi: 3 x 100 mg /zi, la mese, timp de aproximativ 7-10 zile;
Produse tipizate:
Comprimate de 100 mg, cu denumire comercială: Nitrofurantoină
5.2.4. CHINOLINE
Clorchinaldol
Structură chimică
Figura 20. Chlorchinaldol [11]

Este derivat de chimoline, foarte puţin absorbabil digestiv.
Este antiseptic, activ pe următoarele specii: Enterococ, Amibe, Candida, Trichomonas etc.
Este indicat în: infecţii intestinale amoebiene, bacteriene şi candoze.
Poate produce: ameţeli, cefalee, greţuri, iar la administrare prelungită neuropatie, mielopatică
subacută.
- la adulţi: oral 3 x 100-200 mg/zi, după mese, timp de aproximativ 3-5 zile;
- la copii: 10 mg/kg.corp/zi după mese, în trei prize zilnice, timp de aproximativ 3-5 zile.
Produse tipizate:
-Flacoane x 30 drajeuri de 100 mg, cu denumirea comercială Chlorchinaldol (Arena Group,
România);
-Cutii x 10; x 20; x 30 drajeuri de 100 mg, cu următoarea denumire comercială: Saprosan
(Sintofarm, România).
5.3.ALTE ANTIBACTERIENE
FOSFOMICINUM
Absorbţie orală 50%.
F-din.
Este bactericid cu spectru larg.
Indicaţii
Este indicat în infecţii în sfera ORL şi urinare cu germeni sensibili.
Se administrează oral 3 g/zi în doză unică.
Produse tipizate:
Plicuri cu granule pentru soluţie orală de 2g şi 3g, cu denumire comercială: Monural.
NITROXOLINUM
Absorbţie orală rapidă
F-din.
Este bactericid pe gram+, gram- şi candida.
Indicaţii
Este indicat profilactic şi curative în infecţiii urinare cu germeni sensibili.
108
Se administrează oral 3x250 mg/zi, .
Produse tipizate:
Capsule de 250 mg, cu denumire comercială: Nitroxolin.
LINEZOLIDUM
Absorbţie orală rapidă
F-din.
Este bactericid pe gram+aerobi.
Indicaţii
Este indicat în: pneumonii, infecţii ale ţesuturilor moi etc.
Se administrează oral şi parenteral: 2x600 mg/zi, în spital.
Produse tipizate:
Comprimate filmate de 400 mg şi 600 mg, cu denumire comercială: Zyvoxid.
Pungi de 300 ml, soluţie perfuzabilă 2 mg/ml, cu denumire comercială: Zyvoxid.
Flacoane de 150 ml cu granule pentru suspensie orală 100 mg/5ml, cu denumire comercială:
Zyvoxid.
DAPTOMICIN
Este bactericid parenteral pe gram+ (stafilococi) şi indicat în infecţii complicate ale ţesuturilor
moi, endocardită.
Se administrează parenteral: 4 mg/kg.corp/zi, timp de 7-14 zile.
Produse tipizate: Pulbere pentru concentrat de soluţie perfuzabilă 350 mg şi 500 mg, cu
denumire comercială: Cubicin.
5.4. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL TUBERCULOZEI
PULMONARE
Tuberculoza este boala infecto-contagioasă, cu evoluţie cronică, provocată de bacilul
tuberculozei şi care poate afecta toate organele corpului, dar cu precădere plămânii. Boala este
provocată de infectarea cu un microb, bacilul Koch şi este transmisă pe cale aeriană, de la om la
om. Etiologia infecţioasă a tuberculozei a fost controversată până la descoperirea bacilului
tuberculozei, de către Robert Koch, în 1882.
Ca tratament pentru tuberculoză se folosesc:
-chimioterapice antituberculoase majore, de primă alegere: izoniazida, rifampicina,
etambutolul, streptomicina şi pirazinamida;
-şi chimioterapice antituberculoase minore, de rezervă: etionamida, protionamida, acid
aminosalicilic, cicloserina, capreomicina, kanamicina, amikacina, ofloxacina şi ciprofloxacina.
CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE MAJORE
STREPTOMICINA
La adulţii cu funcţia renală normală, se administrează următoarele doze:
- la adulţi cu funcţie normală 1g/zi, timp de o săptămână;
- în TBS, la administrarea zilnica 20 mg/kg.corp/zi, fără a depăşi 1 g/zi ;
- în TBC 2x1 gram / săptămână;
- la copii şi sugari, se administrează 10-50 mg/kg/zi, fără a depăşi 1g/ zi.
Produse tipizate:
- flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă de 1 şi 5 gram, cu următoarea denumire
comercială: Strevital (Antibiotice SA, România);
109
- flacoane de 10 ml soluţie injectabilă, cu următoarea denumire comercială: Strevital
(Antibiotice SA, România).
ISONIAZIDA
Figura 21. Izoniazida [11]

Produse tipizate:
- fiole cu soluţie injectabilă de 500 mg/10 ml, cu denumirea comercială Isoniazida (Terapia
SA, România).
- comprimate de 100 mg şi 250 mg, cu denumirea comercială Isoniazida (Terapia SA,
România);
- comprimate de 100 mg şi 300 mg, cu denumirea comercială Isoniazida (Antibiotice SA,
România).
RIFAMPICINA
Este indicată, în tratamentul tuberculozei, pulmonare şi ex-trapulmonare, ca medicament de
elecţie, după următoarea schemă:
-tratament continuu 10 mg/kg.corp/zi (maxim 300 mg/zi), în priză unică zilnică între mese;
-şi tratament intermitent bisăptămânal, 10 mg / kg.corp zi, în priză unică zilnică între mese.
Alte indicaţii: osteomielită, endocardită, lepră etc.
Produse tipizate:
- Capsule de 150 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Rifan (Sicomed, România),
Rifampicina (Arena Group SA, România);
- Capsule de 150 mg şi 300 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Rifam-picina
(Europharm SA, România), Sinerdol (Antibiotice SA, România).
ETAMBUTOL
Este indicat, în tratamentul tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare, după următoarea
schemă:
-tratament continuu 25-30 mg/kg.corp/zi (maxim 1,5-2 g/zi), în priză unică zilnică între mese;
-şi tratament intermitent bisăptămânal, 10 mg/kg.corp/zi, în priză unică zilnică între mese.
Produse tipizate:
- capsule de 250 mg si 400 mg, cu următoarea denumire comercială: Etambutol (Arena
Group SA, România);
- comprimate filmate de 250 mg si 400 mg, cu următoarea denumire comercială: Etambutol
(Antibiotice SA, România);
- comprimate de 400 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Etambutol (Antibiotice SA,
România), Syntomen (Berlin Chemie, Germania).
PIRAZINAMIDA
Este indicat, în tratamentul tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare, după următoarea
schemă:
- tratament intermitent bisăptămânal, 30-40 mg/kg.corp/zi, în priză unică zilnică între mese.
Produse tipizate:
- comprimate de 500 mg, cu următoarea denumire comercială: Pirazinamidă (Antibiotice
SA, România).
110
ANTITUBERCULOASE MINORE
ETIONAMIDA
Este indicată în tratamentul tuberculozei pulmonare şi ex-trapulmonare, după următoarea
schemă: tratament intermitent bisăptămânal, 15-25 mg/kg.corp/zi, în priză unică zilnică între
mese.
CICLOSERINA
Produse tipizate: Capsule de 250 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Helpocerin (Help
SA, Grecia), Cicloserina (Antibiotice SA, România).
RIFABUTINA
Este indicată în tratamentul tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare, după următoarea
schemă:tratament intermitent bisăptămânal, 150-600 mg / zi.
Produse tipizate: Capsule de 150 mg, cu următoarea denumire comercială: Mycobutin (Pfizer
Europe MM EEIG, Anglia).
CAPREOMYCIN
Produse tipizate: Flacoane - sol injectabilă de 1g, cu următoarea denumire comercială:
Helpomycin (Unifarm, România).
111
CAPITOLUL VI
MEDICAMENTE ANTIPARAZITARE ŞI ANTIVIRALE
Paraziţii sunt organisme străine (vegetale, animale), care afectează sănătatea organismului
uman şi aparţin mai multor regnuri sau încrengături.
6.1.MEDICAŢIA ANTIHELMINTICĂ
6.1.1. ANTIHELMINTICE ACTIVE FAŢA DE NEMATODE
Antihelminticele pot acţiona vermifug, inhibând motilitatea paraziţilor. Faza de paralizie este
precedată de o fază de stimulare a motilităţii paraziţilor, după care sunt uşor eliminaţi prin scaun
spontan prin administrare de purgative.Majoritatea viermilor paraziţi pentru om, au localizare
intestinală. Pentru a asigura eficienţă maximă terapeutică şi efecte minime asupra organismului
uman, toate antihelminticele sunt administrate oral, ţinând seama de câteva criterii:
- substanţele trebuie să acţioneze cât mai repede asupra paraziţilor, într-o concentraţie cât mai
redusă, iar antihelminticul se administrează dimineaţa pe nemâncate;
- helminţii trebuie eliminaţi din tubul digestiv, în acest scop, la un anumit interval, în funcţie
de antihelmintic, se administrează un purgativ;
- se va evita cât mai mult posibil absorbţia antihelminticului din tubul digestiv, se interzice
asocierea cu laxative uleioase şi alcool.
6.1.1.2.EXEMPLE DE ANTINEMATODE
6.1.1.2.1.DERIVAŢI DE BENZIMIDAZOL
MEBENDAZOL. MEBENDAZOLUM
Se administrează în: trichocefaloză, ankilostomiază şi ascaridioză 100 mg de 2 ori/zi, timp de
3 zile. Se repetă după 3 săptămâni.
În oxiurază, o singură doză de 100 mg produce vindecare în 90 % din cazuri.
În echinococoză, inoperabilă 400-600 mg/zi, timp de 3-4 săptămâni.
Produse tipizate:
-Comprimate de 100 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Thelmox (Remedica, Cipru);
Vermox (Janssen, Belgia).
-Flacoane a 30 ml cu suspensie orală 2 %, cu denumirea comercială:Permazole (Epico, Egipt).
ALBENDAZOL. ALBENDAZOLUM
Produse tipizate:
-Comprimate filmate de 200 mg, cu următoarele denumiri comerciale:Albendazol (Glaxo
Smith Kline, România); Duador (Gedeon Richter SA, România); Zentel (Glaxo Smith Kline,
România).
-Comprimate de 400 mg, cu denumirea comercială: Eskazole (Glaxo Smith Kline Export Ltd,
România).
-Flacoane a 20 ml cu suspensie orală 100 mg/5 ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Albendazol (Glaxo Smith Kline, România); Zentel (Glaxo Smith Kline, România).
-Flacoane a 10 ml cu suspensie orală 200 mg/5 ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Albendazol (Glaxo Smith Kline, România); Zentel (Glaxo Smith Kline, România).
112
6.1.1.2.2.PIPERAZINA ŞI DERIVAŢI
PIPERAZINA ADIPAT
6.1.1.2.3.DERIVAŢI DE TETRAHIDROPIRIMIDINĂ
PYRANTELUM (PAMOAT)
Produse tipizate:
-Comprimate de 150 mg, cu următoarea denumire comercială:Helmintox (Lab. Innotech
Internaţional, Franţa);
-Comprimate filmate de 125 mg şi de 250 mg cu denumirea comercială: Helmintox (Lab.
Innotech Internaţional, Franţa);
-Flacoane de 15 ml, cu suspensie orală de 125 mg/2,5 ml, cu denumirea comercială:
Helmintox (Lab. Innotech Internaţional, Franţa).
6.1.1.2.4.DERIVAŢI DE IMIDAZOTIAZOL
LEVAMISOL
- în ascaridioză la adulţi: 150 mg, o singură doză, iar la copii 3 mg/kg, o singură doză,
vindecare 90%;
- în infestări cu Ankylostoma şi Necator, 2,5-5 mg/kg/zi, timp de 3 zile;
- în poliatrită reumatică 150 mg/zi, până la ameliorare, apoi 150 mg 3 zile consecutive, la
fiecare 2 săptămâni.
Produse tipizate: Comprimate de: 50 mg şi 150 mg, cu denumirea comercială Decaris
(Gedeon Richter SA, România).
6.1.1.2.5.ALTE ANTINEMATODE
PYRVINII CHLORIDIUM
Produse tipizate:Flacoane cu 25 ml suspensie 1%, cu denumirea comercială Vermigal
(Biofram SA, România).
6.1.1.3.MEDICAMENTE ANTICESTODE
NICLOSAMIDA
Produse tipizate:Comprimate de 500 mg, cu denumire comercială ATENASE.
6.1.1.4.MEDICAMENTE ANTICESTODE ŞI ANTITREMATODE
PRAZIQUANTEL
Produse tipizate: Comprimate de 600 mg, cu denumire comercială Praziquantel.
6.2.MEDICAŢIA ANTIPROTOZOARICĂ
6.2.1. MEDICAŢIA ANTIMALARICĂ
Malaria este provocată protozoare parazite din genul Plasmodium (vivax, falciparum,
malariae, ovale), având ca vector femela ţânţarului anofel.
Medicamentele antimalarice se clasifică din punct de vedere chimic în următoarele grupe:
- derivaţi de 4-aminochinolină:clorochina, hidroxiclorochina, amodiachina; amodiachina;
- derivaţi de 8-aminochinolină: primachina;
- diaminopirimidine: primachina;
- chinolilcarbinoli:chinina, meflochina;
- fenantrilcarbinoli: halofantrina;
- acridine: mepacrina, floxacrina;
- lactone sesquiterpenice: artemisinina;
- inhibitori ai dihidrofolatreductazei: pirimetamina, proguanil, cloroproguanil, cicloguanil.
6.2.2. MEDICAŢIA ACTIVĂ ÎN: TRICOMONAZĂ, AMEBIAZĂ şi GIARDIAZĂ
Din punct de vedere chimic în următoarele grupe:
113
- derivaţi de 5-nitroimidazoli: metronidazoli, ornidazol,tinidazol;
- derivaţi de 5-nitrotiazol: tenonitrozol;
- chinoline: clorchinaldol, clorochina;
- alte structuri: emetina, dihidroemetina, mepacrina.
6.2.3. MEDICAŢIA ACTIVĂ ÎN: TRIPANOSOMIAZĂ (BOALA SOMNULUI),
LEISHMANIOZĂ ŞI PNEOMOCISTOZĂ
Medicamentele active pe aceste protozoare sunt: suramina, pentamidina, melarsaprol,
nifurtimox, eflornitina, meglumina, stilbogluconat de sodiu.
6.3. MEDICAMENTE ANTIMICOTICE
6.3.1. ASPECTE GENERALE
Bolile micotice sunt provocate de paraziţii micotici patogeni sau potenţial patogeni, foarte
larg răspândiţi şi sunt produse în urma invadării organismului cu fungi. Fungii sunt
microorganisme eucariote foarte răspândite în natură, care aparţin regnului vegetal, lipsiţi de
clorofilă, motiv pentru care hrănirea se realizează prin absorbţie, ducând astfel o viaţă saprofită
sau parazită. După localizare, infecţiile micotice pot fi: superificiale (epiteliale) sau profunde.
Micozele superficiale se împart în: micoze cutanate, onicomicoze, pilomicoze şi micoze
supurate. Micozele cutanate sunt infecţii ale stratului cornos, provocate de ciuperci parazite,
prezentând diferite simptome, ca: edeme, prurit, durere etc. În general, tratamentul local trebuie
continuat şi după ştergerea leziunilor, circa 2-3 luni, deoarece posibilitatea de recidivă, mai ales
în anotimpul călduros, este foarte mare. Măsurile profilactice sunt foarte importante.
6.3.2.BAZE FARMACOLOGICE
Medicamentele antifungice pot avea efect fungistatic sau fungicid.Antimicoticele fungistatice
nu omoară fungii, dar opresc multiplicarea acestora, dând astfel şi organismului posibilitatea, ca
prin sistemul imunitar, să intervină în procesele de vindecare. Pentru micozele pielii glabre se
administrează, de obicei, tratament topic. Pentru onicomicoze şi pilomicoze, se administrează
tratament mixt: topic şi sistemic. Pentru tratamentul micozelor sistemice tratamentul sistemic
poate fi oral şi parenteral.Medicamentele antifungice se clasifică după mai multe criterii şi
anume: provenienţă, structură chimică, cale de administrare, spectru etc.
După provenienţa şi structura chimică:
- antibiotice: natamicina, nistatina; amfotericina B;
- azoli (imida-şi triazoli):clotrimazol,miconazol, ketoconazol, bifonazol, econazol, tioconazol;
- alilamine: terbinafina, naftilina;
- alte structuri: tolnaftat, ciclopirox, flucitozina, amarolfina, haloprogin etc.
După calea de administrare:
- antimicotice cu administrare exclusiv locală: bifonazol, econazol, tioconazol, naftifina,
tolnaftat, ciclopirox, amarolfina, haloprogin etc;
- antimicotice, care se administrează, atât sistemic, cât şi local: natamicina, nistatina;
amfotericina B, clotrimazol, miconazol, ketoconazol, terbinafina, flucitozina etc;
- antimicotice cu administrare exclusiv sistemică: voriconazol, fluconazol, itraconazol şi
griseofulvina.
După spectrul antimicotic:
- spectru îngust: tolnaftat, haloprogin, clotrimazol, flucitozina etc;
- spectru larg: bifonazol, econazol, tioconazol, naftifina, ciclopirox, amarolfina, natamicina,
nistatina, amfotericina B, miconazol, ketoconazol, terbinafina etc.
114
6.3.3. EXEMPLE DE ANTIMICOTICE
6.3.3.1. ANTIMICOTICE CU UTILIZARE EXCLUSIV SISTEMICĂ
6.3.3.1.1. ANTIBIOTICE
GRISEOFULVINA
Este antibiotic antimicotic extras din mediile de cultură a speciei Penicillium griseofulvum,
dar se poate obţine şi prin sinteză.
Produse tipizate:
-Comprimate de 125 mg, cu denumirea comercială: Griseofulvin (Orion, Finlanda);
Griseofulvin (Sicomed, România).
6.3.3.1.2. TRIAZOLI
VORICONAZOL
Produse tipizate:
-Comprimate de: 50 mg şi 200mg, cu denumirea comercială Vfend (Pfizer HPC Corp, SUA);
-Flacoane de 100 ml, cu pulbere pentru suspensie orală 40 mg/ml, cu denumirea comercială
Vfend (Pfizer HPC Corp, SUA);
-Flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă 200 mg/ml, cu denumirea comercială Vfend
(Pfizer HPC Corp, SUA).
FLUCONAZOL
Produse tipizate:
-Capsule de 50 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Diflazon (Krka DD, Slovenia);
Diflucan (Pfizer Europe MA EEIG, Anglia); Fluconazol Sandoz (Sandoz SRL, România);
Fluconazol Teva (Teva Pharaceuticals SRL, România); Fungolon (BalkanPharma AD,
Bulgaria);
Diflucan (Pfizer Europe MA EEIG, Anglia); Fluconazol Sandoz (Sandoz SRL, România);
-Capsule de 200 mg, cu denumirea comercială Fluconazol Teva (Teva Pharaceuticals SRL,
România).
-Flacoane a 35 ml, cu pulbere pentru suspensie orală 50 mg/5ml, cu denumirea comercială
Diflucan (Pfizer Europe MA EEIG, Anglia).
-Flacoane a 50 ml, cu soluţie perfuzabilă 2 mg/ml, cu următoarele denumiri comerciale:
Diflucan (Pfizer Europe MA EEIG, Anglia); Fluconazol (Braun, Germania); Fluconazol
Biogalenica (Lab. Prof. Dr. Morait, România); Mycomax (Zentiva AS, Cehia);
Diflazon (Krka DD, Slovenia); Fluconazol (Braun, Germania); Mycomax (Zentiva AS, Cehia);
Diflucan (Pfizer Europe MA EEIG, Anglia); Fluconazol (Braun, Germania); Mycomax
(Zentiva AS, Cehia).
ITRACONAZOL
Produse tipizate: Capsule de 100 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Itraconazol LPH
(Labormed Pharma Sa, România); Itraconazol (Slavia Pharm SRL, România); Itraconazole
Fungizol (Universal Pharma SL, Spania); Orungal (Ianssen PHarmaceutica NV, BElgia);
Sporilin (Gedeon Richter SA, România).
POSACONAZOL
Produse tipizate: Flacoane de 105 ml cu suspensie orală 40 mg/ml, cu următoarele denumiri
comerciale: Noxafil (SP Europe, Belgia); Posaconazole (SP Europe, Belgia).
115
6.3.3.1 3. ALTE ANTIMICOTICE UZ SISTEMIC
CAPSOFUNGIN
Produse tipizate: Flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă de: 50 mg şi de 70 mg, cu
denumirea comercială: Cancidas (Merck Sharp Dohme IDEA, Elveţia).
MICAFUNGIN
Produse tipizate: Flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă de: 50 mg şi de 100 mg, cu
denumirea comercială Mycamine (Astellas Pharma Europe BV, Olanda).
ANIDULAFUNGIN
Produse tipizate: Flacoane a 30 ml, cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă de 100 mg +
solvent, cu denumirea comercială Exalta (Pfizer Ltd, Anglia).
6.3.3.2. ANTIMICOTICE CU UTILIZARE LOCALĂ ŞI SISTEMICĂ
6.3.3.2.1. ANTIBIOTICE
NATAMICINA, NATAMYCINUM
Produse tipizate: Tuburi a 30 de grame cu cremă 2% m/m, cu următoarea denumire
comercială Pimafucin (Yamanouchi, Olanda).
NISTATINA
Produse tipizate: Comprimate filmate de 500.000 UI, cu următoarele denumiri comerciale:
Nistatina (Antibiotice SA, România); Stamicin (Zentiva SA, România).
6.3.3.2.2. AZOLI (IMIDAZOLI)
KETOCONAZOL, KETOCONAZOLUM
Produse tipizate:
-Comprimate 200 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Ketoconazol (Magistra C&C SRL,
România); Ketoconazol (Arena Group SA, România); Nizoral (Terapia SA, România)
-Tuburi a 15 de grame cu cremă 2% m/m, cu denumirile comerciale: Ketoconazol (Tis
farmaceutic, România); Nizoral (Janssen, Belgia);
-Tuburi a 20 de grame cu cremă 2% m/m, cu denumirea comercială Ketoconazol Mik (Mark
Pharmaceutics, România);
-Şampon 2% m/m, cu denumirea comercială Nizoral (Janssen, Belgia).
MICONAZOL, MICONAZOLUM
Produse tipizate:
-Tuburi a 15 de grame cu cremă 2% m/m, cu denumirea comercială: Dermozol (Pharco,
Egipt);
-Tuburi a 30 de grame cu gel 2% m/m, cu denumirea comercială: Medacter (Faran, Grecia);
-Tuburi a 35 de grame cu gel 2% m/m, cu denumirea comercială:Micotop (Europharm,
România).
CLOTRIMAZOL
Produse tipizate:
-Tuburi a 20 de grame cu cremă 1% m/m, cu următoarele denumiri comerciale: Clotrimazol
(Hyperion, România); Canesten ( Bayer, Germania);
-Tuburi de: 15 grame (Antibiotice, România), 35 grame (Mark int., România) şi 40 grame
(Mark int., România), cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială: Clotrimazol;
-Flacoane a 30 ml cu soluţie externă 1%, cu următoarele denumiri comerciale: Clotrimazol
(Biofarm, România); Clotrimazol (Pharmaplant & Biogalenica, România); Dermatin (Pharco,
Egipt);
Flacoane a 10 g cu pulbere cutanată 1 %, cu denumirea comercială: Dermatin (Pharco, Egipt).
116
6.3.3.2.3. ALILAMINE
TERBINAFIN, TERBINAFINUM
Produse tipizate:
-Comprimate de 125 mg, cu denumirea comercială: Exifine (Dr. Reddy’s, România);
-Comprimate de 250 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Exifine (Dr. Reddy’s,
România); Terbisil (Gedeon Richter, Ungaria); Lamisil (Novartis, Anglia); Terbinafine 250
MG (Actavis Group HF, Islanda);
-Tuburi a 15 grame cu cremă 1% m/m, cu următoarele denumiri comerciale: Lamisil
(Novartis, Elveţia); Terbisil (G. Richter, Romnia).
6.3.3.3.ANTIMICOTICE CU UTILIZARE EXCLUSIV TOPICĂ
6.3.3.3.1. DERIVAŢI DE IMIDAZOL ŞI TRIAZOL
ISOCONAZOL, ISOCONAZOLUM
Produse tipizate:
-Tuburi a 25 de grame cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială: Izocon (Vivafarm,
România);
-Tuburi a 20 de grame cu gel 1% m/m, cu denumirea comercială: Travogen (Schering,
Germania);
Tuburi a 35 de grame cu gel 2% m/m, cu denumirea comercială: Micotop (Europharm,
România).
BIFONAZOL, BIFONAZOLUM
Produse tipizate:
-Tuburi a 15 grame cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială: Biazol (Gedeon Richter,
România), Mycoflusemidon (Anfarm, Grecia);
-Tuburi a 20 grame cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială: Mycospor (Bayer,
Germania);
-Flacoane a 100 grame gel 1% m/m, cu denumirea comercială: Mycospor (Bayer, Germania);
-Flacoane a: 60 grame şi 100 grame şampon 1% m/m, cu denumirea comercială: Bifonazol
(Zenteva, Slovacia);
-Flacoane a 20 grame soluţie externă 1% m/m, cu denumirea comercială: Mycospor (Bayer,
Germania).
FENTICONAZOL, FENTICONAZOLUM
Produse tipizate:
-Tuburi a 30 grame cu cremă 2% m/m, cu denumirea comercială: Lomexin (Recordati, Italia).
FLUTRIMAZOL, FLUTRIMAZOLUM
Produse tipizate:
-Tuburi a 30 grame cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială Micetal (Uriach, Spania);
-Flacoane a 100 grame cu gel 1% m/m, cu denumirea comercială Micetal (Uriach, Spania);
-Spray a 30 ml cu soluţie externă 10% m/m, cu denumirea comercială Micetal (Uriach,
Spania).
6.3.3.3.2. ALTE PREPARATE UZ TOPIC
CICLOPIROX, CICLOPIROXUM
Produse tipizate:
-Tuburi a 20 grame cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială Batrafen (Hoechst Marion
Roussel, Germania);
-Flacoane a 20 grame solutie externă 1% m/m, cu denumirea comercială Batrafen (Hoechst
Marion Roussel, Germania), Dermopirox (Farmaplant, România);
117
-Flacoane a 3 grame cu lac de unghii 8% m/m, cu denumirea comercială Batrafen (Hoechst
Marion Roussel, Germania).
TOLNAFTAT, TOLNAFTATUM
Produse tipizate:Tuburi a 40 grame cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială Miconaft
(Europharm, România).
NAFTIFIN
Produse tipizate:
-Tuburi a 15 grame cu cremă 1% m/m, cu denumirea comercială Exoderil (Biochemie,
Austria);
-Flacoane a 10 ml cu soluţie externă 1% m/m, cu denumirile comerciale:Exoderil (Biochemie,
Austria); Naftiderm ( Pharmaplant Biogalenica, România).
6.5. ANTIVIRALE
6.5.1. CARACTERE GENERALE ALE VIRUSURILOR
Viruşii sunt germeni extrem de mici (18-400nm), vizibile numai cu microscopul electronic,
foarte puţini evoluaţi, cu organizare rudimentară, lipsite de enzime proprii, multiplicarea lor fiind
legată de parazitarea obligatorie a celulelor vii.
Viruşii prezintă următoarele particularităţi:
- posedă un singur tip de acid nucleic: ADN, ARN;
- sunt paraziţi intracelulari obligatorii;
- înmulţirea se realizează prin replicare;
- fiecare virus provoacă o anumită boală;
- fiecare virus prezintă o structură anitigenică specifică (omul şi animalele infectate cu un
virus produc anticopri specifici, iar imunitatea dobândită este solidă şi de lungă durată);
- virusurile sunt insensibile la antibioticile uzuale.
Formele de existenţă a viruşilor sunt:
- virus vegetativ, particulă virală aflată în celulă, deficitară în unele aspecte ale replicării,
lipsit de capsidă;
- provirus, genom viral integrat în cromozomul celulei gazdă, multiplicându-se sincron cu
acesta.
După gazda parazitată, se împart în virusuri patogene pentru:
- bacterii: bacteriofagi;
- vegetalele superioare: virusurile plantelor;
- nevertebrate: virusurile insectelor;
- vertebrate, cuprinzând cinci grupe: virusuri al căror tropism este marcat pentru ectoderm
(vaccin, variolă), virusuri neurotrope pure (turbare), virusuri endoteliomezodermice (limfogranu-
lomatoză venerică la om),virusuri septicemice (rujeolă, rubeolă), virusuri proliferative (sarcomul
lui Roux, leucoze și leucemii transmisibile).
Sistemul de clasificare cel mai util şi cel mai des utilizat, clasifică viruşii în funcţie de tipul
de acid nucleic şi metoda de replicare virală din celulele gazdă şi anume:
- ADN viruşi: adenovirusuri - I,II,III, herpesvirusuri (VSH-virus herpes simplu, varicelo-
zoosterian-VV, citomegalic-VCM, Epstein-Barr-VEB), hepadnavirusuri (virusul hepatic B-
VHB), papilomavirusuri (virusul verucii vulgare), poxvirusuri (virusul vaccinia, variolei);
- ARN viruşi: picornavirusuri (enteroviruuri-ECHO, virusul hepatitei A-VHA, rhinoviru-
suri), orthomyxovirusuri (virusuri gripale), paramyxovirusuri (virusuri paragripale, virusul
sincial respirator-VSR, virusul rujeolei, virusul urlian), rhabdovirusuri (virusul rabic),
arbovirusuri ( virusul encefalitei transmise prin artropode, virusul febrei galbene); arenavirusuri
118
(virusul care produc: meningita, febra Lassa), coronavirusuri (virusul gastroenteritei şi catarului
acut al căilor respiratorii, virusul hepatitei murine, virusul bronşitei infecţioase), flavivirusuri
(virusul hepatitei C-VHC), togavirusuri (virusul rubeolic).
- şi Retroviruşi: virusurile HIVşi virusurile oncogene.
6.5.2. MEDICAMENTE ANTIVIRALE
Deşi există multe medicamente utilizate ca antivirale, totuşi medicaţia antivirală are nevoie de
completări semnificative. În bolile virale sunt utilizate, ca modalităţi de terapeutice, profilactice
sau curative, vaccinurile şi serurile. În acest subcapitol sunt prezentate medicamente antivirale
utilizate în special ca adjuvante în terapia antivirală.
MEDICAMENTE ANTIVIRUSURI HERPETICE
În terapia antiherpetică se utilizează:
- analogi nucleozidici activaţi prin kinaze induse viral şi kinaze celulare: aciclovir, valaci-
clovir, penciclovir, famciclovir, brivudina;
- analogi nucleozidici activaţi prin kinaze celulare: trifluridina, idoxuridina, vidarabina;
- analogi nucleozidici fosfonaţi: cidofovir;
- inhibitoare ale fuziunii virale: docosanol;
- analogi nucleozidici aciclici antivirus citomegalic: ganciclovir, valganciclovir;
- compuşi pirofosfat anorganici: foscarnet;
- oligonucleotide antisens: fomivirsen;
- inhibitori ai proteinkinazei virale: maribavir.
MEDICAMENTE ANTIVIRUSURI GRIPALE
În terapia antigripală se utilizează:
- inhibitori ai proteinei M2: amantadina, rimantadina;
- inhibitori ai neuramidazei: oseltamivir, zanamivir.
MEDICAMENTE ANTIVIRUS SINCIŢIAL RESPIRATOR
În această afecţiune se utilizează: ribavirina, palivizumab.
MEDICAMENTE ANTIVIRUSURI HEPATICE B ŞI C
În aceaste afecţiuni se utilizează: interferoni, lamivudina, adefovir, entecavir, gama-globuline.
MEDICAMENTE ANTIRETROVIRUSURI-ANTIHIV
În aceaste afecţiuni se utilizează:
- analogi nucleozidici inhibitori ai reverstranscriptazei: zidovudina, abacavir, didanozina,
stavudina, zalcitabina, tenofovir, emtricitabina;
- compuşi non-nucleozidici inhibitori ai RT: delavirdina, efavirenz, nevirapina;
-inhibitori ai proteazei virale:amprenavir,indinavir,lopinavir, nelfinavir, ritonavir,
saquinavir;
- inhibitori ai fuziunii virus-celula ţintă: enfuvirtina.
MEDICAMENTE ANTIVRALE CU UTILIZĂRI DIVERSE
Din acest grup fac parte: imiquimod, pleconaril.
119
CAPITOLUL VII
MEDICAŢIA ANTINEOPLAZICĂ
Cancerul este o boală care prezintă următoarele particularităţi: clonalitatea, autonomia,

anaplazia şi metastazia.
7.1. EXEMPLE DE MEDICAMENTE ANTINEOPLAZICE
7.1.1. AGENŢI ALCHILANŢI
7.1.1.1. ANALOGI DE AZOT MUŞTAR
CICLOFOSFAMIDA
Produse tipizate:
-Drajeuri de 50 mg, cu denumirea comercială Endoxan (Baxter Oncology GmbH, Germania);
-Flacoane cu 1 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă sau i.v, cu denumirea comercială
Endoxan (Baxter Oncology GmbH, Germania).
CLORAMBUCIL, CHLORAMBUCILUM
Produse tipizate: Comprimate filmate de 2 mg, cu denumirea comercială Leukeran
(Wellcome Foundation Ltd, Anglia).
MELPHALAN, MELPHALANUM
Produse tipizate: Comprimate filmate de 2 mg, cu denumirea comercială Alkeran (Wellcome
Foundation Ltd, Anglia).
-IFOSFAMIDA
7.1.1.2. ALCHILSULFONAŢI
BUSULFAN, BUSULFANUM
Produse tipizate: Comprimate filmate de 2 mg, cu denumirea comercială Myleran (Wellcome
7.1.1.3. DERIVAŢI DE NITROSUREE: CARMUSTIN, LOMUSTIN, SEMUSTIN,
FOTEMUSTIN.
7.1.1.4. AZIRIDINE:TIOTEPA, TRIETILENMELAMINA.
7.1.1.5. ALTE STRUCTURI: STREPTOZOCIN.
7.1.2. ANTIMETABOLIŢI
7.1.2.1. ANALOGI AI BAZELOR PURINICE
MERCAPTOPURINA
Produse tipizate: Comprimate de 50 mg, cu denumirea comercială Puri-Nethol (Wellcome
THIOGUANINA
Produse tipizate:Comprimate de 40 mg, cu denumirea comercială Lannvis (Wellcome
CLADRIBIN
Produse tipizate: Flacoane de 5 ml, cu soluţie injectabilă 2 mg/ml, cu denumirea comercială
Litak (Lipomed GmbH, Germania).
FLUDARABIN
Produse tipizate:
-Flacoane de 5 ml, cu 50 mg liofilizat pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă, cu denumirea
comercială FLUDARA (Bayer Schering AG, Germania);
-Flacoane de 5 ml, cu 25 mg/ml, pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă, cu
denumirea comercială FLUDARA ACTAVIS (Actavis SRL, România);
120
-Comprimate filmate de 10 mg, cu denumirea comercială FLUDARA (Bayer Schering AG,
Germania).
CLOFARABIN
Produse tipizate: Concentrat de 1 mg, pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă, cu denumirea
comercială EVOLTRA (Genzyme Europe BV, Olanda);
NELARABINUM
Produse tipizate: Flacon a 50 ml, cu concentrat de 5 mg/ml, pentru soluţie perfuzabilă, cu
denumirea comercială ATRIANCE (GLAXO Group Ltd, Anglia).
7.1.2.2. ANALOGI AI BAZELOR PIRIMIDINICE
CYTARABINA
Produse tipizate:
-Flacon a 2 ml şi 5 ml, soluţie injectabilă 20 mg/ml, cu denumirea comercială Alexan (Ebewe
Pharma GmbH, Austria);
-Flacon a 10 ml şi 20 ml, soluţie injectabilă 50 mg/ml, cu denumirea comercială Alexan
(Ebewe Pharma GmbH, Austria);
-Flacon a 5 ml, soluţie injectabilă 50 mg/ml, cu denumirea comercială Depocyte (Pacira Ltd,
Anglia);
-Flacon, cu pulbere pentru soluţie injectabilă 100 mg + fiolă de 5 ml solvent, cu denumirea
comercială Cytosar (Pfizer Europe MA EEIG, Belgia).
AZACITIDINA
Produse tipizate: Flacon cu 100 mg, pentru suspensie injectabilă 25 mg/ml, cu denumirea
comercială Vidaza (Celgene Europe Ltd, Anglia).
CAPECITABINA
GEMCITABINA
5-FLUOROURACIL
7.1.2.3. ANALOGI AI ACIDULUI FOLIC
METOTREXAT
7.1.3. AGENTI ANTIMITOTICI
7.1.3.1. TOXICE ALE FUSULUI DE DIVIZIUNE
7.1.3.1.1. ALCALOIZI DIN VINCA
VINCRISTINUM
Produse tipizate: Flacon a 10 ml cu soluţie injectabilă/perfuzabilă de 1 mg, cu denumirea
comercială Sindovin (Actavis SRL, România).
VINBLASTINUM
7.1.3.1.2. DERIVATI TAXAMICI
PACLITAXEL
7.1.3.2. INHIBITORI AI AND-TOPOIZOMERAZEI
7.1.3.2.1. DERIVAŢI DE PODOFILINĂ
ETOPOSIDUM
Produse tipizate:
-Flacon a 5 ml, cu concentrat, pentru soluţie perfuzabilă de 20 mg/ml, cu denumirile
comerciale: Etoposid Ebewe (Ebewe Pharma GmbH, Austria); Etoposide Teva (Teva
Pharmaceuticals SRL, România);
-Flacon a 10 ml, cu concentrat, pentru soluţie perfuzabilă de 20 mg/ml, cu denumirea
comercială Etoposide Teva (Teva Pharmaceuticals SRL, România);
121
comercială Sintopozid (Actavis SRL, România);
-Capsule de 50 şi 100 mg, cu denumirea comercială Vepesid (Bristol-Meyers Squibb Kft,
Ungaria).
TENOPOSIDUM
7.1.3.2.2.CAMPTOTECINE
TOPOTECAN
IRINOTECAN
7.1.4. ANTIBIOTICE
DOXORUBICINUM
Produse tipizate:
-Flacon a 10 ml şi a 25 ml, cu concentrat, pentru soluţie perfuzabilă de 2 mg/ml, cu
denumirea comercială Caelyx (Jansen, Belgia);
-Flacon a 5 ml şi a 25 ml, cu concentrat, pentru soluţie perfuzabilă de 2 mg/ml, cu
denumirea comercială Doxorubicin Ebewe (Ebewe Pharma GmbH, Austria).
IDARUBICINUM
Produse tipizate:
-Soluţie injectabilă de 1 mg/ml, cu denumirea comercială Idarubicina (Teva, România);
-Liofilizat pentru soluţie injectabilă 5 mg, cu denumirea comercială Zavedos (Pfizer Europe
MA EEIG, Anglia);
-Capsule a 5 şi 10 mg, cu denumirea comercială Zavedos (Pfizer Europe MA EEIG, Anglia).
7.1.5. ALŢI AGENŢI ANTINEOPLZICI
ALEMTUZUMAB
Produse tipizate:
comercială Mabcampath (Gemzyme Europe BV, Olanda);
comercială Mabcampath (Gemzyme Europe BV, Olanda).
OFATUMUMAB
Produse tipizate:
comercială Arzerra (Glaxo, Marea Britanie).
7.1.6. INHIBITORI DE PROTEIN KINAZĂ
IMATINIBUM
Produse tipizate: Capsule de 100 mg, cu denumirea comercială Glivec (Novartis Europharm
Ltd, Anglia).
DASATINIBUM
Produse tipizate: Comprimate filmate de: 20 mg, 50g, 70mg, 100mg, cu denumirea
comercială Sprycel (Bristol Meyers Squibb EEIG, Anglia);
NILOTINIBUM
Produse tipizate: Capsule de 200 mg, cu denumirea comercială Tisigna (Novartis Europharm
Ltd, Anglia).
HYDROXYCARBAMIDUM
ARSENICUM TRIOXIDUM
Produse tipizate: Fiole, cu concentrat, pentru soluţie perfuzabilă de 1 mg/ml, cu denumirea
comercială Trisenox (Cephalon Europe Ltd, Anglia).
122
CAPITOLUL VIII
MEDICAŢIA ÎN BOLI METABOLICE
8.1. MEDICAŢIA OSTEOPOROZEI

8.1.1. ASPECTE TEORETICE
Osteoporoza este o afecţiune a scheletului, caracterizată prin deteriorarea microarhitecturii
ţesutului osos, situaţie în care persoana suferindă de această boală este predispusă la fracturi.
Ţesutul osos este un ţesut viu, în care au loc permanent schimbări, care constă în: formarea
osului, cât şi pierdere de os. Acest proces se numeşte remodelare osoasă şi constă într-o
succesiune a două procese, care au loc continuu şi anume: osteoliza sau resorbţia osoasă, care
este produsă de osteoclaste şi osteogeneza sau procesele de refacere ale oaselor, produsă de
osteoblaste. Capitalul maxim osos este atins la vârsta de 20 ani, urmat de o perioadă diferită, de
la caz la caz, de stabilitate osoasă, dar după vârsta de 35 de ani, procesele se inversează. Se
aproximează că boala apare mai frecvent la femei decât la bărbaţi, iar după vârsta de 50 de ani,
25% dintre femei şi 12,5% din bărbaţi, suferă de această boală. Până la apariţia fracturilor,
osteoporoza este asimptomatică şi este numită osteoporoza silenţioasă, dar când acest proces este
accelerat, pot apărea fracturile osteoporotice, care apar mai frecvent la nivelul: coloanei
vertebrale, radiusului şi la extremitatea superioară a femurului.
Clasificarea medicamentelor antiosteoporotice
Medicamentele antiosteoporotice se împart în: antiresorbtive şi osteoblastice.
Medicamente antiresorbtive
Din acest grup fac parte:
- bifosfonaţii;
- estroprogestative;
- modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici;
- şi calcitonia.
Medicamente stimulatoare osteoblastice
Din acest grup fac parte:
- sărurile de fluor;
- parathormonul;
- ranelatul desronţiu;
- şi statinele.
8.1.2. MEDICAMENTE ANTIRESORBTIVE DIN CLASA BIFOSFONAŢI
Bifosfonaţii utilizaţi în practica medicală şi farmaceutică se împart în două generaţii:
- bifosfonaţi de genaratia I: etildronatul;
- şi bifosfonaţi de genaraţia II: pamidronat, alendronat, risedronat şi ibandronat.
Bifosfonaţii au, după administrare orală redusă, între 1 şi 3%, chiar şi când sunt luate înainte
de mese. În prezenţa unor alimente, cum ar fi: cafea, suc, apă minerală, biodisponibilitatea este
practice suprimată. Timpul de înjumătăţire plasmatic este de 4-6 ore, deoarece 60% din doza ad-
ministrată se fixează în os, unde timpul de înjumătăţire este de câteva luni, până la câţiva ani, iar
restul cantităţii este eliminat renal.Bifosfonaţii inhibă osteoliza.
Bifosfonaţii sunt contraindicaţi în: sarcină, alăptare, copii; afecţiuni esofagiene; hipocalcemie;
insuficienţă renală severă şi incapacitate de a menţine poziţia ortostatică, deoarece după
123
administrarea bifosfonaţilor este obligatoriu ca pacientul să stea în poziţie verticală cel puţin 30
minute.
Datorită faptului că sunt inhibanţi puternici ai resorbţiei osoase, bifosfonaţii sunt o terapie de
primă alegere, în următoarele situaţii clinice:
- prevenirea şi tratamentul osteoporozei postmenopauză;
- tratamentul osteoporozei la bărbaţi peste 50 de ani;
- prevenirea şi tratamentul osteoporozei posttratament glucocortizonic;
- tratamentul osteoporozei de involuţie la vârstnici, peste 70 de ani.
ACID CLODRONIC
Produse tipizate:
- capsule de 400 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Sindronat (Actavis SRL,
România), Clodrobon (Schering, Finlanda), Bonefos (Bayer Schering Pharma OY, Finlanda);
- comprimate filmate de 800 mg, cu următoarea denumire comercială: Bonefos (Bayer
Schering Pharma OY, Finlanda).
- fiole cu concentrat pentru soluţie perfuzabilă de 300 mg, cu următoarele denumiri
comerciale: Sindronat (Actavis SRL, România), Bonefos (Bayer Schering Pharma OY,
Finlanda).
ACID PAMIDRONIC
Produse tipizate:
- fiole de 1 ml, 2 ml, 4 ml, 6 ml , cu concentrat, pentru soluţie perfuzabilă de 15 mg/ml, cu
următoarea denumire comercială: Pamidronat Torrex (Torrex Chiesi Pharma GmbH, Germania);
- flacon + fiole de 5 ml, cu liofilizat + solvent pentru soluţie perfuzabilă de 15 mg/ml, cu
următoarea denumire comercială: Aredia (Novaris Pharma GmbH, Germania);
- flacon + fiole de 5 ml, cu liofilizat + solvent pentru soluţie perfuzabilă de 30 mg/ml şi 60
mg/ml i.v., cu următoarea denumire comercială: Pamired (Dr. Reddy s La., România).
ACID ALENDRONIC
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 10 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Acid Alendronic
Accord (Accord Healthcare Ltg, Anglia), Alendronat Sandoz (Sandoz SRL, România), Fosamax
(Merck Sharp & Dohme SRL, Rom&nia), Juverital (Ozone Laboritories BV, Olanda), Teva Nat
(Teva Pharmaceuticals SRL, România);
- comprimate de 70 mg, cu următoarea denumire comercială: Acid Ranos (Terapia SA,
România);
- comprimate filmate de 70 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Acid Alendronic
Accord (Accord Healthcare Ltg, Anglia), Acid Alendronic Bluefish (Bluefish Farmaceutical AB,
Suedia), Acid Alendronic Accord (Accord Healthcare Ltg, Anglia), Adronik (Lab. Prof. Dr.
Morait, România), Sedron (Gedeon Richter SA, România), Fosamax (Merck Sharp & Dohme
SRL, Rom&nia), Juverital (Ozone Laboritories BV, Olanda), Teva Nat (Teva Pharmaceuticals
SRL, România).
ACID IBANDRONIC
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 50 mg, cu următoarea denumire comercială: Bondronat (Roche
Registration Ltd, Anglia);
- comprimate filmate de 50 mg, cu următoarea denumire comercială: Bonviva (Roche
Registration Ltd, Anglia).
124
- flacoane de 6 ml, a 2 mg / 2 ml , concentrat pentru soluţie perfuzabilă, cu următoarea
denumire comercială: Bondronat (Roche Registration Ltd, Anglia);
- seringi preumplute cu 3 mg / 3 ml, soluţie injectabilă, cu următoarea denumire comercială:
Bonviva (Roche Registration Ltd, Anglia).
ACID RISEDRONIC
Produse tipizate:
- comprimate filmate de 5 mg, cu următoarea denumire comercială: Actonel (Aventis Pharma
Ab, Suedia);
- comprimate filmate de 30 mg, cu următoarea denumire comercială: Actonel (Aventis
Pharma Ab, Suedia);
- comprimate filmate de 35 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Lorine (Zaklad
Farmaceutyczny Adamed Pharam SA, Polonia), Nirifaz (Zaklad Farmaceutyczny Adamed
Pharam SA, Polonia), Nurrid (Pharmathen SA, Grecia), Os-teoron (Actavis Group PTC ehs,
Islanda), Risedronat Sodic Adamed (Zaklad Farmaceutyczny Adamed Pharam SA, Polonia),
Risedronat Teva (Teva Pharma-ceuticals SRL, România), Stadronate (Pharmathen SA, Grecia)
etc.;
- comprimate filmate de 35 mg (săptămânal), cu următoarele denumiri comerciale: Actonel
(Aventis Pharma Ab, Suedia), Risendros (Zentiva SA, Cehia).
ACID ZOLEDRONIC
Produse tipizate:
- flacoane de 100 ml, cu soluţie perfuzabilă, care conţin 2 mg substanţă, cu următoarea
denumire comercială: Aclasta (Novartis Europharm Ltd, Anglia);
- flacoane + fiole, care conţin pulbere (4 mg), respectiv solvent de 5 ml, pentru soluţie
injectabilă, cu următoarea denumire comercială: Zometa (Novartis Europharm Ltd, Anglia);
- fiole de 5 ml, cu concentrat pentru soluţie perfuzabilă 4 mg / 5ml, cu următoarea denumire
comercială: Zometa (Novartis Europharm Ltd, Anglia).
8.1.3. ESTROPROGESTATIVE
8.1.3.1. ESTROGENI
SUBSTANŢE NATURALE
Aceste substanţe sunt produse de ovar, corticosuprarenală, placentă şi testicul, care la rândul
lor se împart în:
- estronă sau foliculină, substanţă standard pentru estrogeni;
- estriol, care are acţiune farmacologică mai slabă decât estrona;
- şi dihidrofoliculina, cu activitatea estrogenică cea mai ridicată.
SUBSTANŢE DE SEMISINTEZĂ: etinilestradiolul şi mestarnolul.
SUBSTANŢE DE SINTEZĂ
Dintre substanţele de semisinteză amintim: dietilstilbestrol, dienestrol, metalenestril, hexestrol
şi clorotrianisen.
8.2. MEDICAŢIA OBEZITĂŢII
8.2.1. ASPECTE TEORETICE
Obezitatea este o afecțiune medicală, în care grăsimea s-a acumulat în exces, astfel încât
poate dăuna sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și la diferite probleme de sănătate.
Obezitatea este definită prin IMC şi evaluată din perspectiva distribuției de grăsime via raportul
talie-șold. IMC este legat îndeaproape atât de procentul de grăsime corporală, cât și de totalul
grăsimii corporale. Este provocată de o combinație dintre următorii factori: consum excesiv de
calorii, lipsa activității fizice și o predispoziție genetică. În anumite situații, cauza principală este
125
genetică, dar mai pot intervenii şi alţi factori, ca: afecțiunile endocrine, medicamentația sau
afecțiunile psihice. Leptina are importanţa deosebită în obezitate. Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) afirmă că supraponderalitatea și obezitatea ar putea înlocui curând unele
preocupări tradiționale de sănătate publică (subnutriția și bolile infecțioase), devenind cea mai
semnificativă cauză de afectare a stării de sănătate. Medicamentele anorexigene reduc pofta de
mâncare prin meacanism central, fiind utilizate în obezitate, alături de o dietă hipocalorică. În
funcţie de structura chimică şi mecanismul de acţiune se impart în două grupe şi anume: grupul
amfepramonei (amfepramona, sibutramina etc) şi grupul fenfluraminei: fenfluramina şi
dexfenfluramină.
8.2.2. MEDICAMENTE ANOREXIGENE PRIN MECANISM CENTRAL
Medicamentele din aceast grup reduc pofta de mâncare prin meacanism central, fiind
utilizate în obezitate, alături de o dietă hipocalorică.
În funcţie de structura chimică şi mecanismul de acţiune se impart în două grupe şi anume:
- grupul amfepramonei: amfepramona, sibutramina etc;
- şi grupul fenfluraminei: fenfluramina şi dexfenfluramine.
Au efect anorexigen, psihostimulant şi simpatomimetic de tip amfetaminic, acţiune absentă la
dexfenfluramină şi sedativ. Grupul amfepramonei, stimulează eliberarea centrală a dopaminei,
care acţioneaza pe receptorii D2, de la nivel hipotalamic, depriminând astfel centrul foamei şi
diminuând senzaţia de foame. Grupul fenfluraminei, stimulează eliberarea centrală a serotoninei,
care acţioneaza pe receptorii 5-HT2C, de la nivel hipotalamic, stimulând astfel centrul satietăţii şi
crescând senzaţia de saţietate.
Pot apărea următoarele reacţii adverse:
- toleranţa după 1-2 luni, având ca şi consecinţă a creşterii apetitului şi creştere ponderală;
- risc de farmacodependenţa (mai slab decât la amfetamină), dar absent la dexfenfluramină;
- efecte psihomotorii moderate (amfepramonă) sau slabe (fenfluramină), de tip amfetaminic,
dar absente la dexfenfluramină;
- efecte secundare de tip simpatomimetic (creşterea tensiunii arteriale) slabe la amfepramonă
şi absente la fenfluramină respectiv dexfenfluramină;
- efecte secundare sedative cu evoluţie la sindrom depresiv la anorexigenele din grupul
fenfluraminei.
Anorexigenele centrle sunt indicate în obezitate parapubertară având diferite cauze. Durata
tratamentului este de 3-6 săptămâni, urmate de pauze, iar scăderea în greutate este de 0,5 kg/zi.
Medicamentele din acest grup sunt contraindicate în: sarcină, alăptare, asociere cu IMAO, copii
sub 12 ani, labilitate psihică deoarece există tendinţa de farmacodependenţă.
SUBSTANŢE CARE ACŢIONEAZĂ PE NEUROTRANSMISIA DOPAMINERGICĂ:
AMFEPRAMONA, AMFEPRAMONUM
Produse tipizate:
- capsule moi de 25 mg, cu următoarea denumire comercială: Regenon (Temmler Pharma,
Germania).
- capsule cu eliberare prelungită de 60 mg, cu următoarea denumire comercială: Regenon
(Temmler Pharma, Germania).
SIBUTRAMINA, SIBUTRAMINUM
Produse tipizate: capsule de 10 mg Şi 20mg, cu următoarele denumiri comerciale: Reductil
(Abbott, Germania), Lindaxa (Zentiva, Cehia), Minimacin (Sandoz, România), Sibutramin
(Teva, România), Siluton (Terapia, România).
126
SUBSTANŢE CARE ACŢIONEAZĂ PE NEUROTRANSMISIA SEROTONINERGICĂ:
FENFLURAMINA
DEXFENFLURAMINA
Este enantiomerul dextrogir al fenfluraminei, care prezinţa următoarele avantaje:
- sunt absente efectele psihostimulante de tip amfetaminic;
- nu are efect hipertensiv la doze terapeutice;
- nu dezvoltă farmacodependenţă.
Produse tipizate: Capsule de 15 mg, cu denumirea comercială Redux.
8.2.3. MEDICAMENTE ANOREXIGENE PRIN MECANISM PERIFERIC
ORLISTAT
Produse tipizate
Se prezintă sub următoarele forme:
- capsule de 60 mg, cu următoarea denumire comercială: Alli (Glaxo, Marea Britanie),
Orlistat (Stada, Germania).
- capsule de 120 mg, cu următoarea denumire comercială: Xenical (Hoffman La Roche,
Elveţia).
8.3. MEDICAŢA DISLIPIDEMIILOR
Medicamentele hipolipemiante se împart în mai multe grupe:
- răşini fixatoare de acizi biliari: colestiramina;
- acidul nicotinic şi acipimox;
- fibraţii, care reduc în pricipal concentraţia plasmatică a gluiceridelor: clofibrat, fenofibrat,
bezafibrat, gemfibrozil;
- inhibitori ai HMG-CoA reductazei-statine, care reduc în mod deosebit colesterolul:
simvastatin, atorvastatin, lovastatin, fluvastatin, pravastatin;
- şi probucol, cu efect hipocolesterolemiant.
8.3. MEDICAŢA HIPERURICEMIILOR ŞI GUTEI
Medicamentele din acest grup se clasifică în:
- medicamente cu acţiunne antiinflamatoare: colchicina şi unele AINS (diclofenac,
indometacin, piroxicam, ibuprofen);
- medicamente hipouricemiante: agenţi uricoinhibitori (alopurinol, acid orotic), compuşi
uricozurici (probenicid, sulfinpiranoza) şi uricolitice (uratoxidaza).
127
CAPITOLUL IX
ANTIHISTAMINICE H1
9.1. ASPECTE TEORETICE

Alergiile apar ca rezultat al unei hipersensibilităţi produse de anumite diferiţi alergeni şi pot
avea un caracter temporar sau permanent. Producerea reacţiilor alergice presupune un mecanism
imunologic, alergenii sunt de două feluri: antigeni compleţi (macromolecule proteice,
polizaharide etc.) şi antigeni incompleţi (haptene), care pot forma antigeni compleţi, numai după
legarea de proteine, cum ar fi: peniciline (ampicilina), cefalosporine etc.Medicamentele
antagoniste ale receprorilor H1 histaminergici, generaţia II, sunt medicamente cu utilitate
terapeutică deosebită, care nu au efecte anticolinergice şi sedative şi au o durată de acţiune peste
12 ore.Reacţiile alergice se împart, în funcţie de mecanismul imunologic implicat, în patru
categorii: de tip I (tip anafilactic), de tip II, de tip III şi de tip IV
Ca modalitate de tratament al manifestărilor de tip alergic se indică: eliminarea alergenului,
măsuri de igienă a locuinţelor respective, tratament antialergic specific prin imunoterapie cu
alergen şi tratament antialergic nespecific, adresat simptomatologiei, care caracterizează
manifestările alergice. Antagoniştii receptorilor H1, generaţia a II-a sunt substanţe care conţin
baze azotate şi care au o catena laterală alifatică cu structură asemănătoare histaminei.
La gruparea etilaminică sunt cuplate, prin intermediul unui atom notat cu X, diferite grupări,
ca de exemplu: piridină, piperidină, fenotiazină etc.
(AR1, AR1,)=X-CH2-CH2-N=( R1,R1)
Atomul X poate fi: azot, oxigen, carbon etc. După natura atomului X, substanţele
medicamentoase antihistaminice H1, se pot împărţi în şase clase majore şi anume: etilendiamine,
etanolamine, propilamine, fenotiazine, piperidine, piperazine şi alte structuri: bamipin, astemizol,
loratadină etc.Antagoniştii H1, generaţia a II-a, sunt substanţe lipofile, care se absorb bine din
tractul digestiv, efectul durează 24 ore, ceea ce impune administrarea în pri-ză unică zilnică
seara.
9.2. ANTIHISTAMINICE H1 GENERAŢIA I
Mediamentele din generaţia I, au pe lângă efectul antialergic şi efecte: anticolinergic, sedativ
şi anestezic local. Din generaţia I menţionăm următoarele substanţe: clorfenoxamina, clorfenira-
mina, cloropiramina, clemastina, prometazina.
9.3. ANTIHISTAMINICE H1 GENERAŢIA II
9.3.1. DERIVAŢI DE PIPERAZINE
CETIRIZINA
Se găseşte sub următoarele produse tipizate:
- comprimate filmate de 10 mg: Alerid (Cipla (UK) Limited, Anglia), Analergin (Ivax
Pharmaceuticals SRO, Cehia), Celerg (AC Helcor Pharma SRL, România), Cetirizine
Aurobindo (Aurobindo Pharma Ltd, Malta), Cetirixzina Laropharm (Laropharm SRL,
România), Litien (Krka DD, Slovenia) şi flacoane de 20 ml, cu soluţie orală 10 mg / ml: Zyrtec
(UCB GmbH, Germania).
LEVOCETIRIZINA
- comprimate filmate de 5 mg, cu următoarele denumiri comerciale: Cezera (Krak DD Novo
mesto, Slovenia), Levocetirizina Actavis (Actavis Group PTD ehf, Islanda), Levocetirizina
128
Stada/Sandoz (Sandoz SRL, România), Xyzal (UCB GmbH, Germania), Zenaro (Zentiva,
Cehia);
- flacoane de 20 ml, cu sol. orală 5 mg/ml: Xyzal (UCB GmbH, Germania).
9.3.2. ALTE STRUCTURI
LORATADINA
- comprimate de 10 mg: Claritine (Shering Ploug Europe, Belgia), Clarozone (Ozone
Laboratories Ltd, Anglia), Flonidan (Lek Pharmaceuticals DD, Slovenia), Lorastamin (AC
Helcor SRL, România), Loratadina LPH (LaborMed Pharma SA, România), Loratan (Dar Al
Dawa SRL, România), Roletra (Terapia SA, România), Loratimed (Std. Chemical Limited,
Anglia), Pressing (Stada Hemofarm SRL, România);
- comprimate eff. de 10: Pressing (Stada Hemofarm SRL, România);
- flacoane de 60 ml, cu sirop 1 mg/ml, administrată sub formă de picături 0 mg, cu următoarea
denumire comercială: Zyrtec (UCB GmbH, Germania);
-flac. de 60 ml, cu sirop 1 mg/ml: Claritine (Shering Ploug Europe, Belgia);
- flacoane de 120 ml, cu sirop 1 mg/ml: Claritine (Shering Ploug Europe, Belgia),
Symphoral (Gedeon Richter SA, România);
- flacoane de 100 ml, cu suspensie orală 5 mg/ml: Loratadina Biofarm (Biofarm SA,
România);
- flacoane de 120 ml, cu sirop 5 mg/ml: Flonidan (Lek Pharmaceuticals DD, Slovenia).
DESLORATADINA
- compr. filmate de 5 mg: Aerius (Shering Ploug Europe, Belgia), Azomyr (Shering Ploug
Europe, Belgia), Neoclarityn (Shering Ploug Europe, Belgia);
- comprimate orodispersabile de 2,5 mg: Azomyr (Shering Ploug Europe, Belgia),
Neoclarityn (Shering Ploug Europe, Belgia);
- comprimate orodispersabile de 5 mg: Azomyr (Shering Ploug Europe, Belgia), Neoclarityn
(Shering Ploug Europe, Belgia);
- flacoane de 30, 50, 60 şi 100 ml, cu soluţie orală 0,5 mg/ml: Azomyr (Shering Ploug
Europe, Belgia), Neoclarityn (Shering Ploug Europe, Belgia);
- flacoane de 120 ml, cu soluţie orală 0,5 mg/ml, cu următoarea denumire comercială: Aerius
- flacoane de 30, 50, 60 şi 100 ml, cu sirop 0,5 mg/ml: Azomyr (Shering Ploug Europe,
Belgia), Neoclarityn (Shering Ploug Europe, Belgia);
- flacoane de 120 ml, cu sirop 0,5 mg/ml, cu următoarea denumire comercială: Aerius
- liofilizate oral de 5 mg, în cutii de 5, 10, 15, 20, 30, 50 şi 100 de doze, flacoane de 30, 50,
60 şi 100 de doze: Azomyr (Shering Ploug Europe, Belgia), Neoclarityn (Shering Ploug Europe,
Belgia).
ASTEMIZOL
AZELASTINA
EBASTINA
LEVOCABASTINA
ACRIVASTATINA
FEXOFENADINA
129
- compr. filmate de 30 mg: Telfast (Aventis Pharma GmbH, Germania);
- compr. filmate de 120 mg: Telfast (Aventis Pharma GmbH, Germania), Altiva (Ranbaxy
Ltd, Anglia), Ewofex (Ewopharma International GmbH, Germania);
- comprimate filmate de 180 mg: Telfast (Aventis Pharma GmbH, Germania), Altiva
(Ranbaxy Ltd, Anglia), Ewofex (Ewopharma International GmbH, Germania).
130
CAPITOLUL X
FARMACOCINETICA
10.1.BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR
10.1.1. DEFINIŢIE
Organizaţii de prestigiu pe plan mondial definesc biodisponibilitatea în următoarele moduri:
- Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S) defineşte biodisponibilitatea ca fiind cantitatea de
substanţă activă care este absorbită de la locul de acţiune şi ajunge în circulaţia sistemică.
- Organizaţia Food & Drug Administration (F.D.A) defineşte biodisponibilitatea ca fiind
cantitatea de substanţă medicamentoasă eliberată din forma farmaceutică care este absorbită,
ajunge la locul de acţiune şi exercită efectul farmacodinamic.
- Organizaţia American Pharmaceutical Association (A.P.A) defineşte biodisponibilitatea ca
fiind cantitatea de substanţă activă absorbită şi nemodificată cu ocazia primului pasaj (intestinal,
hepatic sau pulmonar), [9].
În concluzie, biodisponibilitatea poate fi definită ca fiind parametrul care indică cantitatea de
substanţă activă, cedată din formă, absorbită, distribuită şi care ajunge la locul de acţiune,
manifestând efect terapeutic, precum şi viteza cu care se derulează acest proces.
10.1.2.Modalităţi de determinare şi exprimare a biodisponibilităţii
Determinarea biodisponibilităţii are la bază următoarele criterii,
şi anume: criteriul farmacocinetic şi criteriul farmacoterapic.
Prin criteriul farmacocinetic se determină concentraţia substanţei medicamentoase în diferite
lichide biologice din organism, ca de exemplu: sânge, urina, salivă, LCR etc., determinările
făcându-se la diferite intervale de timp. Rezultatele sunt înscrise pe un grafic cartezian în
următorul mod:
- timpul pe abscisă;
- iar concentraţia sanguină a substanţei medicamentoase pe ordonată.
Prin reprezentare grafică, se poate obţine o curbă asemănătoare curbei Gauss, dar uşor
prelungită spre dreapta, aşa cum este prezentată în figura 1.
Figura 22. Curba variaţiei concentraţiei plasmatice în funcţie de timp după administrare
extravasculară.
În mod similar, criteriul farmacoterapic evaluează modul în care variază efectul substanţei
medicamentoase (pe ordonată) în funcţie de timp, care este reprezentat pe abscisă. Reprezentarea
grafică este similară celei anterioare, iar prin determinarea logaritmului concentraţiei în funcţie
de timp se poate obţine timpul de înjumătăţire.
Din reprezentări grafice, se pot determina următorii parametrii:
131
- A.S.C. (aria de sub curbă)
- latenţa;
- efectul maxim;
- timpul efectului maxim;
- durata efectului;
- concentraţia minimă eficace;
- concentraţia maximă eficace;
- concentraţia medie eficace (C.ss).
Determinând ASC-ul, se află cantitatea totală de substanţă medicamentoasă din organism.
Această determinare (concentraţia plasmatică sau efectul în funcţie de timp) se poate realiza prin
regula trapezelor, care presupune sumarea suprafeţelor patrulaterelor rezultate pe ASC prin
măsurători efectuate între două intervale de timp. Calcularea ASC se face cu ajutorul următoarei
relaţii:
 C  C1   t1  t 0  C  C n1 t n1  t n 
ASC    0  ...  n 
 2 2 
Biodisponibilitatea, în funcţie de metoda prin care este determinată, este de trei tipuri şi
anume:
- biodisponibilitate absolută;
- biodisponibilitate relativă;
- biodisponibilitate optimă.
10.1.3. BIODISPONIBILITATEA ABSOLUTĂ
Este reprezentată de cantitatea de substanţă medicamentoasă care este absorbită şi distribuită
de la locul administrării în teritoriul afectat.
Calea de referinţă absolută este calea intraarterială, cale în care este eliminat atât primul pasaj
intestinal, hepatic şi pulmonar. Această cale este dificil de abordat datorită unor neajunsuri. De
aceea, în mod frecvent se utilizează, ca şi cale de referinţă absolută, calea intravenoasă.
Biodisponibilitatea se determină pe un anumit număr de indivizi, care corespund din punct de
vedere fiziologic pentru asemenea testări şi care se angajează să respecte condiţiile impuse de
studiu, în urma semnării unui consimţământ informat.
Pentru determinarea biodisponibilităţii absolute se utilizează relaţia:
BD abs.=[cantitatea absorbită din preparatul testat/cantitatea absorbită din preparatul
administrat intravenos] x 100;
10.1.4.BIODISPONIBILITATEA RELATIVĂ
Pentru determinarea biodisponibilităţii relative, se utilizează următoarele relaţii:
cantitatea de substanta absorbita din preparatul testat
BD rel   100
canttatea absorbita din preparatul standard
ASCT
BD rel   100 , în care:
ASC R
ASCT = aria de sub curbă a preparatului testat,
ASCR = aria de sub curbă a preparatului de referinţă.
Biodisponibilitatea relativă se determină în următoarele situaţii:
- când substanţa medicamentoasă nu poate fi administrată intravascular;
- când se evaluează biodisponibilitatea unei substanţei medicamentoase administrate pe două
căi diferite;
132
- când se studiază biodisponibilitatea unui produs generic comparativ cu produsul inovator
(leader - primul produs introdus în terapie).
10.1.5. BIODISPONIBILITATEA OPTIMĂ
Prin determinarea biodisponibilităţii optime se evaluează două forme farmaceutice, dintre
care una este forma de referinţă cu biodisponibilitate maximă. Scopul determinării este găsirea
formei cu biodisponibilitate optimă pentru o anumită cale de administrare.
10.1.6. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ BIODISPONIBILITATEA
Biodisponibilitatea substanţelor medicamentoase este dependentă de diferiţi factori, şi anume:
- factori dependenţi de medicament;
- factori dependenţi de organism;
- factori dependenţi de alte condiţii.
10.1.6.1. FACTORI DEPENDENŢI DE MEDICAMENT
Factorii dependenţi de medicament, care influenţează biodisponibilitatea medicamentelor, pot
fi împărţiţi în următoarele grupe:
- factori dependenţi de substanţa medicamentoasă;
- factori dependenţi de forma farmaceutică.
10.1.6.2. FACTORI DEPENDENŢI DE ORGANISM
10.1.6.2.1.TIPUL DE MEMBRANĂ BIOLOGICĂ
Din punct de vedere al permeabilităţii avem următoarele tipuri de membrane biologice:
- membrane lipidice uşor permeabile pentru medicamente lipofile şi neionizabile: pielea,
mucoasa bucală, mucoasa gastric, bariera sânge/lichid cefalorahidian, bariera sânge / S.N.C.,
epiteliul tubular renal;
- membrane lipidice cu pori uşor permeabili pentru medicamente lipofile şi neionizate şi
cu permeabilitate mică pentru medicamentele hidrofile şi cu moleculă având greutate
moleculară relativă mare: mucoasa intestinului subţire, mucoasa colonului şi a rectului,
mucoasa nazală, mucoasa ocular, mucoasa vezicii urinare, bariera sânge/lapte;
- membrane lipidice cu pori mari permeabili pentru medicamente lipofile şi hidrofile cu
greutate moleculară mare: alveolele pulmonare, capilarele din piele şi muşchi, placentă,
bariera lichid cefalorahidian/sânge, bariera S.N.C./sânge, bariera sânge/ficat, bariera ficat/bilă;
- membrane poroase uşor permeabile pentru substanţe medicamentoase cu masă
moleculară relativă foarte mare, chiar până la 50.000 u.a.m. (unităţi atomice de masă):
glomerulii renali.
10.1.6.2.2. pH-UL LICHIDELOR APOASE AFLATE ÎN CONTACT CU MEMBRANELE
ABSORBANTE
Cantitatea de substanţă absorbită prin difuziune simplă este dependentă de corelaţia între pKa
şi pH.
pH-ul lichidelor biologice din diferite segmente ale tractului digestiv:
- pH-ul din cavitatea bucală = 6,7 – 7,2;
- pH-ul conţinutului gastric = 1,0 – 3,0;
- pH-ul conţinutului duodenal = 4,8 – 8,2;
- pH-ul conţinutului jejunal = 7,5 – 8,0;
- pH-ul conţinutului din colon = 7,0 – 7,5;
- pH-ul conţinutului rectal = 5,5 – 7,5.
pH-ul existent în alte regiuni ale organismului căptuşite de mucoase:
- pH-ul conţinutului vaginal = 3,5 – 4,2;
- pH-ul conţinutului uretral = 5,0 – 7,0;
133
- pH-ul secreţiilor conjunctivale = 7,3 – 8,0;
- pH-ul secreţiilor nazale = 6,0 – 7,5.
10.1.6.2.3. EFECTUL PRIMULUI PASAJ (INTESTINAL, HEPATIC ŞI PULMONAR)
Acest efect se manifestă prin metabolizarea substanţei medicamentoase înainte de transferul
acesteia în circulaţia sistemică, având ca rezultat scăderea biodisponibilităţii. Este ocolit total
primul pasaj, la cele trei niveluri amintite anterior, numai de către medicamentele administrate
intraarterial sau intracardiac.
La administrarea medicamentelor pe alte căi este prezent în mod diferit primul pasaj, şi
anume:
-primul pasaj pulmonar este întâlnit la medicamentele administrate: i.v., sublingual,
intrarectal inferior, intraosos, intraseroase;
-primul pasaj hepatic şi pulmonar este întâlnit prin administrarea medicamentelor în calea
rectală superioară;
-primul pasaj intestinal, hepatic şi pulmonar este prezent la administrarea medicamentelor pe
cale perorală.
10.1.6.3 FACTORI DEPENDENŢI DE ALTE CONDIŢII
10.1.6.3.1.FACTORI DEPENDENŢI DE ASOCIEREA MEDICAMENT - MEDICAMENT
Interacţiunile medicament-medicament pot apărea la diferite niveluri (loc de absorbţie, la
nivelul etapelor farmacocinetice etc.). Acest tip de interacţiuni pot fi de două feluri:
Interacţiuni directe
Dintre interacţiunile care se încadrează în această grupă, amintim:
-creşterea pH-ului gastric de către antiacide sau de către antiulceroase, anti H2 (cimetidină),
factori favorizanţi pentru dizolvarea preparatelor enterosolubile sau a unor substanţe active;
-administrarea de adsorbanţi cum sunt caolinul, cărbunele, pot adsorbi anumite substanţe
medicamentoase;
-interacţiunea dintre ionii bivalenţi, Ca2+, Mg2+, care formează complecşi neabsorbabili cu
anumite substanţe medicamentoase, ca de exemplu cu tetraciclina etc.;
Interacţiuni indirecte
Acest tip de interacţiuni apar când se asociază medicamente care acţionează asupra unor
funcţii ale aparatului digestiv şi cardiovascular, având repercusiuni asupra: clearance-ului
hepatic, fluxului sanguin hepatic, vitezei de golire a stomacului etc.
În continuare se vor prezenta câteva tipuri de interacţiuni indirecte şi modul în care aceste
interacţiuni influenţează biodisponibilitatea, ca de exemplu:
-este scăzută viteza de absorbţie intestinală de către medicamente care scad viteza de golire a
stomacului, ca de exemplu: antispastice parasimpatolitice, morfinomimetice etc.;
-este mărită absorbţia intestinală de către medicamentele care cresc viteza de golire a
stomacului, ca de exemplu: propulsivele (metoclopramid etc.);
10.1.6.3.2. FACTORI DEPENDENŢI DE INTERACŢIUNI MEDICAMENT-ALIMENTE
Prezenţa alimentelor în tractul digestiv influenţează negativ
biodisponibilitatea medicamentelor administrate peroral prin următoarele mecanisme:
-interacţiuni de ordin chimic, biofarmaceutic sau farmaceutic;
-prin reducerea contactului substanţelor medicamentoase cu suprafaţa mucoaselor.
134
10.2.TRANSFERUL SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE PRIN MEMBRANELE
BIOLOGICE
10.2.1. ASPECTE GENERALE
Organismul uman este format din mai multe compartimente biologice separate de membrane
semipermeabile. Aceste compartimente pot fi de dimensiuni mari, ca de exemplu: aparate, sisteme,
organe etc. sau de dimensiuni mici, cum sunt: celula, nucleul, organitele celulare etc. Traversarea
membranelor biologice de către substanţele medicamentoase depinde următoarele categorii de
factori: membrane biologice, substanţa medicamentoasă şi mediul existent la cele două suprafeţe
ale membranelor biologice.
Factorii dependenţi de membrane biologice sunt:
- conţinut lipidic;
- existenţa unor sisteme de transport specializat;
- polarizarea membranei;
- prezenţa porilor;
- starea fizic-patologică a membranei.
Factorii dependenţi de substanţa medicamentoasă sunt:
- masa moleculară;
- structura chimică;
- constanta de ionizare(pKa);
- doza;
- lipo- sau hidrosolubilitatea substanţei medicamentoase etc.
Factorii care depind de mediul existent la cele două suprafeţe ale membranelor biologice sunt:
- pH-ul;
- legarea de proteine;
- vascularizaţie;
- debit sanguin etc.
Substanţele medicamentoase pot traversa membranele biologice prin două modalităţi, şi anume:
- transfer pasiv;
- transfer specializat.
10.2.2. MODALITĂŢI DE TRANSFER PASIV
La acest nivel se cunosc următoarele modalităţi de transfer pasiv:
- difuziunea simplă;
- şi filtrarea.
DIFUZIUNEA SIMPLĂ
Este o modalitate de transfer care nu presupune consum energetic şi se bazează pe diferenţa de
concentraţie a substanţei la nivelul celor două feţe ale membranei, difuziunea având loc în sensul
gradientului de concentraţie. Acest transfer este dependent de mai mulţi factori, şi anume:
- dimensiunea moleculelor (moleculele mai mici difuzează mai rapid);
- liposolubilitatea substanţei, substanţele difuzează, cu atât mai uşor cu cât coeficientul de partiţie
este în favoarea lipofiliei.
- gradul de ionizare, care este dependent de polaritatea moleculei.
Membranele biologice sunt uşor traversate de moleculele neionizate, dar nu pot fi traversate
prin difuziune simplă, de către moleculele ionizate şi de către substanţele legate de proteinele
plasmatice.
135
FILTRAREA
Este o modalitate de transfer, care nu presupune cost energetic şi este valabilă pentru moleculele
mici (molecule care au diametrul mai mic decât 8A) hidrosolubile, care traversează membranele
biologice la nivelul porilor apoşi.
Moleculele hidrosolubile cu dimensiuni mai mari pot traversa membranele biologice la nivelul
capilarelor, unde diametrul porilor este de 60-80 A.
10.2.3. MODALITĂŢI DE TRANSFER SPECIALIZAT
DIFUZIUNEA ACTIVĂ (TRANSPORTUL ACTIV)
Este transfer realizat împotriva gradientului de concentraţie care presupune cost energetic şi
existenţa unui transportor specific. Acest transportor leagă medicamentul la una din feţele
membranelor biologice, formând complexul substanţă medicamentoasă–receptor, formă sub care
traversează membrana şi eliberează substanţa pe partea opusă a membranei.
În continuare se vor prezenta câteva modalităţi de transfer activ, şi anume:
- pompa calcică, reprezentată de ATP-aza calcică, care realizează extruzia calciului din spaţiul
intracelular în spaţiul extracelular;
- pompa natrică-potasică (3/2), care transportă ionii de Na+ în afara celulei prin schimb cu ionii
de potasiu, energia necesară procesului fiind produsă de molecula de ATP;
- iodul este distribuit neuniform cu predilecţie în tiroidă;
- aminoacizii şi unele monozaharide (glucoza) traversează bariera hematocefalică prin transport
activ;
- transferul unor acizi slabi sau baze slabe din spaţiul intravascular prin secretie tubulara în urina
primară;
- eliminarea pe cale biliară a unor substanţe medicamentoase sau metaboliţi.
DIFUZIUNEA FACILITATĂ
Este o modalitate de transfer care se realizează în sensul gradientului de concentraţie, nu
presupune cost energetic, dar care necesită existenţa unui transportor specializat.
PINOCITOZA
Este o modalitate de transfer care constă în înglobarea unor substanţe lichide sub formă de
picături învelite de membrane rezultând vezicule, formă sub care substanţele sunt transferate
intracelular sau transmembranar, apoi are loc spargerea membranelor, iar conţinutul veziculelor este
eliberat în citoplasmă. În acest mod sunt transferate prin membrane în diferite compartimente
hidrice vitaminele liposolubile (A, D, E, F, K etc.).
FAGOCITOZA
Procesul de transfer este asemănător pinocitozei, cu diferenţa că în vezicule sunt înglobate
substanţe semisolide sau solide.
10.3. LEGAREA DE PROTEINELE PLASMATICE
Un procent foarte mare de substanţe medicamentoase se găsesc în spaţiul intravascular sub două
forme şi anume:
- molecule libere;
- şi molecule legate de proteinele plasmatice.
Principalele proteine plasmatice sunt:
- albuminele care reprezintă aproximativ 50% din totalul proteinelor serice: pt.acizi slabi;
- alfa 1 acid glicoproteina: pt. baze slabe;
Formarea complexului substanţă medicamentoasă-proteină plasmatică este un proces reversibil:
SM + P = SM-P
SM = substanţa medicamentoasă;
136
P = proteina plasmatică;
SM-P=complexul format în urma interacţiunii substanţei medicamentoase cu proteina
plasmatică.
10.4.FARMACOCINETICA MEDICAMENTULUI
10.4.1.ABSORBŢIA
Prin absorbţie se înţelege fenomenul de transfer al substanţelor medicamentoase din mediul
extern în mediul intern al organismului (în care un rol deosebit îl are diseminarea sanguină),
utilizând căi naturale sau căi artificiale.
10.4.1.1.FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR
Procesul absorbţiei este influenţat de factori dependenţi de: medicament şi organism.
Factorii care depind de medicament sunt:
- structura chimică a substanţei medicamentoase (acizi,baze etc.);
- proprietăţile fizico-chimice ale substanţei (pKa-ul etc.);
- coeficientul de partiţie;
- gradul de dispersie;
- forma polimorfă, alotopia;
- concentraţia;
- forma farmaceutică;
Factorii care depind de organism sunt:
- calea de administrare;
- suprafaţa de absorbţie;
- factori fiziologici (circulaţia sanguină, pH etc.);
- factori fiziopatologici (inflamaţii etc.);
- timpul de contact.
10.4.1.2.CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Substanţele medicamentoase pot fi transferate în mediul intern al organismului utilizând diferite
căi de administrare.
Aceste căi pot fi împărţite în două mari categorii, şi anume:
- căi naturale;
- şi căi artificiale.
Alegerea căilor de administrare depinde de mai mulţi factori, şi anume:
- locul acţiunii;
- starea clinică a bolnavului (în stare de conştienţă sau nu, alte aspecte etc.);
- viteza de instalare a efectului;
- şi alte aspecte legate de proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor medicamentoase.
10.4.1.3. CĂI NATURALE
ABSORBŢIA PE CALE BUCALĂ (SUBLINGUALĂ)
În general, pe această cale se absorb bine substanţele puternic liposolubile şi active în doze mici,
ca de exemplu: nitroglicerina, izoprenalina, hormonii estrogeni etc.
La acest nivel au loc următoarele modalităţi de transfer, şi anume: difuziunea şi filtrarea.
ADMINISTRAREA PE CALE ORALĂ
Absorbţia medicamentelor administrate în acest mod este realizată la mai multe niveluri, şi
anume în: stomac; intestinul subţire şi rect. Suprafaţa de absorbţie din stomac este de aproximativ
0,5- 1 m2, iar pH-ul gastric este de 1-2 unităţi pH.
Conform celor afirmate, din stomac se absorb bine:
137
- substanţe medicamentoase acide care sunt slab ionizate la acest nivel al tractului digestiv (ex.
compuşi barbiturici);
- substanţe cu grad de liposolubilitate mare etc.
Intestinul subţire este principalul loc de absorbţie a medicamentelor din tractul digestiv, având o
suprafaţă de aproximativ 100 m2.
pH-ul la acest nivel este slab acid sau alcalin, variind în următoarele limite: 4,8-7 în duoden şi
7,5-8 în jejun şi ileon.
În general, la nivelul intestinului subţire se absorb bine următoarele categorii de substanţe
medicamentoase:
- substanţe medicamentoase sub formă de baze slabe, ca de exemplu: efedrina, atropina etc.;
- substanţe medicamentoase sub formă de acizi slabi nedisociate şi având suficientă liposo-
lubilitate.
- substanţe cu structuri diverse, asemănătoare unor compuşi alimentari, ca de exemplu: amino-
acizi, vitamine, baze purinice, baze pirimidinice, care se absorb prin diferite modalităţi de transfer
specializat;
- ioni monovalenţi;
- ioni bivalenţi (în proporţie mai mică decât ionii monovalenţi);
La nivelul intestinului subţire au loc toate modalităţile de transfer.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
Lichidele biologice din această cavitate au un pH de aproximativ 7,8. Calea rectală este utilizată
atât pentru tratamente topice (antihemoroidale, laxative etc.), cât şi pentru tratamente sistemice.
Formele farmaceutice administrate la acest nivel sunt: supozitoare, clisme etc.
Din rect se absorb bine substanţe medicamentoase slab acide şi slab bazice, cu liposolubilitate
bună, care trec în procent de aproximativ 80% prin venele hemoroidale inferioare şi mijlocii în vena
cavă inferioară, evitând în acest mod primul pasaj hepatic.
La nivelul rectului au loc următoarele modalităţi de absorbţie: difuziunea, filtrarea şi pinocitoza.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INHALAŢIE
Administrarea medicamentelor prin această modalitate are ca scop atât tratamente topice ale
unor afecţiuni ale aparatului respirator, cât şi diferite tratamente sistemice.
Prin inhalaţie se pot administra diferite forme, ca de exemplu: soluţii apoase, soluţii uleioase,
aerosoli etc.
Pulmonar se absorb bine substanţe gazoase, volatile, dar şi alte substanţe cu solubilitate bună şi
dimensiuni mici ale moleculelor
Sub formă de aerosoli inhalatori se administrează diferite substanţe, ca de exemplu: antibiotice,
anestezice generale, bronhodilatatoare, mucolitice etc.
Pentru tratamente sistemice este important ca aerosolii să ajungă în alveolele pulmonare, iar
pentru atingerea acestui deziderat este important ca aerosolii să aibă o anumită dimensiune.
În continuare se va prezenta modul în care penetrează aerosolii în diferite segmente ale tractului
respirator în funcţie de dimensiunea fazei interne:
- particulele cu diametrul mai mare de 30 μm se reţin în trahee;
- particulele cu diametrul între 20 şi 30 μm ajung în bronhii;
- particulele cu diametrul între 10 şi 20 μm ajung în bronhiole;
- particulele cu diametrul între 5 şi 10 μm ajung în canale alveolare;
- particulele cu diametrul între 1 şi 5 μm ajung în alveole pulmonare;
- particulele cu diametrul mai mic de 1 μm sunt expirate.
138
ADMINISTRAREA TOPICĂ PE MUCOASE ŞI PIELE
Prin administrarea pe epitelii se urmăresc, în special, efecte locale. Totuşi, în anumite situaţii,
folosind un excipient adecvat, se pot obţine şi efecte sistemice. La acest nivel se administrează
diferite forme farmaceutice, ca de exemplu: unguente, soluţii apoase, soluţii uleioase, soluţii
hidroalcoolice, aerosoli, emplastre etc.
Prin aplicare pe epitelii, urmărind efect sistemic, se pot administra următoarele categorii de
substanţe medicamentoase:
- antiinflamatoare nesteroidiene;
- hormoni estrogeni;
- nitriţi etc.
10.4.1.4. CĂI ARTIFICIALE (ADMINISTRAREA PARENTERALĂ)
Căile parenterale sunt căi prin care se lezează ţesutul, dar au faţă de căile naturale următoarele
avantaje:
- biodisponibilitate superioară;
- sunt utilizabile în cazuri de urgenţe;
- se pot folosi când calea perorală este neutilizabilă (intervenţii chirurgicale, bolnavi în comă
etc.);
Pe lângă avantajele menţionate, administrarea parenterală are şi câteva dezavantaje, şi anume:
- administrarea necesită personal calificat;
- formele parenterale trebuie preparate în condiţii speciale;
- preparatele parenterale trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a fi administrate în
mediul intern, şi anume: izotonie, izohidrie, sterilitate, lipsa pirogenelor etc.
Căile parenterale pot fi împărţite în două grupe:
- căi intravasculare;
- şi căi extravasculare.
10.4.1.4.1. CĂILE INTRAVASCULARE
CALEA INTRAVENOASĂ
Este calea prin care întreaga cantitate de substanţă medicamentoasă administrată ajunge direct în
circulaţia sanguină, eliminându-se prima etapă farmacocinetică, şi anume absorbţia. Formele
farmaceutice administrate intravenos sunt soluţiile injectabile şi soluţiile perfuzabile sub formă de
soluţii apoase sau emulsii U/A.
O altă cerinţă legată de administrarea intravenoasă este că administrarea trebuie făcută lent.
Din spaţiul intravascular, substanţa este dirijată în două direcţii:
- alte compartimente hidrice;
- sau este eliminată.
CALEA INTRAARTERIALĂ
Această cale este utilizată foarte rar, şi anume în explorări funcţionale, ca de exemplu:
diagnosticul radiologic al sistemului arterial. Administrarea intraarterială prezintă şi riscuri, cum ar
fi: tromboza, spasmul arterial etc.
10.4.1.4.2. CĂI EXTRAVASCULARE
CALEA SUBCUTANATĂ
Subcutanat se pot administra soluţii sterile, izotone cu un pH cuprins între 5-8.
Moleculele de substanţă cu masă moleculară relativă mai mică de 3.000 u.a.m. se absorb prin
capilarele sanguine, iar cele cu greutate moleculară mai mare, chiar peste 20.000 u.a.m., se absorb
prin vasele limfatice.
Cantitatea de soluţie medicamentoasă administrată subcutanat este mică, şi anume 1-2 ml.
139
CALEA INTRAMUSCULARĂ
Această cale permite administrarea unor cantităţi mai mari de soluţii medicamentoase, şi anume
5-10 ml. Absorbţia este mai rapidă, deoarece muşchiul este mai puternic vascularizat.
Intramuscular se pot administra diferite forme farmaceutice, ca de exemplu:
- soluţii apoase;
- soluţii uleioase;
- emulsii;
- suspensii etc.
CĂILE INTRASEROASE
Administrarea medicamentelor pe aceste căi cuprinde: administrarea intraarticulară, intraple-
urală, intrapericardică, intraarticulară etc.
Calea intraperitoneală se utilizează în: dializa peritoneală, administrarea de citotoxice, în caz de
tumori abdominale etc.
Membrana sinovială are absorbţie redusă, dar în anumite situaţii, se impune administrarea unor
medicamente intraarticular şi cu efect predominant local. Intraarticular se administrează: soluţii,
suspensii etc.
Pe calea intrarahidiană, substanţele sunt administrate în lichidul cefalorahidian, lichid situat între
arahnoida şi piamater.
Administrarea subarahnoidiană se face printre vertebrele L2-L5.
Soluţiile administrate intrarahidian trebuie să îndeplinească toate exigenţele care se impun
formelor parenterale, plus alte câteva condiţii speciale, dintre care amintim: să nu fie iritante etc.
10.4.2. DISTRIBUŢIA (DIFUZIUNEA)
10.4.2.1. Definiţie
Distribuţia este procesul prin care substanţele medicamentoase sunt transferate din comparti-
mentul central în alte compartimente periferice, componente ale mediului intern al organismului, ca
de exemplu: lichidul interstiţial, lichidul intracelular etc.
10.4.2.2. Componentele mediului intern al organismului
Mediul intern al organismului este compus din următoarele compartimente hidrice: spaţiul
intravascular, spaţiul interstiţial spaţiul intracelular.
Componentele hidrice sunt separate între ele de membrane biologice semipermeabile.
Volumul de distribuţie este egal cu raportul între doza de substanţă medicamentoasă
administrată pe kg.corp şi concentraţia plasmatică a substanţei medicamentoase exprimată în mg/l.
Această afirmaţie poate fi exprimată prin următoarea relaţie:Vd%=[D/Co]x100, în care :
Vd=volum de distribuţie;
D=doza de substanţă medicamentoasă administrată exprimată în mg/kg corp;
C0=concentraţia plasmatică a substanţei medicamentoase exprimată în mg/litru.
În funcţie de compartimentele în care este distribuită substanţa medicamentoasă, avem
următoarele valori ale volumului de distribuţie:
- Vd= aprox.3 litri, când substanţa medicamentoasă se distribuie numai intravascular;
- Vd= aprox.12 litri, când substanţa medicamentoasă se distribuie intravascular şi interstiţial;
- Vd= aprox.42 litri,când substanţa medicamentoasă se distribuie intravascular, interstiţial şi
intracelular.
10.4.2.3. Modalităţi de difuziune prin membranele biologice
Difuziunea prin peretele capilarelor sanguine
Din spaţiul intravascular substanţele medicamentoase ajung în lichidul interstiţial prin
traversarea peretelui capilar. Prin membranele capilarelor, apa şi electroliţii cu molecule mici trec
140
uşor, dar pot trece uşor substanţe cu greutate moleculară relativă de până la 60.000, prin
mecanismul de ultrafiltrare.
Endoteliul capilar este, de asemenea, adaptat şi pentru transportul diferitelor gaze, ca de
exemplu: O2, CO2 şi al unor substanţe nutritive, ca de exemplu: glucoză, vitamine, acizi graşi sau
cu rol plastic ca de exemplu: aminoacizi, acizi graşi, calciu etc.
Difuziunea prin bariera hematocefalică
Prin această barieră penetrează uşor medicamente liposolubile şi slab ionizate.
Substanţele polare pot traversa această membrană doar prin sisteme de transport active specifice.
Difuziunea prin bariera hematoplacentară
Placenta are sisteme speciale de transfer prin membrane cu sens unidirecţional şi anume: de la
mamă la făt, nu şi în sens invers.
În general, prin placentă trec substanţe slab acide, cu un pKa>4,3, şi substanţe slab bazice, cu
pKa<8,5.
Difuziunea prin membrana celulară
Substanţele medicamentoase pot ajunge din spaţiul extracelular în spaţiul intracelular prin
străbaterea membranelor celulare, care sunt formate din trei straturi:
- proteic în exterior;
- lipidic în mijlocul membranei;
- şi proteic în interior.
Transferul din spaţiul extracelular în intracelular se poate realiza în două moduri: transport pasiv
şi transport activ.
Difuziunea prin capilarele ficatului
Capilarele ficatului sunt foarte permeabile, fapt care uşurează schimbul de substanţe între
celulele hepatice şi sânge.
Difuziunea prin capilarele glomerulare
Capilarele glomerulare sunt prevăzute cu pori largi, care permit trecerea în urina primară din
spaţiul intravascular a unor molecule având greutate moleculară relativă de până la 50 000 u.a.m.
10.4.2.4. Tipuri de distribuţie a substanţelor medicamentoase în ţesuturi
În organismul uman există următoarele tipuri de distribuţie: uniform, neuniformă şi mixtă.
Distribuţie uniformă
Dintre substanţele care se distribuie în acest mod amintim: alcoolul, narcoticele generale etc.
Distribuţie neuniformă
Unele substanţe medicamentoase se distribuie în procent mai mare în anumite organe, ca de
exemplu:iodul în tiroidă sau Ca2+ şi ionul fosfat în oase etc.;
Distribuţia mixtă
Unele substanţe se distribuie iniţial neuniform (în S.N.C.), după care sunt redistribuite în tot
organismul, ca de exemplu: tiobarbituricele.
10.4.2.5. Factori care influenţează distribuţia
Se impart în trei grupe:
- factori dependenţi de substanţa medicamentoasă;
- factori dependenţi de legarea substanţelor medicamentoase de proteinele plasmatice;
- factori dependenţi de ţesuturi.
10.4.2.6. Circuitul enterohepatic
După transferul substanţelor medicamentoase în bilă, acestea sunt excretate biliar, ajungând în
intestin, de unde pot urma două trasee diferite:
- eliminarea prin scaun;
141
- sau reabsorbţie intestinală şi readucerea substanţei în circulaţia sistemică (circuitul enterohe-
patic al substanţei respective).
10.4.2.7. Circuitul enterogastric
În cadrul acestui circuit, substanţele medicamentoase bazice care nu sunt ionizate la pH-ul
sanguin traversează mucoasa gastrică ajungând în stomac, unde la pH acid disociază puternic.
Continuând traseul în tractul digestiv inferior, aceste substanţe trec din nou în formă neionizată
la pH-ul uşor alcalin din intestinal subţire, formă uşor absorbabilă la acest nivel, în acest mod
realizându-se circuitul enterogastric.
10.4.2.8. Fixarea medicamentelor în ţesuturi
La nivelul ţesuturilor, substanţele medicamentoase se pot fixa în două moduri, şi anume:
- reversibil (majoritatea substanţelor);
- ireversibil (azotatul de argint);
La nivelul ţesuturilor pot exista, dependent de tipul substanţelor endogene tisulare de care se
leagă substanţa medicamentoasă, trei modalităţi de legare, şi anume:
- legarea de proteinele tisulare;
- fixarea substanţelor medicamentoase pe receptori;
- stocarea medicamentelor în ţesuturi: medicamentele lipofile în ţesutul adipos, calciu în oase.
10.4.3.METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR
10.4.3.1. DEFINIŢIE. GENERALITĂŢI
Metabolizarea substanţelor medicamentoase este, în general, operaţia de detoxifiere prin care
organismul transformă substanţele medicamentoase în metaboliţi, in urma unor reacţii biochimice.
Compuşii rezultaţi pot fi inactivi farmacodinamic sau cu o altă acţiune diferită faţă de substanţa
iniţială, dar care prezintă o hidrosolubilitate mărită, factor important pentru eliminarea pe cale
renală. Absorbţia substanţelor în organism este realizată pe principiul lipofiliei, iar eliminarea din
organism are loc pe principiul hidrofiliei. Ţinând cont de această afirmaţie, în organism, după
absorbţia unei substanţe medicamentoase, se creează premisele necesare pentru a opri difuzia
substanţei în alte compartimente hidrice şi totodată de a-i grăbi eliminarea pe cale renală.Procesul
metabolic prin care se realizează acest deziderat este introducerea de grupări hidrofile în molecula
farmaconului. Sunt situaţii în care metabolizarea este urmărită din start (cazul pro-drugurilor), când
se administrează medicamente inactive din punct de vedere terapeutic, sub formă de esteri etc, dar
care devin active în urma metabolizării.
10.4.3.2. IMPORTANŢA CUNOAŞTERII BIOTRANSFORMĂRILOR
Cunoaşterea modalităţilor de metabolizare a substanţelor medicamentoase în organism este
importantă din următoarele puncte de vedere:
- utilă din punct de vedere farmacoterapic;
- prezintă importanţă farmacografică pentru stabilirea căii de administrare, ritmului de adminis-
trare etc;
- şi prezintă importanţa din punct de vedere farmacocinetic şi farmacodinamic etc.
10.4.3.3. Diferenţe între substanţe medicamentoase privind metabolizarea
Din punct de vedere a metabolizării există diferite categorii de medicamente.
Medicamente care sunt inactivate total sau parţial
Substanţele medicamentoase din această categorie îşi pierd parţial sau total efectul farmaco-
dinamic în urma metabolizării, fiind transformate în compuşi cu liposolubilitate mai mică, uşor
eliminabili pe cale renală sub formă de glucuronconjugaţi.
142
Medicamente care sunt transformate în metaboliţi toxici
Petidina este transformata în norpetidină (compus toxic);
Medicamente care sunt biotrasformate în substante cu alt efect therapeutic
Fenilbutazona (medicament antiinflamator), este transformata în urma metabolizării în doi
metaboliţi, din care metabolitul doi are efect uricozuric.
Medicamente care în urma metabolizării sunt bioactivate
Diazepamul este metabolizat în oxazepam, bromhexinul în ambroxol, fenacetina în paracetamol.
La unele medicamente, în urma cunoaşterii metaboliţilor rezultaţi, s-a trecut la fabricarea pe cale
industrială a diferitelor forme farmaceutice, ca de exemplu: paracetamolul, în locul fenacetinei, care
este din ce în ce mai puţin utilizată.
Medicamente care se transformă în metaboliţi activi cu alt profil farmacocinetic,
Diazepamul se transformă în nordazepam, care are timp de înjumătăţire mai lung, prelungind
sau mărind astfel efectele adverse.
Substanţe care în urma metabolizării devin active (pro-druguri)
Enalaprilul se transformă în enalaprilat.
Medicamente care se elimină neschimbate
Din această categorie mentionăm: eter, penicilină etc.
10.4.3.3. Locul în care se desfăşoară biotransformările substanţelor medicamentoase
In functie de locul biotransformarilor există:
- substanţe, care sunt biotransformate la locul administrării: neutralizante ale pH-ului gastric
(bicarbonat de sodiu), trigliceridele acidului ricinoleic, care sub influenţa lipazei pancreatice se
transformă în acid ricinoleic, care are efect purgativ;
- substanţe medicamentoase, care sunt biotransformate în sânge: procaina, în urma hidrolizei se
transformă în acid paraaminobenzoic şi dietilaminoetanol.
- substanţe medicamentoase transformate la locul de acţiune, ca de exemplu: adrenalina,
noradrenalina, care sunt metabolizate de monoaminooxidază (MAO) şi catecolortome-tiltransferaza
(COMT) etc.
- substanţe medicamentoase care sunt biotransformate la locul de eliminare, ca de exemplu:
sulfafurazolul, care este metabolizat la nivel renal.
- substanţe medicamentoase care se transformă în ţesuturi (ficat, rinichi etc).
Ficatul este principalul organ de metabolizare şi epurare din organism este.
La acest nivel, metabolizarea este realizată de două tipuri de enzime:
- enzime microzomiale, care transformă substanţe medicamentoase cu structuri diferite şi având
specificitate de substrat redusă;
- enzime nemicrozomiale, care transformă substanţe medicamentoase cu structuri asem-nătoare
unor compuşi endogeni şi cu specificitate de substrat înaltă.
10.4.3.3. Tipuri de reacţii întâlnite în cazul biotransformărilor
Reacţiile de metabolizare decurg în general în două faze, şi anume: stadiul I si II.
Reacţii ale stadiului I
În această grupă sunt încadrate reacţiile d: oxidare, hidroliză, reducere, reacţii prin care creşte
polaritatea şi hidrosolubilitatea produsului iniţial.
Reacţii ale stadiului II
În cadrul acestui stadiu, metaboliţii primari sunt conjugaţi cu diferite substanţei endogene, ca:
acidul glucuronic, glicina, glutationul etc, reacţia respectivă fiind numită glucurono-conjugare,
glicinoconjugare, glutationconjugare. În urma reacţiilor stadiului II rezultă compuşi intens polari,
hidrosolubili, cu capacitate redusă de a traversa membranele biologice, dar care se elimină renal.
143
10.4.3.4. Factori cu rol important în metabolizarea medicamentelor
Metabolizarea substanţelor medicamentoase este dependent de factorii mentionati în continuare.
Structura chimică
Metabolizarea este strict dependent de acest factor.
Specia
Unele medicamente sunt toxice la anumite specii, în schimb sunt lipsite de toxicitate la altele, şi
anume: iepurii sunt rezistenţi la atropină, datorită existenţei la această specie, a unei enzime numită
atropinesteraza, enzimă care lipseşte la om. Datorită acestor diferenţe din punct de vedere al
sistemelor enzimatice, există diferenţe între efectele farmacodinamice observate la animalele de
experienţă, comparativ cu efectele rezultate la om.
Sexul
La femei, metabolizarea unor medicamente are loc diferit comparativ cu bărbaţii, ca de exemplu:
barbituricele se metabolizează mai lent la femei decât la bărbaţi, motiv pentru care efectele sunt mai
puternice când aceste medicamente sunt administrate în doze similare la femei.
Starea fiziopatologică
Efectul medicamentelor hipnotice este mai puternic la bolnavii, care au tulburări de somn
(hiposomnii), comparativ cu persoane sănătoase.
Vârsta
La varstele extreme (copii si batrani) dozele se calculează în funcţie de vărstă, greutate etc.
Perioada de nictemer
Metabolizarea medicamentelor poate fi influenţată de perioada din zi, în care sunt administrate,
fiind mai intensă în anumite ore ale zilei.
Existenţa unor interacţiuni medicamentoase
Dependent de acest factor pot exista urmatoarele situatii: inducţie enzimatică, inhibiţie
enzimatică si autoinducţie enzimatică
Reactivitatea individuala
Tratamentul trebuie individualizat, deoarece exista răspunsuri farmacologice diferite strict
dependente de acest factor.
10.4.3.5. Tipuri de biotransformări catalizate de garnitura microzomială
10.4.3.5.1. Reacţii metabolice ale stadiului I
Reacţii de oxidare
Enzimele microzomiale catalizează şapte tipuri de reacţii de oxidare ale stadiului I, şi anume:
-hidroxilarea alifatică
Hidroxilarea alifatică se desfăşoară după următoarea schemă generală:
R–H R – OH
-hidroxilarea aromatică
Este frecvent întâlnit în cadrul biotransformărilor biochimice si se desfăşoară după urmă-toarea
schemă generală:
Ar – H Ar – OH
-dezaminarea oxidativă
În urma dezaminării oxidative se obţin aldehide sau cetone.
R – CH(NH2) – CH3
R C CH3
O
Amină primară oxidare şi dezaminare cetonã
144
(-NH3)
-O-dezalchilarea oxidativă a eterilor
Reactia decurge după următoarea schemă generală:
R – O – CH3 [R – O – CH2 – OH] R – OH + HCHO
eter intermediar alcool (fenol) formaldehidă
Ca urmare a acestui proces, pot rezulta compuşi cu efecte farmacodinamice superioare
substanţelor medicamentoase iniţiale, ca de exemplu: transformarea fenacetinei în paracetamol;
-N-dezalchilarea oxidativă a aminelor secundare şi terţiare
N-dezalchilarea oxidativă a aminelor secundare şi terţiare are loc după următoarea schemă
generală:
R – NH – CH3 [R – NH – CH2 – OH] R – NH2 + HCHO
amină intermediar amină formaldehidă
-N-oxidarea aminelor terţiare
Aceste reacţii oxidative sunt tipice aminelor terţiare, în urma reacţiei obţinându-se N-oxidul
corespunzător aminei respective. Reacţia de desfăşoară după următoarea schemă generală:
2 2
R R
1
R N 1
3 R N O
R 3
R
aminã
tertiarã N-oxid
oxidare
Imipramina poate suferi pe lângă reacţia de oxidare prezentată anterior, rezultând demetilare şi
o reacţie oxidativă de tipul N-oxidare.
-S (sulf) – oxidarea derivaţilor tiolici
Prin acest tip de oxidare creşte gradul de oxidare a atomului de sulf şi implicit creşte polaritatea
moleculei substanţei medicamentoase respective.
Reacţii de reducere
Enzimele microzomiale catalizează urmatoarele tipuri de reacţii de reducere ale stadiului I:
- reacţia de azoreducere: prin reacţie de azoreducere s-a transformat prontosilul roşu în
sulfanilamidă, de către Domagk, ajungându-se în acest mod la descoperirea unor noi substanţe cu
efect antimicrobian selectiv, sulfanilamida este capul de serie al clasei sulfamidelor.
- reacţii de nitroreducere: rezultă metaboliţi la care gruparea nitro este transformată în amină
primară:
R-NO2 nitroreducere R-NH2;
10.4.3.5.2. Reacţii metabolice ale stadiului II
Biotransformările stadiului II sunt: glucuron-conjugarea, glutation-conjugarea, sulfuron-
conjugarea etc. Glucuronconjugarea este biotransformarea prin care se obţin metaboliţi mai
hidrosolubili şi mai uşor eliminabili.
10.4.3.6. Tipuri de biotransformări catalizate de garnitura enzimatică nemicrozomială
Enzimele nemicrozomiale sunt enzime specifice metabolismului intermediar (ciclul Krebs) şi
intervin în degradările substanţelor medicamentoase hidrosolubile şi a celor care conţin structuri
asemănătoare compuşilor fiziologici.
Acest tip de enzime se găsesc răspândite în mod liber în plasmă, ficat sau în alte ţesuturi.
145
10.4.3.6.1. Tipuri de reacţii ale stadiului I, catalizate de enzimele nemicrozomiale
Reacţii de oxidare
La nivelul hepatocitului, oxidarea alcoolilor are loc în două faze până la aldehidă, după care
continuă până la acid carboxilic. În continuare se va prezenta oxidarea la acest nivel a alcoolului
etilic.
CH3-CH2-OH CH3-CH=O CH3-COOH
alcool etilic alcool-dehidrogenaza acetaldehidă aldehid-dehidrogenaza acid acetic
Reacţii de hidroliză
Există numeroase substanţe medicamentoase sub formă de esteri, care în organism sunt
hidrolizate enzimatic, ca de exemplu: acidul salicilic, procaina, palmitatul de cloramfenicol etc. În
continuare se vor prezenta câteva dintre aceste tipuri de hidroliză:
HOOC-C6H4-OOC-CH3 HOOC-C6H4-OH
Acid acetilsalicilic hidroliză enzimatică Acid salicilic
Reacţii de decarboxilare
Acest tip de reacţii este frecvent întâlnit la scara organismului, fiind sursa principală pentru
obţinerea aminelor biogene, în acest scop utilizându-se L-aminoacizi, provenind din surse
endogene sau exogene. Prin decarboxilarea unor substanţe poate avea loc activarea lor în organism,
ca de exemplu: L-dopa este utilizat ca medicament antiparkinsonian, pentru că traversează bariera
hematocefalică, activarea producându-se în sistemul nervos central, după hidroliza acestei substanţe
în dopamină, substanţă capabilă de efect farmacodinamic.
10.4.3.6.2. Tipuri de reacţii ale stadiului II, catalizate de enzime nemicrozomiale
Reacţiile biochimice corespunzătoare stadiului II sunt reacţii sintetice şi cuprind diferite
conjugări ale produşilor rezultaţi în urma transformărilor din stadiul I.
Dintre reacţiile stadiului II mentionam: acetil-conjugarea, glucuron-conjugarea, sulfuron-conju-
garea, glutation-conjugarea etc.
10.4.4.ELIMINAREA
10.4.4.1. ASPECTE GENERALE
Eliminarea, ultima etapă farmacocinetică, este procesul de excreţie a substanţelor medica-
mentoase din organism.
Din punct de vedere al eliminării, este important să cunoaştem următoarele aspecte:
- calea de eliminare: substanţele medicamentoase se pot elimina pe diferite căi (renală, biliară,
salivară, piele etc);
- mecanismele implicate în eliminare: sunt dependente de substanţa medicamentoasă, de calea de
administrare etc;
- viteza eliminării;
- efecte posibile la locul eliminării;
- posibile interacţiuni care pot apărea la locul eliminării;
- forma de eliminare: substanţa medicamentoasă sau metabolit.
Eliminarea renală depinde de diverşi factori şi anume:
- starea fiziologică sau patologică a rinichilor (eliminarea scade la un clearance al creatininei sub
10-20 ml/minut);
- pH-ul urinei: medicamentele acide se elimină rapid la un pH alcalin al urinei şi invers;
- tipul de distribuţie a substanţei medicamentoase: medicamentele cu distribuţie limitată se
elimină mai rapid;
- legarea de proteinele plasmatice: substanţe legate în procent ridicat de proteine se elimină mai
lent.
146
Eliminarea la nivel renal implică următoarele procese:
- filtrarea glomerulară;
- reabsorbţia tubulară;
- secreţia tubulară.
Filtrarea glomerulară
Majoritatea substanţelor medicamentoase, cu greutate moleculară relativă < decât 70.000, se
filtrează glomerular. Trecerea substanţelor medicamentoase sau a metaboliţilor în urina primară este
direct proporţională cu cantitatea de plasmă filtrată şi cu concentraţia moleculelor nelegate de
proteinele plasmatice.
Reabsorbţia tubulară
Este procesul prin care substanţele medicamentoase filtrate glomerular trec din urina primară
prin epiteliul tubular către spaţiul interstiţial sau intravascular.
Secreţia tubulară
Anumite medicamente pot fi eliminate prin secreţii tubulare active. La acest nivel există sisteme
de transport activ pentru acizi organici sau pentru baze organice, iar substanţele medicamentoase cu
structură asemănătoare pot intra în competiţie cu diferite substanţe endogene sau exogene pentru
secreţia tubulară, ca de exemplu: probenecidul scade eliminarea penicilinei, crescând concentraţia
plasmatică a acesteia.
Capacitatea de eliminare a rinichiului este dependentă de clearance-ul creatininei, care în
condiţii fiziologice are valori de 120-140 ml/minut. La valori mici ale clearance-ului, de 10-20
ml/minut, avem de a face cu insuficienţă renală avansată.
10.4.4.2. Eliminarea pe cale digestivă
Digestiv se elimină substanţe medicamentoase neabsorbabile la acest nivel, ca de exemplu:
sulfamide intestinale, aminoglicozide etc.
10.4.4.3. Eliminarea biliară
Există multe substanţe medicamentoase care se elimină biliar, prin mecanism de transfer activ.
Aceste medicamente sunt transferate în bilă în funcţie de structura chimică a substanţelor
respective, existând următoarele sisteme de transport:
- pentru acizi organici;
- pentru baze organice;
- pentru steroizi.
Există posibilitatea intrării în competiţie pe aceste sisteme transportor a unor farmaconi cu
structuri similare. Eliminarea biliară este dependentă de fluxul biliar. Printre medicamentele care se
elimină biliar, amintim substanţe medicamentoase cu importanţă terapeutică, în diferite afecţiuni ale
colecistului: eritromicina, ampicilina, rifampicina, tetraciclina etc., precum şi alte medicamente, ca
de exemplu: digoxina, hormoni steroizi etc. Unele medicamente eliminate biliar se reabsorb din
intestin, realizând circuitul enterohepatic.
10.4.4.4. Eliminarea prin salivă
Eliminarea la acest nivel se realizează în procent mai mic, fiind desigur de importanţă redusă.
Totuşi, unele substanţe care se elimină prin salivă pot realiza la locul eliminării concentraţii
asemănătoare celor plasmatice, fiind astfel posibilă dozarea lor din salivă, în situaţii când nu se
poate recolta sânge. Prin salivă se elimină substanţe ca de exemplu: mercurul (Hg), plumbul (Pb),
bismutul (Bi), iodul (I-), bromul (Br-) etc.
10.4.4.5. Eliminarea prin secreţie lactată
Este o modalitate de eliminare care este important a fi cunoscută, deoarece medicamentele
eliminate la acest nivel pot afecta sugarul. Concentraţii ridicate în secreţia lactată sunt realizate de
147
substanţe lipofile. Substanţe cu consecinţe grave asupra nou-născutului şi care se elimină prin lapte
sunt: cloramfenicol, purgative antrachinonice etc.
10.4.4.6. Eliminarea pulmonară
Pulmonar se elimină substanţele volatile, gazoase (anestezice generale), eliminarea realizându-se
la nivelul alveolelor pulmonare. Tot pulmonar se mai pot elimina şi alte substanţe, ca de exemplu:
iod, benzoat, săruri de amoniu, eliminarea acestora realizându-se la nivelul glandelor bronhice.
Viteza cu care sunt eliminate substanţele la acest nivel este dependentă de volumul respirator, cât şi
de volumul secreţiilor glandelor bronhice.
10.4.4.7. Eliminarea prin piele
Prin piele, substanţele medicamentoase pot fi eliminate în două moduri:
- prin secreţiile glandelor sudoripare;
- şi prin secreţiile glandelor sebacee.
Uneori eliminarea la acest nivel poate fi utilă în farmacoterapie, ca de exemplu: griseofulvina,
utilizată pentru tratamentul micozelor cutanate.
Prin piele se elimină substanţe ca arsen (As), iod (I-), brom (Br-), metale grele, uleiuri volatile
etc.
10.4.5. Parametri farmacocinetici
Principalii parametrii farmacocinetici sunt:
- biodisponibilitatea;
- volumul aparent de distribuţie;
- clearance-ul;
- timpul de înjumătăţire;
- şi concentraţia plasmatică.
Volumul aparent de distribuţie
Acest parametru evidenţiază modul în care se distribuie substanţele medicamentoase în
organism.
Vd=D/ C0.
D = doza de substanţă medicamentoasă administrată exprimată în mg/kg corp/zi.
C0 = concentraţia plasmatică exprimată în mg/l.
Volumul de distribuţie este exprimat în litri sau în litri/kg.
În funcţie de modul de distribuţie al substanţei, volumul de distribuţie poate avea diferite valori,
ca de exemplu:
- Vd = 3 l sau 0,041itri/kg corp când distribuţia substanţei se face numai în spaţiul intravascular;
- Vd = 14 l sau 0,2 litri/kg corp când distribuţia substanţei se face în spaţiul intravascular şi
interstiţial;
- Vd = 42 l sau 0,6 litri/kg corp când distribuţia substanţei se face în spaţiul intravascular,
interstiţial, cât şi intracelular.
Cleareance-ul medicamentelor
Clearance-ul unei substanţe medicamentoase este cel mai important parametru farmacocinetic.
În mod frecvent se face referire la clearance-ul plasmatic, care este egal cu volumul de plasmă
epurată în unitatea de timp şi se calculează cu următoarele formule:
Clp=D/ASC
D = doza administrată în mg;
ASC = aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în mg/litru, măsurarea făcându-se la diferite
intervale de timp.
Clearance-ul se exprimă în litri/oră sau în ml/minut.
148
Timpul de înjumătăţire
Este timpul necesar pentru scăderea concentraţiei plasmatice a unei substanţe medica-mentoase
cu 50 %.
Timpul de înjumătăţire depinde de volumul de distribuţie şi de modalităţile de epurare a
substanţelor medicamentoase din organism.
T1/2=ln 2/ Ke
Ke = constanta de eliminare.
Concentraţia plasmatică
Este cel mai important parametru farmacocinetic primar a cărui valoare se obţine prin dozarea
concentraţiei substanţei medicamentoase în plasma sanguină.
Concentraţia plasmatică depinde de următorii factori:
- doza administrată;
- calea de administrare;
- şi de profilul farmacocinetic al substanţei medicamentoase respective.
Substanţele medicamentoase sunt caracterizate, din punct de vedere al siguranţei terape-utice,
prin indice terapeutic.
Indicele terapeutic
Se calculează cu ajutorul următoarei relaţii:
I ter. = D.L. 50/D.E. 50;
D.L.50=doza letală pentru 50% din animalele de experienţă;
D.E.50= este doza la care se manifestă efectul terapeutic la 50% din animalele de experienţă;
Pentru o siguranţă terapeutică este bine ca indicele terapeutic să fie cel puţin egal cu 10.
Pentru substanţele medicamentoase cu indice terapeutic mic este necesară monitorizarea
concentraţiei plasmatice.
În practică se face referire la trei domenii de realizare a concentraţiei plasmatice (aşa cum sunt
prezentate în figura 1 şi anume:
- domeniul subterapeutic;
- domeniul terapeutic;
- domeniul în care apar reacţii adverse de tip toxic pronunţate.
Domeniul
Toxic
-----------------
Domeniul
Terapeutic
------------
Domeniul
Subterap.
Figura 23. Domenii de realizare a concentraţiei plasmatic.
149
CAPITOLUL XI
BAZELE FARMACODINAMICE SI FARMACOTERAPEUTICE
ALE MEDICAMENTELOR
Farmacodinamia este ramura farmacologiei care studiază mecanismul de acţiune a substanţei
medicamentoase asupra structurilor receptoare şi evaluează efectul, adică totalitatea modificărilor
rezultate în urma interacţiunii substanţei medicamentoase cu receptorii de la diferite niveluri, efect
produs în urma administrării medicamentului şi transferul acestuia în compartimentele mediului
intern al organismului pentru a ajunge la locul de acţiune.
Farmacoterapia este ramura farmacologiei care studiază indicaţiile terapeutice ale medica-
mentelor.
11.1. TIPURI DE ACTIUNE
11.1.2. Aspecte ale acţiunii farmacodinamice
Medicamentele nu creează funcţii noi, ci modifică în sens pozitiv sau negativ funcţiile existente.
Legat de acţiunea farmacodinamică, sunt prezentate succint următoarele aspecte: sensul acţiunii,
potenţa acţiunii, eficacitatea, selectivitatea, latenţa, timpul efectului maxim şi durata acţiunii.
11.1.2.1. Sensul acţiunii
Efectul unei substanţe medicamentoase poate fi:
- stimulant la nivelul unei funcţii, ca de exemplu: stimulante SNC, parasimpatomimetice şi
simpatomimetice.
- inhibitor: simpatolitice, parasimpatolitice şi deprimante SNC.
11.1.2.2. Potenţa acţiunii
Este parametrul care defineşte capacitatea substanţei medicamentoase de a produce un efect
farmacodinamic.
Cu cât efectul este atins la doze mai mici, cu atât potenţa este mai mare.
Figura 24. Reprezentarea grafică a relaţiei doză/efect
150
11.1.2.3. Eficacitatea
Este parametrul prin care se face distincţie între două substanţe care acţionează pe aceeaşi
receptori, dar care diferă din punct de vedere al efectului maxim posibil.
Figura 25. Prezentarea grafică a curbelor eficacitate în funcţie de logaritmul în baza 2

a dozei pentru două substanţe cu eficacitate diferită.
Furosemidul produce un efect maxim superior hidroclorazidei.
11.1.2.4. Selectivitatea
Este proprietatea unei substanţe de a acţiona pe o anumită neurotransmisie, pe un anumit
teritoriu.
În cazul antibioticelor şi chimioterapicelor, spectrul de acţiune se referă la germenii afectaţi de
aceste substanţe.
11.1.2.5. Latenţa
Este intervalul de timp necesar, de la administrarea unui medicament, până la apariţia efectului
farmacodinamic.
11.1.2.6. Timpul efectului maxim
Este intervalul de timp, în care substanţa medicamentoasă este capabilă să producă un efect
maxim terapeutic.
11.1.2.7. Durata acţiunii
Este intervalul de timp în care se menţine efectul farmacodinamic al substanţei medicamentoase.
Durata acţiunii este dependentă de mai mulţi factori:
- Ka: constanta de afinitate a substanţei medicamentoase faţă de receptor;
- tipul de legătură (covalentă, van der Waals etc);
- forma farmaceutică;
- timpul de înjumătăţire şi alţi parametrii farmacocinetici;
- calea de administrare etc.
11.2. LOCUL DE ACTIUNE, LA NIVEL DE ORGANE SAU SISTEME, LOCAL,
SISTEMIC LA NIVEL GENERAL
Sinapsa este o formaţiune, prin care se realizeaza conexiunea între două cellule, cu rolul de
transmitere a impulsurilor nervoase intercellular (interneuronal sau între un neuron şi o celulă a
unui organ efector).
La nivelul S.N.C., fiecare neuron formează un număr mare de sinapse cu alţi neuroni, numărul
mediu de astfel de sinapse, pentru fiecare neuron, fiind egal cu 103. Sinapsele au rolul de a asigura
transmiterea informaţiei, prin activitatea complexă a S.N.C.
151
În funcţie de natura substratului material, care asigură transmiterea potenţialului de acţiune
trans-sinaptic, exista două tipuri de sinapse: electrice si chimice.
11.2.1.Sinapsa electrică
În acest tip de sinapse, transmiterea intercelulară se realizează prin intermediul canalelor ionice
voltaj dependente, iar transmisia este caracterizată prin viteză mare.
Sinapsa electrică are următoarele componente:
- membranele celor două celule;
- fanta simpatică (de aproximativ 2 – 4 mm);
- şi canalele ionice voltaj dependente intercelulare care traversează fanta sinaptică, facilitând
astfel trecerea ionilor intercelular.
Acest tip de sinapsă este bidirecţională şi permite transmiterea influxului nervos în ambele
sensuri (ascendent sau descendent).
Sinapsa electrică este foarte răspândită în ţesutul muscular neted, ţesutul striat miocardic şi rar în
S.N.C.
Nu sunt cunoscute medicamente, care se administrează la nivelul acestui tip de sinapse.
11.2.2. SINAPSA CHIMICĂ
La acest tip de sinapsa, transmisia se realizeaza prin intermediul unor substanţe chimice numite
neurotransmiţători sau neuromediatori chimici. Sinapsa chimica este unidirecţională, impulsul
transmiţându-se de la componenta presinaptică, care conţine depozitele de neuromediatori, la
componenta postsinaptică, care conţine receptorii şi care poate fi neuron sau organ efector.
Sinapsa chimică este foarte larg răspândită în S.N.C., unde este tipul de sinapsă majoritar.
Dintre afecţiunile patologice de tip neuropsihic, un loc important îl ocupă bolile (dereglările)
sinapselor, ca de exemplu: schizofrenia, depresiunea (depresia), miastenia gravis, demenţa Alzhei-
mer (deficit de receptori nicotinici) etc.
Sinapsa chimică are următoarele componente:
- formaţiunea presinaptică;
- fanta sinaptică;
- formaţiunea postsinaptică.
Fanta sinaptică
Membrana postinaptică
Membrana presinaptică
+ + + + + + + + + + + + + + + +
- - - - - - - - - + + - - - - - - - - -
- +
- - R1 + -
- R2
+ + -
- -R1+ + -
-
- + -
- - - - - - - - + - - - - - - - -
+ + + + + + + + + + + + + + + +
R1 = receptori presinaptice
R2 = receptori postinaptici
Figura 26. Sinapsa chimică

11.2.2.1. Formaţiunea presinaptică
Este reprezentată, în majoritatea cazurilor, de terminaţii axonice, dar si de dendride sau corp
neuronal.
152
Componenta presinaptică conţine vezicule sau depozite granulare, mitocondrii, reticul endo-
plasmmatic etc.
Veziculele cu neuromediatori sunt răspândite în cadrul citoplasmei sau aderente de membrana
presinaptică.
Între mărimea veziculelor şi tipul de neuromediator există următoarele relaţii:
- în vezicule cu diametrul mic (≈ 40 nm) se găsesc neuromediatori nepeptidergici;
- în vezicule cu diametrul mare (≈ 200 nm) se găsesc neuromediatori peptidergici.
Pe membrana presinaptică se găsesc receptori care reglează concentraţia de neurotransmiţători în
fantă, ca de exemplu: receptorii α2 şi β2 pentru sinapsa adrenergică etc. Aceşti receptori declanşează
prin mecanism cibernetic feed – back (+) sau feed – back (-) şi anume β2 stimulează eliberarea
neuromediatorului în fantă, iar α2 recaptarea în depozitele presinaptice.
Neuromediatorii chimici, din punct de vedere de vedere structural pot fi: amine, aminoacizi,
purine, peptide, lipide, steroizi.
În funcţie de efectul asupra componentei postsinaptice sunt:
- neuromediatori stimulatori (acid glutamic, subst. P);
- neuromediatori inhibitori (GABA, glicină etc.);
- neuromediatori inhibitori sau stimulatori în funcţie de celula postsinaptică, ca de exemplu:
adrenalina, acetilcolina etc.
- şi neuromediatori modulatori, ca exemplu: adenozina.
Neuromediatorii sunt biosintetizaţi în anumite porţiuni ale celulei neuronale, în funcţie de
structura lor chimică, şi anume:
- în citoplasma componentei presinaptice: neuromediatorii nonpeptidici;
- sau în ribozomi: neuromediatorii peptidici etc.
11.2.2.2. Fanta sinaptică
Este spaţiul capilar cu lăţimea de 20 - 40 nm, care conţine lichidul interstiţial şi substanţe
extracelulare tipice pentru sistemul nervos: glicoproteine, proteoglicani, colagen etc.
Fanta sinaptică este delimitată de cele două membrane (pre- şi postsinaptică) şi de nevroglii
(celule gliale).
11.2.2.3. Formaţiunea postsinaptică
Este formată dintr-o porţiune mai îngroşată a membranei citoplasmatice a celulei postsinap-
tice, care conţine:
- receptori postsinaptici: membranari, intracitoplasmatici sau nucleari;
- alte componente postsinaptice: proteine membranare ce formează canale ionice, proteine G
(dependente de GTP), enzime membranare, responsabile de biosinteza mediatorilor secunzi, enzime
care controlează fosforilările şi defosforilările intracelulare.
11.2.3. MODUL DE REALIZARE A TRANSMISIEI PRIN SINAPSE CHIMICE
Transmisia prin sinapse chimice are următoarele etape:
- biosinteza neurotransmiţătorului în componenta presinaptică;
- depozitarea neurotransmiţătorilor în anumite formaţiuni ale componentei presinaptice;
- eliberarea neuromediatorului în fantă, proces care se desfăşoară în următorul mod: depola-
rizarea componentei presinaptice, creşterea concentraţiei intracitoplasmatice a Ca2+, datorită
deschiderii canalelor de Ca2+, deplasarea veziculelor cu neuromediatori spre membrana sinaptică,
unde are loc exocitoza moleculei de neuromediator în fantă.
- interacţiunea neuromediatorului cu receptorii post-sinaptici, rezultand: formarea complexului
mediator–receptor, activarea receptorului si transmiterea unui semnal în fibra post-sinaptică;
- declanşarea reacţiilor care amplifică semnalul primar;
153
- inactivarea neuromediatorului, proces care poate implica: recaptarea neurotransmiţătorului în
depozitele presinaptice sau metabolizarea mediatorului de către enzime specific sau difuziunea
neurotransmiţătorului în spaţiul interstiţial etc.
- repolarizarea membranei postsinaptice, fiind astfel capabilă pentru o nouă depolarizare.
Neurotransmisia are loc şi în stare de repaus, când cantităţi mici de mediator (conţinutul unei
vezicule care conţine ≈ 10 000 molecule) sunt eliberate în fantă prin exocitoză, rezultând efecte în
miniatură ale neurotransmiţătorului respectiv, dar care sunt suficiente pentru menţinerea unui
normotonus.
11.2.4. CLASIFICAREA SINAPSELOR CHIMICE
Sinapsele chimice se pot clasifica după mai multe criterii:
- după tipul de celule interconectate: sinapse interneuronale, care după felul joncţiunii pot fi:
axo-dendritice, neuro-dendridice, neuro-axonice, axo-somatice, axo-axonale, iar după locul unde
sunt situate pot fi: centrale (S.N.C.), periferice (ganglionare, SNS, SNV) si sinapse neuro-efectoare
care se formează între un neuron şi o celulă efectoare: sinapse vegetative (simpatice şi
parasimpatice) si sinapse somatic;
- după efectul asupra componentei postsinaptice: sinapse care produc postsinaptic stimulare
(neurotransmisia glutamatergică, nicotinergică etc) si sinapse care produc postsinaptic inhibiţie (
sinapsele GABA-ergice sau glicinergice);
- după modul de participare la sistemul transmisional sinaptic: sinapse principale (autosinapse),
sinapse secundare (heterosinapse presinaptice si postsinaptice);
- dupa felul şi numărul neurotransmiţătorilor care participă la transmisia sinaptică: sinapse
simple, care conţin un singur tip de neurotransmiţători, receptori si sinapse complexe, care conţin
două tipuri de neurotransmiţători si receptori, ca de exemplu, sinapsă adrenergică (un neurome-
diator adrenergic şi un neuromediator purinergic, respectiv receptori adrenergici α1, α2 şi receptori
purinergici P1, P2).
11.2.5. MECANISME DE ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ ÎN CADRUL SINAPSELOR
CHIMICE
În cadrul sinapsei chimice pot fi influenţate următoarele procese:
- biosinteza neuromodulatorului;
- golirea depozitelor de neuromodulator (neurosimpatolitice);
- acţiunea pe receptori (adrenomimetice, adrenolitice etc);
- favorizarea recaptării din fantă (stimularea receptorilor α2 presinaptici de către clonidină);
- inhibarea recaptării (inhibarea recaptării serotoninei şi noradrenalinei din fantă în cazul
antidepresivelor triciclice);
- inhibarea degradării neuromodulatorului (inhibitori MAO tip A-antidepresive), inhibitori
MAO tip B-antiparkinsoniene, anticolinesterazice etc).
11.2.6. TIPURI DE NEUROTRANSMISII, MEDIATORI ŞI RECEPTORI SPECIFICI
Neurotransmisiile aminergice:
- neurotransmisia adrenergică: are ca mediatori chimici: adrenalina, noradrenalina, iar ca
receptori: α1, α2, β1, β2 şi β3;
- neurotransmisia dopaminergică: are ca mediator chimic dopamina, iar ca receptori: D1, D2, D3,
D4, D5;
- neurotransmisia serotoninergică: are ca mediator serotonina (5-HT), iar ca receptori: 5-HT1, 5-
HT2, 5-HT3, 5-HT4, 5-HT5, 5-HT6, 5-HT7;
- neurotransmisia melatoninergică: are ca mediator melatonina, iar ca receptori, receptorul ML1;
- neurotransmisia histaminergică: are ca mediator histamina, iar ca receptori: H1, H2, H3.
154
Neurotransmisiile Aminoacidergice:
- neurotransmisia GABA-ergică: are ca mediator acidul γ aminobutiric, iar ca receptori GABA
(GABAA, GABAB, GABAC);
- neurotransmisia glutamatergică: are ca mediatori aminoacizi stimulatori, ca de exemplu: acidul
glutamic, acidul aspartic etc., iar ca receptori, receptori cuplaţi cu canale ionice şi proteina G;
- neurotransmisia glicinergică: are ca mediatori aminoacizi inhibitori, ca de exemplu: glicina,
taurina, β – alanina etc., iar ca receptori, receptori cuplaţi cu canale ionice.
Neurotransmisia Colinergică (derivaţi cuaternari de amoniu):
Acest tip de neurotransmisii are ca mediator acetilcolina, iar ca receptori: receptorul N 1-2
(nicotinic) sau M1-5 (muscarinic).
Neurotransmisia Purinergică
Are ca mediatori: Adenozina, ATP, AMPc, GTP, GMP ciclic, iar ca receptori: receptorii P 1, P2,
cu diferite subtipuri de receptori.
Neurotransmisiile peptididergice:
- neurotransmisia opioidergică, care are mediatori opioizi endogeni ca: enkefalinele, endorfinele,
dinorfinele etc., iar ca receptori: μ1 – 2, δ1 – 2 şi K1 – 2;
- neurotransmisia MSH–ergică: are ca mediator melanostimulator hormon (MSHα,β,γ), iar ca
receptori AC(1 – 5) –R.
- neurotransmisia Kininergică: cu diverse variante de neurotransmisii în funcţie de
neurotransmiţătorul endogen, ca de exemplu: transmisia tahikininergică (are ca mediatori substanţa
P cu receptorii NK1, Neurokinina A cu receptor NK2 şi Neurokinina B cu receptor NK3),
transmisiile kininergice vasoactive, care au ca variante de transmisii (Transmisia Angiotensinergică,
cu mediator Angiotensina II şi receptori AT1 şi AT2, Transmisia Bradikinergică, ce are ca mediator
Bradikinina , iar ca receptori BK1 şi BK2 şi Transmisia Neurotensinergică, ce are ca mediator
Neurotensina);
- neurotransmisia endotelinergică: are ca mediator Endotelina:
- neurotransmisia peptidergică Neurohipofizară, care are ca mediatori Vasopresina şi Ocitocina;
- neurotransmisia peptidergică hipotalamică, ce are ca mediatori neurohormonii hipotalamici;
- neurotransmisia peptidergică hormonală, cu următoarele tipuri de mediatori: hormoni hipofi-
zari, hormoni pancreatici, calcitonina, hormoni gastro-intestinali etc;
Transmisia Lipidergică
Are mai multe transmisii, ca de exemplu:
- transmisia eicosanoidergică, care are ca mediatori, derivaţi rezultaţi în urma transformării
enzimatice a acidului arahidonic, şi anume: prostaglandine: PGE2, PGF2a, PGI2, leucotriene LTCA-F,
tromboxani etc;
- transmisia anandaminergică (canabinoidergică), cu mediator anandamina, iar ca receptor CB1-
2 (canabinol-receptor);
11.2.7. TIPURI DE RECEPTORI
Prin descoperirea receptorilor s-a putut demonstra că există o relaţie între concentraţia
medicamentului, efectul farmacologic şi selectivitatea acestuia.
În funcţie de localizare, receptorii pot fi: receptori membranari (cu structură glicoproteică) şi
receptori cu alte localizări (nucleu, citoplasmă etc).
11.2.7.1. RECEPTORI MEMBRANARI
Receptorii membranari sunt foarte numeroşi, deseori acelaşi mediator fiind activ pe mai multe
tipuri de receptori, ca de exemplu acetilcolina: pe receptorii muscarinici, cu toate subtipurile lor şi
pe receptori nicotinici, de asemenea cu toate subtipurile lor.
155
Receptorii membranari pot fi împărţiţi în 4 grupe: cuplaţi cu proteine G, enzimatici, cuplaţi cu
canale ionice şi cu structuri diverse.
RECEPTORI CUPLAŢI CU PROTEINE G
Sunt transmembranari, cei mai răspândiţi în organism, şi traversează membrana citoplasmatică
de şapte ori, fiind numiţi şi receptori în serpentină. Sunt cuplaţi cu proteine GTP dependente
(proteine G), care sunt formate din 3 subunităţi: α, β şi γ. Subunităţile β şi γ sunt nespecifice, ele
fiind caracteristice întregului grup de proteine G, în schimb subunitatea α diferă de la o proteină la
alta. În forma inactivă, proteina G este legată de GDP, iar în forma activă de GTP.
Pentru transmiterea semnalului biologic, prin acest tip de receptori sunt necesare următoarele
componente :
- ligandul endogen sau exogen;
- receptorul membranar, care interacţionează cu ligandul extracelular;
- proteina G – o proteină fixată pe suprafaţa internă a membranei citoplasmatice care este
activată de receptorul membranar stimulat şi care pune în lucru o serie de efectori;
- şi efectori: enzimă catalitică membranară, enzimă catalitică intracitoplasmatică, mesager
secund (AMP ciclic, GMP ciclic etc) sau un canal ionic (Ca, Na, K, Cl etc).
După fixarea agonistului pe receptor se modifică conformaţia sterică a complexului Receptor -
Proteină G în aşa fel încât subunitatea α a proteinei G se desprinde de subunităţile β şi γ. După
desprinderea subunităţii α, de celelalte două subunităţi ale proteinei G, acesta dobândeşte
capacitatea de a se lega de o moleculă GTP, care furnizează energia necesară pentru activarea unor
enzime intracelulare.
Subunitatea proteică α are proprietatea de a se desprinde prin hidroliză de pe molecula de GTP
de care a fost fixată, transformând GTP în GMP, iar subunitatea α se recuplează cu subunităţile β şi
γ, moment în care încetează efectul stimulator intracelular.
Latenţa efectului substanţelor medicamentoase care se fixează pe receptor cuplat cu proteină G
este mai lungă decât a celei cuplate cu canale ionice, şi anume de ordinul secundelor → un minut.
Latenţa efectului la substanţele medicamentoase care se fixează pe receptor cuplat cu canale
ionice este de ordinul milisecundelor, cel mult o secundă.
În funcţie de subunitatea α, există următoarele tipuri de proteine G:
- Gs (s=stimulator) sunt proteine G, care modifică prin fracţiunea αs funcţia adenilatciclazei prin
stimulare, rezultând ca mesager secund AMPc, care ulterior este metabolizat de către fosfodiesterază
la AMP inactive, iar ca receptori cuplaţi cu Gs menţionăm: receptorii dopaminergici D1, receptorii
beta - adrenergici, receptorii histaminergici H2, receptorii purinergici P2y(A2a, A2b, A3)
- GI (i = inhibitor), proteine G, care prin fracţiunea proteică α I asigură cuplarea negativă a
receptorilor membranari cu adenilatciclaza (AC), reducând cantitatea acestei enzime şi scăzând
implicit cantitatea de AMPc, iar ca receptori cuplaţi cu Gi menţionăm: receptorii α2 adrenergici
presinaptici, receptorii M2 colinergici, receptori serotoninergici 5- HT1, receptorii opioizi, receptorii
purinergici P1(A1) etc.
- Gq sunt proteine la care αq, în forma activată, se leagă de GTP stimulând fosfolipaza C(PLC),
care hidrolizează PIP2 (fosfatidilinozitol difosfatul) în doi mesageri secunzi:DAG (diacilglicerol) şi
IP3 (inozitoltrifosfat), fenomen care duce la contracţia muşchilor netezi şi hipersecreţia glandelor
exocrine, iar ca receptori cuplaţi cu Gq menţionăm: receptorii α1 adrenergici, receptorii M1 şi M3
colinergici, receptori angiotensinergici AT1, receptorii endotelinici (ETA, ETB, ETc), receptorii
histaminici H1, receptorii purinergici P2y;
- Go (o=other=alte tipuri de proteine G) o clasă foarte răspândită în SNC, iar stimularea conduce
la închiderea canalelor de Ca2+ voltaj dependente.
156
RECEPTORI ENZIMATICI
Sunt de natură polipeptidică, cu o porţiune transmembranară de dimensiuni mai mici prin care
este unită partea extracelulară cu partea intracelulară. Situsul receptor este în exterior, iar partea
celulară are proprietăţi enzimatice. În urma legării agonistului pe receptor au loc modificări sterice
datorate acestei interacţiuni, fiind activate enzimele de la partea intracelulară a receptorului, ca de
exemplu: tirozin-kinaze, serin-kinaze etc.
Liganzi endogeni pot fi hormoni endogeni de structură proteică, ca de exemplu: insulină etc.
RECEPTORI CUPLAŢI CU CANALE IONICE
Au structură transmembranară, fiind formaţi din 4 – 5 unităţi care înconjoară un canal ionic (por)
prin care poate pătrunde în mediul specific, din spaţiul extracelular în intracellular, o singură specie
de ioni. La capătul extracelular, pe receptor, sunt situsuri de legare specifice pentru liganzi endogeni
sau agonişti, care după legare determină închiderea sau deschidere canalelor ionice.
În momentul deschiderii canalelor ionice, pot avea loc migrări intra- şi extracelulare ale unor
ioni, având diferite consecinţe:
- ioni Na+, Ca2+ migrează intracelular;
- ioni Cl- migrează intracelular;
- ioni K+ migrează extracelular.
Dacă receptorul este cuplat cu canal de sodiu, la deschiderea acestuia, Na+ pătrunde în interiorul
celulei şi produce depolarizarea membranei. Prin depolarizare, membrane devine pozitivă în interior
şi negativă în exterior.
În urma depolarizării se deschid canale de calciu, rezultând o creştere intracelulară a acestui ion,
efectele rezultate fiind: contracţie, hipersecreţie etc.
După depolarizare, canalele ionice rămân blocate, o nouă deschidere a canalului presupune
repolarizare. Transmiterea semnalului prin fibrele nervoase, se realizează anterograd, nu retrograd.
Deschiderea canalelor de Cl- are proprietăţi inhibitoare.
Exemple de receptori cuplaţi cu canale ionice:
- receptorii N-colinergici, cuplaţi cu canale ionice de sodiu;
- receptorii serotoninergici 5-HT3, cuplaţi cu canale ionice de sodiu;
- receptorii aminoacizilor excitatori (acid glutamic, acid aspartic etc.) cuplaţi cu canale ionice de
sodiu;
- receptorii GABAA– cuplaţi cu canale ionice de Cl-;
- receptorii glicinergici – cuplaţi cu canale ionice de Cl-;
RECEPTORI CU STRUCTURI DIVERSE
Din această categorie, fac parte receptori cu structură monomerică ale căror mecanisme de
acţiune sunt mai puţin cunoscute, iar mediatorii fiziologici ai acestor receptori sunt: polipeptide,
hormoni, lipoproteine, anticorpi etc.
11.2.7.2. RECEPTORI CU ALTĂ LOCALIZARE
RECEPTORII CITOSOLICI PENTRU STEROIZI
Sunt structuri intracelulare formate din două subunităţi: efector şi inhibitor, care în mod obişnuit
sunt legate, iar receptorul este inactiv. După legarea agonistului pe subunitatea receptoare, are loc
desprinderea celor două subunităţi.
Complexul substanţă medicamentoasă-efector, migrează în nucleu, de unde prin ARN mesager,
se transmite la ribozomi, modificarea proceselor de sinteză a unor proteine cu rol catalitic,
modificare care dă efect farmacologic. Când substanţa medicamentoasă se leagă de acest tip de
receptori, latenţa este mare datorită faptului că procesele de stimulare a sintezei enzimatice, cât şi de
inhibiţie, necesită timp, aproximativ 2 ore. De asemenea, trebuie subliniat că, efectul farmacologic
157
al medicamentului este mult mai lung, decât timpul în care substanţa medicamentoasă este legată de
receptor.
Exemple de substanţe medicamentoase care acţionează pe acest tip de receptori sunt: hormonii
steroidieni (corticosteroizii), hormonii tiroidieni etc. Penetraţia acestor hormoni în celulă se
datorează liposolubilităţii ridicate. Proteinele sintetizate în cazul hormonilor steroizi sunt numite
lipocortine şi anume: macrocortine, când sunt produse în macrophage sau lipomoduline, când sunt
produse în granulocitele neutrofile etc. Lipocortinele inhibă fosfolipaza A2, enzimă calciu-
dependentă. Fosfolipaza A2 catalizează hidroliza unor fosfolipide membranare ca: fosfatidilcolina,
rezultând acid arahidonic.
Din acid arahidonic pornesc reacţii metabolice catalizate de diferite enzime, ca de exemplu:
- ciclooxigenaza, transformă acidul arahidonic în: prostaglandine, prostacicline şi tromboxani;
- lipooxigenaza, transformă acidul arahidonic în leucotriene;
- citocromul P450 transformă acidul arahidonic în derivaţi epoxi.
RECEPTORI PENTRU OXIDUL DE AZOT (NO);
Monoxidul de azot are efect relaxant pentru endoteliul vascular, fiind compus endogen sintetizat
sub acţiunea NO-sintetazei din L-arginină. Datorită lipofiliei ridicate, oxidul de azot poate difuza
din celulele endoteliale în celulele muşchiului neted al vaselor sanguine, unde poate acţiona liber
sau legat de grupările SH ale cisteinei, activând guanilat-ciclaza. Această enzimă în stare activată
stimulează producerea GMPc, care determină extruzia calciului din celulă sau sechestrarea în
depozitele intracelulare, rezultând ca efect relaxare vasculară.
11.2.8. MESAGERI SECUNZI
Substanţele medicamentoase de tip agonist şi mediatorii fiziologici se comportă ca mesageri
primi în transmiterea semnalului biologic, amplificarea semnalului biologic primar fiind realizată de
sisteme intermediare între receptor şi efector, numite mesageri secunzi.
În continuare sunt prezentaţi mesagerii secunzi şi procesele fiziologice celulare rezultate în urma
activării acestora.
IONUL DE CALCIU
Are rol important în procesele fiziologice celular, creşterea cantităţii intracelulare, fiind realizată
în două moduri:
- prin deschiderea canalelor membranare dependente de voltaj în urma depolarizării, când
răspunsul este rapid;
- sau eliberarea din depozitele intracelulare (reticul endoplasmatic etc), eliberarea făcându-se
mai lent.
Procesele fiziologice rezultate la nivel celular în urma creşterii concentraţiei de calciu citosolic
în urma depolarizării membranei sunt:
- eliberarea unor mediatori (acetilcolină, noradrenalină) din formaţiunile presinaptice prin
exocitoză în urma legării calciului de calmodulină;
- contracţia muşchilor striaţi ai miocardului.
AMPC ŞI CALEA EFECTOARE A ADENILATCICLAZEI
AMPc(adenozin-3,5 monofosfat ciclic) se obţine din ATP (adenozin-trifosfat), sub acţiunea
adenilat-ciclazei, în prezenţa ionilor de magneziu.
Adenilat-ciclaza este activată în urma acţiunii, pe receptori membranari cuplaţi cu proteină Gs, a
unor mediatori endogeni: catecolamine, hormonii hipofizei anterioare (ACTH,LH,FSH), hormonii
hipofizei posterioare(vasopresina pe receptorii V2), hormoni hipotalamici, glucagon, hormoni cu rol
în metabolismul mineral (calcitonina, parathormonul), histamina prin receptorii histaminergici H2
etc.
158
Creşterea concentraţiei citosolice de AMPc determină activarea unor protein-kinaze care au
efecte complexe în procesele fiziologice de la nivel celular, şi anume:
- stimularea funcţiilor cordului prin receptorii β1 adrenergici, rezultând efect: batmotrop pozitiv,
inotrop pozitiv, tonotrop pozitiv, cronotrop pozitiv şi dromotrop pozitiv.
- relaxarea sistemului muscular neted de la nivelul vaselor sanguine, al arborelui bronhic şi al
miometrului etc.
In unele situaţii, în urma stimulării receptorului de către ligandul endogen sau de agonist, rezultă
cuplarea acestuia cu proteina Gi, având ca efect inhibarea adenilatciclazei, respectiv scăderea
cantităţii celulare de AMPc, şi anume: în cazul receptorilor alfa 2-adrenergici şi M2 colinergici.
Creşterea concentraţiei intracelulare de AMPc poate fi realizată prin:
- stimularea adenilat-ciclazei;
- şi inhibarea fosfodiesterazei (enzime care metabolizează AMPc la 5-AMP inactiv).
Dintre medicamentele, care inhibă fosfodiesteraza, menţionăm: cafeina, teofilina, pentoxifilina
sau mai nou utilizate, care inhibă numai fosfodiesteraza tip III: milrinona, amrinona etc.
SISTEMUL FOSFATIDIL-INOZITIDIC
Acest sistem funcţionează ca un mesager secund care se interpune între semnalul biologic primar
şi mecanismele calcice implicate în răspunsul celular.
Sistemul este activat prin stimularea receptorilor caracteristici de către agonişti sau mediatori
fiziologici a unor receptori, ca de exemplu:
- receptorii alfa 1 adrenergici, rezultând contracţia musculaturii netede vasculare etc.;
- receptorii M1 şi M3 colinergici, rezultând contracţia musculaturii netede a tractului digestiv, a
vezicii urinare, a musculaturii netede bronhice etc. şi hipersecreţia glandelor exocrine;
- receptorii 5-HT2 serotoninergici, rezultând contracţia musculaturii netede vasculare şi indu-
cerea agregării plachetare;
- receptorii angiotensinici AT1, rezultând creşterea secreţiei de aldosteron etc.
Procesele fiziologice în care este implicat acest sistem sunt declanşate în urma acţionării, prin
agonişti sau mediatori, ai receptorilor cuplaţi cu proteină Gq, care activează fosfolipaza C (PLC).
Această enzimă scindează fosfatidil-inozitolul în doi mesageri secunzi, şi anume: IP3 (inozitol-
trifosfat) şi DAG (diacilglicerol). Inozitol-trifosfatul are rolul de a mobiliza calciul sechestrat în
depozitele celulare, iar diacilglicerolul are rolul de a activa protein-kinaza C, care determină
menţinerea răspunsul contractil în timp.
GMPC ŞI CALEA EFECTOARE A GUANILATCICLAZEI
Este mesager secund obţinut din GTP, sub influenţa guanilat-ciclazei şi a ionilor de magneziu,
enzimă activată de: eicosanoide, coronarodilatatoare de tipul nitriţilor etc.
Ca urmare a creşterii concentraţiei de GMPc, are loc fosforilarea lanţului uşor al miozinei şi
activarea pompei calcice care scote calciul în afara celulei sau îl sechestrează în depozite, rezultând
vasodilataţie pe sistemul muscular neted. GMPc–ul este metabolizat de fosfodiesterază la 5-GMP
inactiv. Cantitatea de GMPc poate creşte şi prin inhibarea fosfodiesterazei.
Ca exemplu de substanţe medicamentoase care acţionează prin inhibarea fosfodiesterazei tip V
amintim: sildenafil, tardenafil etc.
159
CAPITOLUL XII
FARMACOTOXICOLOGIE
12.1. INTOXICAŢII MEDICAMENTOASE ACUTE
Intoxicaţiile medicamentoase sunt stări patologice rezultate prin administrarea în mod
accidental sau voit a unor substanţe toxice.
Intoxicaţiile pot fi, în funcţie de modul în care apar, împărţite în: intoxicaţii acute (crime,
sinucideri, intoxicaţii accidentale) sau cronice (toxicomanii, dopaj medicamentos etc.).
Intoxicaţiile acute pot fi clasificate, în funcţie de doza administrată şi evoluţia clinică a stării
pacientului, în:
-Intoxicaţii supraacute, în cazul în care sunt ingerate doze superioare celor letale. Evoluţia
acestui tip de intoxicaţie este rapidă (minute, ore) spre exitus, dacă nu se intervine foarte urgent.
-Intoxicaţii acute propriu-zise, când pacientul a ingerat doze de substanţă superioare
dozelor terapeutice (doze toxice), evoluţia bolnavului depinzând foarte mult de primul ajutor
acordat.
-Intoxicaţii subacute, rezultă în urma acumulării în organism a unor substanţe
medicamentoase datorită supradozării, atât prin administrare, cât şi datorită unor probleme la
nivelul organelor epuratoare.
În caz de intoxicaţii acute, sunt monitorizaţi următorii parametri care preced o bună
interpretare a rezultatelor investigaţiilor pentru a ajunge la concluzii corespunzătoare, şi anume:
Statusul S.N.C.
Acest parametru este influenţat în mod diferit de anumite clase, şi anume:
-stimulantele S.N.C. – produc efecte ale stimulării, ca: agitaţie, tremor, euforie, cefalee, delir,
convulsii etc.
-blocantele S.N.C produc: astenie, somnolenţă, miastenie, colaps, comă etc.;
-stimulare iniţială urmată de inhibiţie produsă de: anticolinesterazice, atropină, antidepresive
triciclice etc.
Tensiunea arterială şi pulsul
Diferitele categorii de medicamente pot influenţa tesiunea arterială şi ritmul cardiac în diferite
moduri, ca de exemplu:
-Hipertensiune arterială şi tahicardie (anticolinergice, cocaina, derivaţi de amfetamină);
-Hipotensiune arterială şi tahicardie (neuroleptice fenotiazinice, antidepresive triciclice,
teofilina, antihipertensive cu efect periferic;
-Hipotensiune cu bradicardie (β-blocante, blocante ale canalelor de calciu, agonişti ai
receptorilor α2 presinaptici etc.).
Frecvenţa respiratorie
Există următoarele modificări ale frecvenţei respiratorii, şi anume:
-tahipnee, care este produsă de medicamente care produc acidoză metabolică (salicilaţi etc);
-dispnee, uneori chiar cu scurte perioade apneice, produsă de opioide etc.
Temperatura corpului.
Acest parametru este influenţat de multe medicamente care acţionează asupra S.N.C., ca de
exemplu:
-doze toxice de amfetamină, atropină, hormoni tiroidieni pot provoca febră;
-majoritatea deprimantelor S.N.C., ca de exemplu: barbiturice, opioide, alcool provoacă
hipotermie etc.
160
Diametrul pupilei
Acest parametru poate da indicii asupra tipului de intoxicaţie în următoarele moduri, şi
anume:
-mioză (micşorarea diametrului pupilei) este produsă de medicamente ca: opioide, anticoli-
nesterazice, parasimpatomimetice etc.;
-midriaza, produsă de parasimpatolitice, amfetamină etc.
Tranzitul digestiv – poate fi modificat în următoarele moduri:
-tranzit accelerat în intoxicaţii cu colinomimetice, propulsive etc;
-sau tranzit diminuat în intoxicaţii cu parasimpatolitice, opioide etc
Aspectul epiteliilor (piele şi mucoase)
Aspectul epiteliilor poate da uneori indicii asupra etiologiei intoxicaţiei, ca de exemplu:
-cianoza poate sugera o methemoglobinemie;
-icterul poate sugera o hepatită acută;
-uscăciunea gurii, tegumente uscate, pot sugera o intoxicaţie cu parasimpatolitice etc.;
-hipersecreţia glandelor sudoripare sau a altor glande exocrine, poate sugera o intoxicaţie cu
anticolinesterazice sau parasimpatomimetice.
Conduita de urgenţă presupune următorii paşi:
-Măsuri pentru asigurarea menţinerii funcţiilor vitale: respiraţie artificială;ventilaţie
mecanică; masaj cardiac extern; administrarea de substanţe simpatomimetice etc, pentru
menţinerea funcţiilor respiratorii; oxigenoterapie, dacă este cazul.
-Măsuri de împiedicare a absorbţiei toxicului în mediul intern al organismului: spălături
gastrice; provocare de vomă; administrare de purgative etc.
-Măsuri prin care este grăbită eliminarea toxicului: modificarea pH-ului în mod
corespunzător, încât să se realizeze disocierea electrolitică a substanţei şi să fie împiedicată
absorbţia tubulară din urina primară etc.
-Hemodializa, dacă este cazul;
-Administrarea unui antidot general sau specific.
Până la obţinerea rezultatelor de laborator în urma investigaţiei pe anumite lichide biologice
etc, se poate administra un antidot general, cum ar fi cărbune absorbant etc. După descoperirea
toxicului, se va recurge la un antidot specific.
12.2.INTOXICAŢII MEDICAMENTOASE CRONICE
12.2.1. TOLERANŢA CRONICĂ (OBIŞNUINŢA)
Toleranţa cronică constă în scăderea efectului substanţelor medicamentoase după
administrarea repetată, fiind necesară creşterea dozei pentru obţinerea aceluiaşi efect. Din cauza
obişnuinţei, organismul poate să suporte la un anumit moment, chiar doze toxice fără probleme.
Un tip de obişnuinţă este mitridatismul, nume care vine de la Mitridates, regele Pontului, care a
experimentat o astfel de toleranţă cronică dobândită.Toleranţa cronică are următoarele
caracteristici: se instalează lent, este necesară creşterea treptată a dozelor, fenomenul este
reversibil după o perioadă de timp mai îndelungată.Şi în cazul acestui tip de toleranţă,
mecanismul farmacodinamic este desensibilizarea receptorilor prin down regulation. Acest tip de
toleranţă poate fi dat de substanţe medicamentoase, ca: hipnotice barbiturice, agonişti opioizi
etc.
12.2.2. FARMACODEPENDENŢA (DEPENDENŢA MEDICAMENTOASĂ)
Farmacodependeţa poate fi definită ca starea psihică sau/şi fizică care se instalează în
organism ca urmare a consumului abuziv, nejustificat, dintr-o substanţă medicamentoasă,
ducând, în funcţie de diferiţi factori, la instalarea unei nevoi de a consuma substanţa respectivă în
161
mod continuu sau periodic. Farmacodependenţa apare când în contextul existenţei persoanei apar
anumite circumstanţe favorizante, dintre care amintim: mediul socio-cultural al persoanei, parti-
cularităţile psiho-somatice individuale, utilizarea de substanţe care produc farmacodependenţă.
În funcţie de perioada de timp şi de alţi factori prezentaţi anterior, se poate instala
farmacodependenţa, care are mai multe stadii şi anume:
-Dependenţa psihică
Acest tip de farmacodependenţă constă în dorinţa individului, dezvoltată pe un fond psihic
alterat, de a procura substanţa incriminată, utilizând orice modalitate posibilă cu scopul de a
înlătura disconfortul psihic şi de a crea senzaţia de bine, în pofida faptului că indivizii respectivi
cunosc bine consecinţele acestui fapt în plan personal, familial şi social, cât şi prevederile legale
care limitează utilizarea acestor substanţe cu scop protector asupra entităţilor amintite anterior.
-Toleranţa
A fost studiată anterior şi reprezintă starea adaptativă a organismului, manifestată prin
scăderea efectului substanţei respective la administrarea repetată a unor doze similare, pentru
obţinerea aceloraşi efecte fiind necesară creşterea dozei. Scăderea efectului este rezultatul
diminuării reactivităţii neuronilor la anumite doze din substanţa administrată.
-Dependenţa fizică
Este starea patologică care este evidenţiată în momentul întreruperii administrării unei
substanţe care creează dependenţă, sau la o reducere semnificativă a dozelor. Dependenţa fizică
este evidenţiată prin apariţia sindromului de abstinenţă sau sevraj.
Mecanismul instalării acestui tip de dependenţă constă în hipersensibilizarea unui sistem care
este dependent funcţional de sistemul asupra căruia acţionează drogul, ca de exemplu:
-la administrarea opioidelor sunt sensibilizaţi receptorii adrenergici, prin reglare ascendentă
(up regulation), deoarece neurotransmisia adrenergică este modulată de neurotransmisia prin
opioide endogene care inhibă eliberarea de catecolamine,
-sau, în cazul barbituricelor, sunt sensibilizaţi receptorii glutamatergici a căror modulare este
realizată de sistemul GABA prin inhibarea eliberării acidului glutamic, în urma stimulării
îndelungate a neurotransmisiei inhibitoare.
În cazul dependenţei fizice, sindromul de abstinenţă este caracterizat atât prin tulburări
psihice, cât şi somatice.
-Toxicomania (psihotoxicitatea)
Este tipul de intoxicaţie cronică, caracterizat prin cele trei tipuri de dependenţă definite
anterior, şi anume: fizică, toleranţa, psihică, conducând la tulburări majore de comportament de
ordin psihic şi vegetativ, astfel încât tratamentul acestei suferinţe este dificil, presupunând
condiţii speciale pentru readucere la starea normală.
SUBSTANŢE CARE POT PROVOCA FARMACODEPENDENŢĂ
În continuare vom aminti categorii de substanţe care pot crea acest sindrom, şi anume:
-depresive S.N.C. (alcool, hipnotice, sedative, tranchilizante);
-opioide, stimulante ale S.N.C. (amfetamina, cocaina etc.);
-halucinogene (heroina, LSD);
-canabis;
-solvenţi organici volatili (acetona, tetraclorura de carbon, toluen etc).
NORME LEGISLATIVE PRIVIND FARMACODEPENDENŢA
Din cauza consecinţelor negative ale toxicomaniei pe plan mondial, s-au luat măsuri prin
organizaţii care reglementează regimul acestor substanţe, şi anume:
-Convenţia unică asupra stupefiantelor, elaborată de O.N.U.;
162
-Convenţia unică asupra substanţelor psihotrope, elaborată de O.N.U.
La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite funcţionează următoarele comisii care reglementează
circulaţia substanţelor incriminate în toxicomanii:
-Comisia pentru stupefiante;
-O.I.C.S. (Organismul Internaţional de Control al Stupefiantelor);
La nivel european există:
-Centrul European de monitorizare pentru medicamente şi adicţie la medicamente, cu sediul
la Lisabona (1994);
-Centrul European de informare asupra medicamentelor şi adicţiei la medicamente.
În România, circulaţia stupefiantelor este reglementată de prevederile Legii nr. 73/1969, cu
alte completări ulterioare.
12.3. DOPAJUL MEDICAMENTOS
Dopajul medicamentos constă în utilizarea de substanţe medicamentoase pentru a mări
randamentul în activităţi sportive sau intelectuale. Există convenţii internaţionale care combat
dopajul pe considerente de ordin etic, şi anume:
-Comitetul Internaţional Olimpic (C.I.O.) din aprilie 1989;
-Convenţia pentru dopaj din cadrul Consiliului Europei din Strasbourg.
În România, convenţia împotriva dopajului este ratificată prin Legea numărul 171 din 1998.
În continuare se vor prezenta în mod succint grupele de medicamente utilizate şi câteva
substanţe din fiecare grupă care utilizate produc dopaj şi anume:
-Stimulante S.N.C.: amfetamina, efedrina, cocaina, amfepramona, stricnina, metilfenidat etc.
-Analgezice morfinomimetice: codeină, morfină, dextropropoxifen, petidină, dionină, heroină.
-Steroizi anabolizanţi: metiltestosteron, nandrolon, testosteron etc.
-β-blocante: atenolol, metoprolol, oxprenolol, propanolol etc.
-diuretice: furosemid, spironolactonă, clortalidonă hidroclortiazidă, acetazolamidă etc.
12.4. REACŢII ADVERSE MEDICAMENTOASE.
Este ramura farmacologiei care studiază aspecte diverse legate de manifestări nedorite nocive
rezultate în urma administrării medicamentelor şi numite în general reacţii adverse, dar şi alte
aspecte legate de lipsa de reactivitate sau răspuns al organismului la administrarea substanţelor
medicamentoase. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte reacţiile adverse ca reacţii nedorite,
dăunătoare şi care apar la doze terapeutice.
Desigur, pentru apariţia reacţiilor adverse sau a altor forme de manifestare care fac obiectul de
studiu al farmacotoxicologiei, există anumiţi factori favorizanţi, dintre care amintim:
-polimedicaţia;
-administrarea de substanţe medicamentoase cu indicaţii terapeutice necunoscute;
-diverşi poluanţi (chimici, fizici etc.);
-stări fiziologice particulare (sarcină, alăptare, vârstă înaintată, copii de vârstă mică etc.);
-complianţă deficitară;
-alţi factori (subnutriţia, fumatul, consumul de alcool, droguri etc.).
În funcţie de mecanismul incriminat în producerea lor, reacţiile adverse pot fi de mai multe
tipuri, şi anume:
-reacţii adverse produse ca efecte secundare ale unui efect farmacologic de bază;
-reacţii adverse produse prin mecanism idiosincrazic;
-reacţii adverse produse prin mecanism imunologic (reacţii alergice);
-reacţii adverse produse ca urmare a unei adaptări fiziologice, şi anume sensibilizare sau up
regulation, şi desensibilizare sau down regulation.
163
În continuare vom prezenta principalele manifestări nedorite sau neaşteptate care fac obiectul
de studiu al farmacotoxicologiei.
12.4.1.EFECTE SECUNDARE
Mecanismul de producere a efectelor secundare este de tip farmacodinamic. Intensitatea şi
frecvenţa de apariţie a acestora este în general dependentă de doză, factorul favorizant fiind
supradozarea.
Ca exemple de efecte secundare amintim:
-uscăciunea gurii, datorată reducerii secreţiei salivare, provocată de parasimpatolitice;
-hipotonicitate digestivă sau chiar constipaţie, produsă de parasimpatolitice;
-sindrom de blocare excesivă a S.N.C. cu manifestări depresive, produse de simpatolitice;
-somnolenţă produsă de medicamente deprimante ale S.N.C., ca de exemplu hipnotice;
-sindrom neurologic extrapiramidal produs de neurolepticele clasice prin blocarea excesivă a
transmisiei neuronale dopaminergice (D2);
-sindrom astmatic (bronhoconstricţie) provocat sau agravat de β-adrenolitice neselective
(propranolol);
-insuficienţă cardiacă produsă de medicamente cu efect inotrop negativ, ca de exemplu: β 1
adrenolitice, antiaritmice blocante ale canalelor de sodiu (chinidina) sau de calciu (verapamil);
-aritmii rezultate prin creşterea excitabilităţii miocardului contractil (efect batmotrop pozitiv),
ca de exemplu:β1 adrenergice, glicozide cardiotonice etc;
-reacţia Herxheimer determinată de cantităţile mari de toxine eliberate prin moartea masivă a
spirochetelor speciei Treponema palidum în urma utilizării unor doze mari de atac, din
antibioticul utilizat;
-carenţe vitaminice apărute în urma tratamentului cu antibiotice cu spectru larg de tipul
Tetraciclinei şi fără un tratament auxiliar cu vitamine din complexul B sau alte modalităţi,
-gastrite hiperacide sau chiar ulcer gastrointestinal ca rezultat al administrării medicamentelor
antiinflamatoare nesteroidiene sau steroidiene în urma blocării prostaglandinelor E2 etc.
12.4.3.EFECTE TOXICE
Ca şi în cadrul efectelor secundare, acest tip de reacţii adverse cresc proporţional cu doza
administrată. Acest tip de reacţii sunt frecvente la persoanele hiperreactive, care sunt situate în
partea stângă a curbei Gauss, obţinută în urma înregistrării pe un grafic cartezian a modului de
apariţie a efectului farmacodinamic, ca urmare a creşterii treptate a dozelor.Dintre factorii
favorizanţi putem sublinia pe cei amintiţi la început, la care putem adăuga substanţele
medicamentoase cu toxicitate intrinsecă mare şi indice terapeutic mic, ca de exemplu:
cardiotonice, amonoglicozide etc. Efectele toxice pot fi uşoare sau grave, până la efecte mortale,
şi pot fi întâlnite în funcţie de medicamentul administrat, la nivelul diferitelor sisteme şi aparate
din organism.
În continuare se va prezenta, în mod succint, modul în care diferite clase de medicamente pot
prezenta efecte toxice la diferite niveluri ale organismului, şi anume:
Medicamente cu efect toxic asupra S.N.C.
La nivelul S.N.C. pot apărea diferite tulburări de ordin neurologic sau psihic, în funcţie de
medicamentul administrat sau de reactivitatea individuală a pacientului tratat, şi anume:
-efecte psihice de tip psihotic, în cazul supradozării corticosteroizilor;
-manifestări psihotice, halucinaţii, la administrarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (A.I.N.S);
-tulburări de memorie la pacienţii trataţi cu anticolinergice.
Medicamente cu efect toxic la nivelul aparatului cardiovascular
164
La acest nivel pot apărea:
-leziuni degenerative în urma administrării antibioticelor citostatice (daunorubicina etc);
-aritmii rezultate în urma administrării de cardiotonice etc;
-leucopenie şi trombopenie după administrarea de citostatice;
-risc de tromboembolie sau tromboze datorate creşterii coagulabilităţii sângelui în urma
administrării de contraceptive perorale;
-methemglobinemie în urma administrării de substanţe cu caracter oxidant care transformă
Fe2+hemoglobinic în Fe3+ inactiv din punct de vedere al legării oxigenului, ca de exemplu:
paracetamol, fenacetină etc.
-anemie megaloblastică provocată de antiepileptice de tip fenitoin etc.
Reacţii adverse de tip toxic la nivelul aparatului respirator:
-alveolită, fibroză pulmonară în urma administrării de citotoxice (bleomicin, ciclofosfamidă);
-sindrom astmatic etc.
Reacţii adverse la nivelul aparatului digestiv:
-diaree, colici, hiperperistaltism provocat de medicamente propulsive, iritante ale mucoasei
tractului digestiv etc.;
-ulcer gastric provocat de medicamentele care stimulează secreţia acidă sau iritante, ca de
exemplu: antiinflamatoarele nesteroidiene etc.
Reacţii adverse la nivelul principalului organ epurator (ficatul)
-citoliză produsă de medicamente cum sunt: rifampicina, izoniazida, paracetamolul,
antimalarice, IMAO, citostatice etc.;
-steatoză hepatică provocată de: tetracicline, corticosteroizi etc;
-granulomatoză provocată de: chinidină, hidralazină etc;
-carcinom-hepato-celular produs de steroizi androgeni;
-sindrom de hepatită virotică produs de: IMAO, halotan etc, care este rar întâlnit, dar letal în
procent de până la 20%;
-ciroză-produsă de metotrexat administrat în cantităţi mari;
-adenom şi tromboză suprahepatică produsă de contraceptive orale;
-colestază intrahepatică şi icter produse de: contraceptive orale, estrogeni, fenotiazine,
antidiabetice perorale, steroizi anabolizanţi etc;
-hepatită subacută şi acută cu leziuni cronice, produsă de: paracetamol, rifampicină,
izoniazidă, sulfonamide, IMAO etc;
Reacţii adverse de tip toxic produse la nivelul rinichiului
La nivelul rinichiului pot apărea diferite tipuri de reacţii adverse în urma administrării unor
medicamente, ca de exemplu:
-cristaluria în urma administrării sulfamidelor cu eliminare rapidă;
-nefropatii provocate de aminoglicozide, în special, dar şi de unele cefalosporine, ca de
exemplu: cefaloridina;
-tubulopatii cronice însoţite de poliurie provocate de: tetracicline, săruri de litiu etc.
Reacţii adverse de tip toxic la nivelul analizatorilor
Reacţii adverse de tip toxic la nivelul ochiului
La acest nivel s-au înregistrat efecte adverse de tip toxic cum sunt:
-glaucom, prin creşterea presiunii intraoculare în urma administrării de glucocorticoizi;
-retinită pigmentară-provocată de neuroleptice fenotiazinice, ca de exemplu: tioridazina,
clorpromazina etc.
165
Reacţii adverse de tip toxic la nivelul urechii:
-tulburarea auzului până la surditate, provocate de: aminoglicozide, glicopeptide
(vancomicina), diuretice ca furosemid, acid etacrinic în doze mari;
-tulburarea echilibrului şi vertij produse de aminoglicozide etc.
Reacţii adverse de tip toxic produse la nivelul sistemului muscular sau ţesutului conjunctiv:
-distrucţii musculare (rabdomiolize)-produse de: anestezice generale de tip halotan, analge-
zice-antipiretice (paracetamol, salicilaţi), antiinflamatoare nesteroidiene, antiinflamatoare steroi-
diene, IMAO, curarizante, neuroleptice anti D2 , antibiotice (peniciline) etc.;
-miopatii fără mialgie, produse de corticosteroizi;
-miastenii-produse de polimixine, β-blocante, aminoglicozide, benzodiazepine etc;
-miopatii cu mialgii – produse de: fluorochinolone etc;
-polimiozite cu mialgie produse de: antiulceroase anti H2 (ranitidina);
-tremor, produs de neuroleptice etc;
-colagenoză la indivizi acetilatori lenţi datorită deficienţei de N acetiltransferază în urma
administrării de izoniazidă etc.
Reacţii adverse de tip toxic la nivelul pielii
Efectele toxice la acest nivel sunt diferite ca intensitate, fiind de la cele mai simple până la
cele mai grave, ca de exemplu: necroliza epidermică toxică etc., unele chiar cu sfârşit letal.
Afecţiunile toxice la nivelul pielii sunt întâlnite cu frecvenţă mai mare la persoane în vârstă şi la
femei.
În continuare se vor prezenta câteva dintre reacţiile adverse de tip toxic cu manifestare la
nivelul pielii, şi anume:
-pruritul-poate fi provocat de medicamente ca: barbiturice, opiacee, contraceptive perorale
etc.;
-erupţii cutanate:sunt de mai multe feluri şi pot fi provocate de: contraceptive orale, steroizi,
bromuri, ioduri, antituberculoase cloramfenicol, aminoglicozide, sulfamide, penicilină, antihista-
minice antimalarice, fenitoină, β-adrenolitice, fenilbutazonă etc.;
-Eritem, care este de asemenea de mai multe feluri şi poate fi provocat de: barbiturice, acid
acetilsalicilic, paracetamol, tetracicline, peniciline, sulfamide, fenitoină, pirazolone, salicilaţi,
bromuri, ioduri etc.
-Porfirie-produsă de: rifampicină, sulfamide, griseofulvină, barbiturice, fenitoină, androgeni,
estrogeni, contraceptive orale etc;
-Tulburări pigmentare de diferite culori, produse de: antimalarice, citostatice, contraceptive
orale, tetracicline, fenitoină etc;
-Alopecii, produse de: citostatice (ciclofosfamidă etc), contraceptive orale, retinol, săruri de
aur, antitiroidiene, anticoagulante etc;
-Necroliză epidermică toxică, care poate fi produsă de barbiturice, cloramfenicol,
rifampicină, sulfamide, fenilbutazonă etc.
12.4.3.REACŢII ADVERSE DE TIP MUTAGEN
Reacţiile adverse de acest tip sunt rezultat al alterării genotipului care, mai rapid sau în timp,
dau modificări fenotipice.Modificările genotipului pot rezulta în urma acţiunii a diferiţi factori
din mediul extern, şi anume: factori fizici, ca de exemplu: radiaţiile etc şi factori chimici:
substanţe mutagene. Dintre farmaconii incriminaţi în producerea reacţiilor adverse de tip
mutagen, amintim: medicamente citostatice, fungicide etc.
166
12.4.4. REACŢII ADVERSE DE TIP TERATOGEN
Substanţele cu efect teratogen acţionează asupra dezvoltării biologice intrauterine a fiinţei
umane, afectând anumite organe, sisteme, ţesuturi etc., în funcţie de faza de dezvoltare.
Substanţele cu efect teratogen produc malformaţii, cuvântul teraton derivă din limba greacă şi
înseamnă monstru. Foarte multe medicamente pot produce malformaţii la făt, chiar dacă pentru
organismul matern nu sunt toxice. Placenta este o membrană lipidică cu pori mari, care este uşor
permeabilă pentru substanţe liposolubile cu GMR<1000, dar datorită prezenţei porilor şi a
sistemelor membranare de transport activ spre făt pot penetra şi diferite substanţe hidrosolubile
polare sau disociate. Riscul teratogen cel mai mare este în primele 3 luni, dar posibilitatea
producerii reacţiilor adverse de tip teratogen există şi în alte faze ale dezvoltării intrauterine.
Efectele adverse asupra procesului reproducerii pot avea loc în diferite faze de dezvoltare şi
anume:
-Efecte adverse asupra gametogenezei
Gametogeneza are loc în organele sexuale masculine şi feminine. Există puţine informaţii
privind reacţii adverse produse de medicamente care să afecteze în acest stadiu.
-Efecte adverse asupra blastogenezei
Această etapă are loc în primele 2 săptămâni de la fecundare. Substanţele toxice care
afectează zigotul sau blastomerul în această fază au efect letal asupra acestuia, urmând
expulzarea acestuia. În această perioadă se diferenţiază din celulele mugurelui embrionar două
straturi, şi anume: endoblastul şi ectoblastul, ulterior diferenţiindu-se şi mezoblastul.
-Reacţii adverse asupra embriogenezei
Embriogeneza cuprinde perioada de timp din dezvoltarea intrauterină a embrionului cuprinsă
între săptămânile 3 şi 8. Diferitele substanţe toxice sau medicamentoase pot afecta embrionul,
având ca urmare: efect letal şi expulzarea embrionului sau efect teratogen etc. Efectul teratogen
poate avea loc asupra diferitelor organe, în funcţie de perioada în care afectarea poate fi maximă.
În perioada embriogenezei, din cele trei membrane se diferenţiază diferitele organe, şi anume:
-din ectoblast: sistemul nervos, tegumentele;
-din mezoblast: sistemul osos, ţesut conjunctiv, muscular, aparatul circulator, renal etc;
-din endoblast: aparatul digestiv, aparatul respirator etc.
Afectarea maximă a diferitelor organe, sisteme sau aparate poate avea loc într-un anumit
interval de timp, ca de exemplu:
-S.N.C.-între zilele 15-25;
-ochii-între zilele 24-42;
-urechile-între zilele 20-36;
-gonadele-între zilele 37-45 etc.
În continuare se vor prezenta câteva exemple de substanţe contraindicate pentru a fi adminis-
trate femeii însărcinate datorită riscului teratogen, şi anume:
-antineoplazice (metotrexat) care pot produce malformaţii cranio-faciale;
-androgeni şi progesteroni pot duce la masculinizarea fătului feminin;
-estrogeni care pot duce la feminizarea fătului masculin;
-glucocorticoizi care pot da: malformaţii cardiovasculare, cranio-faciale, ale membrelor etc;
-antiepilepticele (fenitoin,acid valproic) pot produce malformaţii:cardio-vasculare sau faciale;
-medicamentele antidepresive triciclice pot da malformaţii ale membrelor;
-litiul-malformaţii cardiace;
-tranchilizantele benzodiazepinice;
-anticoagulante cumarinice;
-derivaţi de vitamina A (izotretinoina)
167
-Efecte adverse produse în perioada fetogenezei
Fetogeneza este perioada de timp începând cu săptămâna a IX-a şi până la sfârşitul vieţii
intrauterine. În această perioadă sunt posibile următoarele tipuri de efecte adverse: defecte
fiziologice, tulburări de histogeneză ale sistemului nervos, malformaţii minore asupra aparatului genital
extern, efect letal etc.
În continuare se vor prezenta câteva grupe de medicamente contraindicate la gravide (în
timpul sarcinii), datorită potenţialului fetotoxic, şi anume:
-neuroleptice fenotiazinice-pot produce deprimare respiratorie, sindrom extrapiramidal,
sedare etc;
-anestezice locale (lidocaina)-produc deprimare respiratorie, bradicardie, convulsii etc;
-salicilaţi-pot produce hemoragii;
-antitiroidiene (ioduri, carbimazol)-pot produce hipotiroidism;
-antidiabetice perorale (tolbutamida)-pot produce hipoglicemie;
-anticoagulante cumarinice-risc de hemoragii;
-β-adrenolitice-pot produce deprimare respiratorie, bradicardie, hipoglicemie etc;
-cloramfenicol-sindrom cenuşiu;
-tetracicline-dentiţie anormală, colorată în galben;
-aminoglicozide-pot produce surditate congenitală, tulburări vestibulare etc;
-antimalarice;
-sulfamide-pot produce icter nuclear, anemiile hemolitice datorate deficitului de G-6PD.
-Efecte adverse produse în perioada prenatală şi obstetricală
Medicamentele care pot produce tulburări în această perioadă sunt substanţele
medicamentoase cu efect ocitocic şi tocolitic. Suferinţele produse în această perioadă pot afecta
fetusul imediat sau tardiv. Dintre medicamentele stimulante ale motilităţii uterine care pot
produce accidente obstetricale, ca: avort, asfixie, naştere prematură, amintim: ocitocina,
ergometrina, prostaglandine, β1-adrenolitice neselective (propranolol), purgative de contact
(antrachinona etc.), parasimpatomimetice (neostigmina, pilocarpina) etc. Dintre medicamentele
inhibitoare ale motilităţii uterine, care pot produce accidente obstetricale, ca iniţierea naşterii,
oprirea travaliului, amintim: tocolitice (izoxuprina), β2-adrenomimetice (salbutamol etc.),
antiinflamatoare nesteroidiene blocante ale sintezei prostaglandinei PGT2 (indometacin,
fenilbutazonă etc.), anestezice generale, deprimante ale S.N.C. (sulfat de magneziu), analgezice
opioide, ca de exemplu: morfina etc.
-Medicamente care pot produce efecte adverse asupra sugarilor
Sugarul poate fi afectat de medicamentele utilizate de mamă şi care sunt eliminate prin
secreţia lactată. Pentru a ajunge în laptele matern substanţele medicamentoase trebuie să
traverseze bariera sânge/lapte, care este o membrană semipermeabilă lipidică cu pori mari,
permiţând astfel pătrunderea multor sub-stanţe nedisociate atât lipo- cât şi hidrosolubile.Din
cauza pH-ului laptelui matern de ~ 7, în lapte se pot concentra substanţe bazice.
Reacţiile adverse manifestate la sugar pot fi diferite ca mecanism, şi anume: ca efect secundar
al acţiunii farmacodinamice principale, mecanism toxic, mecanism imunoalergic etc.
Există medicamente care, în timpul administrării lor trebuie întreruptă alăptarea, şi anume:
-antibiotice sau chimioterapice ca: tetraciclina, cloramfenicolul, aminoglicozide, metronidazol
(tulburări neurologice, deprimare medulară);
-antitiroidiene-pot produce hipotiroidism;
-antiinflamatoare nesteroidiene (indometacin, acid acetilsalicilic), care pot produce: acidoză,
hemoragii, tulburări respiratorii, convulsii etc;
-analgezice-antipiretice anilide (paracetamol), pot produce methemglobinemie;
168
-anticoagulante orale-pot provoca sângerări;
-glucocorticoizi-pot produce insuficienţă corticosuprarenală şi încetinirea creşterii;
-opiacee pot produce deprimare respiratorie, dependenţă etc;
-purgativele antrachinonice pot produce diaree;
-sedativele pot da somnolenţă;
-neurosimpatoliticele (reserpina) pot da dispnee, stimularea secreţiilor bronşice.
În continuare se vor prezenta câteva grupe de medicamente care pot suprima lactaţia, şi
anume: alcaloizii din ergot (bromocriptina), contraceptive orale, estrogeni, diuretice (furosemid)
din cauza hipohidremiei, parasimpatolitice dau hiposecreţie exocrină etc.
12.4.5.EFECTE ADVERSE DE TIP CANCERIGEN
Există substanţe care pot induce proliferarea şi dezvoltarea celulelor canceroase. Timpul de
latenţă pentru apariţia tumorilor poate fi uneori de 20 – 30 de ani. Dintre substanţele cu
potenţial cancerigen amintim: amine aromatice, nitrozamine, rezultate în urma transformării
aminofenazonei în pH-ul acidului gastric, azocoloranţi, aflatoxine produse de mucegaiuri,
substanţe alchilante (citostatice), hidrocarburi policiclice conţinute în fumul de ţigară sau în
gudronul de cărbune etc.
12.5. INTERACŢIUNI DE ORDIN FARMACOCINETIC ŞI FARMACODINAMIC
Intoleranţa este un gen de reacţie adversă caracterizată printr-un răspuns farmacodinamic
anormal atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ, având la bază un deficit enzimatic,
care poate caracteriza un individ sau chiar colectivităţi. Acest tip de reacţii adverse pot avea două
tipuri de etiologii:congenitală (înnăscută) sau dobândită etc.
12.5.1. INTOLERANŢA CONGENITALĂ
Acest tip de intoleranţă apare la prima doză administrată dintr-un medicament sau după
primele administrări. Cauza determinantă este o enzimopatie (deficit enzimatic) care se datorează
unei anomalii genetice (genă absentă). Această deficienţă enzimatică poate fi latentă mult timp,
declanşarea intoleranţei manifestându-se în momentul în care se administrează un medicament
care este biotransformat de către enzima deficitară sau absentă. În ultimii ani a apărut o nouă
ştiinţă numită farmacogenetica, ştiinţă care studiază aceste aspecte cu determinare genetică.
Când există un teren pentru manifestări idiosincrazice, pot fi evidenţiate două tipuri de
manifestări, şi anume: manifestări farmacocinetice sau manifestări farmacodinamice.
MANIFESTĂRI IDIOSINCRAZICE DE TIP FARMACOCINETIC
Manifestările farmacocinetice vizează devierea de la traseul normal pe care medicamentul îl
are în organism, cu afectarea uneia sau mai multor etape farmacocinetice. Consecinţele acestor
manifestări pot fi datorate tipului de distribuţie respectiv metabolizare (rapidă sau lentă) şi
modului de eliminare. Acest tip de manifestări sunt de două feluri şi anume:
-farmacoterapice, care pot conduce la ineficienţă terapeutică, când medicamentul se
administrează la subiecţi metabolizatori rapizi;
-farmacotoxicologice, când medicamentul se administrează la subiecţi metabolizatori lenţi,
când creşterea concentraţiei plasmatice poate atinge niveluri superioare domeniului terapeutic
etc.
În continuare vor fi prezentate principalele tipuri de enzimopatii responsabile de reacţii
adverse de tip idiosincrazic cu manifestări farmacocinetice.
-Deficit de pseudocolinesterază
Această enzimă este biosintetizată în ficat şi este întâlnită în plasmă. Enzima are rolul de a
biotransforma medicamente cum sunt suxametoniul etc. Datorită structurii anormale a enzimei,
capacitatea de metabolizare a acestei substanţe este mică, conducând la creşterea dozei
169
plasmatice de suxametoniu până în domeniul toxic. Acest deficit enzimatic este întâlnit cu
frecvenţă crescută în ţări din Asia Mică, de exemplu: Iran, Irak etc.
-Tulburări de acetilare
N-acetiltransferaza hepatică prezintă mai multe forme polimorfe care diferă în privinţa
vitezei cu care se acetilează diferitele medicamente în procesul biotransformărilor. Din acest
punct de vedere, persoanele care prezintă anomalii genetice de acest tip se pot încadra în două
grupe, şi anume:persoane la care acetilarea se face rapid şi persoane la care acetilarea se face lent
etc.Distribuţia celor două categorii este dependentă şi de apartenenţa rasială, procentul primei
categorii fiind mai ridicat la rasa galbenă, ajungând până la 90% în Japonia sau 95-100% la
eschimoşii canadieni.Prin acetilare sunt metabolizate diferite medicamente, ca de exemplu:
izoniazida, hidralazina, procainamida, fenalazina, dapsona, sulfazolina etc.Timpul de
înjumătăţire al izoniazidei, de exemplu, este de 2-3 ori mai mare la acetilare lentă, conducând la
concentraţii plasmatice de până la 10 ori mai mari la această categorie de persoane. Datorită
acetilării lente, procentul de izoniazidă nemetabolizată este de aproximativ 10 ori mai mare la
acetilatorii lenţi decât la cei rapizi.
Această anomalie de biotransformare are următoarele consecinţe farmacologice:
-dozele eficiente medii sunt ineficace la persoane din categoria acetilatorilor rapizi;
-la acetilatorii lenţi, izoniazida şi alte medicamente din această categorie produc reacţii
adverse puternice.
În continuare se vor prezenta câteva din reacţiile adverse prezente la indivizii acetilatori lenţi,
după administrarea unor medicamente, ca de exemplu:
-la izoniazidă în urma asocierii cu rifampicina poate să apară hepatita iatrogenă, neuropatii
periferice, sindrom de lupus eritematos etc;
-la fenelazină, reacţii hepatice şi la nivelul S.N.C.
-Tulburări de oxidare
Şi acest gen de tulburări idiosincrazice sunt rezultat al polimorfismului unor sisteme
enzimatice dependente de citocromul P450. Această enzimopatie tip cu oxidare lentă este întâlnită
la europeni în procent de 9-10%.Dintre tulburările enzimatice cu repercusiuni asupra oxidării
amintim cele determinate de:
-Existenţa de forme polimorfe ale hidroxilazelor
Din cauza existenţei diferitelor forme polimorfe ale acestei enzime, persoanele la care există
această anomalie pot fi împărţite în trei grupe din punct de vedere al vitezei proceselor oxidative
determinate pe anumite substanţe medicamentoase, ca de exemplu debrisoquin, şi anume:
metabolizatori lenţi, metabolizatori intermediari şi metabolizatori rapizi etc. Enzima implicată în
metabolismul substanţelor amintite este 4-hidroxilaza. Există medicamente asemănătoare
debrisoquinului din punct de vedere al polimorfismului enzimelor de care sunt metabolizate,
ca de exemplu:β-adrenolitice (metoprolol, timolol), antidepresive triciclice (amitriptilina etc),
sparteina etc.Există medicamente cu polimorfism diferit de debrisoquin în ce priveşte enzimele
oxidative implicate în metabolizare, ca de exemplu: fenitoina, warfarina, tolbutamida etc.
-Polimorfismul alchilazelor
Există subiecţi la care metabolizarea unor medicamente ca paracetamolul devine anormală,
conducând la o creştere exagerată a methemoglobinei.
MANIFESTĂRI IDIOSINCRAZICE DE TIP FARMACODINAMIC
Reacţiile adverse de acest tip au manifestări farmacotoxicologice care pot fi de două feluri:
-reacţii adverse diferite de cele specifice ale medicamentului respectiv;
170
-reacţii adverse diferite din punct de vedere cantitativ, manifestate prin frecvenţă şi intensitate
crescută chiar la administrarea unei doze mici dintr-un anume medicament etc.
În continuare se vor prezenta principalele enzimopatii care implică manifestări de ordin
farmacodinamic.
-Reacţii adverse de tip idiosincrazic rezultate prin deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
(G-6-PD)
Sunt cunoscute aproximativ 80 de variaţii polimorfe ale acestei enzime.Incidenţa indivizilor
având această enzimopatie este mai ales în zona în care este răspândită malaria, apariţia acestei
deficienţe poate fi o modalitate de apărare împotriva parazitului. În deficienţă enzimatică,
cantitatea de glutation redus este mică, rolul enzimei este menţinerea concentraţiei normale în
hematii. În deficienţa de glutation redus este defavorizată dezvoltarea protozoarului, dar totodată
se reduce şi rezistenţa eritrocitului la substanţele oxidante care vor produce hemoliza accentuată,
cum ar fi: antimalarice, sulfamide antibacteriene, tolbutamid, nitrofurantoin etc. Acest deficit
enzimatic este întâlnit la aproximativ 3% din populaţia globului. Hemoliza rezultată în deficit
enzimatic poate fi redusă sau de proporţii, rezultând anemie gravă, uneori chiar cu consecinţe
letale. Manifestarile clinice a deficienţelor ar fi următoarele: anemie acută hemolitică, anemie
cronică, icter fiziologic provocat la nou-născut etc.
-Reacţii adverse de tip idiosincrazic manifestate prin deficit de uridin-difosfat-
glucuroniltransferază (UDP-glucuroniltransferaza)
Deficienţa acestei enzime afectează atât biotransformarea prin glucuronoconjugare a unor
componente endogene ca bilirubina, având consecinţe creşterea concentraţiei plasmatice şi apoi
icter, cât şi a unor substanţe medicamentoase. Glucuronoconjugarea este o biotransformare a
stadiului II de metabolizare a metaboliţilor rezultaţi în urma metabolizărilor din stadiul I.
Substanţele medicamentoase care suferă glucuronoconjugare sunt: sulfamide, barbiturice,
morfinomimetice, analgezice-antipiretiece, hormoni steroizi etc.
-Acatalazia
Eritrocitele conţin catalazo-enzime care catalizează reacţii de transformare a apei oxigenate
(H2O2) în apă. Din punct de vedere al procentului în care se găseşte enzima la diferite persoane,
există: indivizi acatalazici, indivizi hipocatalazici, indivizi normali etc. La persoanele care
manifestă acest deficit enzimatic, în urma contactului dintre apa oxigenată şi sânge nu rezultă
efervescenţă. Răspândirea acestei afecţiuni este mică, fiind întâlnită în unele ţări ca: Elveţia,
Japonia etc.
-Reacţii adverse de tip idiosincrazic produse prin deficit de NADH-methemoglobin-
reductază
În lipsa acestei enzime nu are loc reducerea methemoglobinei la hemoglobină, consecinţele
fiind creşterea methemoglobiei la valori cu 20-50 de ori mai mult decât la indivizii normali.
Frecvenţa enzimopatiei este mică, şi anume la aproximativ 1% din persoane. Substanţele
medicamentoase puternic oxidante sunt methemoglobinizate, iar prin deficit enzimatic, chiar la
doze uzuale terapeutice pot rezulta methemoglobinemii severe, care au ca rezultat scăderea
capacităţii de oxigenare a ţesuturilor, deoarece methemoglobina nu transportă oxigenul, iar ca
simptome caracteristice sunt: dispneea, cianoza etc. Dintre methemoglobinizante amintim:
derivaţi de anilină din categoria analgezice-antipiretice (paracetamol, fenacetină), sulfamide,
antimalarice etc.
171
-Reacţii adverse de tip idiosincrazic produse prin deficit de inducţie de δ-ALA sintetaza
hepatică
Excesul enzimei este determinat genetic şi este responsabil de apariţia porfiriilor hepatice
acute. Aceste suferinţe sunt rezultat al dereglării metabolismului porfirinic, iar ca manifestări pot
fi (ca rezultat al acumulării acestora în ficat): diferite tulburări gastro-intestinale dureroase sau
diferite tulburări neurologice (nevrite periferice), tulburări psihice, fotodermatoze cutanate etc.
Substanţele medicamentoase care produc inducţia acestei enzime pot da la doze uzuale
terapeutice crize de porfirie.
Exemple de astfel de medicamente inductoare enzimatice sunt: alcool etilic, hipnotice
barbiturice, glutetimida etc, sulfamide, antidiabetice (tolbutamid), benzodiazepine (clordiaze-
poxid), anticonvulsivante (fenitoina), analgezice-antipiretice (aminofenazona), contraceptive
orale, antimicotice (griseofulvina) etc.
-Hemoglobinopatii
Hemoglobina normală este formată din 4 lanţuri peptidice:2 lanţuri α şi 2 lanţuri β.
Există hemoglobinopatii în care apar hemoglobine anormale cu toate implicaţiile fiziologice
şi fiziopatologice care derivă din această stare patologică, ca de exemplu:
-hemoglobina Zürich – are în lanţurile β o moleculă de histidină înlocuită cu o moleculă de
arginină. Administrarea de medicamen-te din clasa sulfamidelor la aceste persoane poate
conduce la anumite suferinţe ca: anemie prin hemoliză, hiperbilirubinemie cu icter.
-hemoglobina H care are 4 lanţuri beta. Persoanele care au acest tip de hemoglobină sunt
sensibile la substanţe oxidante, manifestările fiind aproximativ identice cu cele întâlnite la
administrarea sulfamidelor la persoane cu hemoglobină Zürich.
-Reacţii adverse de tip idiosincrazic ca rezultat al deficienţei genetice de fenilalanil-4-
hidroxilază.
Deficitul enzimei menţionate conduce la fenilcetonurie în urma metabolizării fenilalaninei la
acid fenilpiruvic şi fenilacetic, nu în tirozină. Datorită acestei deficienţe de metabolizare, la
bolnavii care au această suferinţă tirozina devine aminoacid esenţial, fiind necesară introducerea
acestuia în organism prin aport exogen. La rândul său, tirozina este transformată de către
enzimele corespunzătoare în catecolamine în dopa şi apoi în dopamină, adrenalină etc. Rolul
catecolaminelor în organism este foarte important, deoarece sunt neurotransmiţători etc.
Problema rezultată în urma acestei deficienţe este că atât fenilalanina, cât şi metaboliţii rezultaţi
în urma oxidării sunt toxici pentru S.N.C. De aceea, când există acest deficit, pot rezulta
deficienţe mintale la copii, manifestate prin retardare. Problema poate fi rezolvată prin regim
dietetic lipsit de fenilalanină.La bolnavii cu acest deficit enzimatic are loc o sensibilizare a
receptorilor adrenergici (prin externalizare), ceea ce dă efecte hipertensive grave la administrarea
unor doze terapeutice de catecolamine. Fenomenul este datorat deficienţei unei cantităţi adecvate
de mediatori.
-Rezistenţa la medicament pe fondul unei condiţionări genetice
Rezistenţa la acţiunea diferitelor medicamente este o reacţie adversă pe fond genetic, care se
manifestă printr-un răspuns farmacodinamic nul sau mult diminuat la administrarea
medicamentelor în doze uzuale terapeutice.
Ca exemple de afecţiuni care se încadrează în această grupă amintim:
-rahitismul rezistent la vitamina D, boală care presupune administrarea de doze superioare
celor terapeutice uzuale;
-rezistenţa la anticoagulantele cumarinice, care de asemenea se caracterizează prin absenţa
efectului anticoagulant la administrarea dozelor uzuale terapeutice etc.
172
-Glaucomul cortizonic
La unii bolnavi, prin administrarea de corticosteroizi, în sacul conjunctival poate rezulta o
creştere intensă a presiunii intraoculare, conducând chiar la apariţia glaucomului. Mecanismul
de producere a bolii nu este bine cunoscut.
-Hipertermia malignă
Această suferinţă poate apărea în cursul anesteziei generale, având ca manifestări:
hiperpirexie, rigiditate musculară etc, având drept cauză modificarea capacităţii de legare a
ionilor de calciu de către musculatura striată.
12.5.2. INTOLERANŢA DOBÂNDITĂ
Reacţiile adverse care sunt încadrate în această grupă sunt numite în exprimarea curentă
alergii şi apar ca rezultat al unei hipersensibilităţi produse de anumite substanţe medicamentoase,
având un caracter temporar sau permanent.
Producerea reacţiilor alergice presupune un mecanism imunologic care constă în:
-contactul organismului cu un medicament alergizant, în urma căruia rezultă anticorpi
(imunoglobuline), sau produce o sensibilizare a limfocitelor;
-şi un contact ulterior al organismului cu aceeaşi substanţă, contact care poate duce la
declanşarea reacţiei alergice.
Substanţele care determină formarea anticorpilor sunt:
-antigeni compleţi: macromolecule proteice, polizaharide etc;
-şi antigeni incompleţi (haptene), care pot forma antigeni compleţi după legarea de proteine.
În continuare se vor prezenta câteva substanţe din a II-a categorie (haptene) care sunt
implicate în generarea de reacţii de tip alergic, şi anume: peniciline (ampicilina), cefalosporine,
sulfamide, procaina, acid acetilsalicilic, barbiturice, dextrani etc.Există situaţii în care se poate
produce hipersensibilizarea încrucişată (cosensibilizare), ca de exemplu paracetamolul, care
poate induce hipersensibilizare faţă de sulfamide antibacteriene, procaină etc.
Apariţia reacţiilor alergice poate depinde de anumiţi factori care favorizează acest tip de
reacţii adverse, ca de exemplu:
-factori dependenţi de medicament (potenţial alergic intrinsec al medicamentului şi frecvenţa
contactului cu organismul;
-factori dependenţi de organism, în care putem aminti: reactivitatea individuală (mai intensă
la femei), calea de administrare cu incidenţă crescută la preparatele administrate topic pe piele şi
mucoase etc.
Reacţiile alergice au câteva particularităţi distincte şi anume:
-absenţa relaţiei gradate doză/efect (doze foarte mici pot produce alergii grave);
-organismul sensibilizat prezintă un conţinut ridicat de anticorpi, ca de exemplu:
imunoglobulina E (IgE), anticorpi ce pot fi puşi în evidenţă prin teste cutanate sau reacţii
serologice etc.
TIPURI DE REACŢII ALERGICE
Reacţiile alergice se împart, în funcţie de mecanismul imunologic implicat, în patru categorii,
şi anume:
Reacţii alergice de tip I (tip anafilactic)
Aceste reacţii fac parte din categoria alergiilor de tip imediat şi au la bază cuplarea
antigenului cu IgE, de pe suprafaţa granulocitelor bazofile, mastocitelor, declanşând eliberarea
unor mediatori ai inflamaţiei, ca de exemplu: histamina, prostaglandina, serotonina etc. Aceşti
mediatori eliberaţi vor acţiona pe receptorii specifici situaţi la nivelul diferitelor organe,
rezultând: alergii minore ca: rinite alergice, prurit, urticarie, edem Quinque etc sau alergii majore
173
ca astmul bronşic sau şocul anafilactic etc.Medicamentele care pot determina reacţii alergice de
tip I sunt: penicilinele, dextroza, anestezice locale, acid acetilsalicilic etc.
Reacţii alergice de tip II
Acest tip de reacţii alergice de tip imediat apar în urma formării de anticorpi IgG sau IgM care
acţionează împotriva unor componente tisulare, efectul principal fiind citotoxic. Manifestări
clinice rezultate în urma reacţiilor alergice de tip II sunt: anemia hemolitică imună (produsă de
penicilină, rifampicină, sulfamide, fenacetină etc), trombocitopenie imună, produsă de:
sulfamide, rifampicină, tiazide diuretice etc, granulocitopenie (produsă de peniciline, sulfamide,
aminofenazonă, hipoglicemiante, fenilbutazonă etc). Tot în această categorie pot fi încadrate şi
hepatita cronică imună produsă de: metildopa, fenilbutazonă sau lupusul eritematos produs de
antimalarice etc.
Reacţii alergice de tip III
Sunt tot reacţii alergice de tip imediat, rezultate în urma formării unor complexe circulante
între antigeni şi anticorpii IgG şi IgM, complexe care se fixează în vasele mici, producând
inflamaţii ale acestora.
Manifestările clinice ale acestor procese sunt:
-boala serului, care poate fi produsă de peniciline (forma retard), sulfamide etc;
-eozinofilie pulmonară, care poate fi produsă de: sulfamide, furazolidonă etc;
-glomerulonefrită cronică – poate fi produsă de sărurile de aur.
Reacţii alergice de tip IV
Sunt alergii întârziate datorate sensibilizării limfocitelor T, care eliberează limfokina,
substanţă generatoare de infiltrate monocelulare.
Manifestările clinice a acestui tip de reacţii alergice sunt:
-dermatite de contact, care pot fi produse de aminoglicozide ca: gentamicina, neomicina etc;
-eritem polimorf, care poate fi produs de: sulfamide, peniciline, barbiturice, izoniazidă, acid
acetilsalicilic etc.
12.6. FARMACOVIGILENŢA
Acest tip de activitate presupune:
- depistarea cât mai rapid posibil a reacţiilor adverse şi intoxicaţiilor medicamentoase;
- diagnosticarea corectă a reacţiilor adverse şi intoxicaţiilor produse de diferite medicamente.
Activitatea de combatere a procesului farmacoepidemiologic este organizată în cadrul
sistemului de farmacovigilenţă, care presupune înregistrarea şi raportarea tuturor reacţiilor
adverse sau a intoxicaţiilor iatrogene observate.
Reacţiile adverse rezultate în urma administrării medicamentelor pot fi de mai multe feluri din
punct de vedere al gravităţii, şi anume:
- uşoare, care nu presupun administrarea de medicamente antidot sau alte măsuri terapeutice;
- moderate, care impun modificarea tratamentului şi pot prelungi timpul până la vindecare;
- severe, care necesită întreruperea tratamentului, pe lângă alte măsuri terapeutice care se
impun;
- letale, care determină moartea bolnavului.
În funcţie de categoriile de reacţii adverse se impune un tratament cât mai adecvat, şi anume:
- în cazul reacţiilor adverse independente de doză trebuie neapărat sistat tratamentul şi
totodată evitarea unei expuneri în viitor;
- în cazul reacţiilor adverse dependente de doză, se reduce cantitatea administrată până la
limitele minime posibile, astfel încât să se obţină un efect farmacoterapic.
Acest sistem este organizat la nivel mondial şi naţional în următorul mod:
174
- există un sediu central în cadrul O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii care funcţionează
din 1968;
- există reţele naţionale de Farmacovigilenţă în cadrul diferitelor ţări, care trimit informaţii
O.M.S. privind reacţiile adverse depistate în urma administrării unor medicamente.
Rolul sediului central din cadrul O.M.S. este de a prelucra informaţiile primite de la reţelele
naţionale şi a întocmi anumite rapoarte, care sunt trimise reţelelor naţionale, care la rândul lor iau
hotărâri privitor la anumite probleme de ordin farmacoepidemiologic.
În România sistemul de farmacovigilenţă este organizat în baza unui ordin al Ministerului
Sănătăţii şi cuprinde următoarele entităţi:
- Comisia Medicamentului, care funcţionează în cadrul Ministerului Sănătăţii;
- Centre în teritoriu la nivelul Universităţilor de Medicină şi Farmacie;
- Nuclee de Farmacovigilenţă la nivelul clinicilor universitare şi spitalelor judeţene.
Factorii umani implicaţi în activitatea de farmacovigilenţă sunt: medici, farmacişti, cât şi
personalul tehnic auxiliar.
Activitatea sistemului de farmacovigilenţă constă în depistarea, examinarea, înregistrarea
reacţiilor adverse produse de medicamente.
Obiectivele activităţii de farmacovigilenţă sunt:
- observarea cât mai rapidă şi completă a reacţiilor adverse produse de medicamente;
- cunoaşterea măsurilor profilactice şi modalităţilor curative specifice pentru fiecare tip de
reacţie adversă etc.
Metodele de investigare în farmacovigilenţă (FV) sunt:
- farmacovigilenţă prin metoda spontană, care constă în raportări individuale realizate de
medici, farmacişti sau alte persoane;
- farmacovigilenţă prin metoda intensivă, care constă în studii bine organizate de către echipe
de specialişti asupra unui număr mare de persoane, ca de exemplu: toţi bolnavii internaţi într-un
spital, într-o anumită perioadă de timp.Farmacovigilenţa la scara unei populaţii, care constă în
înregistrarea reacţiilor adverse observate în urma unui consum cunoscut de medicamente, în
cadrul populaţiei respective.
BIBLIOGRAFIE
1. Cristea AN - Farmacologie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009
2. Cristea AN - Tratat de farmacologie, Ediţia 1, Editura Medicală, Bucureşti, 2005
3. Dobrescu D - Farmacodinamie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
4. Dobrescu D - Farmacoterapie practică, vol.I şi II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1989
5. Rad I - Farmacologie generală, Tipărit: Digital Color Center, Tg-Mureş, 2008
6.San-Marina I, Danciu I, Nedelcu Al-Anatomia şi Fiziologia Omului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979
8. xxxx Agenda Medicală 2006-2007, Editura Medicală, Bucureşti, 2006
9. xxxx Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura Medicală Bucureşti, 1993
10. xxxx Memomed, Editura Universitară, Bucureşti, 2014
11. xxxx www.google-Wikipedia the free enciclopedia.
175

Amg I-Modulul Xi Farmacologie Generala Vol II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Amg I-Modulul Xi Farmacologie Generala Vol II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROF. GRD. I DR. FARM.

PRIMAR RAD IOAN

Figura 1. Inima [11]

Proprietăţile fiziologice ale muşchiului cardiac

2.1. SISTEMUL HEMATOPOETIC–BAZE FIZIOLOGICE

4.1. MEDICAŢIA HEPATOPROTECTOARE

Figura 2. Structura generală a penamilor

Figura 3. Structura generală a penemelor

Figura 4. Structura chimică a nucleului de bază al cefalosporinelor

Figura 6. Structura nucleului trinemelor

Figura 10. Formula generală a tetraciclinelor [11]

Figura 11. Tetraciclină [11]

Figura 12. Cloramfenicol [11]

Figura 13. Lincomicin [11]

Figura 14. Clindamicinum [11]

Figura 15. Ciprofloxacina [11]

Figura 16. Structura generală a sulfamidelor

Figura 17. Sulfametoxazol

Figura 18. Trimetoprim

Figura 19. Furazolidon [12]

Figura 20. Chlorchinaldol [11]

Figura 21. Izoniazida [11]

Cancerul este o boală care prezintă următoarele particularităţi: clonalitatea, autonomia,

8.1. MEDICAŢIA OSTEOPOROZEI

9.1. ASPECTE TEORETICE

Figura 23. Domenii de realizare a concentraţiei plasmatic.

Figura 24. Reprezentarea grafică a relaţiei doză/efect

Figura 25. Prezentarea grafică a curbelor eficacitate în funcţie de logaritmul în baza 2

Figura 26. Sinapsa chimică

S-ar putea să vă placă și