FAZELE PROCESULUI DE CREARE A VENITURILOR

1. Productia – este procesul de transformare a:

❖ resurselor materiale (substante active, substante auxiliare,

aprovizionarea ritmica cu medicamente),
❖ resurselor tehnice (echipamente,ustensile),
❖ esurse umane (personalul farmaciei),
❖ resurse informationale (FR X, proceduri, instructiuni de
lucru, organizarea fluxului activitatilor in farmacie) si
❖ resurse financiare de care dispune farmacia,

in bunuri si in servicii cerute de piata (de pacienti).

Productia reprezinta ansamblul activitatilor de baza si auxiliare

desfasurate de personalul farmaciei (prepararea medicamentelor
prescrise de re medic si a celor galenice, solicatate de pacienti), in
conformitate cu planurile si programele adoptate de farmacistul
manager.
Activitatile specifice functiei de productie pot fi grupate in:
- activitati de pregatire si

- activitati de baza.

Printre acestea sunt:

❖ programarea activitatilor (preluarea retetei, cantarirea
substantelor, pregatirea materialelor de conditionare,scrierea
etichetei, pregatirea ustensilelor),
❖ asigurarea resurselor financiare
❖ asigurarea resurselor materiale (substante active si
auxiliare),
❖ lansarea productiei (prepararea medicamentelor magistrale si
oficinale),
❖ urmarirea activitatilor productive (prepararea de
medicamente),
❖ organizarea controlul de calitate (control intern al
medicamentului preparat).

2. Facturarea – emiterea de re furnizor a unui

document cu medicamentele si produsele farmaceutice
comandate.
3. Incasarea – reprezinta realizarea financiara efectiva a
acestuia.

Metode de incasare:
- metoda platii directe – utilizata pentru veniturile provenite
de la persoane juridice (CNAS);
- metoda retinerii – folosita in cazul veniturilor impozabile
 realizate de la persoane fizice (pacienti);

4.Incorporarea – includerea incasarilor

efectuate.

PRINCIPIILE CONTABILITATII
1. Contabilitatea
Este o activitate specializata in masurarea, evaluarea, gestiunea si
controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si rezultatele
obtinute de persoanele juridice si fizice; trebuie sa asigure inregistrarea
cronologica si sistematica, prelucrarea si pastrarea informatiilor cu privire
la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atit
pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii
prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile
guvernamentale si alti utilizatori.
Managerul utilizeaza informatii de natura contabila, care sunt:
- informatii operationale – sunt produse de diferite compartimente (in
farmacie ) si constituie suportul de date pentru contabilitatea financiara si
contabilitatea de gestiune (efectuata de contabilul farmaciei );
- informatii financiar-contabile – sunt furnizate de contabilitatea
financiara, in baza unor reguli de raportare (actionarilor);
- informatii fiscale – sunt destinate organelor de stat, pentru a fi folosite
in controlul impozitelor si taxelor datorate.

2. Patrimoniul
Reprezinta totalitatea bunurilor (farmacia cu tot ce cuprinde ),
apartinind unei persoane fizice sau juridice, dobindite in cadrul relatiilor
de drepturi si obligatii.
Patrimoniul este format din doua elemente:
- persoana fizica sau juridica, denumita subiect de patrimoniu, care
exercata acte de administrare asupra patrimoniului;
- bunurile economice, denumite obiect de patrimoniu.

3. Capitalul
Este studiat de contabilitate din doua puncte de vedere:
a). al modului concret in care bunurile economice se investesc, se
intrebuinteaza, se consuma si se inlocuiesc; este de doua feluri:
- capitalul fix sau activele imobiliare - este format din bunurile economice
rezultate in urma investitiilor (masini, cladiri ( farmacia cu echipamente
si mobilier ), utilaje);
- capitalul circulant sau activele circulante – este format din bunuri
economice care se consuma (materii prime ( substante active, substante
auxiliare,medicamente), materiale, semifabrie).
Capitalul fix si capitalul circulant totalizeaza bunurile economice ale
organizatiei (farmaciei).
b). al modului de procurare si de dobindire a acestor bunuri; deosebim:
- capitalul propriu – este dobindit prin efortul actionarilor, proprietarilor
sau prin autofinantare;
- capitalul strain, denumit si capitalul imprumutat – cuprinde datoriile pe
termen scurt sau lung fata de banci, furnizori, creditori, salariati, bugetul
statului, care trebuie restituit.

4. Resursele economice
Sunt abordate de re contabilitate:
a). Din punct de vedere al modului de utilizare:
✓ utilizari durabile sau permanente – corespund activelor imobilizate;
✓ utilizari ciclice sau temporare – sunt cele care se consuma,
corespund activelor circulante.
b). Din punct de vedere al provenientei resurselor:
✓ resurse permanente sau durabile – furnizate de re actionari,
proprietari, rezultate din acumularea profitului;
✓ resurse temporare sau ciclice – provin din datorii fata de terti,
care urmeaza sa fie achitate.

6. Capitalul si rezervele
Sunt numite si capitalul propriu, constituie sursa de finantare si
reprezinta drepturile proprietarilor, actionarilor asupra activelor farmaciei
dupa deducerea tuturor datoriilor, fiind structurate in bilantul contabil
astfel:
1. Capitalul – se constituie la infiintarea farmaciei, prin aportul
actionarilor sau asociatilor, sub forma de bani sau bunuri si se imparte in:
a). capitalul subscris si nevarsat – este partea de capital subscrisa de
asociati, dar care nu a fost inca pusa la dispozitia farmaciei;
b). capitalul subscris si varsat – este partea din capitalul subscris care a
fost pus la dispozitia farmaciei.
2. Primele de capital – sunt determinate de operatiunile de crestere a
capitalului prin noi emisiuni de actiuni, fuziuni sau aporturi in natura.
3. Rezervele – sunt surse constituite, anual, prin repartizarea unor cote
din profiturile exercatiilor financiare si sunt delimitate patru egorii:
a). rezervele legale – sunt destinate protejarii, in situatiile in care
exercatiile financiare se incheie cu pierderi. Potrivit Legii 31/1990 privind
societatile comerciale, din beneficiile societatii se va prelua in fiecare an
cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerva;
b). rezervele pentru actiuni proprii – se constituie conform legii, in
vederea utilizarii pentru rascumpararea unor actiuni, cu scopul mentinerii
capitalului propriu;
c). rezervele statutare sau contractuale – se constituie din profiturile
nete, ramase dupa deducerea impozitului pe profit, in anii in care s-au
obtinut rezultate financiare bune si au destinatiile hotarite de adunarile
generale ale actionarilor sau asociatilor;
d). alte rezerve – pot fi constituite facultativ pe seama profitului net,
pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri.

Pentru ca cifrele sa fie reale, faptele evaluate corect, iar imaginea

asupra unitatii economico-sociale sa fie fidela (farmacia), trebuie
respectate o serie de principii si anume:
1. Fixitatea capitalului social – este un principiu mai mult
juridic decat contabil. Capitalul unei societati este limita
responsabilitatii vis-a-vis de creantierii sociali. Sumele sale nu
pot fi modificate fara formalitati si publicatate.
2. Principiul regularitatii – documentele trebuie intocmite
si prezentate conform regulilor, legilor reglementate sau
profesionale. Acest principiu determina necesitatea aparitiei
unui ghid al profesiunii.
3. Principiul sinceritatii – deoarece o activitate absoluta nu
este posibila, contabilitatea trebuie sa respecte sinceritatea:
❖ probitatea inventarului material,
❖ evaluarea, conformitatea documentelor publie si a
conturilor,
❖ claritatea,
❖ actualitatea in estimarea activelor la inchiderea
exercatiului financiar.
SUPLIMENTAR:
4. Principiul necompensatiei (necompensarii) – determina
evitarea pierderii de informatii. Conform lui, nu se compenseaza
doua miscari in sens opus, in acelasi cont; nu se compenseaza o
cheltuiala cu un venit; nu se compenseaza o crestere cu o
diminuare de valoare si nici un post activ cu unul pasiv.

5. Principiul unicitatii sau intangibilitatii bilantului –

pentru exercatiul dat, o unitate economico-sociala nu poate
intocmi oficial public decat un singur bilant. El este purtatorul
legitim al unitatii asupra punctelor de vedere privind criteriul de
evaluare, metoda folosita etc. Datele bilantului de inchidere a
exercatiului financiar, devin date ale bilantului de deschidere
pentru exercatiul urmator. Rezulta identitatea situatiei la sfirsitul
unui exercatiu si inceputul celui urmator.

6. Principiul independentei exercatiilor – timpul este

impartit in perioade egale, numite exercatii, care sunt, in principiu,
riguros independente unele de altele. Aceste perioade sunt de 12
luni; la sfirsitul fiecareia se stabilesc rezultatele financiare, iar la
sfirsitul celei de-a 12-a se procedeaza la inchiderea exercatiului.
Potrivit acestui principiu, cheltuielile si veniturile aferente
activitatii unitatii patrimoniale se limiteaza in timp. Deci ele se trec
la rezultatul exercatiului financiar la care se refera.

7. Principiul permanentei metodelor sau al continuitatii –

se refera la aplicarea acelorasi metode, reguli si procedee in
cursul unui exercatiu. Presupune in acelasi timp prezentarea
contului de rezultate si a bilantului sub aceeasi forma, dupa
tehnica si criterii de evaluare. Permanenta metodelor permite
comparatii intre exercatii.

8. Principiul prudentei – este legat de functia juridica a

contabilitatii. Intre doua eventualitati posibile se inregistreaza cea
favorabila, rezultind o diminuare a rezultatului. Diminuarile de
valori trebuie inregistrate cind apar ca probabilitati pentru viitor,
in schimb cresterile de valori nu se inregistreaza pina nu devin certe
si definitive prin obiectul si suma lor.

9. Principiul continuitatii activitatii – potrivit acestuia se

presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal
functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de
lichidare sau de reducere sensibila a activitatii.

10. Principiul costului istoric – orice valoare economica in

contabilitate este bazata pe costul de intrare consemnat in
documentele justifiive.

11. Principiul dublei inregistrari – are in vedere faptul ca

orice operatiune creeaza un raport valoric de echivalenta intre
intrari si iesiri, intre mijloace si resurse, asigurind raportul de
echilibru intre venituri, cheltuieli si rezultate sau intre stocurile
initiale si intrari pe de o parte, si iesiri si stocuri finale pe de alta
parte.

12. Principiul patrimoniului inchis – operatiunile economice

sunt analizate si reflectate in contabilitate numai din punct de
vedere al unui singur titular, care gestioneaza patrimoniul
respectiv.