Colegiul National ,, Nicolae Titulescu Craiova Disciplina : Pregtire sportiva teoretica

Mineralele , rolul n organism

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE OBTINERE A CERTIFICATULUI DE COMPETENTE PROFESIONALE, CONFORM ORDINULUI COMUN M.Ed.CT. SI M.M.S.S.F. NR 4330 SI 534 DIN 2002 AL ORDINULUI M.E.C.I. NR 4115 din 11 05 -2009

Autor : Gurschi Emanuel Daniel Elev n cls. a-XII-a E Profesor ndrumtor: Ionic Drago

Argumentul
Elementele minerale sunt prezente in organismul uman exercitnd funcii importante in procesele specifice. La fel ca si vitaminele. Elementele minerale nu pot fi sintetizate de organismul uman. Cea mai sigura sursa de elemente minerale este solul de unde sunt preluate de plante si apoi omul le asimileaz din lapte, legume, fructe, cereale, oua etc. Apele minerale naturale conin de asemenea minerale care pot fi asimilate de om. Asimilate de organism acestea vor servi la desfurarea proceselor biochimice specifice structurilor vii. Mineralele sunt necesare in diferite proporii pentru buna desfurare a proceselor specifice din corpul uman. In cazul omului exista patru cauze principale de lipsa a elementelor minerale : - Dezechilibrul biochimic al solului din regiunea in care triete. - Alimentaie defectuoas. - Dereglri metabolice. - Medicamente de sinteza, unele avnd rol de mineralizare. In funcie de cantitatea ingerata de minerale acestea se pot comporta ca un aliment (dac sunt asimilate integral in organism, ca un medicament sau ca o otrav). Nu se introduc in organism minerale sau metale ca atare, deoarece in cele mai multe situaii pot deveni nocive, se urmrete asimilarea lor din plante, legume, cereale, ape minerale, lapte, carne, oua. Se pot ingera sub forma de metale coloidale sau soluii minerale naturale cu coninut de sruri minerale, dar numai in cazul prescripiilor date de medici. Alturi de vitamine, substanele minerale intra in componenta hranei si sunt necesare la formarea esuturilor, participa la

procesele biologice si fiziologice ale organismului in parametri optimi. Ele se mpart macroelemente( potasiu, calciu, fosfor, sodiu, magneziu, clor, sulf) care exista in organism in cantiti mari ,si microelemente( zinc, fier, cupru, crom, magneziu, cobalt,molibden, iod, fluor, nichel) in cantiti mai mici. Lucrarea de faa, realizat la sfritul clasei a XII a vocaional volei de la Colegiul National Nicolae Titulescu cuprinde 4 capitole. Pentru realizarea ei am studiat materialul biografic indicat precum si alte lucrri tiinifice cum ar fi reviste de specialitate. In acest fel am corelat cunotinele teoretice si practice dobndite in timpul scolii cu cele ntlnite in documentaia de specialitate parcursa in perioada de elaborare a lucrrii. Consider ca tema aleasa in vederea obinerii diplomei in specialitate dovedete capacitatea mea de a sistematiza si sintetiza cunotinele.

Cap.2. Generaliti

Mineralele sunt substane eseniale pentru corpul uman, ele asigura o gama larga de funcii. Din cele 92 de elemente chimice cunoscute, numai 21 sunt necesare corpului uman, sin cele 21 numai 4( carbonul, hidrogenul, oxigenul,si azotul) deoarece provin din compusi organici ( hidrati de carbon, proteine, lipide), iar alte2 ( sulful si fosforul) se gsesc in combinatie cu aceste substante. Mineralele active in corpul omenesc sunt : calciul, clorul, cromul, cobaltul, fierul, fluorul, fosforul, iodul, magneziul, manganul, molibdenul, potasiul, seleniul, sodiul, sulful, vanadiul si zincul. Oligoelementele precum borul, siliciul, nichelul si arsenicul sunt de asemenea necesare pentru optimizarea procesului de crestere. Organismul necesita cantitti diferite de minerale de la grame pentru Na si K, la miligrame si chiar mai puin pentru cele denumite ,, trace elemente,, cum sunt cromul si molibdenul. Mineralele sunt necesare sistemului musculos-scheletic, contractiei musculare, activitii enzimatice si pentru procesele de transmitere nervoasa. Lipsa sau scderea cantittii de minerale in dieta duce la anemie(lipsa fierului) sau hipotiroidism (lipsa iodului), de asemenea o deficienta a zincului duce la slbirea sistemului imunitar si astfel o mai mare receptivitate la infecii ale gatului, rinite, afeciuni pulmonare, etc. Sportivilor le este recomandata o suplimentare moderata prin administrarea de teblete multiminerale, deoarece efortul duce la mrirea proceselor de eliminare a mineralelor implicate in procesele de regenerare tisulara. Administrarea de tablete multiminerale trebuie fcuta cu respectarea limitrilor din tabelul urmtor.

Cantitti recomandate in diete si suplimentare in sport pentru anumite minerale (SUA)

Element Calciu Crom Cupru Iod Mangan Fier Magneziu Molibden Fosfor Potasiu Seliniu Sodiu Zinc

Doza(mg) Sex masculin 800 0,05-0,2 2,3 0,15 2,5-5 10 350 0,15-0,5 800 1525-4575 0,05-0,2 900-2700 15

Doza(mg) Sex feminin 800 0,05-0,2 2,3 0,15 2,5-5 18 300 0,15-0,5 800 1525-4575 0,05-0,2 900-2700 15

Limite de Suplimentare Raportate de Sportivi(mg)

1000-3500 50-500 0-5 0,15-1 20-100 30-60 1000-2000 0-5 200-2000 198-5000 0,2-10 50-150

Trebuie precizat faptul ca in unele cazuri ingestia unor valori de cteva ori mai mari dect cea recomandata poate fi periculoasa. Aceste indicaii trebuie urmate cu precizie deoarece o supradozare a unui element poate implica subdozarea altora de exemplu un consum excesiv de fier va reduce aportul de zinc, cupru si crom. Prin alimentare unele elemente minerale sunt aduse in corpul uman in cantitati mari(Cl, Na, Ca, K, S), iar altele in cantitati mici(Cu, Zn,Mn, I, FL). Eliminarea lor din organism se face prin urina si transpiraie.

2.1. Rezervele minerale La nivelul diverselor esuturi ct si la nivelul compartimentelor intracelulare si extracelulare, coninutul in minerale este diferit. Sngele este bogat in sodiu si clor, segmentele osoase au un coninut foarte bogat in calciu si fosfor, iar in muchi exista rezerve nsemnate de potasiu si magneziu. nsa, aceste minerale nu sunt tot timpul disponibile, ci formeaz o rezerva metabolica minerala funcional, rezerva care este foarte mica, deoarece mineralele sunt legate sau sunt pri ale unor sisteme sau structuri funcionale.

Cap.3-Importanta si rolul mineralelor in organism 3.1 Sodiul

Organismul uman acumuleaz necesarul de sodiu sub forma clorurii de sodiu(sarea de buctrie). Sodiul are rol in metabolismul apei(ionul de sodiu retine apa), in echilibrul acidobazic. Din aceasta cauza, el se gaseste in toate organismului: snge, limfa etc. De asemenea sodiul mrete excitabilitatea neuromusculara si tonusul neuromuscular. Clorura de sodiu se aduga in timpul pregtirii alimentelor, deoarece alimentele naturale nu contin o cantitate suficienta, att cat ii este necesar organismului. In medie, necesarul de clorura de sodiu este de 8-15 g pe zi. Cnd este foarte cald sau cnd organismul este supus unor eforturi intensa, este indicat sa se consume 20-25 g sare pe zi. Cu cat se consuma o cantitate mai mare de lichide si cu cat transpiratia este mai abundenta, cu att este nevoie de mai multa sare. Clorura de sodiu se gsete in lapte, brnzeturi, carne, legume si fructe, frunze de ptrunjel, spanac, roii, varz etc.

3.2 Potasiul(k)
Principalul cation intracelular, potasiul,se gsete in lichidul intracelular intr-o concentraie de 40 de ori mai mare dect in lichidul extracelular. El are rol in contractia musculara, transmiterea impulsului nervos, potentialul de membrana si meninerea in limite normale a presiunii sanguine. Zilnic, aportul indicat de potasiu este de 2g/zi sau 1 mmol/kgcorp, in cazul in care nu se iau in considerare pierderi nsemnate prin transpiratie, cum se ntmpla in cazul eforturilor fizice. In respectiva situatie, aportul indicat este de 2-3,5 g/zi. Bogate in potasiu sunt, in primul rnd, fructele (portocale, banane), legumele( cartofi) si carnea. In funcie de selectia alimentara, aportul de K poate varia considerabil, 90-100% din potasiul alimentar. Se absoarbe in intestinul subtire si trece in circulatie.Valorile fiziologice sanguine sunt de 4,3-5,6 mEq/1. O evaluare a potasemiei se face ntotdeauna in corelatie cu ph-ul sanguin. Variatia ph-ului sanguin cu 0,1 duce la variatii in acelasi sens a K+ cu 0,4-0,5 mmol/1,prin urmare o potasemiei in acidoza nseamn deficit de potasiu. Potasiul plasmatic influeneaz transmiterea influxului nervos, creste excitabilitatea neuromusculara si participa la formarea acetilcolinei. Excesul ori deficitul de potasiu genereaz blocarea transmiterii excitatiei. Eliminarea potasiului se realizeaz prin urina si intr-o mica msura, prin fecale si transpiratie. In timpul unor contractii musculare repetate,potasiul prsete muchiul datorita schimbrilor in ceea ce privete polaritatea celulara si schimburile de Na+-K+ proprii proceselor electrochimice ale contractiei. Pe lng glicogen, potasiul este depozitat in fibrele musculare. Desfacerea legturilor glicogenice va conduce si la o eliberare a

potasiului, care va nlocui eventualele pierderi din celula musculara. In urma acestor procese are loc cresterea concentractiei de potasiu in plasma si in lichidul interstitial, cu att mai mult cu cat efortul este mai intens. Cnd eforturile sunt de scurta durata si maximale, potasemia creste cu 5-10% fata de repaus. Pierderile de potasiu prin transpiratie, in timpul unui efort, sunt mai mici, concentraia potasiului in transpiratie fiind aproape egala cu cea plasmatica. Dup efort, potasiul este excreta in cantitati mari in urina, datorita faptului ca rinichiul este stimulat se retina sodiul pentru meninerea homeostaziei plasmatice si va schimba Na pentru K. In timpul efortului, datorita fluxului continuu de potasiu intramuscular, potasiul plasmatic nu sufer modificri importante. In acest contest, deficitul va aprea la nivelul potasiului intracelular. Pierderile de potasiu intracelular pot fi compensate prin desfacerea legturilor glicogenului intracelular astfel nct deficitul de potasiu sa fie practic nul. Dup efort, necesarul de potasiu este crescut din cauza prelurii rapide a potasiului de ctre celule si refacerii glicogenului muscular. Dup terminarea efortului nivelul plasmatic al potasiului scade repede la nivel normal de repaus sau chiar sub acesta. Se recomanda de ctre unii specialiti adugarea de potasiu in solutiile de rehidratare administrate prost si datorita efectului diuretic ce determina o mai rapida excretie a catabolitilor.

3.3 Magneziu In organism, continutul de magneziu se ridica la 20-30g, din care 40%este intracelular(in special, in celula musculara),60% in schelet si doar 1% in lichidul extracelular. Magneziul este un mineral esenial prezent in circa 300 enzime necesare metabolismului energetic si proceselor de biosinteza. nainte de a fi implicata in orice reacie catalizata enzimatic, fiecare molecula de ATP se combina cu un ion de magneziu. Este un cofactor care caracterizeaz numeroase enzime de fosforilare si un activator pentru numeroase alte enzime implicate in sinteza proteinelor. Fraciunea extracelulara de 1% intervine alturi de calciu in excitabilitatea neuromusculara, in unele momente sinergic, in altele antagonic. Aportul alimentar asigura 350-400mg/zi, alimente bogate in magneziu fiind cerealele, legumele si fructele( banane, mure, ciuperci, nuci, alune, plante verzi, pentru ca magneziul este un component al clorofilei). Cantitatile zilnice de minerale recomandate (conform Consiliului National de Cercetare SUA)

Zinc (mg) 15 12 15 12

Fier(mg) 12 15 10 15

Fosfor (mg) 12001600 12001600 12001500 1200-

Calciu(mg) Magneziu Varsta/sex (mg) 1200 400 15-18 masculin 1200 300-350 15-18 feminin 1000-1200 350 19-25 masculin 1000 280-300 19-25

10/15

10

1500 8001400

800-900

350

feminin 25-51 masculin

Nivelul sanguin fiziologic este de 1,5-2,2 mEq/l (40-45% sub forma legala) Absorbia se realizeaz in intestinul subtire in proportie de 35%, iar eliminarea se face predominant prin urina si mai putin prin fecale si transpiratie. In cazul efectuarii unor eforturi stresante, slbiri forate, tulburri de absorbie intestinala, hipertiroidism primitiv si alcoolism cronic, apare hipomagnezemia. De asemenea, nivelul magneziului poate scdea cu urmri grave dup eforturi intensa, de aceea sportivii trebuie sa aib in vedere suplimentarea in magneziu.

3.4 Calciul Aproximativ 1200 g de calciu se afla in organism din care 99% se gsete la nivelul scheletului. 1% este prezent in lichidul extracelular si structurile intracelulare ale esuturilor moi. Acest procent reprezint pool-ul metabolic actic. Srurile de calciu sunt responsabile de rezistenta osoasa, aceasta duritate nensemnnd ca osul este inert din punct de vedere biochimic. Celulele osoase preiau si elibereaz continuu calciu si fosfai. Hormonii care controleaz absorbia calciului si metabolismul acestia sunt secretai de paratiroide. Calciul are rol in coagularea sanguina si in contractia musculara. Ionii de calciu sunt eliberati din rezervoare in interiorul celulei musculare pentru a se putea realize cuplarea actina - miozina si implicit contractia musculara. Rolul calciului in organism este imens, dei cea mai mare cantitate se afla in oase. Daca dieta este sraca in calciu, ionii de calciu necesari contractiei musculare vor fi furnizati de ctre os,

fapt ce duce la scderea rezistentei oaselor( fracturi, ntrzierea refacerii dup traumatisme etc). Principala sursa de calciu o constituie alimentele precum : laptele, iaurtul, brnzeturile, pinea de secara, frunzele de ptrunjel, varza, mazrea, fasolea, soia, conopida, alunele, nucile. Un adult are nevoie de 0,8 1 g/zi, iar necesarul pentru un sportiv este de 1,5-1,8 g/zi. Calciul se absoarbe la nivel intestinal in prezenta vitaminei D3 (colecalciferol). Nivelul sanguin al calciului este de 9 11% ( calcemia), din acesta 40% este legat de albumine si 55% este ionizat. Nivelul calciului plasmatic nu reflecta statutul real al calciului, pentru ca in conditiile unei scderi acesta este furnizat de ctre calciul din oase. Calciul se elimina renal intr-o cantitate zilnica de 40 mg prin transpiratie si fecale. In timpul efecturii efortului, calciul are rol esenial in iniierea contractiei musculare prin eliberarea intracelulara si prin initierea relaxrii prin recaptarea calciului in rezervoare . Nivelurile plasmatice in timpul efortului pot rmne constante, pot creste sau pot sa scad, variatii date de factori diveri( pierderi de apa cu hiperconcentratie, eliberare osoasa crescut prin stress mecanic).

3.5 Fosforul

Organismul uman contine 600-900 g de fosfor concentrat in proportie de 80-85% in schelet si dinti, restul sub forma de fosfolipide si fosfoprotide in nucleii celulari si protoplasma, ceea ce obliga la asigurarea de calciu in cantitate normala in vederea refacerii tesuturilor, nucleii avnd un rol deosebit in diviziunea celulara. De asemenea, intervine in metabolismul glucidelor, protidelor si lipidelor, precum si in metabolismul energetic.

Legat de metabolismul calciului este metabolismul fosforului, raportul fiind de 2 :1 in favoarea fosforului. Fosforul mai are un rol deosebit, el participa la o serie de reactii chimice la nivelul muchiului (de exemplu, la transformarea energiei furnizate de glicogen in lucru mecanic). Toata cantitatea de fosfor din esuturi si snge exista sub forma metabolic activa de fosfat (PO4 3). Cantitati ridicate de fosfor se afla in sistemul nervos central si periferic, sub forma de grsimi fosforate. Necesarul zilnic pentru un adult este de 1,5-2 g de fosfor, iar pentru un sportiv necesarul se ridica la 3 3,5 g/zi. Principalele alimente care contin fosfor sunt : oua (glbenu), carne, ficat, icre, peste, lapte si produsele lactate, ceapa, morcovi, mazre verde, ciuperci, spanac, prune, nuci, legume uscate etc. La nivelul intestinului subtire, se realizeaz absorbtia in proportie de 70%, de doua ori mai mult dect in cazul calciului. In principal, excretia se produce prin urina, fecale si prin transpiratie.

3.6 Fierul

Constituent important al hemoglobinei ( 60-70 %), al mioglobinei (10%) si al mai multor enzime, fierul are rol important in transportul oxigenului la nivel celular sub forma de oxihemoglobina si participa in procesul de eritropoeza. Organismului uman ii sunt necesare 6-10 mg/zi, la sportivi , necesarul crescnd pana la 15 mg/zi. Acest necesar se poate obtine din alimente precum : carne roie, ficat, rinichi, cereale, spanac, urzici, oua, pine neagra, ciocolata etc. Cel mai bine absorbit este continutul de carne rosie, dar prezint riscul asocierii cu grsimi saturate. O sursa buna de fier este ficatul. Absorbtia fierului poate fi influentata si de alte substante prin care menionam vitamina C, care creste absorbia fierului, in timp ce o dieta in fibre, ceaiul, cafeaua, fosfatul de calciu reduc absorbtia.

Administrarea medicamentoasa de fier trebuie fcuta cu mare atentie pentru ca fierul in exces este duntor. Absorbtia fierului se realizeaz la nivelul intestinului subtire, valorile fiziologice in snge fiind de 115A-+25 mg %. Cantitatea totala de fier din organism este de 2-5 mg, rezervele gsindu-se sub forma de hemosiderina si feritina in ficat, splina, mduva osoasa, intr-o proportie de 30-33%. Anemia, cu scderea aportului de oxigen, este un rezultat al deficitului in fier. La sportivi, aceasta nseamn o scdere a VO2 max. si o crestere a ratei de acumulare a acidului lactic in muchi (oboseala anemica). Anemia patologica se difereniaz de anemia sportiva care survine in urma cresterii volumului sanguin total prin antrenamente de anduranta fata de numrul eritrocitelor astfel incat hematocritul este redus cu 1-4%. O anemie propriu-zisa apare in cazul unei alimentatii deficitare in fier, prin pierderea fierului ( hemoragii puternice si mici, dar repetate), a unei absorbtii proaste la nivelul intestinului sau printr-un defect de sinteza a hemului. In timpul unui efort se pot pierde cantitati nsemnate de fier prin transpiratie. Fierul rezultat din distrugerea hemoglobinei va intra in poolul circulant. Efortul are influente si asupra absorbtiei intestinale, mai ales la sportivii care practica antrenamente de mare andurana prin scderea fluxului sanguin intestinal si afectarea proceselor de transport, putnd determina chiar hemoragii intestinale. In cazul unui aport inadecvat de fier, primele afectate sunt depozitele. Cnd deficitul persista, va afecta producerea de hemoglobina ducnd la anemii prin deficit de fier, la reducerea capacitatii de transport al oxigenului si, in final, la scderea performantei sportivului. 3.7 Zincul Element implicat in cresterea si dezvoltarea tesuturilor, cu precdere cel muscular, zincul este o componenta activa in peste

100 de enzime care intervin in functii vitale, inclusiv in generarea ATP-ului in muschi, rol in imunitate etc. Zincul este prezent in mare cantitate in oase si muschi, nsa fara sa fie activ metabolic. Disponibil pentru diverite procese este zincul din sange, dar aceasta prezenta este sraca cantitativ si are un turn over rapid. Deficitul de zinc duce la : crestere retardata, ntrzieri in vindecarea leziunilor, ntrzierea maturitatii sexuale, inapetenta, pierderea gustului si mirosului, scderea imunitatii. Nu se poate aprecia cu exactitate care este efectul efortului asupra cantitatii de zinc din organism prin inregistrarea nivelelor plasmatice de zinc datorita hiperconcentratiei post efort( prin deshidratare), cat si a hipoconcentratiei prin retentie de apa si sodiu. Efortul fizic creste necesarul de zinc, pentru ca zincul se pierde prin transpiratie si urina. In cazul unui efort scurt si de o intensitate maxima, s-au observat cresteri ale nivelului plasmatic de zinc, probabil din cauza unor microleziuni musculare. Un efort prelungit creeaz o scdere a nivelului plasmatic al zincului datorita redistribuirii in ficat si in celulele imunitare. Se recomanda o cantitate de 10-15 mg pe zi. Cele mai bogate alimente in zinc sunt : carnea, ficatul, algele marine, scoicile, laptele, brnzeturile. Alimentele bogate in hidrati de carbon sunt mai srace in zinc, iar o dieta bogata in fibre scade absorbtia zincului si chiar biodisponibilitatea lui din alimentele cu continut mare de zinc.

3.8 Sulful Sulful este un element cu rol catalizator in oxidrile tisulare. Ajuta la eliminarea toxinelor specifice oboselii. Alimentele bogate in sulf sunt: oua, carne, fasole uscata, linte, lapte si produse lactate(in special, cele proaspete) etc.

Brnza de vaci proaspta este recomandata ca aliment de protectie pentru ficat datorita aminoacidului metionina pe care il contine.

3.9 Iodul

Rolul iodului in organism este important, deoarece el are ca actiune principala asigurarea secretiei de tiroxina de ctre glanda tiroida. De asemenea, ajuta la cresterea normala a corpului, are rol in dinamica circulatorie, reglarea oxidrilor intracelulare si in functionarea normala a sistemului nervos si neuromuscular. Necesarul de iod in organism este foarte mic. Aceasta cantitate mica se asigura printr-o alimentatie complexa. Iodul se aduga in alimentatie sub forma medicamentoasa ( tablete de iodura de potasiu). Varza nu se va administra prea des sportivului, deoarece contine substante care inhiba secretia de hormon tiroidian. Cuprul, cromul si seleniul sunt minerale care se gsesc in corpul uman in cantitati mici. Ele sunt aa-numitele traceelements sau oligoelemente.

3.10 Cuprul

Element esential organismului uman, cuprul are rol in metabolismul energetic, refacerea celulara, protectia mpotriva radicalilor liberi.. Cuprul intra in componenta multor enzime. Adiional, cuprul influeneaz metabolismul fierului ( formarea hemoglobinei). In conditii de repaus, nivelul plasmatic al ceruloplasminei ( principala proteina care leag cuprul in plasma) indica statusul cuprului.

Prin procesul de transpiratie, cuprul este eliminate din organism si din aceasta cauza este recomandata o dieta suplimentara de cupru pentru sportivii care efectueaz eforturi intense sau de lunga durata.

Dozele de oligoelemente indicate/zi Seleniu 55-70 ug 20-200 ug Crom 50-200 ug 50-200 ug Cupru 1,5-3 mg 2-4 mg Sursa NRC DGE

NRC Centrul National de Cercetare al SUA DGE - Centrul National de Cercetare al Germaniei Alimentele bogate in cupru sunt : Ficatul, organele interne, semintele si cartofii. Vitamina C, fierul zincul, calciul, proteinele fructoza si dietele bogate in fibre scad absorbtia cuprului.

3.11 Cromul

Cromul este o substanta eseniala pentru reglarea glucozei sanguine, deoarece actionaeaza si ca un cofactor al insulinei.. Deficitul de crom in organism are ca urmare : scderea actiunii insulinei, alterarea nivelului normal al glicemiei, diabetul zaharat etc. Pentru ca este un cofactor al insulinei, cromul are o importanta deosebita pentru sportiv.

Stresul, efortul, infectiile, traumele psihice antreneaz un deficit al cromului in organism.. In cazul unor eforturi fizice, cromul este in deficit deoarece se pierde prin urina, pierdere care se accentueaz cand dietele sunt bogate in hidranti de carbon( mai ales, mono si dizaharidele). Experimentele efectuate pe animale au demonstrat ca suplimentarea cromului sub forma de picolina de crom a avut ca efect cresterea masei corporale si scderea tesutului adipos, fapt esential in sporturile cu dominant de fora, precum culturismul. De asemenea, s-a constatat ca actiunea cromului asupra insulinei este responsabila de incorporarea unei cantitati crescute de aminoacizi in tesutul muscular cu o crestere a masei musculare, o scdere a tesutului adipos si o crestere a metabolismului bazal. Necesarul de crom este de aproximativ 50-200 mg pe zi, dar studii recente au artat ca in dieta adultului cantitatile zilnice de crom sunt sub aceasta limita. Rata absorbtiei cromului se situeaz intre 0,3% la 1% pentru compusii anorganici si intre 5% la 15% pentru cromul legat de compusii organici. Alimentele bogate in crom sunt : broccoli, ciupercile, cerealele. O dieta bogata in fibre scade absorbtia cromului. Excretia creste in cazul unei alimentatii bogate in hidrati de carbon.

3.12 Seleniu Reprezint o componenta importanta a enzimei glutation peroxidaza care mpreuna cu vitamina E regleaz neutralizarea hidroxiperoxizilor, asadar avnd proprietati antioxidante. Seleniul intervine in procesele de reparare a membranelor celulare afectate de efort fizic intens. Un deficit de selenium duce la afectarea tesutului muscular, la aparitia oboselii musculare si chiar la cardiomiopatii.

In timpul efortului fizic, seleniul poate preveni peroxidarea lipidica indusa de efort si astfel poate diminua gradul de alterare celulara, mai ales in tesuturile active din muschi sau tesuturile care pot fi supuse unei ischemii locale gastrice prin derivarea fluxului sanguin. Cu privire la doza zilnica care se recomanda, aceasta este de 20-100 mg de seleniu. Alimentele cele mai bogate in seleniu sunt cerealele.

Cap. 4 . Refacerea si suplimentarea rezervelor minerale

Din datele prezentate anterior, rezulta faptul ca aportul de minerale adus de o dieta bine condusa ce contine cantitati suficiente de carne fructe, legume, cereale este benefic,si nu necesita suplimente pentru un adult sntos. In cazul sportivilor este recomandat ca suplimentarea sa se fac prin dieta, solutii de rehidratare sau preparate medicamentoase de tipul polimineralizantelor. O categorie aparte o constituie cea a alimentelor ce se gsesc in cantitati mici in organism( zinc, cupru, seleniu) dar care au o absorbtie sczuta si o excreie crescuta in cazul unei diete bogate in hidranti de carbon. Suplimentarea cu aceste elemente este recomandata in perioadele de antrenament intens, sau in orice situatie in care sportivul prezint limitri ale aportului alimentar.

BIBLIOGRAFIE

Baran Traian Elemente de biofizina medicala- Fascicula 1 Litografia I.M.F. Iasi 1985 I. Baciu - Fiziologie- Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1977 Serban f. Biochimie Medicala- Cursul 1-Editura Litografia I.M.F. Iasi 1987