Curba de disociere a oxihemoglobinei

și factorii ce determină deplasarea ei

Țiple Mihail, gr.M1424

Conducătorul grupei: asist.univ.Natalia Belîi

Chișinău 2018
Hemoglobina este o cromoproteină, care
constă din tetramerul proteic - globina
ataşată la protoporfirina ce conţine ionul
de fier bivalent, de care se fixsează
oxigenul sau dioxidul de carbon
 Curba de disociere a hemoglobinei
reprezintă procentul de hemoglobină
oxigenată în funcţie de presiunea
oxigenului
P50 reprezintă valoarea PaO2 la care
50% din Hb este saturată
 Particularitățile curbei de disociere a
hemoglobinei
- Saturaţia aproape totală a hemoglobinei cu oxigen are loc la
presiunea acestuia de 100 mm Hg (condiţiile din sângele
capilarelor alveolare).
- În intervalul de presiuni a oxigenului de la 100 şi până la 60
mm Hg oxihemoglobina nu disociază, iar procentul saturaţiei
rămâne aproape acelaşi (90%).
- Coborârea abruptă a curbei (şi deci disocierea
oxihemoglobinei) se observă la presiunea oxigenului de 40 mm
Hg, adică în condiţiile tipice pentru ţesuturile circulaţiei mari,
unde este necesară cedarea oxigenului.
 Devierea curbei de disociere spre
dreapta reprezintă scăderea afinităţii
hemoglobinei faţă de oxigen, ce
facilitează cedarea oxigenului de către
oxihemoglobină.
 Factorii ce determină devierea curbei
de disociere spre dreapta:
- Acidoza
- Hipertermie
- Cresterea 2,3-DPG
- Cresterea pCO2
 Devierea curbei de disociere spre
stânga reprezintă cresterea afinităţii
hemoglobinei faţă de oxigen, ceea ce
reţine cedarea oxigenului de către
oxihemoglobină.
 Factorii ce determină devierea curbei
de disociere spre stânga:
- Alcaloza
- Hipotermie
- Scăderea 2,3-DPG
- Scăderea pCO2