Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contul reprezintă un procedeu specific al metodei contabilității care asigură gruparea curentă,
reflectarea în expresie valorică a operațiunilor economice efectuate și controlul asupra acestora în
procesul activității economico-financiare.
Spre deosebire de bilanț, care prezintă la un moment dat, în expresie valorică, situația tuturor
elementelor patrimoniale ale întreprinderii, având o sferă de cuprinde, din punct de vedere al
conținutului, destul de largă, contul are o sferă de cuprindere mult mai restrânsă și se referă numai la
unul din elementele patrimoniale din bilanț, evidențiind nu numai situația acestuia la un moment dat,
ci și modificările (intrări, ieșiri) la care este supus pe parcursul perioadei de gestiune, ca urmare a
desfășurării operațiilor economico-financiare.
Contul ca procedeu este conceput în așa fel, încât să preia existențele de activ și pasiv din
bilanțul de la începutul perioadei de gestiune, iar în cursul perioadei de gestiune, înregistrează
modificările (creșteri sau descreșteri) în patrimoniu, ca la finele perioadei de gestiune să-i ofere
existențele patrimoniale necesare întocmirii bilanțului la sfârșitul perioadei pe baza relației
matematice:
Conturile se deschid pentru flecare tip de obiecte omogene contabile supuse observării,
asigurând astfel gruparea operațiunilor economice după conținutul economic al acestora și alte criterii,
pornind de la scopurile finale ale procesului contabil. Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curentă
pentru reflectarea obiectului său de studii constituie sistemul conturilor.
Înregistrarea în conturile contabile se efectuează în expresie valorică în baza documentelor primare
justificative.
Forma contului contabil
Înregistrând cele două categorii de modificări ale elementelor bilanțiere, creșteri și micșorări, contul
trebuie să aibă o anumită formă, care să-i permită reflectarea separată a celor două feluri de modificări,
pentru cunoașterea totalului fiecăreia dintre ele.
Contul contabil are o forma bilaterală, numită și clasică, care are două părți alăturate și opuse, sub
formă de balanță (litera „T”), partea stângă numită Debit, iar cea dreaptă – Credit. Într-o partea a
contului se înregistrează creșterile, iar în cealaltă scăderile.
Denumirea contului
DEBIT (simbol) CREDIT
1
Titlul sau denumirea contului - permite identificarea elementului patrimonial pentru care se
deschide fiecare cont, de exemplu: „Materiale”, „Casa”, „Produse”, „Mărfuri”, „Datorii comerciale
curente” etc.
În afara denumirii contului, pentru a ușura munca în practica contabilă, fiecărui cont i s-a
atribuit un simbol cifric, care este compus din 3 cifre:
1-a cifră indică clasa,
a 2-a cifră indică grupa,
a 3-a cifră indică numărul de ordine a elementului din această grupă, de exemplu, : simbolul 217
pentru contul „Mărfuri”, 241 pentru contul „Casa”, 521 pentru „Datorii comerciale curente” etc.
Părțile contului: debitul și creditul - sunt denumiri convenționale care corespund celor două
părți opuse ale contului, pentru separarea celor două tipuri de modificări (creșteri și micșorări), astfel:
debitul este partea din stânga a oricărui cont;
creditul este partea din dreapta a oricărui cont.
De reținut! Semnificația debitului și creditului trebuie înțeleasă în raport cu conținutul său economic,
care determină funcția contabilă a contului respectiv. Debitul și creditul nu au aceeași semnificație la
toate conturile, astfel:
dacă conturile sunt deschise pentru active și cheltuieli, debitul reprezintă existențele și
creșterile de active și cheltuieli, iar creditul reprezintă micșorările de active și cheltuieli pe o anumită
perioadă;
dacă conturile sunt deschise pentru pasive și venituri, debitul reprezintă micșorările de pasive
și venituri, iar creditul reprezintă existențele și creșterile de pasive si venituri, pe o anumită perioadă.
Rulajul contului - reprezintă totalitatea sumelor înscrise în debitul sau creditul unui cont într-
o perioadă de timp, ca urmare a creșterilor și micșorărilor determinate de tranzacții și alte operațiuni
economice și financiare.
În funcție de cele două părți ale contului, se delimitează:
rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de debit a unui cont într-o
perioadă de gestiune;
rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de credit a unui cont într-
o perioadă de gestiune.
Soldul contului - reprezintă existentul valoric la un moment dat al elementului patrimonial,
pentru care s-a deschis contul respectiv. În funcție de momentul de existență se delimitează:
soldul inițial, care arată mărimea elementului patrimonial înregistrat în cont la începutul perioadei
de gestiune;
soldul final, care arată mărimea elementului patrimonial înregistrat în cont la sfârșitul perioadei de
gestiune.
Soldul final se determină după următoarea relație:
Sold final=Sold inițial + rulajul care caracterizează creșterea–rulajul care caracterizează descreșterea
Soldul final preia denumirea sumei cu totalul cel mai mare, respectiv: sold final debitor sau sold final
creditor, după caz.
!De reținut că:
contul se consideră deschis, dacă lui i s-a acordat titlul și s-a indicat soldul la începutul
perioadei de gestiune;
dacă contul nu are sold, adică soldul este nul, contul se consideră închis.
!!!! Сonturile de active, costurile și cheltuieli sunt conturi de activ, iar conturile de capital propriu,
datorii și venituri sunt conturi de pasiv
A debita un cont înseamnă a înscrie o suma în debitul acestuia, iar a credita un cont înseamnă înregistrarea
unei sume în creditul acestuia. Sumele înscrise în debitul contului se numesc sume debitoare, în timp ce
cele înscrise în creditul contului se numesc sume creditoare.
Exemplul 1. Numerarul în casieria unei întreprinderi a crescut și s-a micșorat datorită următoarelor
operații financiare care s-au efectuat în cursul unei perioade de timp, astfel:
la 01.01 a existat în casă suma de 12000 lei
la 04.01 s-a încasat suma de 180 000 lei
la 05.01 s-a plătit suma de 150 000 lei
la 09.01 s-a încasat suma de 18 000 lei
la 10.01 s-a plătit suma de 40 000 lei etc.
Elementul patrimonial care reflectă majorarea sau diminuarea numerarului se regăsește în contabilitate în
contul ,,Casa”. Situația numerarului aflat în casieria întreprinderii la un moment dat se va stabili cu
ajutorul formei bilaterale a contului:
3
Sold inițial
Rd= Rc=
Sold final =
Sold final =
Exemplul 2. La 1 iunie 2020 soldul debitor al contului 211 “Materiale” a constituit 20 000 lei. În cursul
lunii au intrat materiale în sumă de 80 000 lei, iar valoarea materialelor eliberate pentru fabricarea
produselor a constituit 90 000 lei. De determinat valoarea soldului final al contului “Materiale” la 30
iunie 2020.
Exemplul 3. LA 1 iunie 2020 în creditul contului 521 „Datorii comerciale curente” soldul a constituit
50 000 lei. În cursul lunii în legătură cu procurarea materialelor, datoriile față de furnizori (reflectate în
credit) s-au mărit cu 60 000 lei. În aceeași perioadă de asemenea au fost transferați de pe Conturi curente
în monedă națională” pentru achitarea datoriilor față de furnizori 70 000 lei. De determinat soldul final al
Datoriilor comerciale curente.
4
3. Planul general de conturi contabile, caracteristica și modul de aplicare a acestora
Planul de conturi reprezintă nomenclatorul conturilor contabile utilizate pentru înregistrarea elementelor
patrimoniale și a modificărilor acestora provocate de faptele economice, în conformitate cu anumite
reguli de funcționare a conturilor. Planul de conturi asigură ținerea contabilității în mod univoc de către
toate entitățile, facilitează gruparea și sistematizarea informației contabile după criterii unice.
În dependență de modelul de contabilitate aplicat, abordarea Planului de conturi diferă de la o țară la
alta. Astfel, în țările care aplică modelul anglo-saxon de contabilitate (SUA, Anglia, Canada etc.) fiecare
entitate elaborează de sine stătător planul de conturi, pe baza unor principii și reguli generale, luând în
considerație specificul activităților lor.
În țările care aplică modelul continental de contabilitate (Germania, Franța; România, etc,), precum și
R. Moldova, planul de conturi are caracter obligatoriu și este unic pentru toate entitățile, indiferent de
tipul activității și forma de proprietate.
Planul general de conturi reprezintă un sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare cont este identificat
printr-o denumire și simbol numeric, fiind încadrat într-o clasă și grupă în funcție de anumite criterii de
clasificare.
Simbolizarea conturilor sintetice are la bază sistemul zecimal (0-9) în care prima cifră semnifică clasa, a
doua- grupa, a treia- contul de gradul I (contul sintetic), iar a patra cifră – contul sintetic de gradul II
(subcontul).
Actualmente, în R. Moldova se aplică Planul general de conturi contabile, aprobat prin ordinul
Ministerului Finanțelor, nr.119 din 06.08.2013, modificat prin ordinul 100 din 28 06.2019. Acesta se
extinde asupra tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitatea de antreprenoriat și sunt
înregistrate în R. Moldova, cu sediul atât pe teritoriul republicii, cât ți peste hotarele ei, indiferent de
apartenența ramurală, tipul de proprietate și forma organizatorico-juridică a acestora cu excepția
entităților care aplică standardele Internaționale de raportare financiară (IFRS) și instituțiile publice.
Ca document normativ, planul de conturi cuprinde trei capitole:
I. Dispoziții generale
II. Nomenclatorul conturilor contabile
III. Caracteristica și modul de aplicare a conturilor contabile
În capitolul I este prezentat modul general de clasificare, funcționare și simbolizare a conturilor
contabile.
Capitolul II cuprinde nomenclatorul claselor, grupelor de conturi, conturilor de gradul I (conturile
sintetice) și conturilor de gradul II (subconturile).
În capitolul III sunt caracterizate clasele, grupele de conturi și conturile de gradul I și prezentate
principalele conturi corespondente pe debitul și creditul fiecărui cont sintetic.
Principiul întocmirii Planului de conturi se bazează pe criteriul de clasificare a conturilor după
conținutul economic, fiind orientat spre asigurarea unei uniformități la reflectarea operațiunilor în conturi.
Fiecare clasă a Planului de conturi cuprinde o anumită grupă de conturi destinate reflectării
obiectelor contabile omogene. Planul de conturi cuprinde 9 clase:
1. Active imobilizate
2. Active circulante.
3. Capital propriu.
4. Datorii pe termen lung.
5. Datorii curente
6. Venituri
7. Cheltuieli
8. Conturi de gestiune.
9. Conturi extrabilanțiere.
Conturile din clasele 1-8 funcționează în partidă dublă, conform căreia înregistrările se efectuează
concomitent în debitul unui cont și creditul altui cont.
Conturile din clasa 9 funcționează în partidă simplă, conform căreia înregistrările se efectuează în
debitul sau creditul unui singur cont, fără corespondență cu alte conturi.
Clasele 1-7 cuprind conturile contabilității financiare, care se utilizează pentru generalizarea
informației ce urmează să fie reflectată în rapoartele financiare și destinată utilizatorilor interni și externi.
5
Clasa 8 cuprinde conturile contabilității de gestiune. Acestea sunt destinate generalizării informației
privind costurile de producție, costul producției (lucrărilor, serviciilor) și rentabilității producției utilizate
numai pentru necesitățile interne ale întreprinderii în scopul luării unor decizii concrete de gestiune.
Clasa 9 include conturile extrabilanțiere sunt destinate generalizării informației privind bunurile
neînregistrate în bilanțul entității, dar aflate în gestiunea acesteia, creanțele și datoriile contingente,
garanțiile acordate și primite, pierderile fiscale și alte elemente similare.
Simbolizarea cifrică a conturilor s-a făcut după metoda sistemului zecimal, potrivit căreia conturile
folosite se împart în zece clase, fiecare clasă poate cuprinde maximum 10 grupe de conturi, fiecare grupă
poate cuprinde 10 conturi sintetice, fiecare cont sintetic se poate desfășura pe 10 subconturi.
Clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9. Grupele de conturi sunt simbolizate
cu două cifre, din care prima indică simbolul clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua
numărul grupei.
Conturile de gradul I (conturile sintetice) sunt simbolizate cu trei cifre, din care primele două
formează simbolul grupei la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră reprezintă simbolul contului de
gradul I.
Conturile de gradul II (subconturile) sunt simbolizate cu patru cifre, din care primele trei cifre indică
codul contului de gradul I, iar a patra cifră reprezintă numărul contului de gradul II.
Conturile de gradul I din clasele 1-7 sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, iar conturile de gradul
I din clasele 8-9 și conturile de gradul II din toate clasele se aplică dacă este necesar, ținând cont de
particularitățile activității întreprinderii, cerințele privind publicarea informațiilor în situațiile financiare,
precum și în scopul de analiză și control.
Planul de conturi este strâns legat cu rapoartele financiare. Legătura conturilor contabile cu formularele
de bază ale situațiilor financiare este prezentată în fig. 2.
Conturile contabilității financiare
6
Pentru a înregistra în contabilitate fiecare operațiune economică, în baza documentelor primare
justificative este necesar de întocmit formula contabilă. Dar pentru a întocmi formula contabilă corect se
impune realizarea, în prealabil, a analizei contabile.
Analiza contabilă constă în cercetarea, în baza de documente primare justificative, a fiecărei operații
economice în parte pentru stabilirea conturilor corespondente, precum și a părții acestora (debit sau
credit) în care se va înregistra operațiunea dată concomitent și cu aceeași sumă.
Analiza contabilă se realizează prin parcurgerea a patru etape, după ce fenomenul economic, sau
tranzacția economică au fost consemnate în documentele justificative.
A patra etapă
constă în prezentarea soluției contabile, într-o formă originală, specifică
a analizei numai contabilității, care se numește formulă contabilă.
contabile
Practic, scopul final al analizei contabile a fiecărei tranzacții economice sau financiare îl
constituie stabilirea corectă, rațională a formulei contabile.
Indicarea contului care se debitează și a celui care se creditează, precum și a sumei reflectate
în operațiile economice poartă denumire de formula contabilă.
În practică, prin repetarea a acelorași tranzacții economice, se ajunge la a se sări peste anumite
etape, trecându-se direct la scrierea formulei contabile. Aceasta nu înseamnă renunțarea la analiză, ci
presupune unele etape ale sale.
Efectuarea analizei contabile implică un grad înalt de pregătire profesională, motiv pentru care
este efectuată de specialiști cu cea mai mare experiență.
7
Exemplul 5. Să analizăm înregistrarea în contabilitate a unei facturi fiscala prin care achiziționăm
materiale de la furnizori în valoare de 37 850 lei. Analiza contabilă a acestei tranzacții economice se face
astfel:
Etapa 1.
Etapa 2.
Etapa 3.
Etapa 4.
În sistemul dublei înregistrări această operațiune economică poate fi reflectată în felul următor:
Dt 211 ,,Materiale” Ct
Dt 521 ,,Datorii comerciale curente Ct
37850 37850
În baza acestor reguli este ușor de întocmit orice formula contabilă.
Înregistrările contabile se fac prin întocmirea formulei contabile. Formulele contabile de înregistrare
curentă sunt acele formule contabile ce se întocmesc pentru înregistrarea tranzacțiilor economice care au
loc în mod obișnuit și care au cea mai mare frecvență în practica de contabilitate. Formulele contabile de
înregistrare curentă sunt de două tipuri:
simple;
compuse.
Formula contabilă simplă constă în utilizarea doar a două conturi: unul care se debitează și
altul care se creditează. Suma se scrie în partea dreaptă și înseamnă că ambele conturi sunt
afectate cu această sumă.
Acest tip de formulă contabilă poate avea modelul:
orizontal;
Dt cont ,,A” Ct cont ,,B” suma
Exemplul 6: Entitatea a încasat de la bancă un credit pe termen scurt în sumă de 100 000 lei.
8
Există însă tranzacții economice mai complexe, la care iau parte mai multe elemente patrimoniale și
deci care trebuie înregistrate în mai multe conturi corespondente. Formulele contabile care se întocmesc
în acest caz se numesc formule contabile compuse.
Formula contabilă compusă constă în constă în înregistrarea în debitul unui cont și creditul a
2 sau mai multe conturi sau invers în creditul unui cont și debitul a 2 sau mai multe conturi, cu
condiția respectării egalității. Aceasta înseamnă că valoarea cu care s-a înregistrat un cont,
aflat într-o parte a formulei contabile, să fie egală cu suma valorilor conturilor din partea
opusă.
1) În aceste condiții, reiese clar că există două modele de formule contabile compuse, care pot avea
modelul:
Dt cont “A” suma care este egală cu
Ct cont “B” suma
+
Ct cont „C" suma
Fiecare formulă contabilă compusă poate fi divizată în 2 sau mai multe formule contabile simple.
Exemplul 8: În contul curent în monedă națională a fost încasat numerar în sumă de 40 000 lei și
numerar în casieria entității – 10 000 lei, provenit din încasarea creanței cumpărătorilor.
Această operațiune se reflectă prin urătoarea formulă contabilă compusă:
Această formulă contabilă compusă poate fi divizată în următoarele formule contabile simple:
9
Pentru corectarea unor erori efectuate anterior cu ocazia înregistrării în conturi a sumelor mai mari
față de celea din documentele primare aferente tranzacțiilor care au avut loc sau reflectarea eronată a
corespondenței conturilor operațiunii economice se procedează la utilizarea formulei contabile de
stornare, deoarece înregistrările în contabilitate nu pot fi corectate prin ștergere sau tăiere.
Formula contabilă de stornare constă în anularea unei formule contabile efectuate anterior
greșit, prin repetarea ei, dar cu suma înscrisă în ( ).
Ulterior, printr-o analiză contabilă atentă, se observă că formula contabilă este incorect întocmită.
Cum procedăm pentru a anula formula contabilă înregistrată eronat? Vom anula formulă contabilă greșită,
prin repetarea ei, dar cu suma înscrisă în ( ). Astfel, formula contabilă de stornare va avea forma:
2)
4) Formule contabile respective se înregistrează în formă sistematică în conturile deschise mai jos,
astfel:
Pentru corectarea unor erori efectuate anterior cu ocazia înregistrării în conturi a sumelor mai mari
față de celea din documentele primare aferente tranzacțiilor care au avut loc se întocmesc nu trei, ci
primele două formule contabile prezentate anterior.
În cazul în care în conturi a fost înscrisă o sumă mai mica decât cea indicată în documentul
primar, iar corespondența conturilor este respectată, pentru corectarea greșelii se utilizează formula
contabilă suplimentară.
Ulterior, printr-o analiză contabilă atentă, se observă că suma reflectată în formula contabilă este mai
mică față de cea prezentată în Dispoziția de plată. Cum procedăm pentru a corecta această formula
contabilă înregistrată eronat? Vom reflecta formulă contabilă similară, dar la suma diferenței de 1 000 lei
(3 000 lei - 2 000 lei). Astfel, formula contabilă suplimentară va avea forma:
2
10
Formule contabile respective se înregistrează în formă sistematică în conturile deschise mai jos,
astfel:
Dt Ct Dt Ct
Exemplul 9. Se cere:
1) de deschis contul 241 „Casa”;
2) de făcut analiza contabilă și de reflectat corespondența conturilor contabile;
3) de înregistrat operațiunile economice în cont;
4) de calculat rulajele și soldul la sfârșitul lunii.
Date inițiale: Soldul inițial al contului 241 „Casa” constituie 450 lei. În luna curentă, la S.A. „Frăție”, au
avut loc următoarele operațiuni economice:
Jurnalul de înregistrare a operațiunilor economice din luna curentă:
Corespondența
Suma
№ Conținutul operațiunilor economice conturilor
(lei)
Dt Ct
1. La 2.03 s-a ridicat numerar de la bancă pentru achitarea salariului 4000
personalului
2. La 3.03 s-a achitat salariul calculat personalului 1800
3. La 7.03 s-a acordat un avans spre decontare angajatului entității 300
4. La 16.03 titularul a restituit în casierie de către angajatului entității 100
suma avansului nefolosit
Total pe jurnal 6200
Contul de prezentat în următoarea formă:
Debit Credit
11
Exemplu 10. Se cere:
1) de deschis contul 511 „Credite bancare pe termen scurt”;
2) de făcut analiza contabilă și de reflectat corespondența conturilor contabile;
3) de înregistrat operațiunile economice în cont;
4) de calculat rulajele și soldul la sfârșitul lunii.
Date inițiale: S.R.L. „Omega” dispune de următoarea situație: soldul inițial al contului 511 „Credite
bancare pe termen scurt” constituie 10 000,00 lei. În luna curentă au avut loc următoarele operațiuni
economice:
Jurnalul de înregistrare a operațiunilor economice din luna curentă:
Corespondența
Suma
№ Conținutul operațiunilor economice conturilor
(lei)
Dt Ct
1. Victoria Bank a acordat un credit pe termen scurt SRL „Omega” 25000
2. Creditul bancar pe termen lung a fost trecut în categoria creditelor
bancare pe termen scurt 5000
3. La contul valutar s-a încasat un credit bancar cu termenul de
rambursare 10 luni 3500
4. Din contul curent în valută națională s-a rambursat creditul bancar
pe termen scurt 15000
Total pe jurnal 48500
Până la întocmirea situațiilor financiare înregistrările contabile trebuie supuse verificării. În acest
scop se aplică procedeul metodei contabilității numit balanța de verificare. Balanța de verificare este
un procedeu al metodei contabilității care asigură respectarea în contabilitate a echilibrului impus de
dubla înregistrare și cu ajutorul căruia se efectuează verificarea exactității înregistrărilor efectuate în
conturi.
După numărul de egalitatea pe care le cuprind balanțele de verificare pot fi:
balanțe de verificare cu o serie de egalități;
balanțe de verificare cu două serii de egalități etc.
Balanța de verificare cu o serie de egalități se întocmește grafic sub forma tabelara și se prezintă în
două variante: balanță a sumelor și balanță a soldurilor. Cuprinde numai o singura serie de egalități:
Totalul sumelor Debitoare = Totalul sumelor Creditoare
(Σ TSD) = (Σ TSC)
sau:
Totalul soldurilor finale Debitoare = Totalul soldurilor finale Creditoare
(Σ SFD) = (ΣSFC)
12
Balanța de verificare cu două serii de egalități este denumită și balanța sumelor și a soldurilor, rezultând
din combinarea balanței sumelor cu balanța soldurilor. Cuprinde patru coloane, două pentru totalul
sumelor debitoare și creditoare și două coloane pentru soldurilor finale, debitoare și creditoare. Egalitățile
acestei balanțe sunt:
1) Totalul sumelor Debitoare = Totalul sumelor Creditoare
(Σ TSD) = (Σ TSC)
2) Totalul soldurilor finale Debitoare = Totalul soldurilor finale Creditoare
(Σ SFD) = (ΣSFC)
Exemplu 11. Pe baza datelor de mai jos de deschis conturile respective de întocmit formulele contabile
și de înregistrat în conturi operațiile economice. De calculat rulajele, soldurile finale, de întocmit balanța
de verificare și un nou bilanț.
Dt Ct Dt Ct Dt Ct
14
Dt Ct Dt Ct Dt Ct
Dt Ct Dt Ct Dt Ct
Dt Ct Dt Ct Dt Ct
Dt Ct Dt Ct
15
Dt Ct Dt Ct Dt Ct
Balanța de verificare a
conturilor sintetice
Sim- Denumirea Sold inițial Rulaj Sold final
bolul contului Dt Ct Dt Ct Dt Ct
contu
-lui
16
Bilanțul la 31.12. 2020, lei
Activ La începutul La sfârșitul Pasiv La începutul La sfârșitul
perioadei perioadei perioadei de perioadei
de gestiune de gestiune gestiune de gestiune
17