Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OBIECTIVE
Digestia proteinelor are loc sub actiunea enzimelor proteolitice in stomac (pepsina) si la nivel
intestinal (tripsina), fiind scindate in aminoacizi ce sunt absorbiti la nivlelul marginii in perie a
microvililor intestinali.
Aminoacizii sunt apoi folositit pentru noi sinteze (AA, peptide si protein biologic active: GABA,
serotonina, melatonina, epinefrina, etc). Excesul de AA este convetit in glucoza (gluconeogeneza) sau
triacilgliceroli sau pot fi oxidati la CO2 si H2O cu producer de energie. Prin catabolismul aminoacizilor
gruparea amino formeaza amoniac care fiind un compus toxic pentru organism este transformat in
uree un compus mai putin toxic.
Amoniacul este transportat prin sange sub forma acidului glutamic si respectiv a glutaminei (vezi
reactia de transaminare) si transformata la nivelul ficatului in uree, un compus netoxic ce poate
circula prin sange si poate fi excretat in cea mai mare parte prin rinichi. O mica parte se elimina si
prin sudoare. Ureea nu foloseste organismului si din acest motiv este considerate deseu metabolic
rezultat din catabolismul proteinelor, forma sub care amoniacul este eliminat din organism.
Rata de producere a ureei depinde de: i) aportul proteinelor din dieta (sursa exogena), stari insotite
de hipercatabolism proteic (infectii, infometare, sepsis, interventii chirurgicale, dibet zaharat
decompensat), functia hepatica (sediul sintezei ureei) si functia renala (calea de eliminare a ureei din
organism).
Volumul de sange circulant este dependent de cantitatea de apa, astfel in deshitratari vom avea o
hemoconcetratie, adica aceeasi cantitate de uree se gaseste dizolvata intr-un volum mai mic, deci
rezulta o concentratie crescutaa ureei . Cresterea concentratiei ureei sanguine se numeste impropriu
– hiperazotemie iar cea urinara – hiperazoturie.
Excretia ureei este partial corelata cu functia renala si ne permite aprecierea ratei de filtrare
glomerulara - RFG). RFG reflecta numarul nefronilor functionali. Datorita faptului ca ureea variaza cu
aportul de proteine din dieta si nu se elimina in totalitate prin rinichi, este utilizata alaturi de
creatinina pentru aprecierea cu exactitate a RFG.
Majoritatea afectiunilor renale sau hepatice pot fi insotite de variatii ale concentratiei ureei
sanguine. Astfel, daca la nivelul ficatului este sintetizata o cantitate crescuta de uree iar functia
renala este scazuta (rinichiul nu poate elimina eficient deseurile metabolice ) atunci concentratia
ureei in sange va creste (hiperazotemie). In contrast, in insuficienta hepatica este produsa o cantitate
scazuta de uree si in consecinta concentratia ureei serice va scadea (hipoazotemie).
Ureea este un marker al functiei renale, dar valorile acesteia incep sa creasca la o distructie a
nefronilor de peste 40%.
Cauzele de duc la cresteri ale ureei (hiperazotemie) pot fi impartite in functie de sediu in:
1. Cauze prerenale:
a. Sinteza crescuta:
i. Dieta bogata in proteine
ii. Sangerari gastrointestinale
iii. Hipertiroidism (hipercatabolism proteic)
iv. Sindrom Cushing
b. Hipoperfuzie renala:
i. Insuficienta cardiaac
ii. Hipotensiune
iii. Tromboza de vena renala
iv. Deshidratare
2. Cauze renale:
a. Boli glomerulare
b. Boli tubulare
3. Cauze postrenale:
a. Obstructii de tract urinar:
i. Adenom de prostata
ii. Carcinom de prostata
iii. Tumori peritoneale
iv. Calculi renali
a. Insuficienta hepatica
b. Aport scazut de proteine
c. Sarcina
Ureea e hidrolizata in prezenta ureazei cu producerea de NH4 si CO2. Amoniacul produs reactioneaza
cu 2 Oxoglutarat si NADH in prezenta glutamatdehidrogenazei, cu formare de NAD, H2O si glutamate.
Scaderea absorbantei este direct proportional cu concentratia ureei din sange.
Valori normale
Uree = 15-45mg/dl
Uree-N = 6-20mg/dl (BUN – Blood Ureea Nitrogen)
CREATININA
OBIECTIVE
ATP nu este o buna sursa de stocare a energiei, intrucat multe dintre reactii sunt reglate de nivelul de
ATP disponibil. La nivelul tesutului muscular, unde necesarul energetic creste o data cu travaliul,
stocarea energiei este cu atat mai importanta si se realizaeaza sub forma de creatin fosfat, molecula
ce poate ceda rapid gruparea fosfat ADP pentru a reforma ATP.
Creatin fosfatul este obtinut din fosforilarea creatinei la nivel celular printr-o reactie catalizata de
creatin fosfat.
Sinteza creatinei incepe la nivel renal si este finalizata hepatic. Glicocolul impreuna cu arginina
formeaza guanidinoacetatul, cu eliberare de ornitina. Guanidinoacetatul ajunge la nivel hepatic unde
este metilat (primeste o grupare –CH3) si formeaza creatina, sub actiunea S-adenozilmetioninei
(principalul donor de grupari metil din organism).
Creatina formata ajunge apoi la tesuturi, cu precadere la nivelul tesutului muscular, cordului si
tesutului cerebral, unde primeste o grupare fosfat din ATP, cu formarea creatin fosfatului si ADPului
printr-o reactie reversibila catalizata de creatinkinaza.
Creatinfosfatul este un compus macroergic ce serveste drept rezervor de energie pentru celula.
Creatinfosfatul cedeaza gruparea fosfat pe ADP cu formarea ATP atunci cand celula are nevoie
imediata de energie prin reactia inversa sintezei.
Creatina rezultata din descompunerea ATP este o molecula instabila ce ciclizeaza nonenzimatic in
procent de 1-2%, formand creatinina, produs ce nu mai poate fi utilizat de catre celula (deseu
metabolic) si este eliminata pe cale renala.
Valori normale sunt direct proportionale cu masa musculara si sunt diferite intre barbati si femei:
Cauzele de duc la cresteri ale creatininei pot fi impartite in functie de sediu in:
1. Cauze prerenale:
a. Sinteza crescuta:
i. Hipertrofie musculara
ii. Necroza musculara
iii. Exercitiul fizic intens
iv. Consumul de steroizi
v. Dieta bogata in carne
b. Hipoperfuzie renala:
i. Insuficienta cardiaca
ii. Hipotensiune
iii. Tromboza de vena renala
iv. Deshidratare
2. Cauze renale:
a. Boli glomerulare
b. Boli tubulare
3. Cauze postrenale:
a. Obstructii de tract urinar:
i. Adenom de prostata
ii. Carcinom de prostata
iii. Tumori peritoneale
iv. Calculi renali
Creatinina este hidrolizata la creatina sub actiunea creatininazei. Creatina cu apa formeaza sarcozina
si uree, sub actiunea creatinazei. Sarcozina cu O2 si H2O, formeaza glicina si peroxide de hidrogen
(H2O2). Peroxidul de hydrogen reactioneaza cu ADP si 4-aminoantipirina si formeaza o chinona
colorata printr-o reactive catalizata de peroxidaza. Intensitatea culorii este direct proportional cu
concentratia creatininei din proba test si se calculeaza prin metoda spectrofotometrica.
Creatinina este un test cerut de clinicieni impreuna cu ureea in cadrul panelului de teste de laborator
care exploreaza functia renala. Raportul dintre uree si creatinina redand fidel functia rinichiului.
ACIDUL URIC
OBIECTIVE
Rezulta din catabolismul bazelor azotate purinice din structura acizilor nucleici, reactie ce se
desfasoara la nivel hepatic.
In prima etapa, AMP-ul (Adenozin Mono Fosfat) este dezaminat la IMP (Inozin Mono Fosfat). Acesta
este defosforilat cu eliberarea hipoxantinei. GMP (Guanozin Monofosfat) este degradat la guanina ce
este dezaminata la xantina de catre xantinoxidaza. Hipoxantina rezultata din degradarea AMP
formeaza si ea xantina. Xantina este convertita de xantin oxidaza la acid uric, deseu metabolic
rezultat din catabolismul bazelor azotate purinice, ce va fi excretat prin urina.
Dupa Mark`s Biochemistry
Zilnic sunt suntetizate aproximativ 400mg de acid uric din turnover-ul celular, la care se aduga
aproximativ 300mg provenite din acizii nucleici din dieta (carne, organe).
Hiperuricemia este definita ca valoarea acidului uric in sange peste 6mg/dl la femei, respectiv 7mg/dl
la barbati.
1. Sinteza crescuta:
a. Primara:
i. Idiopatica
ii. Defecte genetice de metabolism
iii. Guta
b. Secundare:
i. Aport alimentar crescut de alimente bogate in purine
ii. Turnover celular crescut ( post radio/chimioterapie, trauma)
iii. Consumul de alcool
2. Excrete scazuta:
a. Primara:
i. Idiopatica
b. Secundar:
i. Insuficienta renala acuta
ii. Boala cronica de rinichi
iii. Tratamente medicamentoase (diuretice)
Clasic, boala debuteaza prin artita, avand ca loc de electie articulatia metatarso-falangiana a
halucelui, urmand perioade de acalmie si exacerbare.
Acidul uric reactioneaza cu apa si O2, formana alantoina, dioxid de carbon si peroxid de hidrogen,
reacte mediata de uricaza. H2O2 formeaza cu 4-aminoantipirina o reactie de culoare, cresterea
absorbantei putand fi masurata spectofotometric.
Importanta clinica.
In afara diagnosticului de guta la pacientii cu inflamatie si durere articulara, acidul uric face parte din
panelul de monitorizare renala a pacientilor cu bolim maligne aflati in terapie cu medicamente
antitumorale (chimioterapie) sau radioterapie, la pacientii dializati cu insuficienta renala.