UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Departamentul Sociologie și Asistență Socială

Metodologia cercetării sociologice cu aplicare în domeniul social

Movila Valentina
Lector universitar
 Planul lecției:

• Specificul metodologiei cercetării sociologice: determinări conceptuale.

• Etapele investigației sociologice.
• Metode cantitative de cercetare a vieţii sociale: ancheta sociologică.
• Metode calitative de cercetare: interviul.
 Referințe bibliografice:
• CHELCEA, Septimiu, MARGINEAN, Ioan, CAUC, Ion, Cercetarea
sociologica, Editura Destin, Deva, 1998.
• CHELCEA, Septimiu, Chestionarul in investigatia sociologica, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1975.
• MIFTODE, Vasile, Metodologia sociologica, Editura Porto-Franco, Galati, 1995.
• ROTARIU, Traian, ILUT, Petru, Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura
Polirom, Iasi, 1997.
• SINGLY, Francois de, BLANCHET, Alain, GOTMAN, Anne, KAUFMANN, Jean-
Claude, Ancheta si metodele ei, Editura Polirom, Iasi, 1998.
• ZAMFIR, Catalin, VLASCEANU, Lazar (coord.), Dictionar de sociologie, Editura
Babel, Bucuresti, 1993.
Definiția și nivelele metodologiei sociologice
Metodologia cercetării sociologice – totalitate de demersuri teoretice, tehnice și
epistemologice întreprinse de cercetător cu scopul cunoașterii științifice a faptelor,
fenomenelor, proceselor sociale cercetate.
Metodologia sociologică include trei nivele :
- nivelul teoretic – cercetarea empirică reprezintă una din principalele surse de
îmbogățire a teoriei sociologice;
- nivelul tehnic – utilicarea unui ansamblu de metode, tehnici, instrumente,
procedee de investigare a universului social;
- nivelul epistemologic reprezintă specificul actului de cunoaștere științifică a
realității sociale, care este diferit de cunoașterea comună.
Termenul de metodologie are o sferă de cuprindere mai largă, decât cel de
metodă. Etimologic, provine de la gr. methodos + logos, desemnând „ştiinţa
metodelor”, semnificând ansamblul metodelor folosite în investigarea socialului,
având un caracter predominant normativ.
 Precizări terminologice
Prin metodă (provine de la grecescul methodos, - "cale", "mijloc", "mod de
expunere") se înţelege modul de cercetare, sistemul de reguli şi principii de
cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective.
Termenul de tehnică (gr. tehne - procedeu, vicleşug), desemnează „ansamblul
de prescripţii metodologice (reguli, procedee) cu ajutorul cărora se poate
întreprinde o acţiune eficientă în plan fie praxiologic, fie teoretic.
Procedeul reprezintă „maniera de acţiune”, de utilizare a instrumentelor de
investigare științifică, care permite respectarea utilizării metodelor şi tehnicilor,
care nu pot fi aplicate altfel.
Instrumentul este însăși mijlocul material utilizat pentru cunoaşterea ştiinţifică
a fenomenelor sociale (foaie de observaţie, fişă de înregistrare, ghid de interviu,
test, creion, hîrtie, aparataj de înregistrare etc.).
 Etapele cercetării sociologice (I)
Sociologul român S. Chelcea propune următoarele etape ale investigației sociologice:
• determinarea obiectului, identificarea problemei ce urmează a fi cercetată;
• preanchetarea - constă în analiza detaliată a ipotezelor posibile în vederea selectării celor
verificabile;
• determinarea obiectivelor și formularea explicită a ipotezelor cercetarii, se realizează pornind de
la sinteza datelor obținute din preanchetă. Ipoteza este enunțul unei relații cauzale într-o formă
care permite verificarea empirică: ex. Cu cât oamenii sunt mai inteligenţi, cu atât coeziunea
grupului din care fac parte este mai mare.
În cercetarea sociologică empirică o ipoteză este considerată validă dacă îndeplinește urmatoarele
condiții: este verificabilă, specifică și în conformitate cu conținutul actual al cunoștintelor știintifice
din domeniul respectiv.
• determinarea universului anchetei presupune determinarea populației care va fi investigată;
• esantionarea vizează stabilirea categoriilor (în baza diferitor caracteristici specific: socio-
demografice, socio-profesionale, economice, sociale) și numărul de persoane supuse investigării.
În functie de tehnica de selecție a elementelor populației în eșantion, distingem între
eșantionarea probabilistă și neprobabilistă.
 Etapele cercetării sociologice (II)
• alegerea metodelor si tehnicilor de culegere a datelor empirice, care să permită
dezvăluirea cât mai exactă a faptelor și fenomenelor sociale;
• pretestarea instrumentelor de cercetare și definitivarea lor;
• aplicarea în teren;
• prelucrarea informațiilor obținute - informațiile urmează să fie clasificate;
înseriate, codificate (distribuirea raspunsurilor în mai multe categorii și
atribuirea unui numar de cod fiecarei categorii de raspuns).
• analiza rezultatelor, pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor avansate și
presupune atât descrierea statistică (analiza cantitativă) cât și explicația cauzală
(analiza calitativă);
• redactarea raportului de cercetare.
 Specificul anchetei socialogice în bază de chestionar
Ca metodă complexă de cercetare, ancheta se deosebește de alte tehnici prin:
- subiectii sunt anchetati cu privire la un anumit domeniu al realitatii sociale cu care
deseori nu intra in contact direct;
- are un caracter standardizat, deoarece intrebarile sunt formulate clar dinainte,
precum si numarul si ordinea acestora;
- chestionarul beneficiaza de tehnici specifice de constructie, structurare, aplicare
sau exploatare;
- se realizeaza, de cele mai multe ori, pe un numar mare de persoane
Există mai multe tipuri de chestionare, care se clasifică în functie de trei mari
criterii:
a) După continutul informatiilor obtinute, delimităm: chestionare de date
factuale (sau de tip administrativ), chestionare de opinie, chestionare speciale,
chestionare omnibus.
 Tipuri de chestionare
Chestionarele de date factuale (sau de tip administrativ) se refera la fapte si situatii obiective,
care pot fi observate uneori direct si verificate prin alte mijloace sau de catre alte persoane.
Ele reprezinta niste indicatori si se regasesc in majoritatea chestionarelor.
Chestionarele de opinie se refera la date care nu pot fi observate in mod direct. Ele incearca sa
surprinda nu numai opiniile oamenilor, dar si motivatiile, atitudinile, inclinatiile, asteptarile lor.
Intrebarile de opinie vizeaza aspecte care tin de ceea ce cred oamenii, de universul lor interior.
Chestionarele specifice pleacă de la numărul de teme abordate.
Chestionarele omnibus abordează mai multe teme și oferă o cantitate mai mare de informații.
b) În funcție de forma intrebarilor, distingem: chestionare cu intrebari inchise, chestionare cu
intrebari deschise si chestionare cu intrebari mixte.
Chestionarele cu intrebari închise (sau precodificate) sunt chestionare care conțin întrebări la
care variantele posibile de raspuns sunt dinainte fixate, persoana intervievată urmând doar sa
o aleagă pe cea care corespunde opiniei sale.
Ex - Cu cine va petreceti, de regula, timpul liber ?1. Cu familia; 2. Cu colegii de munca; 3. Cu
prietenii; 4. Singur;
5. Nu am timp liber; 6. NȘ/NR.
 Avantaje/dezavantaje a întrebărilor închise
Opiniile oamenilor pot oscila de la o valoare minima la una maxima sau de la una negativa la una
pozitiva.
Ex - Cat de multumit sunteti de conditiile de la locul dv. de munca?
1. Nemultumit. 2. Nici multumit, nici nemultumit; 3. Multumit sau
1.  Foarte putin; 2.  Putin; 3.  Mult; 4.  Foarte mult
Avantajele intrebarilor închise:
• ușurința consemnării răspunsurilor;
• rapiditatea și ușurinta prelucrării (statistice) a rezultatelor;
• ușurinta în alegerea raspunsului potrivit din partea subiecșilor;
• diminuarea, chiar evitarea erorilor care ar putea fi generate de operatiile de postcodificare.
Dezavantajele intrebarilor închise:
• gradul de libertate al subiectului în redarea raspunsului este redus;
• saracia informatiilor care se obțin prin utilizarea unor astfel de întrebari;
• întrebarile închise presupun existenta unor opinii foarte bine conturate ale subiectilor, o buna
cunoastere a realității din partea cercetatorului.
 Întrebări deschise și mixte
Chestionarele cu intrebari deschise cuprind întrebari la care raspunsurile nu sunt dinainte stabilite, ci lasa
subiectilor libertatea de exprimare a opiniilor.
Dezavantajele acestui tip de intrebari:
• dificultăți de consemnare fidelă a raspunsurilor;
• dificultăți de analiza și prelucrare a datelor;
• riscul aparitiei erorilor datorate, fie operatorilor de interviu, fie subiectilor anchetati.
Chestionare cu intrebari mixte (semiinchise sau semideschise), oferă variante de raspuns, dar nu
epuizează intreaga gamaâă de posibilități, lăsîndu-se libertate subiectului de a raspunde la întrebare.
• Ex.: De ce va temeti cel mai mult?
• 1.  De somaj;
• 2.  De scaderea nivelului de trai;
• 3.  De nivelul veniturilor;
• 4.  De coruptie;
• 5.  De privatizarea intreprinderilor;
• 6.  De inflatie;
• 7.  Alta situatie, si anume………………………….
 Alte tipuri de chestionare
c) După modul de aplicare al chestionarelor, distingem: chestionare
autoadministrate si chestionare administrate prin intermediul operatorilor de
ancheta.
Chestionarele autoadministrate se caracterizează prin faptul ca subiectii
înregistrează singuri raspunsurile cuprinse in chestionar, urmînd a fi returnate
celor care le-au transmis.
Chestionarele postale - expediate prin posta, constituind o modalitate rapidă de
obtinere a unor informații.
Chestionarele administrate prin intermediul operatorilor se caracterizează prin
faptul că operatorul ia contact direct cu fiecare subiect, asigurând notarea fidelă,
de rând cu confidențialitatea și anonimatul răspunsurilor primite.
 Tipuri de întrebări (I)
Există mai multe criteriile de clasificare a tipurilor de întrebări:
a) Dupa continutul intrebarii sau natura informatiei solicitate: intrebari
factuale, întrebări de opinie, întrebări de cunoștințe și întrebări de motivație.
Întrebările de cunoștințe urmăresc măsurarea corecta a nivelului de cunoștințe ale
oamenilor, in diferite domenii vizate de cercetare.
Exemplu: „Care sunt problemele de care trebuie sa se ocupe sindicatul intr-o
întreprindere?
Întrebările de cunoștințe pot furniza, chiar, informații cu privire la anumite
comportamente, la „sistemul lor de valori, credințe, atitudini.
Întrebările de motivație solicita explicarea logică sau psihologică a răspunsului la o
întrebare anterioară: „De ce ?, „Argumentați răspunsul, Ce v-a determinat sa?
 Tipuri de întrebări (II)
Pornind de la funcția pe care o întrebare o îndeplinește in structura
chestionarului, distingem:
- întrebările introductive - care permit acomodarea subiectului cu tema anchetei
si au rolul de a stabili o prima legătura, relație, intre anchetator si anchetat.
Ex: „In ce situație considerați ca se afla în prezent întreprinderea în care lucrați?
1. foarte proastă. 2. proastă. 3. acceptabilă. 4. bună. 5. foarte bună.
- întrebările de conținut - sunt întrebările care constituie substanța
chestionarului, oferind o varietate de date si informații, necesare pentru
atingerea obiectivelor propuse în cercetare;
- întrebările de trecere - care delimitează o grupa de întrebări referitoare la o
anumita problematica și permit trecerea la o grupa de întrebări, referitoare la o
altă problemă.
 Tipuri de întrebări (III)
- întrebările filtru - au rolul de a opri trecerea unor categorii de subiecți la unele întrebări ulterioare.
De exemplu, daca la întrebarea: „Ați participat la ultimele alegeri prezidențiale?' răspunsul este „Nu,
atunci următoarea întrebare: „Cu cine ați votat ? nu mai are nici un rost pentru subiectul respectiv.
- întrebările bifurcate - sunt utile atunci când se urmărește separarea sensurilor pro si contra ale
răspunsurilor subiecților.
Ex - Ați jucat vreodată jocuri de noroc?
1. Da, treceți la întrebarea 5; 2. Nu, treceți la întrebarea 6.
5.  Pana in prezent ați câștigat la aceste jocuri?
1. Da; 2. Nu.
6.  Care sunt motivele pentru care nu ați jucat? ………………………
- întrebările de control - care verifica o opinie exprimată de către un subiect, din punct de vedere al
veridicității si consistentei acesteia.
Ex - Peste 50 de ani, rolul școlii în formarea oamenilor va fi:
1.  mult mai mare. 2.  mai mare. 3.  ca si astăzi;. 4.  mai mic. 5.  mult mai mic.
 Tipuri de întrebări (IV)
- întrebări de control – reprezintă o reformulare a celei anterioare pentru
testarea fidelității răspunsului:
Credeți ca peste 50 de ani școala va juca un rol mult mai însemnat in formarea
generala a oamenilor?
1. Da; 2. Nu; 3. Nu știu.
- întrebări de identificare (sau de clasificare) - servesc la analiza, interpretarea si
corelarea răspunsurilor din chestionar.
Exemple de astfel de întrebări sunt cele privind sexul, vârsta, nivelul de educație,
mediul de proveniența etc.
Multumesc pentru atenție!