1.

Acceptiunile conceptului de contabilitate

Conceptul de contabilitate este utilizat cu sensuri diferite.

Prin contabilitate se intelege forma de evidenta si tehnicile prin care se

consemneaza, se culeg si se prelucreaza informatiile referitoare la situatiile
economico-financiare ale unei institutii, intreprinderi.

De asemenea, se refera si la stiinta care are ca drept obiect fundamentarea

metodelor si tehnicilor de obtinere, prelucrare, analiza si utilizare a informatiilor
contabile.

In al treilea rand, se desemneaza prin contabilitate, in practica, si

comportamentul functional din structura organizatorica a unei organizatii care face
activitatea de evidenta contabila.

Totodata, prin contabilitate se desemneaza si ansamblul informatiilor

existente in conturile unei entitati economice, administrative sau a unei tari=)
exista contabilitatea intreprinderii, institutiei sau nationala.

In procesul cunoasterii un rol important revine procesului de formare si

dezvoltare a contabilitatii. Contabilitatea este rezultatul unui proces istoric
indelungat ale carei baze se afla in practica sociala a antichitatii.

2. Contabilitatea ca tehnica si metoda de inregistrare si de tinere a

registrelor culege faptele economice , juridice, administrative si financiare, pe care
le inregistreaza si le grupeaza. Privita ca tehnica si metoda de inregistrare,
contabilitatea reflecta si controleaza pe baza unui sistem propriu de informatii.
Patrimoniul autoritatilor economice si administrative autonomizat gestional
reflecta modificarile care se produc ca urmare a proceselor de aprovizionare,
productie si desfacere, precum si rezultatele in urma activitatii inregistrate.

3.Contabilitea ca disciplina stiintifica. Privita ca disciplina stiintifica

contabilitatea studiaza si fundamenteaza principiile, metoda si normele dupa care
se desfasoara procesul de reflectare contabila a fenomenelor economce, urmarind
aplicarea in practica a acestor principii, precum si perfectionarea lor.

1
 4. Conceptii privind obiectul contabilitatii.

in istoria stiintelor economice, contabilitatea a intrat ca o disciplina

predominant aplicativ functionala, formarea si dezvoltarea ei fiind legate de
activitatea firmelor si a celor ce gestioneaza valori economice autonomizate
patrimonial.S-au exprimat mai multe conceptii diferite:

1. Conceptia administrativa potrivit careia contabilul se ocupa cu controlul

in expresie valorica a faptelor administrative, in vederea conducerii eficiente a
activitatilor economice.

2.Conceptia juridica, potrivit careia obiectul contab il constituie patrimoniul

unui subiect de drept privat, prin prisma relatiilor juridice, a dr si obligatiilor luate
in corelatie cu bunurile materiale la care se refera.

3.Conceptia economica –plaseaza in centrul contabilitatii, circuitul capitaluli,

privit sub aspectul destinatiei si structurii lui ( capital fix si circulant) si al modului
de dobandire ( capital propriu si capitalul imprumutat).

 Aprovizionarea
 Productia
 Vanzarea/desfacerea
 Incasare

5. Ecuatiile de baza ale contabilitatii

Activele (bunurile) = capital propriu + datorii

CAPITAL PROPRIU = ACTIVE-DATORII

2
6. Conceptii privind patrimoniul

La baza constructiei principiului contabilitatii se afla conceptual de

PATRIMONIU, iar acest concept cuprinte urmatoarele conceptii:

1. Conceptia juridica: patrimoniul repr totalitatea dr si obligatiilor cu continut

economic ale unui subiect de drept.

2. Conceptia economica: totalitatea bunurilor exprimate sau exprimabile in bani,

precum si a rezultatelor folosirii lor.

3. Conceptia economico-juridica: patrimoniul este un concept prin care se

desemneaza structura economica si juridica de apropriere si gestiune a valorilor
materiale si banesti.

7.Definitia patrimoniului si laturile sau componentele acestuia(activ, pasiv)

Patrimoniul poate fi definit ca totalitatea drepturilor si obligatiilor apartinand

unei persoane fizice sau juridice, precum si a bunurilor economice, la care se refera
aceste relatii.

Prima componenta a patrimoniului este reprezentata prin bunuri sau

mijloace economice. Ele pot fi private din doua puncte de vedere:

1. din punct de vedere al existentei lor concrete. In acest sens ele se prezinta ca
bunuri corporale si bunuri necorporale respective nemateriale. Pe de alta parte,
aceste bunuri au o determinare economica concretizata in utilitatea si valoarea lor.

Utilitatea= capacitatea bunurilor de a satisfice nevoi economice

Valoarea = calitatea bunurilor de a intra pe piata si de a se exprima in bani.

2. drepturile si obligatiile sunt a doua componenta si exprima raporturile

economice si juridice (de proprietate, de finantare, creditare) in cadrul carora se
preocupa si se gestioneaza bunurile. Ele iau forma drepturilor in cazul in care
titularul patrimoniului este si proprietar si a bunurilor care nu apartin titularului de
patrimoniu. De aici, egalitatea patrimoniului care se reflecta in contabilitate :
bunuri economice = drepturi+obligatii

3
8. Structura activului si pasivului patrimonial.
Cele doua component , respectriv bunurile economice si drepturile si obligatiile se
concretizeaza prin conceptele de active si passive.
In cazul activelor criteriile principale dupa care se realizeaza gruparea este:
-modul in care se realizeaza rotatia capitalului ( modul in care se consuma si
inlocuiesc componentele respective) = fix/circulant
-gradul de lichiditate.
Din punct de vedere al primului criteriu , bunurile economice sunt alcatuite din:
-active fixe (imobilizate) denumite imobilizari
-active circulante care poarta si denumirea de capital circulant sau mijloace
circulante.
Din perspectiva celui de-al doilea criteriu , componentele sunt prezente in
ordinea crescatoare a lichiditatii.
Imobilizarile / activele fixe : sunt alcatuite din acele bunuri sau valori
economice a caror perioada de utilizare e mai mare de un an si se folosesc in mod
repetat in activitatea economica, nefiind inlocuite dupa prima utilizare.
Din punct de vedere al formei de reprezentare, imobilizarile includ:
-impobilizari necorporale (nemateriale sau intangibile) : cheltuielile de constituire
a societatii, dreptul de cercetare si dezvoltare.
-imobilizari corporale (material sau tangibile) : masini, utilaje, constructii
-imobilizari financiare: se prezinta ca investitii si plasamente de capital in
activitatea altor societati comerciale. Ex: titluri de participare, imprumuturi
acordate.
Activele circulante = acea parte a bunurilor sau mijloacelor economice care se
prezinta sub forma de stocuri de material, disponibilitati banesti, creante.
Caracteristica lor principala: miscarea continua si schimbarea formei lor din cauza
trecerii lor prin diferite faze a circuitului activitatilor economice.

4
 După forma lor concretă:
a) Stocuri și comenzi în curs de execuție
b) Creanțe/valori în curs de decontare
c) Investiții financiare pe termen scurt
d) Disponibilități bănești
CEA DE A DOUA LATURĂ A PATRIMONIULUI DENUMITĂ
DREPTURI ȘI OBLIGAȚII/SURSE DE FINANȚARE/PASIVE,
INFLUENȚEAZĂ MODUL DE FINANȚARE A BUNURILOR
ECONOMICE, RESPECTIV A ACTIVEOR INTEPRINDERII.
Privite d.p.d.v al modului de finanțare, sursele sunt împărțite în 2 categorii:
a) Finanțare proprie/surse proprii/capital propriu și amortizare
b) Finanțarea străină a activului/surse atrase/datorii
ELEMENTELE COMPONENTE ALE PASIVULUI se grupează și se
clasifică la rândul lor după 2 criterii:
1. După natura relațiilor de proprietate
2. După gradul de exigibilitate(decontare a surselor de finanțare)
În raport cu cele 2 criterii, în cazul pasivului, componentele sunt dispuse
astfel:
Capital propriu/surse proprii de finanțare a activității în care se includ:
Capital social/individual
Primele de capital
Rezerve egale, statuare și contractuale
Subvenții de investiții
Capital străin/surse împrumutate și atrase/datoriile și obligațiunile

5
9. Cele 3 forme ale contab( conta intreprinderii, publica, nationala)

În general, contabilitatea este abordată sub 3 forme principale:

CONTABILITATEA ÎNTREPRINDERII: cea mai veche formă care

d.p.d.v al obiectului și tehnicii utilizate cuprinde 2 părți:
Contabilitate generală/financiară urmărește pe de o parte evidența
cheltuielilor și a veniturilor în scopul comesurării profitului, iar pe de altă parte
evidența sistematică a activelor și obligațiilor S.C. în vederea evoluției și
compoziției capitalului acesteia.
Contabilitate analitică/internă de gestiune vizează determinarea costului de
producție, al prețurilor bunurilor și serviciilor, urmărește analiza eficienței
anumitor unități cât și furnizarea unor date necesare pentru excluderea anumitor
elemente din activul bilanțului.
CONTABILITATEA PUBLICĂ: desemnează activitatea de înregistrare a
acțiunilor financiare care rezultă din execuția bugetului de venituri și cheltuieli al
organismelor publice.
CONTABILITATEA NAȚIONALĂ: cuprinde ansamblul operațiunilor de
măsurare a activităților economice ale națiunii pe o perioadă determinată, de regulă
regulă 1 an. Rezultatul acestei activități se concretizează în determinarea
produsului național și a altor indicatori macroeconomici. Prin urmare este o
reprezentare simplificată a tuturor operațiunilor economice realizate într-un an în
cadrul economiei naționale, precum și în relațiile acesteia cu restul lumii. În acest
cadru, contabilitatea națională grupează activitățile economice în mai multe
sectoare instituționale care alcătuiesc conturile naționale.
10.Definirea metodei contabilitatii

Metoda contabilitatii poate fi definita ca un sistem logic al studierii existentei

si miscarii patrimoniale, sistem reprezentat in dubla reprezentare cu patrimoniul si
dubla inregistrare a operatiunilor, care aduc transformari si privit in stransa
legatura cu procedeele si instumentele de realizare.

In esenta, metoda se reflecta in legatura permanenta ce se realizeaza intre

bunurile economice pe de o parte, si procesele economice pe de alta parte.