Unitate de curs 3.

Bilanțul – element de bază al metodei contabilității

1. Esența bilanțului și importanța acestuia
2. Structura bilanțului și caracteristica posturilor de bilanț
3. Tipurile de modificări în bilanț sub influența operațiunilor economice
4. Funcțiile bilanțului

1. Esența bilanțului și importanța acestuia

În vederea prezentării poziției financiare a entității se aplică unul din procedeele de bază ale
metodei contabilității - bilanțul. Structurile bilanțului, aplicate pentru modelarea poziției
financiare a entității sunt activul, care reflectă bunurile economice (partea stângă) și pasivul, care
reflectă sursele de finanțare a activelor (partea dreaptă).
Trăsăturile principale ale bilanțului sunt următoarele:
 Prezentarea elementelor contabile în expresie valorică;
 Egalitatea totalurilor activului și pasivului;
 Întocmirea la o anumită dată.
1. Prezentarea elementelor bilanțiere în expresie valorică este condiționată de faptul că în
contabilitate se aplică diferite etaloane de evidență: kg, litru, metri, om-ore etc. Ca urmare pentru
a generaliza informația despre bunurile entității, toate elementele bilanțiere trebuie exprimate în
etalon monetar, în acest scop aplicându-se procedeul de evaluare.
2. Condiția principală a bilanțului este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se
datorează faptului că în bilanț este prezentată aceeași masă de mijloace, dar privită sub două
aspecte:
a) sub aspectul componenței și destinației bunurilor utilizate în activitatea entității;
b) sub aspectul surselor de proveniență a bunurilor.

ACTIVELE = CAPITAL PROPRIU + DATORII

3. Bilanțul prezintă poziția financiară a entității la un moment dat și anume la 31.12 a anului de
gestiune. Astfel, în bilanț nu se reflectă modificările care au loc pe parcursul perioadei de
gestiune în componența și volumul activelor și pasivelor ci, doar starea lor în momentul
întocmirii acestuia.
Bilanțul este una dintre sursele principale de informații pentru utilizatorii interni și externi. În
baza bilanțului se apreciază valoarea și structura patrimoniului entității, gradul de îndatorare a
acesteia, capacitatea de plată și alți indicatori necesari pentru luarea deciziilor necesare.
Bilanțul se prezintă sub forma unui tabel, format din două părți: partea stângă, denumită activ,
care reflectă bunurile economice și partea dreaptă, denumită pasiv care reflectă sursele de
finanțare a bunurilor economice reflectate în activ. In forma cea mai simplă bilanțul se prezintă
astfel:
Bilanțul la 31.12.N
(Schema orizontală de bilanț)
Activ Suma, lei Pasiv Suma , lei
Denumirea elementelor Denumirea elementelor
patrimoniale de activ patrimoniale de pasiv
Total activ Total pasiv
În baza caracteristicilor descrise mai sus se poate de formulat următoarea definiție a
bilanțului. Bilanțul reprezintă gruparea mijloacelor entității pe tipuri și surse de formare a
acestora în expresie valorică ( bănească) la un moment dat.
Există mai multe tipuri de bilanțuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:
 după statutul juridic al entității;

1
 după perioada de întocmire;
 după sfera de cuprindere.
În funcție de primul criteriu de clasificare (statutul juridic) deosebim:
 bilanțul inițial - se întocmește la înființarea entității, când fondatorii își pun la
dispoziție mijloacele materiale și bănești în vederea realizării scopului pentru care a fost creată.
Aceste valori sunt enumerate și precizate în inventarul de constituire a entității, și din acesta,
prin intermediul conturilor, în bilanțul inițial în care sunt grupate după principiul dublei
reprezentări.
 bilanțul curent - se întocmește pe parcursul activității în termenele stabilite de
legislația în vigoare (semi anual și anual). Acesta se întocmește pe baza situației din conturi, a
soldurilor conturilor preluate ca posturi de bilanț;
 bilanțul final (de lichidare, reorganizare) - se întocmește la momentul încetării
activității sau lichidării entității.
În funcție de perioada de întocmire deosebim:
 bilanțul anual - se întocmește la sfârșitul anului pe baza datelor din conturi și
presupune în mod obligatoriu verificarea prealabilă a realizării acestora prin inventariere;
 bilanțul intermediar - se întocmește semi anual.
În dependență de sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale deosebim:
 bilanțul individual (primar) - se întocmește la nivel de entitate;
 bilanțul consolidat - generalizează informația despre câteva entități (părți legate);
 bilanțul centralizat - se întocmește la nivel de ramură sau la nivelul economiei
naționale în ansamblu.

2. Structura bilanțului și caracteristica posturilor de bilanț

Elementele bilanțului (posturile), atât cele de activ, cât și cele de pasiv, se grupează după
anumite criterii, formând o structură bine determinată a bilanțului.
Astfel, elementele de activ, în funcție de termenul de utilizare și gradul lor de lichiditate,
acestea se grupează în active imobilizate și active circulante, adică în ordinea creșterii
lichidității.
În pasiv elementele sunt grupate în dependență de gradul de exigibilitate în următoarele
capitole: capital propriu, datorii pe termen lung, datorii curente și provizioane. După cum s-a
menționat în temele precedente pasivul reprezintă sursele de finanțare a entității și poate fi privit
ca sursele proprii și datoriile entității față de fondatori, instituții financiare, furnizori, salariați,
buget etc. Gradul de exigibilitate a unei datorii exprimă termenul de scadență, adică termenul de
achitare a acestei datorii.
De exemplu: capitalul propriu are cel mai mic grad de exigibilitate, deoarece aporturile
fondatorilor se repartizează între aceștia doar la lichidarea entității. Pe de altă parte, datoriile
față de personal privind retribuirea muncii au un grad de exigibilitate înalt, deoarece salariile se
achită, de regulă, lunar.
Activele se grupează în sensul descreșterii termenului de utilizare, iar pasivele - în sensul
creșterii gradului de exigibilitate.
Bilanțul constă din șase capitole: două de activ - active imobilizate și active circulante; și
patru de pasiv - capital propriu, datorii pe termen lung, datorii curente și provizioane.

În conformitate cu prevederile SNC ,,Prezentarea situațiilor financiare”, activele reprezintă

resursele economice identificabile și controlabile de către entitate ce provin din fapte economice
trecute, din a căror utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice.
Un activ este recunoscut în Bilanț în momentul în care:
- Este probabilă obținerea de către entitate a beneficilor economice viitoare din utilizarea
activului;
- Activul are un cost care poate fi determinat în mod credibil.

2
Exemplu 1. În cadrul procesului de producție entitatea obține deșeuri. Dacă acestea pot fi
comercializate sau utilizate în alte scopuri, adică pot aduce beneficii economice viitoare, ele
trebuie recunoscute ca active. În caz contrar, deșeurile respective, se vor recunoaște ca cheltuieli.

După conținutul economic și natură activele se grupează în:

a) Active imobilizate
b) Active circulante
Reflectarea elementelor patrimoniale în componența activelor imobilizate în bilanț trebuie să
fie la valoarea contabilă a imobilizărilor în conformitate cu SNC ,,Imobilizări necorporale și
corporale”, SNC ,,Particularitățile contabilității în agricultură” și SNC ,,Creanțe și
investiții financiare”.
Valoarea contabilă a activelor imobilizate reprezintă costul de intrare al obiectului de evidență
diminuat cu amortizarea și pierderile din depreciere cumulată.
Amortizarea – repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioada
de gestiune ale duratei de utilizare/
Pierdere din depreciere – diferența cu care valoarea contabilă depășește valoarea justă minus
costurile de vânzare a unui activ sau a unui grup de active.
Modul de prezentare a informațiilor aferente imobilizărilor necorporale în bilanț este prezentat
în exemplu 2.
Exemplu 2. O entitate la data de raportare dispune de următoarele informații:
- costul imobilizărilor necorporale în curs de execuție – 55 000 lei
- costul imobilizărilor necorporale în exploatare – 20 000 lei
- suma amortizării acumulate – 13 000 lei
- pierderile din depreciere – 4 000 lei
Conform datelor din exemplu, entitatea va reflecta în rd.020 ,,Imobilizări necorporale în
exploatare” din bilanț valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale, determinată în
conformitate cu SNC ,,Imobilizări necorporale și corporale” în sumă de____________

Activele circulante includ acele bunuri și valori care sunt deținute de către entitate o perioadă
mai mică de un an participă, de regulă, la un singur ciclu economic și se află într-o continuă
mișcare, schimbându-și forma.
Reflectarea elementelor patrimoniale în componența activelor circulante în bilanț trebuie să
fie la valoarea contabilă a activelor determinată în conformitate cu SNC ,,Stocuri”,
SNC ,,Particularitățile contabilității în agricultură”, SNC ,,Creanțe și investiții financiare”,
SNC ,,Părți afiliate și contracte de societate civilă”.
Exemplu 3. O entitatea la data raportării dispune la data raportării de următoarele informații:
- valoarea contabilă a materialelor – 300 000 lei
- costul de intrare a obiectelor de mică valoare și scurtă durată – 150 000 lei
- uzura calculată – 90 000 lei.
Conform datelor din exemplu, entitatea va reflecta în rd. 240 ,,Materiale și obiecte de mică
valoare și scurtă durată” din bilanț valoarea contabilă a acestora, determinată în conformitate cu
SNC ,,Stocuri” în sumă de_________________

Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele entității după scăderea datoriilor.
Capitalul propriu exprimă partea finanțării proprii (din contul proprietarilor) a activelor aflate în
circuitul economic al entității.
Reflectarea elementelor patrimoniale în componența capitalului propriu în bilanț trebuie să fie
efectuată la valoarea determinată în conformitate cu SNC ,,Capital propriu și datorii”.
Exemplul 4. O entitate la data raportării dispune de următoarele date privind soldurile:
- capital social – 50 000 lei;
- prime de capital – 6 000 lei;
- capital nevărsat – 8 000 lei;
3
 - capital retras – 11 000 lei.
Conform datelor din exemplu, entitatea înscrie în rd. 440,,Capital social și neînregistrat” din
bilanț suma de___________

În rd 560. Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți și rd.570 Profit net
(pierdere netă) al perioadei de gestiune în cazul obținerii pierderii neacoperite și/sau a
pierderii nete suma respectivă se reflectă între paranteze. Contabilul trebuie să aibă în vedere că
în rd.580 Profit utilizat al perioadei de gestiune se reflectă între paranteze suma profitului
utilizat al perioadei de gestiune pentru dividendele plătite în avans, constituirea rezervelor și în
alte scopuri conform deciziei organului de conducere al entității.
Datoriile în conformitate cu SNC ,,Capital propriu și datorii” se înregistrează în urma
tranzacțiilor sau evenimentelor anterioare, care rezultă din contracte încheiate sau din cerințele
legislației în vigoare (de exemplu, procurarea mărfurilor și serviciilor cu achitarea ulterioară,
primirea creditelor, calcularea impozitelor etc.)

3. Tipurile de modificări în bilanț sub influența operațiunilor economice

Bilanțul, ca procedeu specific al metodei contabilității, reflectă existența elementelor
patrimoniale la un moment dat, astfel prezentându-se poziția financiară a entității. Faptele
economice care au loc în procesul activității generează modificări în structura și mărimea
elementelor patrimoniale. Aceste modificări conduc la majorarea sau diminuarea posturilor din
bilanț, dar egalitatea dintre totalurile activului și pasivului Bilanțului se menține permanent.
Astfel, activitatea entității pornește de la un bilanțul inițial care, sub influența faptelor
economice, suportă anumite modificări. În urma acestora, la finele perioadei de gestiune se
întocmește un nou bilanț.
În abordarea tradițională, influența faptelor economice asupra poziției financiare a entității este
examinată pe baza egalității bilanțiere:
ACTIV = PASIV,
Modificările respective fiind grupate în patru tipuri de modificări:
1. În componența activelor;
2. În componența pasivelor;
3. În volumul activelor și pasivelor în sensul majorării;
4. În volumul activelor și pasivelor în sensul diminuării.
În continuare vom examina, în baza unor exemple, cele patru tipuri de modificări pornind de la
următorul Bilanț inițial (tab. 1)
Tabelul 1 .BILANȚ INIȚIAL (formă simplificată)
Activ Suma, Pasiv Suma, lei
lei
Mijloace fixe 100 000 Capital social 150 000
Creanțe comerciale curente 150 000 Credite bancare pe termen scurt 45 050
Numerar și documente Datorii comerciale curente 125 000
bănești 75 050 Datorii față de bugetul 5 000
Total 325 050 Total 325 050

Informațiile prezentate în bilanțul inițial atestă faptul că totalul activului este egal cu totalul
pasivului, respectându-se astfel ecuația dublei reprezentări (A = P).

Tipul 1. Modificări în componența activului

Modificările de tip 1 au loc în urma operațiunilor care generează majorarea unui element de activ
și diminuarea altui element de activ cu aceeași sumă.
Exemplul 5. Se încasează în conturile curente în valută națională suma de 10 000 lei de la un
client, reprezentând contravaloarea unor bunuri vândute anterior. Operația economică duce la o
4
creștere a numerarului cu suma de 10 000 lei, concomitent cu o micșorare a creanțelor curente cu
aceeași sumă. Totalul activului bilanțier rămâne nemodificat. Modificările din structura activului,
generate de operația de la exemplul 5, se reflectă în bilanț, astfel:

Tabelul 2. BILANȚUL după modificarea de tip I (în lei)

Activ Valori Modifi Valori Pasiv Valori Modifi Valori
inițiale - finale inițiale - finale
cări cări
Mijloace fixe Capital social
Credite bancare
pe termen scurt
Creanțe Datorii
comerciale comerciale
curente curente
Datorii față de
Numerar și buget
documente
bănești
Total activ Total pasiv
Concluzii:
modificările în patrimoniu s-au reflectat numai în activul bilanțului, pasivul a rămas
nemodificat;
 în activ a avut loc o micșorare la postul de bilanț „Creanțe comerciale curente” cu suma de
10 000 lei, concomitent cu o creștere la postul de bilanț „Numerar și documente bănești” cu
aceeași sumă;
 totalul bilanțului a rămas nemodificat față de bilanțul inițial;
 notând cu A - activul, cu P - pasivul, cu x - modificările determinate de influența operației din
exemplul 5, se constată că egalitatea bilanțieră se menține, așa cum rezultă din următoarea
ecuație de echilibru _________________

Tipul 2. Modificări în componența pasivelor

Modificările de tipul 2 au loc în urma operațiunilor care generează majorarea unui element de
pasiv și diminuarea altui element de pasiv cu aceeași sumă.

Exemplul 6. Se achită furnizorilor o datorie în sumă de 100 000 lei din contul unui credit
bancar pe termen scurt, contractat cu destinație specială pentru furnizorul concret. Operația
economică duce la o micșorare a datoriei față de furnizori cu suma de 100 000 lei, concomitent
cu creșterea datoriei față de instituția financiară cu aceeași sumă. Totalul pasivului bilanțier
rămâne nemodificat.
Modificările din structura pasivului, generate de operația de la exemplul 6, se reflectă în bilanț
astfel:
Tabelul 3. BILANȚ după modificarea de tip II (în lei)
Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace Capital social
fixe
Creanțe Credite bancare
comerciale pe termen scurt
curente Datorii
5
 comerciale
curente
Numerar și Datorii față de
documente buget
bănești
Total activ Total pasiv
Concluzii:
 modificările în patrimoniu s-au reflectat numai în pasivul bilanțului, activul a rămas
nemodificat;
 în pasiv a avut loc o micșorare a postului de bilanț „Datorii comerciale curente” cu suma de
100 000 lei, concomitent cu o creștere la postul de bilanț „Credite bancare pe termen scurt” cu
aceeași sumă;
 totalul bilanțului a rămas nemodificat față de bilanțul precedent;
 egalitatea bilanțieră se menține și după modificările (x) determinate de influența operației
din exemplul 2, potrivit ecuației:_______________

Tipul 3. Modificări în volumul activelor și pasivelor în sensul majorării

Modificările de tipul 3 au loc în urma operațiunilor care generează majorarea atât a elementelor
de activ, cât și a elementelor de pasiv cu aceeași sumă.
Exemplul 7. Se cumpără un lot de materii prime cu plata ulterioară, facturate la o valoare de
procurare de 134 500 lei. Operația economică duce la creșterea stocului de materii prime cu 134
500 lei, concomitent cu o creștere a datoriei față de furnizor cu aceeași sumă. Totalul bilanțului
creste cu suma de 134 500 lei.
Modificările în volumul bilanțului, produse de operația de la exemplul 7, se reflectă astfel:
Tabelul 4. BILANȚ după modificarea de tip III (în lei)
Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace fixe Capital social
Materiale și Credite bancare
OMVSD pe termen scurt
Creanțe
comerciale Datorii
curente comerciale
curente
Numerar și Datorii față de
documente buget
bănești
Total activ Total pasiv
Concluzii:
 modificările în patrimoniu s-au reflectat atât în activul, cât și în pasivul bilanțului;
 în activ a avut loc o creștere la postul de bilanț „Materiale și OMVSD” (materii prime) cu
suma de 134 500 lei, iar în pasiv o creștere la postul de bilanț „Datorii comerciale curente” cu
aceeași sumă;
 totalul bilanțului creste cu 134 500 lei față de bilanțul precedent;
 egalitatea bilanțieră se menține și după modificările (x) determinate de influența operației
din exemplul 3, potrivit ecuației:__________________

Tipul 4. Modificări în volumul activelor și pasivelor în sensul diminuării

Modificările de tip 4 au loc în urma operațiunilor care generează diminuări atât a elementelor de
activ, cât și a elementelor de pasiv cu aceeași sumă.
6
Exemplul 8. Se achită o datorie față de buget din contul curent de la bancă, în sumă de 3 900
lei. Operația duce la o micșorare a numerarului din contul de la bancă cu suma de 3 900 mii lei,
concomitent cu o scădere a datoriilor față de buget cu aceeași sumă. Totalul bilanțului se
micșorează cu aceeași sumă. Modificările în volumul bilanțului, produse de operația de la
exemplul 8, se reflectă astfel:

Tabelul 5. BILANȚ după modificarea de tip IV (în lei)

Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace Capital social
fixe
Materiale și Credite bancare
OMVSD pe termen scurt
Creanțe
comerciale Datorii
curente comerciale
curente
Numerar și Datorii față de
documente buget
bănești
Total activ Total pasiv
Concluzii:
 modificările în patrimoniu s-au reflectat atât în activul, cât și în pasivul bilanțului;
 în activ a avut loc o micșorare a postului de bilanț „Numerar și documente bănești” cu suma
de 3 900 lei, iar în pasiv o micșorare la postul de bilanț „Datorii față de buget” cu aceeași
sumă;
 totalul bilanțului se micșorează cu suma de 3 900 lei față de bilanțul precedent;
 egalitatea bilanțieră se menține și după modificările (x) determinate de influența operației de
la exemplul 8, potrivit ecuației:___________________

De reținut! Din cele prezentate mai sus, se desprind două tipuri de modificări ale
bilanțului, respectiv:
 modificări de structură - determinate de influența operațiilor economice și financiare care
produc modificări numai în structura activului și pasivului, fără să influențeze totalul bilanțului;
 modificări de volum - determinate de influența operațiilor economice și financiare care
produc modificări atât în structura activului și pasivului, cât și în totalul (volumul) bilanțului.
Modificările produse în structura și volumul bilanțului, produse de toate operațiile de la
exemplele 5-8, se prezintă în bilanțul final astfel:
Tabelul 6. BILANȚ FINAL după modificările de tip I,II,III,IV (în lei)
Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace fixe Capital social
Materiale și Credite
OMVSD bancare pe
Creanțe termen scurt
comerciale
curente
Numerar și Datorii
documente comerciale
7
 bănești curente
Datorii față de
buget
Total activ Total pasiv

Rezultă că, indiferent de modificările produse asupra activului și pasivului entității, egalitatea
bilanțieră se menține permanent deoarece, în cazul fiecărei operații economice s-a produs
concomitent și cu aceeași sumă o dublă modificare și anume:
 de sens contrar, atunci când au fost influențate elemente din aceeași parte a bilanțului și s-
au anulat;
 de același sens, în cazul în care au fost influențate elemente din ambele părți ale bilanțului și
s-au adunat, respectiv scăzut din totalul bilanțului.

4. Funcțiile bilanțului
Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul unității
patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de Legea
Contabilității.
Importanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:
1) funcția de generalizare a datelor contabilității;
2) funcția de analiză a mersului activității economico-financiare;
3) funcția previzională.

1) Funcția de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informațiilor izvorăște

din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilității curente, după criterii bine stabilite,
într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situației
economico-financiare a unității patrimoniale.
2) Funcția de analiză a mersului activității economico-financiare se manifestă prin aceea că,
pe baza bilanțului se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectați și a rezultatelor,
se identifică rezerve și se stabilesc măsuri de perfecționare a activității economice și financiare.
Adunările Generale ale Acționarilor, Consiliile de Administrație, managerii unităților
patrimoniale analizează periodic poziția financiară a entității pe baza bilanțului și a raportului de
gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.
3) Funcția previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea viitoare.
În acest scop, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele următoare se
fundamentează pe situația patrimonială și a rezultatelor din perioada considerată baza de
raportare