Acidul uric Acidul uric (2,6,8 trihidroxipurina) rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand produsul final de catabolism

al bazelor azotate purinice, adenina si guanina. Surse alimentare bogate in purine sunt carnea (mai ales vanatul), organele animale (ficat, rinichi, inima, creier etc), produsele marine (sardine, macrou, hering, ansoa), berea, vinul rosu. Totusi, ma oritatea acidului uric excretat urinar provine din degradarea acizilor nucleici endogeni. !eutilizarea bazelor purinice, cunoscuta drept "calea de salvare a purinelor# presupune fosforibozilarea bazelor azotate libere (reactie catalizata de hipoxantin$guanin fosforibozil transferaza) si conduce la resinteza nucleozid$ monofosfatilor. %esi sinteza si degradarea nucleotidelor purinice apar in toate tesuturile, acidul uric este produs doar in tesuturile ce contin xantin oxidaza, in principal in ficat si intestinul subtire. &roductia de acid uric variaza atat in functie de continutul in purine al alimentatiei, cat si de rata de biosinteza, de degradare si de salvare a nucleotidelor purinice. %e la nivelul ficatului este transportat prin plasma catre rinichi, unde este filtrat si excretat in procent de aproximativ '()* restul de acid uric este eliminat si degradat in tractul gastro$intestinal. &roprietatile fizico$chimice ale acidului uric determina concentratiile acestuia in sange, la nivel tisular, precum si renal. +cidul uric are doua grupari functionale cu caracter acid, una cu p,a-..'. si alta cu p,a-/(.0. +cest fapt determina existenta acidului uric in plasma si lichidele interstitiale ca sare monosodica, iar in urina predominant in forma acida. +cidul uric este o substanta usor oxidabila si datorita capacitatii sale de a capta radicali liberi derivati din oxigen, este considerat factor protector fata de agresiunea oxidanta continua la care sunt expuse ma oritatea tesuturilor organismului. %eterminarea nivellui sanguin al acidului uric (uricemia) se poate face prin metoda colorimetrica cu reactiv fosfo1olframic sau prin metoda enzimatica cu uricaza. %eterminarea uricemiei se face in conditiile unui aport normal de proteine si fructoza, in afara consumului de bauturi alcoolice sau al unor medicamente care ar putea afecta rezultatele (derivati purinici, derivati fenolici, vitamina 2). Valori de referinta la adulti3 0.4 5 ' mg6dl la barbati, 2.. 5 6 mg6dl la femei. Valorile crescute ale acidului uric (hiperuricemiile) apar in3 guta metabolica primara 5 cauzata de deficienta partiala a enzimei hipoxantin$ guanin fosforibozil transferazei (enzima cheie in calea de reutilizare a purinelor) si sinteza crescuta de acid uric* se manifesta prin depunerea de cristale de urat de sodiu la nivelul articulatiilor ce determina o reactie inflamatorie (artrita gutoasa 5 caracterizata prin durere, edem, roseata, caldura locala si impotenta functionala a articulatiei), la nivel renal (nefrolitiaza urica) si in tesuturile moi (tofi gutosi)* sindromul 7esch$89han (guta ereditara) 5 determinat de absenta totala a activitatii hipoxantin$guanin fosforibozil transferazei, manifestandu$se prin hiperuricemie severa, agresivitate, tendinta la automutilare, deficit mental* dieta bogata in nucleoproteine distructie crescuta de nucleoproteine 5 leucemii, sindroame mieloproliferative cronice, mielom multiplu, limfoame (mai ales postiradiere), alte neoplasme

diseminate, chimioterapie antineoplazica, anemie hemolitica, anemie pernicioasa, toxemia de sarcina, psoriazis (/60 din pacienti) insuficienta renala consum de alcool (inhiba eliminarea renala a acidului uric) intoxicatie cu plumb (saturnism)

Valorile scazute ale acidului uric (hipouricemiile) sunt rar intalnite si pot fi consecinta unor afectiuni hepatice grave, reabsorbtiei renale deficitare, xantinuriei ereditare (deficit de xantin$oxidaza) sau administrarii unor medicamente uricozurice (cortizol, alopurinol).