Metabolismul glucidic

Lichidele din organism sunt organizate într-un compartiment extracelular si unul intracelular.
Compartimentul extracelular este format din plasma, limfa, lichid interstitial si lichid transcelular.
Schimburile între aceste compartimente lichidiene sunt guvernate de presiunea hidrostatica si presiunea
coloid osmotica de o parte si de alta a membranei biologice care le separa. Sângele, prin componenta sa
plasmatica, reprezinta un procent important din cantitatea totala de lichid din organism. Alaturi de plasma,
sângele mai cuprinde si elemente figurate (hematii, leucocite, trombocite).

Proprietatile sângelui

· Culoarea sângelui - se datoreaza Fe din hemoglobina, care reflecta razele spectrale rosii. Hemoglobina
oxigenata da culoarea rosu-aprins a sângelui arterial, iar cea redusa da culoarea rosu-închis a sângelui
venos. Cresterea proportiei de HbH peste 5 mg/dl în sânge duce la colorarea rosu-violacee a tegumentelor
si mucoaselor = cianoza.
· Temperatura sângelui - variaza în diverse teritorii: în ficat, datorita activitatii metabolice intense - este
ridicata, iar la nivel cutanat, datorita proceselor de termoliza - este redusa. Temperatura medie a sângelui
este de 37oC.
· Densitatea sângelui - este de 1050-1070 g/cm3; densitatea plasmei este de 1030 g/cm3, iar a hematiilor de
1090 g/cm3. Componentele cele mai importante în determinarea valorii densitatii sangvine sunt eritrocitele
si proteinele.
· Vâscozitatea - reprezinta rezistenta intravasculara ce apare la curgerea sângelui si este determinata de
factori plasmatici (globuline, fibrinogen) si HT. Vâscozitatea variaza invers proportional cu temperatura si
scade proportional cu raza în vasele de calibru mic. Valori normale: la barbati, 4,7 centipoise iar la femei
4,4 cp. (a apei la 200C este 0,01 po=1 cp).
· Presiunea osmotica - este de 280-290 mosm/l si este data de electrolitii plasmatici, moleculele neionizate
si proteine. În conditii de hipoosmolaritate, apa intra în celulele, iar acestea devin hiperhidratate si se
balonizeaza. În conditii de hiperosmolaritate, apa iese din celule, iar acestea devin ratatinate.

Compozitia sângelui

Prin centrifugare, sângele este separat în 2 componente: la baza se separa elementele figurate (45%) iar în
supernatant ramâne plasma (55%).
Sângele este alcatuit din:
· plasma si
· elementele figurate:
> anucleate: eritrocitul si trombocitul
> nucleate: leucocitele, care pot fi:
o granulate (PMN) - neutrofile, eozinofile sau bazofile sau
o agranulate - limfocitele si monocitele.
PLASMA
· Compozitia plasmei: plasma reprezinta 55% din volumul sanguin si este alcatuita din:
o 90% apa si
o 10% substante solide -
> substante organice (9%) si
> anorganice (1%).
Principalele substante anorganice sunt reprezentate de cationi - Na, K, Ca, Mg si anioni - Cl, HCO3, SO4,
PO4. Substantele anorganice sunt proteinele plasmatice si substante azotate neproteice. Proteinele
plasmatice sunt într-o concentratie de 6-8 g/dl si sunt reprezentate de albumine, globuline si
fibrinogen.

Functiile sângelui
> respiratorie: asigura transportul gazelor respiratorii; prin intermediul transportorului - hemoglobina -
încarca oxigen la nivel alveolar pe care îl cedeaza tesuturi si preia CO2, pe care îl elimina în alveole.
> nutritiva: transporta principiile alimentare în forma utilizabile metabolic (aminoacizi, acizi grasi,
monozaharide).
> excretorie: asigura transportul catabolitilor catre organele excretoare (plamâni, rinichi, piele, intestin,
ficat, glande sudoripare)
> termoreglatorie: intervine în termoliza si termogeneza
- este sursa de substrat energetic pentru toate tesuturile si sediul unor procese metabolice esentiale în
termogeneza
- transporta caldura de la organe cu metabolism intens (ficat) la suprafata corpului.
> hemostaza: mediata de trombocite si o serie de factori plasmatici implicati în hemostaza si fibrinoliza.
> de aparare imuna: apararea împotriva agentilor patogeni se face prin mecanisme complexe de imunitate
celulara si umorala, la care participa atât factori plasmatici cât si leucocitele.
> de mentinere a echilibrului acidobazic: sângele intervine prin interventia sistemelor tampon (carbonati,
fosfati, proteine, hemoglobina)
> de mentinere a echilibrului hidroelectrolitic: prin schimburile dinamice între plasma, interstitiu si celule,
care asigura izoionia, izotonia si izohidria
> de coordonare si reglare: prin transportul hormonilor, diversilor mediatori, vitamine, medicamente.

Biochimia studiază proprietăţile chimice ale moleculelor biologice importante (precum proteinele) şi ale
reacţiilor enzimelor catalizate.

Analiza biochimică a sângelui cercetează compoziţia chimică fie a sângelui total, fie numai a serului
sau a plasmei sanguine. Prin analiza biochimică se măsoara nivelul proteinelor, lipidelor, zaharurilor,
enzimelor şi al mineralelor din sânge. Este indicată în analize de rutină, în urmărirea efectelor unor
tratamente sau pentru a diagnostica anumite afecţiuni.

Principalele tipuri de analize biochimice sunt: acid uric seric, albumină serică/ urinară, amilazemie,
bilirubina (directă/ indirectă/totală), calciu ionic seric, calciu total seric, CK, colesterol HDL/ LDL/ total,
creatinină, fier, fosfataza, fosfor seric, gammaGT, glicemia, HDL, LDH, LDL, lipide totale, magneziu,
proteine totale serice, potasiu seric, sidermie, sodiu seric, TGO, TGP, trigliceride, uree serică, VLDL.

Exista mai multe felui de zaharuri in organismul omului: glucoza, fructoza, lactoza etc.
Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si sangele omului si
constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei necesare activitatii omului. Din arderea
unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii. Glucoza in organism provine din alimentele
consumate de catre om. Cele mai bogate alimente in glucoza sunt dulciurile (zaharul, produsele zaharoase,
mierea), precum si alimentele care contin amidon (faina de cereale si produsele cerealifere, cartofii etc.)
care in organism se transforma prin actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica
zahar din orice nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza. Pentru aprecierea
cantitatii de zahar din organism, in laborator se analizeaza zaharul din sangele total ori din ser sau plasma.

Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg /dl.

La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai crescute decat la tineri, deoarece la
ele si consumul de glucoza in organism este mai redus. Scaderea sau cresterea glicemiei in afara acestor
valori produce perturbari grave organismului.
Astfel, scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca simptome:
slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma hipoglicemica). Acest lucru se
intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz de
infometare (inanitie). Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat
(in special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile
unor glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii
de diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamente antidiabetice.
Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza sangelui se face
dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau psihic
(stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de
diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza care i-a provocat cresterea.
O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla concentratia glucozei
in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce
hiperglicemie.
Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic. Pancreasul
este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina de enzime digestive ce se elimina in
duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei din sange si
celule. In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta deloc si din
aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in sange, crescand glicemia. Astfel,
glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma
hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu stiu ca au diabet.
De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care dozeaza cantitatea de glocoza in sange
si depisteaza prezenta ei in urina.

Dozarea glucozei din sange - glicemia

Analiza zaharului din sange (glicemia) nu este obligatorie pentru persoanele tinere considerate sanatoase.
Dar dupa 30-40 ani varsta cand apare de obicei diabetul, este bine ca, cel putin odata pe an sa se dozeze
glicemia in special la unele categorii de persoane, cum sunt:
- persoanele care au parinti sau frati cu diabet
- persoanele care sunt predispuse la obezitate
- persoanele care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de mancare si care mananca mai mult ca de
obicei
- persoanele care au o sete nepotolita si beau cantitati mari de apa, peste 3-4 litri chiar si in sezonul rece
- persoanele care urineaza cantitati prea mari de urina, peste 2-3 litri in 24 de ore.
In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat un medic care va indica si efectuarea unei glicemii.
De mentionat ca persoanele care isi analizeaza glicemia trebuie sa vina nemancate la laborator, sa anunte
daca urmeaza un tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de 24 de ore orice tratament cu hormoni, care
pot modifica rezultatele de laborator.

Metoda rapida de dozare a glucozei (metoda titrimetrica)-nu se mai utilizeaza in

laboratoare.
Material biologic:sange ,plasma ,ser, LCR
Principiu:Glucoza in mediu alcalin reduce la cald fericianura de potasiu la ferocianura de potasiu.In urma
reactiei de reducere ,solutia se decoloreaza .Momentul decolorarii marcheaza sfarsitul reactiei.
Reactivi :
-solutie de acid tricloracetic 20%
-solutie de fericianura de potasiu 4%
-solutie NaOH N/1
Mod de lucru :
Se iau 2 ml sange recoltat pe fluorura de sodiu ,peste care se adauga 4ml H2O distilata .Se adauga apoi
,picatura cu picatura ,agitand continuuu 2 ml sol tricloracetic 20% apoi se centrifugheaza.Intr-o alta
eprubeta se prepara :
4ml AD+1ml fericianura de K+1,5ml NaOH si se incalzeste pana la fierbere.Se iau 2 ml supernatant si se
titreaza in eprubeta cu reactivul de mai sus pregatit pana se obtine colorarea continutului .
Calcul :Solutia de fericianura este astfel calculate ca sa fie redusa de 1 ml filtrat al carui continut este de
190 mg/dl.Se noteaza cantitatea de filtrat folosita ,la care se imparte apoi cifra 190.
Ex :S-a utilizat la titrare 0,5 ml filtrat -----------190:0,5=380 mg/dl

Metoda cu ortotoluidina
Material biologic:sange ,plasma ,ser, LCR
Principiu: Conjugarea aldosi cetohexozelor cu amine aromatice da compusi colorati a carao intensitate se
poate determina prin colorimetrare sau fotometrare.Pt dozarea glucozei ,amina cea mai potrivita este o-
toluidina care da cu aldohexozele un compus colorat intens in verde albastru.
Cetohexozele si aldohexozele (aldopentozele)dau coloratie cu o-toluidina dar de intensitate slaba
,neglijabila ,considerand concentratia acestor substante in sange .Galactoza poate insa interfera .
Reactivi
-solutie deacid tricloracetic 20%
-solutie de acid tricloracetic 5%
-solutie de o-toluidina 0,75M (se amesteca 80 ml 0-toluidina cu 920 ml acid acetic glacial si se adauga 2,5
g tiouree.Se conserva in sticle brune maximum o luna)
-solutie standard de glucoza 100 mg%(se dizolva 100 mg glucoza in 80 ml solutie saturata de acid benzoic
si dupa dizolvare se completeaza cu aceeasi solutie pana la 100ml.Solutia se conserva foarte bine cateva
luni.
Tehnica de lucru :
Se pregatesc 2 eprubete de centrifuga ,una pentru proba de analizat si una pentru proba standard,dupa cum
urmeaza:
Exprimarea cantitatii proba
De analizat standard
Sange total ,ser sau ml 0,2 _
plasma
Solutie standard de ml - 0,2
glucoza
Apa distilata ml 1,5 1,5
Acid tricloracetic 20% ml 0,5 0,5
Fiecare eprubeta se agita pt omogenizare ,se lasa in repaus 5 min ,dupa care se centrifugheaza timp de 10
minute la 3500-4000 tur/min .Din supernatantul rezultat in fiecare eprubeta ,se pregatesc urmatoarele
probe:
Exprimarea proba
cantitatii
De analizat standard blanc
Supernatantul de la ml 0,5 - -
proba de sange
Supernatantul de la ml - 0,5 -
proba standard
Solutie de acid ml - - 0,5
tricloracetic 5%
Solutie de o- ml 2,5 2,5 2,5
toluidina
Se agita eprubetele ,se tin timp de 8 minute in baia de apa la fierbere ,dupa care se racesc la robinet .Dupa
racire se masoara extinctiile probelor de analizat si proba standard in raport cu proba blanc .Citirile se fac la
635 nm folosind filtru S61 si cuva de 1 cm.
Calcul :mg glucoza /100ml sange (ser sau plasma )=PA/PS x100 in care:
PA=extinctia citita la proba de analizat
PS=extinctia citita la proba standard

Dozarea glucozei prin metoda enzimatica:

Material biologic:sange ,plasma ,ser, LCR
Principiu:Glucoza este oxidata enzimatic de catre glucozoxidaza(GOD) la acid gluconic .Din reactie
rezulta peroxidul de hydrogen ,care oxideaza 4 aminoantipirina in prezenta peroxidazei la un complex
colorat in galben brun .Intensitatea coloratiei este proportionala cu concentratia glucozei si se poate masura
fotometric.
Glucoza+H2O+O2=acid gluconic +H2O2
Fenol +4 aminoantipirina+H2O2=complex colorat in galben (chinonimina)+H2O
Reactivi:
1.tampon fosfat ph=7,4 (fenol)
2.glucozoxidaza(peroxidaza)
3.4 aminoantipirina
4.glucoza standard
Tehnica de lucru :
Se amesteca continutul unei sticle de reactiv 1+reactiv 2.(stabilitatea solutiei:la 20-25grade =2 saptamani;la
2-8 grade =1 luna)

Exprimarea Reactiv de control Standard proba

cantitatii
Amestec de ml 1 1 1
reactivi
Standard ml - 10 -
Proba ml - - 10
Apa distilata ml 10 - -
Se va amesteca continutul eprubetelor si se va incuba timp de 15 minute la 37 grade sau timp de 30 minute
la 20-25 grade.Se va citi la 500 nm (492-550 nm)in cuve de 1 cm valoaea extinctiei in comparatie cu
reactivul de control.
Calcul:EP/ES x n
in care n=5.58 cand se exprima concentratia glucozei standard in mmoli/l
n=100 cand se exprima concentratia glucozei standard in mg/dl
n=1 cand se exprima concentratia glucozei standard in g/l

Testul de toleranta la glucoza (proba de incarcare cu glucoza)

Hiperglicemia provocata se face la unele persoane pentru a preciza daca glicemia crescuta se
datoreaza diabetului zaharat sau altor cauze. In acest scop, i se da bolnavului glucoza fie pe gura, fie
injectata intravenos si la intervale de cate 30 de minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru
dozarea glicemiei. In mod normal dupa consumul de glucoza, zaharul din sange creste si la oamenii
sanatosi, dar nu mult si revine la normal dupa 2 ore. Dar la persoanele diabetice glicemia creste foarte mult,
caci zaharul din sange nu se consuma si revenirea la normal, la valorile initiale se face mai tarziu de 2 ore.
Persoanele care isi fac "hiperglicemie provocata" nu vor tine un regim strict, de infometare, in speranta ca
analiza le va iesi normala. Din contra, datorita perturbarii produsa de foame, analiza poate sa fie chiar mai
"anormala" ducand astfel la concluzii gresite privind gravitatea diabetului. De aceea, se recomanda ca in
zilele dinaintea efectuarii analizei aceste persoane sa manance normal, dar in dimineata in care se executa
analiza sa vina la laborator nemancate. De asemena, tratamentul cu medicamente antidiabetice inainte
efectuarii analizei, poate induce medicul in eroare.

Tehnica de lucru
Proba orala simpla de incarcare cu glucoza se efectueaza dimineata .Se recolteaza sange a jeun in
scopul determinarii glicemiei initiale.Se administreaza pe cale orala 100 g glucoza (sau 1,75 g glucoza
/kilocorp)in 250 ml apa (pentru a evita senzatia de greata se adauga cateva picaturi de lamaie).—50 g
dizolvate in 100 ml apa si se noteaza ora ;exact la 30 minute se recolteaza proba 2 pt glicemie ,apoi se
ingereaza din nou 50 g glucoza dizolvata in 100 ml apa ;dupa 30 minute se recolteaza proba 3 si din 30 in
30 minute proba 4,5,6,7;in paralel se recolteaza esantioane de urina.
Se determina glucoza in probele de sange recoltate si se cerceteaza prezenta glucozei in esantioanele de
urina.Daca in urina recoltata se gaseste glucoza ,se procedeaza la dozarea ei,iar pacientului I se va recolta
urina din 24 h ,in scopul dozarii glicozuriei.
In mod normal ,dupa 30 minute glicemia nu depaseste 140-160 mg%(la probele 2si 3) ,iar dupa 90-120
minute revine la valoarea initiala,deoarece hiperglicemia a declansat metabolismul hiperglicemiant si
ultima proba are glicemia sub nivelul primei probe.
In diabet ,dupa 30 minute ,glicemia depaseste 200 mg% ,putand atinge dupa 60 minute valori de 300 mg
% ;in acest caz glucoza este prezenta in toate esantioanele examinate.

Rezultatele pot fi influentate de :

-stari fiziologice :perioada menstruala ,stress psihic ,consum de nicotina,sarcina
-stari patologice :sindromde malabsorbtie ,leziuni hepatice ,hiper-functie antehipofizara si
corticosuprarenala ,afectiuni psihice
Observatii
-testul se efectueaza dupa ce pacientul a pastrat un regim alimentar cu maximum 300 g glucide /zi ,timp de
3 zile .
-in timpul probei ,pacientul va pastra repaus fizic (culcat la pat sau stand pe scaun)

Hemoglobina glicozilata
Definitie
Hemoglobina glicozilata (hemoglobina A1c) este o forma de hemoglobina folosita in special pentru a
identifica concentratia plasmatica a glucozei de-a lungul timpului. Uneori se foloseste abrevierea A1C.

Se formeaza pe o cale non-enzimatica prin expunerea normala a hemoglobinei obisnuite la niveluri crescute
ale glucozei sanguine. Glicozilarea hemoglobinei este implicata in neuropatia diabetului zaharat si in
retinopatia diabetului zaharat. In ciclul de 120 de zile cat traiesc globulele rosii, moleculele de glucoza se
leaga de hemoglobina formand hemoglobina glicozilata.

La persoanele cu diabet prost controlat se observa cresteri ale acestei hemoglobine glicozilate. Odata ce o
molecula de hemoglobina este glicozilata ea ramane asa.

Cresterea concentratiei de hemoglobina glicozilata din sange reflecta nivelul mediu de glucoza la care au
fost expuse hematiile in cursul ciclului vietii lor. Masurand hemoglobina glicozilata putem determina
eficacitatea tratamentului prin monitorizarea pe termen lung a reglarii nivelului de glucoza serica.

Unii cercetatori sustin ca nivelul de hemoglobina glicozilata este proportional cu concentratia medie de
glucoza din sange pe parcursul ultimelor patru saptamani pana la trei luni.

Valori normale
Valorile normale ale hemoglobinei glicozilate- cele pe care le intalnim la persoanele sanatoase sunt:
4%–5.9%
Persoanele cu diabet zaharat au adesea concentratii crescute de hemoglobina glicozilata, desi aceasta nu
este o certitudine .Unele dintre tratamentele diabetului zaharat au ca tel acela de a reduce valorile
hemoglobinei glicozilate. Insa o hemoglobina glicozilata de peste 7 % inseamna un control al glicemiei
foarte slab.

Interpretarea rezultatelor este oarecum dificila pentru ca:

rezultatele laboratoarelor pot sa difere in functie de tehnica analitica pe care o folosesc
variatiile biologice dintre indivizi pot fi si de 1 % ( ex-la doi indivizi cu acelasi nivel mediu de glucoza in
sange se pot intalni valori ale hemoglobinei glicozilate ce difera cu pana la 1 %)
Legatura dintre Hb A1c si nivelul de glucoza din sange este urmatoarea:
HbA1c (%) Avg. Blood Sugar (mmol/L) Avg. Blood Sugar (mg/dL)
5 4.5 80
6 6.7 120
7 8.3 150
8 10.0 180
9 11.6 210
10 13.3 240
11 15.0 270
12 16.7 300
Un nivel de hemoglobina glicozilata se poate intalni in toate afectiunile care produc moartea hematiilor
imature.
Cresteri se mai pot intalni si in bolile cu deficit de folate sau vitamina B 12. Testul hemoglobinei glicozilate
nu se face daca recent a existat o schimbare majora in dieta sau s-a instituit un tratament in ultimele 6
saptamani.
De asemenea testul nu este utilizat pentru cei diagnosticati cu anemie hemolitica sau cu alte
hemoglobinopatii.
Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Prelucrare necesara dupa recoltare - sangele total se hemolizeaza, folosind reactivul hemolizant.
Hemolizatul proaspat este supus imediat testarii; eventual, el poate fi pastrat la 2-8o C. Sangele total, de
asemenea, poate fi pastrat la 2-8o C.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8o C ; hemolizatul este stabil 24 ore la 2-8o C si 6 luni la -20o C.
Metoda – imunoturbidimetrica (standardizata DCCT: Diabetes Control and Complications Trial si
certificata NGSP: National Glycohemoglobin Standardization Program)

Metabolismul lipidic

Grasimile sau lipidele sunt substante organice grase, care constituie cea mai mare sursa de energie
pentru organism, deoarece prin "arderea" unui gram de grasimi se elibereaza 9 calorii. Aproximativ 15%
din greutatea corpului uman este constituita, in mod normal, din grasimi. Marea majoritate a grasimilor
sunt depozitate sub forma solida in diferite organe sau piele, iar o mica parte circula in sange sub forma
lichida. Grasimile depozitate constituie rezerve de energie pentru cazurile in care omul este subalimentat
din diferite cauze si sursa de energie pentru eforturile fizice. In aceste situatii grasimile stocate se
mobilizeaza, intra in sange si prin arderea lor contribuie la eliberarea de energie, necesara pentru activitatea
vitala a organismului. Cand depozitarea de grasimi se face in cantitati mult mai mari decat necesitatile
organismului apare obezitatea de diferite tipuri si grade, iar cand cantitatea de lipide din sange creste peste
limitele normale se vorbeste de hiperlipidemie.

Grasimile corpului provin din consumul alimentelor grase ca: unt, untura, slanina, ulei sau a
dulciurilor, fainoaselor, carnii etc. care se pot transforma in grasimi.

Cand lipidele depasesc concentratiile normale din sange ele se pot depune in peretii arterelor rezultand
ateroscleroza. Cu timpul arterele se ingroasa, iar interiorul lor se stramteaza in unele cazuri pana la
obstructie (astupare). Din aceasta cauza sangele nu mai poate circula si iriga organele importante ca inima,
creierul etc. Astfel, prin obstructia arterei coronare, care iriga inima se produce angina pectorala si infarctul
miocardic. Datorita cresterii rigiditatii (sclerozarii) arterelor (ateroscleroza), acestea se pot rupe producand
hemoragii in creier sau in alte organe.

Pentru scopuri medicale, se analizeaza numai grasimile din sange, care sunt de mai multe tipuri: lipide
totale, trigliceride, acizi grasi, colesterol, lipoproteine si altele.

Lipide totale
Reprezinta toate substantele grase care circula in sange exprimate la 100 ml ser.Determinarea lipidelor
serice se poate face prin:
1.dozarea lipidelor totale sau a fractiunilor lipidiceprin reactiii specifice
2.separarea lipoproteinelor
Valori normale ale lipidelor totale: 600-800 mg/dl
Scaderea lipidelor sub 500 mg% se intalneste in subalimentatie, in bolile ficatului, in boala Basedow
(hiperfunctia glandei tiroide), in afectiunile acute, dupa eforturi fizice. Dar scaderea lipidemiei nu are
semnificatie patologica deosebita.
Mai daunatoare pentru sanatate este insa cresterea lipidelor totale serice peste valorile de 1000 mg%
(hiperlipidemie). Atunci sangele devine albicios, circula mai greu, mai ales la inima si creier. Prin actiunea
cronica, indelungata a hiperlipidemiei asupra vaselor sanguine se favorizeaza aparitia precoce a
arterosclerozei.

Cresterea lipidelor totale se intalneste in:

- supraalimentatie in special cu grasimi
- in unele boli ereditare, constitutionale, in care cresterea lipidemiei nu este in legatura cu alimentatia, ci cu
sinteza crescuta de lipide in ficat
- in unele boli de ficat si de rinichi
- in insuficienta glandei tiroide
- in diabetul zaharat netratat, in inanitie cand lipidele sunt mobilizate in sange
- in intoxicatia cu alcool si alte substante toxice
- in stresul psihic puternic (teama emotii, suparari), situatii care mobilizeaza grasimile din depozitele
corpului si le trec in sange.
La 4-8 ore dupa masa, lipidele totale cresc la toti oamenii de aceea este necesar ca analizele lipidelor sa se
faca dupa 12 ore de la ultima masa. Hiperlipidemia de origine alimentara dispare dupa o zi in care nu se
consuma grasimi, pe cand cea de origine nealimentara nu numai ca nu dispare dar se si accentueaza.

Trigliceridele
Sunt lipide mai simple care intra in compozitia grasimilor si au rol energetic. Cresterea lor este
produsa de aceleasi cauze care produc si cresterea lipidelor totale, dar trigliceridele in exces prezinta un risc
mult mai mare pentru screlozarea arterelor.

Determinarea trigliceridelor prin metoda enzimatica

Principiu:Trigliceridele sunt determinate dup ace au fost hidrolizate enzymatic cu lipoproteinlipaza
.Indicatorul este chinonimina (rosu de chinona) format don hidrogenperoxidaza ,4-aminofenazona si 4-
clorofenol sub influenta catalitica a peroxidazei

Tehnica de lucru
exprimare Blank(RB) Standard(s) Proba(T)
Ser µl - - 10
Standard µl - 10 -
Reactiv enzymatic ml 1.0 1.0 1.0

Se amesteca bine si se incubeaza timp de 10 min la 25 °.Se citeste absorbanta probei A(T) si absorbanta
standardului A(S) fata de blank A(RB)
Calcul:
C=A(T)/A(S) x conc standardului

Valorile normale ale trigliceridelor se incadreaza intre 50-150mg/dl

Acizi grasi
Sunt lipide si mai simple pentru ca din ei se sintetizeaza trigliceridele. Sunt de doua tipuri: acizi
grasi saturati (palmitic, stearic, etc.) care se gasesc mai mult in grasimile animale si acizi grasi nesaturati
(olei, linoleic, etc.) care se gasesc mai mult in grasimile vegetale. Un consum prea mare de acizi grasi
saturati in dauna celor nesaturati duce la ateroscreloza si implicit la boli cardiovasculare. Eschimosii care
consuma mult ulei de foca bogat in acizi grasi nesaturati fac rar ateroscleroza. Concentratia acizilor grasi
din sange variaza mult in raport cu alimentatia. De obicei, acesti acizi cresc in sange odata cu cresterea
lipidelor totale si a trigliceridelor.
Valori normale ale acizilor grasi:12-16 mg/dl.

Colesterolul
Face parte din lipidele mai complexe. Pe langa rolul sau fiziologic foarte important in buna
functionare a celulelor organismului, el poate contribui atunci cand este in exces la sclerozarea arterelor.
Colesterolul sau colesterina din organe si sange provine din alimentele bogate in colesterol ca: oua, unt,
lapte, icre, creier etc. Interesant este ca ficatul are proprietatea de a-l sintetiza din unele alimente care nu
contin colesterol cum sunt grasimile, proteinele si glucidele.
In general, scaderea colesterolului nu are importanta mare pentru organism. Acest lucru se intampla in
cazul subnutritiei si dupa eforturi fizice intense care consuma o parte din colesterol. In bolile ficatului,
organ care sintetizeaza colesterolul, scaderea acestuia este un indiciu de reducere a functiei ficatului
(insuficienta hepatica, ciroza hepatica).

Cresterea colesterolului seric se datoreaza unui consum exagerat de alimente care contin colesterol, unei
supraalimentatii, vietii sedentare etc. Cea mai frecventa cauza a cresterii colesterolului
(hipercolesterolemia) insa este sinteza foarte crescuta a acestuia de catre organism.
Colesterolul mai poate creste si in insuficienta glandei tiroide, glanda a carei hormon are rolul de a "arde"
substantele grase. Daca colesterolul crescut apare la o varsta mai tanara si ramane permanent crescut, riscul
de a produce modificari cardiovasculare este mare. De aceea prevenirea cresterii colesterolului sanguin
trebuie facuta la o varsta tanara, nu dupa ce s-au produs modificari mai mult sau mai putin irevesibile in
artere. Excesul de colesterol din sange se depune pe peretii arterelor contribuind la formarea aterosclerozei.
La unele persoane colesterolul se depune si sub piele, mai ales la fata sub forma de pete galbui (xantom).
Multe persoane confunda starea de obezitate cu un colesterol mare nestiind ca acesta nu se gaseste in
grasimea corpului, ci in sange si in unele organe.

Determinarea colesterolului total prin metoda Rappaport

Material biologic:ser sau plasma
Principiu:Colesterolul formeaza cu acidul sulfuric si anhidrida acetica compusi intens colorati in verde.In
prezenta acidului sulfosalicilic se poate lucra fara deproteinizare ,proteinele ramanand in solutie.
Reactivi:
-reactivul colesterolului:
preparare-se amesteca 305ml anhidrida acetica cu 195 ml acid acetic glacial racind sub robinet .Se dizolva
5.5g acid sulfosalicilic in acest amestec.Se conserva 1 luna la temperature camerei in sticla bruna.
-acid sulfuric concentrate d=1.84
-standard cholesterol ( se dizolva 250 ml cholesterol in 100 ml acid acetic glacial.Se conserva la
temperature camerei ferit de lumina.

Tehnica de lucru:
Se pipeteaza in 3 eprubete urmatoarele amestecuri:
Exprimarea Proba de analizat Proba standard Proba in alb
cantitatii
Ser sanguin ml 0.1 - -
Reactiv standard ml - 0.1 -
Reactivul ml 2.5 2.5 2.5
colesterolului

Continutul celor 3 eprubete se amesteca energic .Se lasa 5 minute la temp camerei ,apoi se adauga in
fiecare eprubeta cate0.5 ml acid sulfuric concentrate.Se amesteca energic si se lasa 10 minute la temp
camerei .Se masoara extinctia probei de analizat si a probei standard in raport cu proba in alb la 620nm in
cuve de 1 cm.

Calcul :
mg cholesterol/100 ml ser=PA/PS x 250
Observatii :
-toata sticlaria trebuie sa fie perfect uscata .Reactia de culoare este influentata de prezenta apei.
-nu se folosesc seruri hemolizate
-serurile icterice dau valorile colesterolului apparent crescute.In acest caz se face deproteinizarea serului si
extragerea cu un solvent

Dozarea colesterolului prin metoda enzymatic –colorimetrica

Material biologic:ser sau plasma recoltata pe heparina
Principiu:Colesterolul esterificat ,in prezenta apei si sub actiunea colesterolesteraza ,elibereaza colesterolul
liber si acizii grasi .Colesterolul se oxideaza in prezenta oxigenului si a colesteroloxidaza si impreuna cu
fenolul si 4 aminoantipirin rezulta un compus colorat in rosu.

Cholesterol esterificat+H2O=cholesterol si acizi grasi

Cholesterol+O2=d-4-colestenona +H2O2
2 H2O2+fenol+4aminoantipirin=produs colorat in rosude chinona+4H2O

Reactivi:
1.tampon PIPES ,pH=6.9
Fenol
Cholat de sodium
2.esteraza de colesterina
Colesteroloxidaza
Peroxidaza
4-aminoantipirin
3.standard de cholesterol

Tehnica de lucru :
Se pregateste reactivul prin dizolvarea unei sticle de reactiv 2 in 50 ml tampon (reactiv 1)

Reactiv de control Standard proba

Amestec reactiv 1 ml 1ml 1 ml
AD 10ml - -
Standard - 10 ml -
proba - - 10 ml
Se amesteca si dupa o incubatie de 5 minute se masoara absorbtia fata de reactivul de control pe lungimea
de unda =500 nm ,in cuva de 1 cm
Calcul :
PA/PS x n
In care :n=5.17 mmoli/l(conc standard de cholesterol)
n=200 mg/dl (conc standard de colesterol

Valorile normale ale colesterolului sunt 120-200 mg/dl;ele depind si de varsta omului, astfel, colesterolul
creste cu varsta pana 50-60 ani. Dupa varsta de 60 ani, valorile colesterolului nu mai cresc mult, ramanand
stationare.
Un colesterol de 250-300 mg/dl este un semnal de alarma, in timp ce un colesterol de peste 300 mg/dl pune
urgent problema unor masuri de tratament.
Colesterolul circula prin organism legat de o proteina (proteina transportoare). Acest ansamblu de proteina-
colesterol se numeste lipoproteina. Lipoproteinele pot fi, fie cu densitate ridicata, fie cu densitate scazuta,
in functie de cantitatea de proteina si grasime continuta.

Lipoproteinele cu densitate scazuta (LDL, low density lipoproteins) sunt alcatuite in cea mai mare parte
din grasimi si o mica parte de proteine. LDL este tipul rau de colesterol, datorita faptului ca determina
ateroscleroza (obstrueaza arterele). In cazul pacientilor cu niveluri crescute de colesterol, medicii
recomanda reducerea nivelurilor de LDL
Nivelul de colesterol LDL este cel mai important determinant al riscului. Colesterolul LDL este principalul
purtător al colesterolului în sânge şi este un factor de risc independent pentru boala cardiovasculară
LDL este lipoproteina care contine cea mai mare cantitate de colesterol (60-70% din colesterolul seric
total). LDL rezulta in principal din degradarea VLDL, transportorul major al trigliceridelor. Deoarece LDL
are un timp de injumatatire mai mare (3-4 zile) decat precursorul sau VLDL, este mai prevalent in circulatie
decat acesta.
Acizii grasi liberi circulanti formeaza in ficat trigliceride care sunt cuplate cu apoproteine si colesterol,
urmand a fi exportate in sange ca lipoproteine VLDL.
LDL colesterol este implicat in transportul colesterolului catre tesuturi, in principal in sistemul arterial, ceea
ce explica incidenta crescuta a aterosclerozei si a bolii coronariene la pacientii cu niveluri serice crescute
ale acestei lipoproteine. Astfel, determinarea LDL este specifica pentru estimarea riscului cardiovascular si
stabilirea deciziei terapeutice3. In conditii fiziologice, raportul LDL-colesterol / HDL-colesterol are
valoarea de 2.9 la femei si 3.3 la barbati. Riscul dezvoltarii unei boli coronariene creste semnificativ daca
valoarea acestui raport depaseste 3.5 la femei si 3.8 la barbati.

Recomandari
- evaluarea riscului de boala coronariana;
- diagnosticul hiperlipoproteinemiilor.

Pregatire pacient
Pacientul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa respecte o dieta neschimbata timp de 3 saptamani inainte de recoltare;
- sa aiba o greutate corporala stabila;
- sa nu manance 12-14 ore inainte de recoltare (poate sa bea apa si cafea neagra fara zahar);
- se recomanda abstinenta de la alcool timp 72 de ore inainte de recoltare

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza in aceeasi zi sau se
stocheaza la 4° C ori la -20° C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat

Determinarea colesterolului LDL prin metoda enzymatic colorimetrica

Principiu:LDL(fractiune lipidica cu densitate mica) precipita cu heparina la punctul sau izoelectric

(pH=5.04).Dupa centrifugare HDL si VLDL raman in supernatant

Limite si interferente
Cresteri:
- postprandial;
- sarcina;
- in administrarea de: steroizi anabolizanti, beta-blocante, antihipertensive, progestative, carbamazepina.

Scaderi:
- in administrarea de estrogeni per os.
Nivelurile de LDL sunt considerate in felul urmator:
- optim - mai mic de 100 mg/dl
- aproximativ optim - intre 100-129 mg/dl
- la limita - 130-159 mg/dl
- ridicat - 160-189 mg/dl
- foarte ridicat - 190 si mai mult de 190 mg/dl.

Lipoproteinele cu densitate ridicata (HDL) ajuta la eliminarea colesterolului rau din sange si prevenirea
aterosclerozei. HDL este tipul bun de colesterol. Nivelurile ridicate de HDL (60 sau peste 60 mg/dl)
protejeaza impotriva infarctelor miocardice.

Determinarea HDL colesterolului prin metoda enzymatic colorimetrica

Principiu:LDL si VLDL ca si chilomicronii ,fractiuni lipoproteice cu densitate mica precipita cantitativ in

prezenta acidului fosfotungstic si a ionilor de magneziu.Dupa centrifugare concentratia colesterolului si
fractiunea HDL (cu densitate mare) ,care se afla in supernatant se determina prin metoda de dozare a
colesterolului .
Material biologic: ser,plasma heparinata sau plasma EDTA

Nivelurile de HDL sunt considerate in felul urmator:

- dorit sau crescut – 60 mg/dl sau mai mult
- nedorit sau scazut – mai putin de 40 mg/dl.

Lipidograma, daca printr-o hartie de filtru pe care s-a pus o picatura de ser se trece un curent continuu,
lipoproteinele din ser se separa in 4 fractiuni.
-chilomicronii care nu migreaza;sunt prezenti in plasma dupa ingerarea de alimente bogate in grasimi
.Dupa 6-7 ore de la ingestia de grasimi ,chilomicronii dispar in sange.Serul obtinut din sange recoltat
dimineata dupa 8-10 ore de nemancare ,in mod normal nu contine chilomicroni.
-pre β lipoproteine care corespund VLDLcontin cantitati crescute de lipide (89-94%) in care predomina
trigliceridele (55-65%),fosfolipide(12-12%),cholesterol esterificat(12-14%),cholesterol liber(6-8 %).
Sangele recoltat dimineata dupa 8-10 ore de nemancare ,in mod normal nu contine VLDL ,deoarece acesta
este rapid catabolizat de catre lipoproteinlipaza. Valori normale 10-19%
- β- lipoproteine care corespund LDL- 52-60%
-α- lipoproteine care corespund HDL-25-35 %
Ultimele trei fractiuni ale lipidogramei au o valoare foarte importanta in aprecierea predispozitiei spre
ateroscleroza si boli cardiovasculare.
Trebuie retinut ca o crestere a beta-lipoproteinelor peste 80% inseamna o perturbare a repartitiei grasimilor
in corp, care favorizeaza depunerea de grasimi in artere. De obicei persoanele care au un colesterol crescut,
au si beta-lipoproteinele crescute. Prin cresterea procentului de beta-lipoproteine, scade procentul de alfa-
lipoproteine care au un rol de prevenire a aterosclerozei si astfel creste raportul dintre beta-lipoproteine de
alfa-lipoproteine care in mod normal este de 2,3-3,0.

Nivelul total de colesterol (mg/dl)

optim <200
la limita 200 - 239
ridicat > 240

LDL (colesterol rau) (mg/dl)

optim <100
aproximativ optim 100 - 129
la limita 130 - 159
ridicat 160 - 189
foarte ridicat 190

HDL (colesterol rau) (mg/dl)

optim >60
bun >40
prost <40

Trigliceride (mg/dl)
la limita 150 - 199
ridicat >200