1.

Patrimoniul: noţiune, drepturi, obligaţii, patrimoniul net

1.1. Definirea noţiunilor de: patrimoniu, ca obiect de studiu al contabilităţii, bunuri economice,
drepturi, obligaţii, patrimoniu net
1.2. Reprezentarea patrimoniului în contabilitate
1.3. Identificarea elementelor patrimoniale
1.4. Caracterizarea structurilor de activ şi de pasiv

Produs al unei activitati practice si teoretice îndelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de
cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii separate patrimonial. Prima definitie data
contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo, fiind formulata în lucrarea sa Summa di arittmetica
,geometria,proportioni et proportionalita care a aparut la Venetia în anul 1494.El analizeaza
contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind înregistrarea în partida dubla a averii ce
apartine unui negustor precum si toate afacerile acestuia ,în ordinea în care au avut loc .In conceptia
sa ,partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dîntre avere si capital .
Referitor la obiectul contabilitatii exista trei conceptii
1.Conceptia Juridica – conform acesteia obiectul de studiu al contabilitatii îl constituie
patrimoniul - reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinând unei
persoane fizice sau juridice precum si bunurile la care se referă.
Deci contabilitatea este stiinta care elaboreaza procedeele de evidenta calcul, analiza si
controlul în expresie valorica a existentei, starii, miscarii si transformarii patrimoniului.
Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente :
 Subiectul de drepturi si obligatii ( persoana fizica sau juridica)
 Obiectele de drepturi si obligatii ( bunuri economice )
Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi si obligatii formeaza substanta
materiala a patrimoniului .Valoarea unui bun este expresia baneasca a acestuia.
Drepturile si obligatiile cu valoare economica ,exprimabile în bani ,exprima raportul de
proprietate în cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile
Drepturile exista atunci când titularul de patrimoniu are calitatea de proprietar si ca urmare nu
trebuie sa acorde un echivalent pentru bunurile din posesia si folosinta sa. Exista obligatii atunci când
pentru bunurile care formeaza obiectul patrimoniului, titularul trebuie sa dea un echivalent valoric sau
sa îndeplineasca o anumită prestaţie.
Din cele de mai sus se desprinde concluzia ca echilibrul intern al patrimoniului este expresia
dublei determinari a valorilor economice separate patrimonial (bunuri economice = drepturi +obligatii )
Patrimoniul este constituit din totalitatea bunurilor economice privite sub dublu aspect
Primul aspect (al componentei materiale )si al doilea al surselor de provenienta.
Patrimoniul este alcatuit din doua parti :
 Activ
 Pasiv
Patrimoniul se prezinta sub forma unui tablou având în stânga mijloacele sau bunurile
economice sub aspectul componentei materiale iar în dreapta mijloacele economice sub aspectul
surselor de provenienta
2.Conceptia Economica – consideră că obiectul contabilitatii îl constituie elaborarea si
aplicarea procedeelor de evidenta, calcul, analiza si control în expresie valorica a existentei starii,
miscarii si transformarii capitalului. Deci obiectul de studiu îl constituie capitalul privit din doua puncte
de vedere
 Al modului concret în care bunurile economice se investesc, întrebuinteaza
consuma si se înlocuiesc
 Al modului de procurare si de dobândire al acestor bunuri
Dupa primul punct de vedere deosebim capital fix si capital circulant
Capitalul fix – este format din bunurile investite care participa la mai multe cicluri de
exploatare si care se înlocuiesc dupa un anumit numar de ani de utilizare .Activele imobilizate se
consuma treptat pe calea amortizarii
Capitalul circulant este format din bunuri economice care se consuma sau îsi schimba forma de
existenta si functionala dupa fiecare ciclu de exploatare finalizat
Dupa modul de dobândire ,procurare ,finantare deosebim
Capital propriu dobândit de catre agentul economic prin efortul proprietarilor (asociati sau
actionari ) prin autofinantare (capitalizarea profitului ,amortizarilor si provizioanelor ) I prin subventii
primite
Capitalul propriu corespunde dreptului pe care îl au investitorii asupra unitatii patrimoniale
Capital strain denumit si capital împrumutat si atras ,cuprinde datoriile pe termen scurt ,mediu
si lung fata de furnizori ,creditori ,salariati ,bugetul statului ,bugetul local etc.

BUNURI ECONOMICE = CAPITAL PROPRIU + OBLIGATII (CAPITAL STRAIN)

CAPITAL PROPRIU = ACTIVE – DATORII
CAPITAL FIX + CAPITAL CIRCULANT = CAPITAL PROPRIU +CAPITAL IMPRUMUTAT

3.Conceptia Financiara – considera ca obiectul de studiu al contabilitatii îl constitue

elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta ,calcul ,analiza si control în expresie valorica a
existentei starii miscarii si transformarii resurselor economice
Dupa modul de utilizare sau întrebuintare a resurselor deosebim :
 Utilizari durabile sau permanente sub forma bunurilor investite care corespund activelor
imobilizate
 Utilizari temporare care se consuma dupa fiecare ciclu de exploatare încheiat ( aprovizionare
,productie ,desfacere ) luand forma de bani ,stocuri ,creante .deci corespund activelor circulante
Dupa originea si provenienta resurselor contabilitatea delimiteaza :
 Resurse permanente sau durabile , furnizate de catre proprietari (individual asociati sau actionari )
rezultat prin acumularea profitului , a amortizarilor si provizioanelor sub forma finantarilor sau
imprumuturilor pe termen lung
 Resurse temporare asigurate de la terti (diversi) care urmeaza. in viitor sa fie platiti (furnizori
,banci )si a caror scadenta este mai mica de un an
Pentru desemnarea provenientei , a surselor de finantare se utilizeaza in anumite situatii si
notiunea de fonduri .
Patrimoniu
ACTIVE PASIVE
Bunuri economice Bunuri economice
(sub aspectul componentei materiale) (resurse)
Capital fix Capital propriu
Capital circulant Capital strain
Utilizare durabila Aportul proprietarilor
Utilizare temporara Aportul tertilor
Specific pentru contabilitate este faptul ca e elaboreaza si aplica in practica procedeele cu
ajutorul arora se asigura evidenta calculul analiza si controlul in expresie baneasca a existentei starii
miscarii si transformarii patrimoniului.
In calitate de stiinta a evidentei, contabilitatea elaboreaza o teorie si o metoda proprie pe baza
careia se asigura inregistrarea intr-o anumita ordine si pe baza unor principii normative a SMTP
Ca stiinta a calculului economic ea masoara veniturile si cheltuielile determinand rezulatele
obtinute
REZULTATE=VENITURI – CHELTUIELI