STRUCTURA ȘI

ELEMENTELE DE
BAZĂ ALE UNUI
BILANŢ CONTABIL
Realizat:Borcoman Iuliana
Grupa:PAA-011
Profesor:Țurcan Aurelia
Noţiuni privind bilanţul şi importanţa
lui
■ În scopul formării unei imagini complete, clare şi precise asupra 
activităţii economice desfăşurate de întreprindere, apare necesitatea
întocmirii bilanţului contabil. Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează
principala trăsătură a metodei contabilităţii care este dubla reprezentare a
averii.
■ Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat,
echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare a acestora.
Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format din două părţi: partea
stîngă, denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă,
denumită pasiv care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice
reflectate în activ.
■ În forma cea mai simplă bilanţul contabil se prezintă astfel:

Activ Suma (lei) Pasiv Suma (lei)

Denumirea   Denumirea  
elementelor elementelor
patrimoniale de patrimoniale de
activ pasiv

Total activ   Total pasiv

• Condiţia principală a bilanţului contabil este egalitatea activului

cu pasivul. Această egalitate se datorează faptului că în bilanţ este
prezentată aceeaşi masă de mijloace, dar privită sub două aspecte.
• De menţionat că în bilanţul contabil elementele de activ şi pasiv
sînt prezentate numai în expresie bănească. Exprimarea
elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite
efectuarea de comparaţii şi calcularea indicatorilor necesari
pentru analiză. De aceea, o atenţie deosebită se acordă metodelor
de evaluare aplicate la întreprindere.
■ O altă caracteristică a bilanţului contabil este prezentarea la o dată anumită. În
conformitate cu legislaţia în vigoare bilanţurile trimestriale se prezintă pînă de la data de
15 pînă la data de 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar, iar bilanţul
contabil anual se prezintă în perioada de la 25 ianuarie pînă la 31 martie a anului
următor, după anul gestionar. Astfel, în bilanţ nu se reflectă modificările pe parcursul
perioadei în componenţa activelor şi pasivelor, ci starea lor în momentul întocmirii
acestuia.
■ Bilanţul contabil este sursa principală de informaţie pentru utilizatorii interni şi
externi ai întreprinderii. În baza bilanţului contabil se apreciază valoarea şi structura
patrimoniului întreprinderii, gradul de îndatorare a întreprinderii, capacitatea de
plată, coeficienţii de lichiditate, rezultatul financiar şi mulţi alţi indicatori necesari
pentru luarea de decizii manageriale. Informaţia din bilanţul contabil se foloseşte pe
larg de către băncile comerciale şi organele fiscale.
■ În baza caracteristicilor descrise mai sus se poate de formulat următoarea definiţie a
bilanţului contabil:
■ Bilanţul contabil reprezintă gruparea mijloacelor întreprinderii pe tipuri şi surse de
formare a acestora în expresie bănească la un moment dat.
Tipurile şi funcţiile bilanţului contabil
Există mai multe tipuri de bilanţuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:
■ după statutul juridic al întreprinderii
■ după perioada de întocmire
■ după sfera de cuprindere
În funcţie de primul criteriu de clasificare se deosebesc:
■ bilanţ contabil iniţial – se întocmeşte la înfiinţarea întreprinderii
■ bilanţ contabil curent – se întocmeşte pe parcursul activităţii în termenele stabilite de legislaţie
■ bilanţ contabil final – se întocmeşte la momentul încetării activităţii sau lichidării întreprinderii.
În funcţie de perioada de întocmire deosebim:
■ bilanţ contabil anual – se întocmeşte la sfîrşitul anului
■ bilanţ contabil trimestrial – se întocmeşte trimestrial.
În dependenţă de sfera de cuprindere cunoaştem:
■ bilanţ contabil primar – se întocmeşte la nivel de întreprindere
■ bilanţ contabil consolidat – generalizează informaţia despre cîteva întreprinderii (părţi legate)
■ bilanţ contabil centralizat – se întocmeşte la nivel de ramură sau la nivelul economiei naţionale în ansamblu.
Bilanţul contabil îndeplineşte următoarele funcţii:
■ Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile – se manifestă prin
faptul că bilanţul contabil grupează şi sistematizează informaţiile despre
elementele patrimoniale după o structură bine determinată obligatorie
pentru toate întreprinderile.
■ Funcţia de informare – se datorează importanţei pe care o are
informaţia inclusă în bilanţul contabil care, prin prelucrarea informaţiei
date, se transformă într-un instrument de gestionare eficientă şi
conducere a întreprinderii.
■ Funcţia de analiză – este strîns legată de funcţia precedentă şi constă în
faptul că în baza informaţiei din bilanţ se calculează o serie de indicatori
care caracterizează situaţia economico-financiară a întreprinderii.
Conţinutul şi structura bilanţului

■ Elementele bilanţului contabil

■ (posturile), atît cele de activ, cît şi cele de pasiv, se grupează după anumite criterii,
formînd o structură bine determinată a bilanţului.
■ Astfel, elementele de activ se grupează în funcţie de termenul de utilizare a acestora în
active pe termen lung şi active curente. În pasiv elementele sînt grupate în dependenţă
de gradul de exigibilitate în următoarele capitole: capital propriu, datorii pe termen lung
şi datorii pe termen scurt. După cum s-a menţionat în temele precedente pasivul
reprezintă sursele de finanţare a întreprinderii şi poate fi privit ca datoriile întreprinderii
faţă de fondatori, instituţii financiare, furnizori, salariaţi, buget etc.
Gradul de exigibilitate a unei datorii exprimă termenul de scadenţă, adică termenul de
achitare a acestei datorii. De exemplu: capitalul propriu are cel mai mic grad de
exigibilitate, deoarece aporturile fondatorilor se repartizează între aceştea doar la lichidarea
întreprinderii. Pe de altă parte, datoriile faţă de personal privind retribuirea muncii au un
grad de exigibilitate înalt, deoarece salariile se achită, de regulă, lunar.
De menţionat, că activele se grupează în sensul creşterii termenului de utilizare, iar pasivele
– în sensul descreşterii gradului de exigibilitate.
Din cele menţionate mai sus rezultă că bilanţul contabil constă di cinci capitole: două de
activ – active pe termen lung şi active curente; şi trei de pasiv – capital propriu, datorii pe
termen lung şi datorii pe termen scurt.
Capitolele bilanţului contabil se divizează în subcapitole. De exemplu: capitolul datorii pe
termen lung se divizează în următoarele subcapitole: datorii financiare pe termen lung şi
datorii pe termen lung calculate.
Fiecare subcapitol conţine anumite posturi. De exemplu: subcapitolul mijloace băneşti
conţine următoarele posturi: casa, contul current în valută naţională, cont valutar şi alte
mijloace băneşti.
Modificările bilanţiere sub influenţa
operaţiilor economice
În procesul activităţii economice are loc un flux permanent de mijloace care determină anumite modificări în
structura şi volumul activului şi pasivului bilanţului contabil.
După modul cum influenţează activul şi pasivul bilanţului contabil operaţiile economice se clasifică în patru
tipuri.
Primul tip de modificări are loc în cazul cînd valoarea unui activ creşte, iar valoarea altui activ scade. De
exemplu: din casă a fost eliberat un avans spre decontare. În acest caz are loc majorarea posturii de activ
„Creanţe pe termen scurt ale personalului” şi micşorarea posturii de activ „Casa”. Dacă să notăm valoarea
activului cu „A”, valoarea pasivului cu „P” şi valoarea modificării cu „a”, atunci, pornind de la egalitatea
bilanţieră A = P, operaţiunea economică menţionată anterior poate fi reprezentată în felul următor:
A+a–a=P
Aceasta înseamnă că nu a avut loc modificarea totalul activului şi pasivului, ci doar modificarea structurii
activului.
■ Al doilea tip de modificări se produce atunci cînd valoarea unui pasiv
creşte, iar valoarea altui pasiv descreşte. De exemplu: din contul unui
credit bancar pe termen scurt a fost achitată datoria faţă de un furnizor.
Această operaţie este analogică primului tip de modificări, numai că ea
afectează pasivul bilanţului. Dacă vom nota valoarea modificării cu „p”
şi vom păstra notările anterioare, atunci egalitatea bilanţieră va fi:
■ A = P +p –p
■ Cel de-al treilea tip de modificări are loc atunci cînd se majorează atît
posturile de activ cît şi cele de pasiv. De exemplu: la întreprindere au
intrat materiale, plata pentru care încă nu a fost efectuată. În cazul dat are
loc majorarea posturilor „Materiale” şi „Datorii privind facturile
comerciale” ale bilanţului contabil. Dacă e să notăm suma acestei
operaţiuni cu „c”, ecuaţia bilanţieră va avea forma:
■ A+c = P+ c
■ Al patrulea tip de modificări se produce atunci cînd, în urma
unei operaţii economice se micşorează atît activele, cît şi
pasivele întreprinderii. De exemplu: din contul curent în valută
naţională se achită datoria faţă de furnizor. În acest caz se
diminuează postura de activ „Conturi curente în valută
naţională” şi postura de pasiv „Datorii privind facturile
comerciale”. Dacă vom nota suma acestei operaţiuni cu „d”,
atunci egalitatea bilanţieră va avea forma:
■ A– d=P– d
■ Din cele expuse rezultă că, indiferent de tipul de operaţiei
economice care are loc la întreprindere, întotdeauna se
păstrează echilibrul dintre active şi pasive: A = P.