ŞCOALA POSTLICEALA SANITARA“ FUNDENI”

MEDICAMENTE DIN SURSE

NATURALE

Prof.coordonator: Florenta Mihai

Elev: Lazarel Manea Nicoleta

Bucuresti

2022

1
Medicamentele naturiste
Medicamentele naturiste sunt extrase din plante sau părți ale plantelor, care se
consideră că au proprietăți terapeutice. Acestea sunt cunoscute și sub numele de
remedii naturale, medicamente botanice sau fitomedicamente. Preparatele
naturiste au constituit baza tratamentelor medicale timp de sute de ani și se bucură
încă de o largă utilizare în secolul 21. Acestea pot fi privite ca origine a abordării
biologice a medicinei.
Medicamentele naturiste pot fi utilizate pentru tratarea unei varietăți largi de boli,
care pot fi atât acute, cât și cronice. Terapiile naturiste sunt, în general, percepute
ca ținând de medicina alternativă, deoarece aceste practici nu sunt bazate cu
strictețe pe dovezi științifice. Medicina naturistă este utilizată în primul rând ca
terapie complementară. Medicamentele naturiste pot, însă, interacționa cu alte
medicamente și pot, de asemenea, avea efecte secundare. De exemplu, Echinacea
purpurea poate modifica modul în care corpul descompune anumite medicamente;
administrarea medicamentelor bazate pe Echinacea purpurea simultan cu alte
medicamente (inclusiv unele antibiotice) poate spori efectele și efectele secundare
ale acestora.
O proporție importantă a populației din țările aflate în curs de dezvoltare se
bazează încă pe remediile naturiste tradiționale ca sursă principală de îngrijire
medicală, principalul motiv fiind lipsa infrastructurii necesare pentru medicina
modernă. Ingredientele medicamentelor naturiste pot fi extrase din plante în mai
multe moduri: prin utilizarea alcoolului pentru obținerea de extracte numite
tincturi, a oțetului pentru obținerea de extracte cu acid acetic, utilizarea apei
fierbinți (pentru ceaiuri), prin fierberea de lungă durată (necesară, în general,
pentru rădăcinile tari sau scoarța de copac) prin care se obțin decocturi sau prin
macerarea plantelor în apă rece.
Proprietățile medicamentelor naturiste pot prezenta, foarte probabil, variații de la
un lot la altul sau de la un producător la altul, deoarece tehnicile de extragere nu
sunt standardizate. În Uniunea Europeană (U.E.), medicamentele naturiste sunt
reglementate prin Directiva europeană privind medicamentele naturiste
tradiționale (Directiva europeană 2004/24/CE). Conform acestei legislații, o
companie care produce medicamente naturiste are obligația de a demonstra că
produsul a fost utilizat timp de cel puțin 15 ani în U.E. sau timp de 30 de ani în
afara U.E.; autorizarea produselor naturiste are loc pe baza unor criterii esențiale
de eligibilitate. Agențiile naționale de reglementare au responsabilitatea de a
monitoriza siguranța medicamentelor naturiste și de a acorda autorizațiile de
punere pe piață a acestora.

2
 1. MEDICAMENTELE

Medicamentul este o substanţă de origine naturală (din plante, animale sau

minerale), de semisinteză sau de sinteză. Odată introdus în organism acesta va
modifica procesele fiziologie şi biologice normale.

Clasificarea medicamentelor

După sursa din care au fost obţinute se împart în medicamente naturale,

semisintetice şi sintetic.

Medicamentele naturale sunt obţinute dintr-o sursă animală (ulei de peşte,

cartilaj de rechin), dintr-o sursă vegetală (rădăcini, frunze) sau dintr-o sursă
minerală. Aceste medicamente naturale se pot folosi în stare brută – poartă
denumirea de drog sau pot fi prelucrate, utilizându-se doar partea activă.
Substanţele active extrase din drogurile vegetale se împart în mai multe categorii:

Alcaloizii: sunt produşi organici ce conţin azot. Majoritatea alcaloizilor sunt solizi

(morfină, codeină) sau se pot găsi în stare lichidă (nicotina din frunzele de tutun).
Toţi alcaloizii au un gust amar, iar antidotul nespecific pentru intoxicaţia cu
alcaloizi este acidul tanic. Denumirea alcaloizilor se termină cu sufixul –ină
(nicotină, morfină, atropină, cocaină).

Glicozizii: sunt obţinuţi prin combinarea unui component glucidic cu o moleculă

de altă natură, denumită aglicon. Saponinele: sunt glicozizi, dar care au proprietăţi
tensoactive, detergente sau emulsionante (din rădăcina de Saponaria officinalis se
extrag substanţe active cu aceste proprietăţi)

Taninurile vegetale: sunt substanţe glicozide care conţin molecule de acizi

hidroxibenzoici (flori de tei).
Substanţele mucilaginoase: sunt principii active de natură vegetală (gumă
arabică, amidon) sau de natură animală (albuş de ou, gelatină). Toate substanţele
mucilaginoase deşi au structură chimică diferită sunt vâscoase şi formează
împreună cu apa geluri.
Uleiurile volatile: sunt compuşi cu structură diferită, dar cu proprietăţi
asemănătoare – se dizolvă în alcool, au miros specific şi nu lasă pete după uscare
(ulei de eucalipt, ulei de mentă)
Medicamentele de semisinteză sunt obţinute prin modificarea substanţelor
naturale (ampicilină din penicilină).

3
Medicamentele sintetice sunt obţinute în laborator -sulfamide.

Toxicitatea medicamentelor
Medicamentelor se împart în trei categorii în funcţie de toxicitatea lor.
Medicamentele toxice: efectul terapeutic apare la administrarea unei cantităţi
foarte mici de medicament. Aceste medicamente determină dependenţă fizică şi
psihică şi se eliberează doar pe bază de reţetă, fiind păstrate în farmacii la Venenă
– un dulăpior cu uşi duble (ex: morfină, cocaină).

Medicamente eroice: aceste medicamente sunt puternic active şi se păstrează în

farmacii la Separanda – un dulăpior cu un singur rând de uşi (ex: fenobarbital,
diazepam, xanax).
Medicamentele obişnuite: acestea au o toxicitate redusă la doze normale. Ele se
eliberează la cerere, fără prescripţie medicală – paracetamol,aspirină.
În componenţa oricărui medicament intră una sau mai multe substanţe active şi
alte substanţe ca excipienţi.
Acelaşi medicament poate fi găsit sub mai multe forme şi administrat pe diferite
căi, în funcţie de locul de acţiune (penicilina este inactivată de sucul gastric şi va
fi administrate prin injectre. Medicamentele generice sunt copii ale
medicamentelor inovatoare ce păstrează proprietăţile esenţiale medicamentului
copiat, dar diferă de original prin excipienţii folosiţi sau unele proprietăţi fizico-
chimice.

2. FORMELE MEDICAMENTOASE (FORMELE

FARMACEUTICE)

2.1. Forme medicamentoase solide - pulberile, pilulele, capsulele,

comprimatele, drajeurile şi granulele.

4
Pulberile – sunt substanţe solide dispersate in particule uniforme, cu grad de
diviziune determinat, aspect omogen. Se obţin din substanţe solide uscate,
mărunţite şi trecute prin site cu ochiuri de diferite dimensiuni. Se prepară uşor; au
aspect omogen, au absorbţie bună prin diluare. După compoziţie sunt pulberi
simple (cu o singură substanţă activă) şi compuse (conţin 2 sau mai multe
substanţe active). După calea de administrare există pulberi pentru uz extern sau
pudre şi pulberi pentru uz intern (se inghit).

Pilulele – se obţin in farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni solide,

sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conţin substanţe active inglobate in
excipienţi potriviţi ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, zahăr, etc. Cel mai
folosit excipient este masa pilulară care conţine miere, glicerină, pulbere, zahăr.

Capsulele – sunt invelişuri care conţin doze unitare de substanţe active solide sau
lichide. Protejează mucoasa gastrică de acțiunea iritantă a asubstanțelor active;
protejează substanţele active de inactivarea prin HCl din sucul gastric, dirijează
absorbţia, maschează gustul. După compoziţia lor se clasifică in : amilacee,
gelatinoase, operculate, sferice, enterosolubile.

Comprimatele – se obţin pe cale industrială, prin comprimarea substanţelor

medicamentoase sub formă de pulberi impreună cu substanţe ajutătoare. Există
mai multe tipuri de comprimate : orale, sublinguale, bucale, efervescente, retard,
vaginale.

Drajeurile – se obţin numai pe cale industrială. Sunt comprimate acoperite cu

unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe sau
colorate. După locul unde se dezagregă şi cedează substanţa activă se clasifică in:
drajeuri gastrosolventes și drajeuri enterosolventes.

Granulele – se obţin pe cale industrială. Sunt formaţiuni solide cu aspect de

fragmente vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme cu gust plăcut, albe sau
colorate, constituite din agregate de pulberi medicamentoase, zahăr şi
aromatizanţi. La temperatura de 37 0C cedează substanţa activă in 15’, iar cele
efervescente in 5’. Sunt preferate indeosebi la copii. Se dozează cu linguriţa sau
cu unitatea de măsură prevăzută in ambalaj.

2.2. Formele medicamentoase semisolide și moi - supozitoarele,

unguentele, pastele, linimentele, emplastrele şi săpunurile.

Supozitoarele  – sunt forme semisolide care la temperatura camerei sunt solide şi

se topesc la temperatutra corpului de 37 0C. După calea de admninistrare se
clasifică in : rectale, vaginale, uretrale.

Unguentele – sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale, care se aplică pe

tegumente şi mucoase in scop de protecţie sau terapeutic.

5
Se clasifică:

a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).

b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive,

dezinfectante.

c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice

Pastele – sunt unguente ce conţin intre 50-60% din compoziţie substanţe inerte,
impreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente in scop sicativ sau de
protecţie. Excipientul este vaselina alba, care păstrează stază de căldură.

Linimentele – sunt forme lichide sau semisolide ce conţin amestecuri de săpunuri,

uleiuri, alcooli şi alte substanţe, avand efect lăptos, care se aplică pe tegumente,
după o agitare prealabilă.

Săpunurile – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Săpunurile de sodiu
sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curăţire sau degresare; pot
fi folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi
săpunuri medicinale, care incorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax,
resorcinol.

Emplastrele – sunt amestecuri de săpunuri, rezine, ceruri, substanţe grase, cauciuc

şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică in emplastre terapeutice
şi adezive. Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii adezivi
pentru absorbţie transdermică se aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă in
vederea absorbţiei transcutanate şi a efectului sistemic.

2.3. Forme medicamentoase lichide - sunt forme farmaceutice constituite

dintr-un mediu de dispersie fluid (solvent) in care se găsesc dispersate substanţe
active solide, lichide sau gazoase. După complexitate sunt: simple - cu o singură
substanţă activă şi compuse sau amestecuri, mixturi. Avantajele formelor lichide:
efect terapeutic prompt, administrare controlabilă, este o formă accesibilă
copiilor. Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai
uşor, volumul mare, pot apare reacţii de
incompatibilitate (precipitare, efervescenţă, de
culoare).

Soluţii pentru uz extern -

sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi mucoase
pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături.
Conţin substanţe active dizolvate in următorii solvenţi:
apă distilată, alcool diluat şi ulei de floarea soarelui.

6
Suspensii pentru uz extern – conţin substanţe insolubile, care se dispersează in
apă sau ulei.

Emulsii pentru uz extern – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin

dispersarea a 2 lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios. Se agită inainte de
aplicare.

Picăturile pentru ochi – se pot prezenta sub formă de soluţii, emulsii sau
suspensii care se aplică in sacul conjunctival, cate 1-3 picături odată in
tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor sau pentru examenul fundului de
ochi.Trebuie să indeplinească următoarele condiţii: să fie sterile şi să fie izotone şi
izohidre cu lichidul lacrimal.

Picăturile pentru nas se administrează in fiecare nară pentru decongestionarea

mucoasei nazale in rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substanţe
vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care in scop decongestionant se
prescrie intotdeauna ser fiziologic).

Picăturile pentru urechi  pot fi preparate cu apă, ulei sau amestecuri, cu sau fără
glicerin

Gargarismele sau apele de gură – forme lichide, care după intrebuinţare se

expulzează fără să fie inghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune
antiseptică, dezinfectantă, dezodorizantă dizolvate in apă, alcool sau amestecuri.
Există preparate tipizate, fie gata preparate, fie concentrate care se diluează in
momentul utilizării. De obicei din acestea se dizolvă 1-2 linguri in . pahar cu apă.

Clismele - conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală in,

scop diagnostic, terapeutic sau evacuator. Ca solvenţi se folosesc apa, glicerina,
amestecuri, ulei, etc. In scop terapeutic se folosesc in tratamentul colitelor
ulceroase, iar in scop diagnostic pentru irigografie, irigoscopie.

Picături pentru uz intern – sunt soluţii care conţin substanţe active dizolvate intr-
un solvent adecvat. Se introduc intr-o linguriţă cu zahăr, compot dulceaţă, miere
sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de paine, pentru a masca gustul neplăcut al
substanţelor active.

Poţiunile – sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la adulţi şi

cu linguriţa la copii. In afară de substanţa sau substanţele active conţin edulcoranţi
in proporţie de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa distilată.

Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului

necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc: apele aromatice, siropurile,
limonadele gazoase, mucilagiile, glicerolul sau glicerina.

7
2.4. Forme lichide pentru administrare parenterală : injecţiile şi
perfuziile.

Injecţiile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale

industrială. Prin filtrare şi sterilizare se indepărtează impurităţile din soluţie şi
microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată in fiole, flacoane sau
seringi preumplute. Fiolele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu o prelungire in
care se introduce o singură doză dintr-un medicament. Substanţele active
conţinute se prezintă ca soluţii adevărate, emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se
folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri vegetale, solvenţi sintetici, rareori
solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu acţiune prelungită se
folosesc solvenţi anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de macromolecule -
gelatină, carboximetilceluloză sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de
sodiu. Flacoanele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu un dop de cauciuc şi
uneori armătură metalică. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii sau substanţe
active sub formă de pulbere care se dizolvă extemporaneu

Perfuziile  - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos in

cantitate mare (250, 500, 1000 ml), in ritm lent, picătură cu picătură, cu ajutorul
aparatului de perfuzie. Nu pot fi decat soluţii adevărate, deoarece emulsiile
provoacă embolie. Se condiţionează in flacoane sau pungi de plastic. Se
intrebuinţează pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic, ca inlocuitori de
plasmă, pentru introducerea unor medicamente care se elimină prea repede, in
scop nutritiv.

2.5. Formele medicamentoase gazoase - sunt gaze, lichide volatile şi

aerosoli.

Gazele se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză.

Lichidele volatile sunt anestezicele generale (halotan, eter etilic) sau uleiuri

volatile (ulei de mentă, eucalipt).

Aerosolii (spray-urile) sunt sisteme heterogene constituite dintr-un mediu de

dispersie gazos in care se dispersează substanţe active lichide sau solide.

8
 3.CĂILE  DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

3.1. Căi naturale:

A )  La nivelul mucoaselor:

a. Calea orală (enterală, per os) – medicamentul este înghițit și se absoarbe prin

mucoasa gastric și /sau intestinală
b. Calea sublinguală – medicamentul este menținut în cavitatea bucala sublingual
iar absorbția are loc la nivelul mucoasei sublinguale.
c. Calea intrarectală – medicamentul este introdus în rectul inferior și se absoarbe
prin mucoasa rectală.
d. Calea respiratorie – medicamentul se administrează inhalator iar absorbția are loc
prin mucoasele nazala, bronșiolară și alveolară.
e. Calea oculară – medicamentul se administrează la nivelul ochiului în sacul
conjunctival, iar absorbția are loc prin mucoasa
conjunctivă și/sau cornee.
f. Calea intravaginală – medicamentul se introduce în
vagin și se absoarbe prin mucoasa vaginală.
g. Calea uretrală – medicamentul se introduce în uretră și
se absoarbe prin mucoasa uretrei.

B )  La nivelul pielii:

a. Calea cutanată: aplicare și absorbție prin piele.

3.2. Căi artificiale, injectabile, parenterale:

A ) La nivelul sistemului cardiovascular

a. Căile intravasculare – intravenoasă, intraarterială, intracardiacă.

B ) La nivel tisular:

a. Căile extravasculară, subcutanată și intramusculară

b. Calea intraosoasă (în maduva oaselor spongioase, scurte sau late)

C ) La nivelul seroaselor:

9
a. Căile intraseroase – intraperitoneală, intrapleurală, intrapericardică,
intraarticulară, intrarahidiană (în LCR), intraventriculară (în ventriculii cerebrali).

Căile de administrare pot fi utilizate pentru acțiune:

1. Generală și locală
2. Generală (sistemică)
3. Locală (topică)

Căile de administrare utilizate exclusiv pentru acțiune generală sunt: sublinguală,

intracardiacă, subcutanată, intraosoasă.

Căile de utilizare inclusiv locală sunt: oculară, intravaginală, intrauretrală,

intraarticulară, intrapleurală, intrapericardică, intraventriculară.

4.PĂSTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI ALTOR PRODUSE

FARMACEUTICE

O condiţie importantă ce asigură buna calitate şi eficienţa medicamentelor este

păstrarea lor adecvată pe întreg parcursul circulaţiei de la producere până la
consum. Pentru asigurarea păstrării adecvate la fiecare etapă de circulaţie trebuie
să se ţină cont de factorii ce influenţează calitatea produselor farmaceutice aflate
în regim de păstrare.

Deoarece substanţele medicamentoase din care se fabrică medicamentele au

proprietăţi fotosensibile, termolabile, volatile, higroscopice, etc. este foarte
important de a respecta condiţiile de păstrare în timpul administrării
medicamentelor.

Acest lucru este specificat în instrucţiunea pentru administrare.

5. INSTRUCTIUNE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTULU

5.1.  Definitie - Este informatia explicită, detaliată, despre conţinutul

medicamentului, forma medicamentului, patologiile în care se administrează acest
medicament, doza şi ajustarea  ei  în funcţie de varstă sau de greutatea corporală, 
în funcţie de patologia pentru care se administrează, modul de preparare (la
necesitate) şi de administrare a medicamentului.

Totodată, instructiunea oferă posibilitatea de a cunoaste ce contraindicaţii prezintă

acest preparat, ce reacţii adverse pot aparea la administrarea lui în doze optimale
sau în caz de  supradozare.

 La fel, sunt expuse  atentionări şi precauţii speciale de utilizare, incluzând

particularităţi de utilizare a medicamentului la diverse categorii de pacienti (de ex.
10
cu afecţiuni renale, hepatice, insuficienţă cardiacă, diabet zaharat, vârstnici,
influenţa medicamentului asupra indicilor de laborator şi a altor investigaţii
paraclinice) sau specificarea administrarii în sarcină şi perioada de alăptare, si 
influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .

Nu este de neglijat şi conţinutul informativ despre interacţiunea cu alte

medicamente sau alte tipuri de interactiuni şi, desigur, termenul de valabilitate al
medicamentului.

Este important de citit Instructiunea inainte de administrarea unui medicament şi

de respectat întocmai indicaţiile acesteia pentru a evita maximal efectele nedorite.

6 .MEDICAMENTE DIN SURSE NATURALE

Medicamentele naturiste sunt acele substante produse in mod natural si care sunt
utilizate pentru pastrarea unei stari de sanatate optime, dar si pentru ameliorarea
diverselor afectiuni medicale. In categoria medicamentelor naturiste pot fi incluse
vitamine, minerale, extracte din plante, aminoacizi si alte substante.

De regula, sunt comercializate sub forma unor pastile, caspsule, tablete sau chiar
in forma lichida.

Suplimentele alimentare, dupa cum ne indica si numele lor, sunt administrate

inainte sau dupa mese si nu au ca scop inlocuirea lor. Oamenii iau medicamente
naturiste pentru motive ce tin de sanatate. Cele mai utilizate produse naturiste
includ vitaminele si mineralele (cum ar fi vitamina C sau complexe de
multivitamine), extractele din ierburi si plante (sunatoarea) sau substante obtinute
din surse naturale (acidurile grase omega-3).

11
Din punct de vedere legal, producatorii de produse naturiste nu promit ca
medicamentele lor pot diagnostica, trata, vindeca sau preveni vreo boala. Totusi,
ei pot spune ca acestea pot contribui la o stare de sanatate buna si la un stil de
viata implinit.

Oamenii au folosit ingredientele active din produsele naturale de mii de ani pentru
a ramane sanatosi și pentru a trata bolile de care sufereau.

Uneori, aceste produse naturale stau la baza unora dintre medicamentele

conventionale folosite in ziua de astazi.

De exemplu, oamenii au folosit ceaiul din scoarta de salcie inca din antichitate
pentru ameliorarea febrei.

Companiile farmaceutice au identificat in cele din urma substanta chimica activa

din scoarta de salcie responsabila pentru usurarea febrei si au utilizat aceste
informatii pentru a fabrica aspirina.

Vitamina C: reprezinta un antioxidant de exceptie ce contribuie activ la franarea

proceselor degenerative din organism. Facand parte din grupa vitaminelor
hidrosolubile , vitamina C se elimina in cantitati mari din organism. Organismul
uman nu isi poate sintetiza propria vitamina C si tocmai de aceea trebuie sa si-o
procure din alimente sau din alte surse. Sensibila la lumina, caldura si vapori de
apa, vitamina C este necesara in formarea colagenului, o proteina ce da tarie
oaselor, cartilagiilor, muchilor si vaselor de sange si contribuie la buna mentinere
a capilarelor, oaselor si dintilor.

O gasim in: lămâie verde, lămâie, portocală, grepfruit, tomate, cartofi,

papaya,broccoli,coacăze,căpșune, conopidă, spanac, pepene galben etc..

Calciu: cel mai important mineral al organismului este distribuit in oase, dinti si,

in cantitate mai mica, in tesuturi si lichide biologice. Principala functie a calciului

12
in organism este ca impreuna cu fosforul sa consolideze si sa mentina in stare
buna scheletul osos si dintii. In fixarea calciului in organism, vitamina D are un
rol essential.
Lipsa de calciu din organism duce la hipocalcemie, una din cele mai frecvente
tulburari provocate de lipsa mineralelor. Hipocalcemia poate sa apara din cauza
unei alimentatii sarace in calciu ori datorita reducerii aportului de vitamina D.
Carenta de calciu se manifesta diferit, de la persoana la persoana, dar poate fi
prevenita ori tratata printr-un regim alimentar bogat in calciu, fosfor si vitamina
D.
Calciul se gaseste, din abundenta, in lapte si produsele lactate, in pestele gras si
uleiul de peste, galbenusul de ou, fasole verde si uscata, mazare, morcov, varza,
mere, pere, struguri, afine si coacaze.

Calciul este una dintre minerarele care lipseste de cele mai multe ori din dietele
romanilor. Cele mai bune surse de calciu sunt produsele lactate, fasolea, pestele,
cerealele si salata verde.
Totusi, sunt multe persoane care au intoleranta la lactoza si nu pot asimila foarte
bine calciul. Din acest motiv, ei prefera un supliment alimentar care contine

calciu, adesea combinat cu magneziu.

Propolisul, antibiotic natural: are calitati deosebite terpeutice si antimicrobiene.

De fapt, ceea ce demonstreaza studiile recente nu este decat o redescoperire a

virtutilor inglobate in stupul albinelor de care grecii si egiptenii Antichitatii stiau
sa profite din plin. Inca din acele timpuri, s-a observat ca pentru a-si proteja stupul

13
de agresiunea microbiana, de acumularile de materii organice si pentru a mentine
temperatura constanta, albinele apelau la propolis, substanta produsa de ele.
Albinele foloseau, de asemenea, propolisul pentru a impiedica descompunerea
deseelor organice ale stupului. Astfel, s-a stabilit ca propolisul are proprietatea de
a proteja impotriva microbilor.
Studiile de ultima ora evidentiaza ca propolisul prezinta avantajul de a fi un
veritabil antibiotic natural, la fel de eficient ca streptomicina si penicilina,
administrate frecvent.
Propolisul, ca si antibioticele obtinute industrial, are actiune decisiva asupra unui
mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele bacterii. In plus,
propolisul, comparativ cu antibioticele industriale, nu prezinta efecte adverse.
Studiile mai arata ca simpla administrare a unei ratii de propolis sporeste
capacitatea de functionare a creierului pentru cel putin 6 ore. Propolisul s-a
dovedit eficient in echilibrarea metabolismului, prevenirea imbatranirii celulelor,
reglarea sistemului hormonal si cresterea productiei de anticorpi pentru
eficientizarea sistemului imunitar.
Nutritionistii considera ca suplimentele care contin multivitamine reprezinta o
garantie ca vei combate carentele nutritionale de care suferi. Sunt o optiune
populara datorita substantelor pe care le contin, numai bune pentru diversele
probleme de sanatate cu care te-ai putea confrunta.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste calitati ale propolisului sunt conferite
de flavonoide. Exista aproximativ 500 de flavonoide diferite, fiecare fiind
purtatoarea unei calitati benefice pentru sanatatea omului. Dintre aceste
flavonoide, o buna parte se gasesc in propolisul obtinut din polenul adunat de
albine din flori. In propolis se mai afla un compus numit propoline, extrem de
valoros si care se administreaza sub forma de granule, pudra sau lichid. Mai
trebuie retinut ca, pe langa aceste flavonoide, propolisul reprezinta si o importanta
sursa de uleiuri esentiale, oligoelemente (aluminiu, crom, nichel, zinc, magneziu
etc.), vitamina B3 si caroten.

14
Bibliografie:

https://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/3278-medicamentele-clasificare-
si-toxicitate.html

http://www.amed.md/ro/medications

https://zenyth.ro/produse/vitamina-c-naturala/
https://www.produseprovita.ro/medicamente-naturiste/

15