U2. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE CANTITATIVĂ.

ANCHETA PE BAZĂ
DE CHESTIONAR

Septimiu Chelcea (2001) definește chestionarul drept „o tehnică şi, corespunzător, un

instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini
grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau
prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris”. Chestionarul este una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate în
ştiinţele socio-umane.

U2.1. CLASIFICAREA ȘI STRUCTURA CHESTIONARELOR

U2.1.1. Clasificarea chestionarelor

Există mai multe criterii în funcție de care pot fi clasificate chestionarele. În continuare, vor fi
oferite informații referitoare la tipurile de chestionare:
A. După conţinutul informaţiilor solicitate de la subiect.
B. După forma întrebărilor
C. După modul de aplicare.

A. Clasificarea chestionarelor după conţinut

Există mai multe tipuri de chestionare: chestionare de date factuale, chestionare de opinie,
chestionare speciale, chestionare omnibus.
a. Chestionarul de date factuale
Este un tip de chestionar care colectează date referitoare la fapte obiective susceptibile
de a fi observate direct şi verificate şi de alte persoane
Este un document care se foloseşte într-o structură administrativă, dar care poate fi
preluat şi îmbunătăţit de către sociolog în vederea sporirii bogăţiei de date culese.
În investigarea fenomenelor sociale, nu există chestionar care să nu cuprindă şi întrebări
factuale: nume, vârstă, profesie, studii, venit, loc de muncă, apartenenţă religioasă, apartenenţă
etnică, componenţa familiei etc.
Datele acestea nu pot fi puse în general la îndoială, deşi există şi excepţii. De regulă cel
solicitat fie oferă informaţii exacte (datorită verificabilităţii lor), fie refuză să răspundă.
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Formularea întrebărilor oferă o mare libertate cercetătorului, principalul este ca cel

anchetat să fi înţeles sensul întrebării iar operatorul sensul răspunsului. Sunt foarte puţine
cazuri de lansare a chestionarelor numai cu date factuale.
O formă mai aparte este chestionarul de cunoştinţe. Acesta caută să verifice gradul de
cunoaştere a unei probleme de către populaţie (ex: cunoştinţele populaţiei despre costurile
integrării europene a României). Chestionarul acesta are de regulă două părţi:
 Întrebări de “cunoştinţe”.
 Întrebări de “identificare” sau de “clasificare” (vârstă, sex, stare civilă, situaţie
şcolară/ profesională).
Datele factuale obţinute permit cercetătorului stabilirea unor relaţii între diversele
categorii de subiecţi şi nivelul de cunoştinţe.
Probleme importante legate de locul întrebărilor în chestionar.
1. Întrebările de cunoştinţe, care vizează stabilirea nivelului de cunoaştere, sunt de
obicei desemnate printr-o întrebare de opinie, pentru a nu crea impresia celui care răspunde că
este supus unui test de inteligenţă, fapt ce ar putea declanşa reacţia de apărare a Eu-lui.
2. Întrebările de identificare trebuie introduse de obicei la sfârşitul chestionarului pentru
a nu influenţa celelalte răspunsuri prin reacţia de securitate a celui anchetat. În această situaţie
se dau explicaţii subiectului.

b. Chestionare de opinie
Se referă la date de ordin subiectiv imposibil de a fi direct observate.
Chestionarul de acest tip nu este doar de opinie, ci el studiază: atitudinile, motivaţia,
interesele, dispoziţiile, înclinaţiile, trăirile subiective ale persoanei.
George Gallup a construit o schemă de realizare a chestionarului de opinie în care
întrebările închise alternează cu cele deschise:
1. Întrebări filtru pentru stabilirea gradului de cunoaştere de către cel anchetat a
problemelor puse în discuţie (închise, cu răspunsuri multiple precodificate).
2. Una sau mai multe întrebări deschise privind atitudinea faţă de respectiva problemă.
3. Un sistem de întrebări închise (cu răspunsuri multiple, precodificate) referitoare la
aceeaşi problemă.
4. Întrebări deschise vizând motivaţia opiniilor exprimate.
5. Întrebări închise, cu răspunsuri multiple, precodificate pentru măsurarea intensităţii
opiniilor.

2
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Problema importantă la acest tip de chestionar este aceea că oamenii nu spun totdeauna
ceea ce cred despre un anumit obiect sau fenomen social. Sunt câteva motive pentru care
oamenii nu spun ce cred:
1. Unii nu ştiu ce cred cu adevărat, îşi dau seama că li se cere să spună ceva şi atunci, în
loc să declare simplu, “nu ştiu”, improvizează un răspuns oarecare;
2. Unii oameni nu au capacitatea de a exprima cu uşurinţă ce cred şi declară rapid “nu
ştiu”;
3. Sunt şi oameni care pur şi simplu nu doresc să se afle ce cred, dintr-un motiv sau altul
(teamă, nesiguranţă, neîncredere în sine, timiditate, neîncredere în operatorul de
anchetă, conştientizarea discrepanţei dintre opinia lor şi dezirabilitatea socială);
4. Unele persoane simt că există o presiune socială pentru ascunderea adevărului şi declară
neadevăruri, gândind că o “minciună inocentă” nu-i un lucru chiar atât de rău, mai ales
că rămâne anonimă.

c. Chestionare speciale
Au o singură temă, cu toate că şi ele cuprind referiri la alte domenii. Se utilizează mai
rar. Cel mai adesea sunt folosite în studiul pieţei sau în probleme legate de comportamentul
electoral.
Aceste chestionare sunt destinate aflării anumitor fenomene (au funcţie diagnostică) şi
au mai puţin scopul de a explica relaţiile dintre indicatori.
Se recomandă, de asemenea, în anchete şi sondaje efectuate prin intermediul presei
scrise, al ziarelor, revistelor (evaluarea publicaţiilor).

d. Chestionarele omnibus
Aceste chestionare sunt specifice cercetării fundamentale în sociologie şi se
caracterizează prin câteva elemente:
 Conţin mai multe teme şi sunt cel mai des întâlnite;
 Solicită, de obicei, o cantitate mai mare de informaţii cu privire la fiecare fenomen
social în parte (cuprind adesea până la 300 de întrebări)
 Au posibilitatea de a surprinde acţiunea şi intercondiţionarea fenomenelor
investigate
 Oferă posibilitatea analizei complexe, repetate, contribuind la ieftinirea
investigaţiei sociologice.

3
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Eşantionul, odată stabilit (tehnica panel), creează posibilitatea de a se urmări mai multe
teme cu ocazia aplicării unui singur chestionar, precum şi modificările de dinamică socială
prin aplicarea repetată a aceluiaşi chestionar.

Întrebări de
Întrebări factuale Întrebări de opinie
cunoștințe
• Informații referitoare • Vizează aspecte ce țin • Investighează
la comportamentul de universul interior al cunoștințele
individului sau a individului care pot fi subiectului despre o
persoanelor pe care cunoscute doar prin ce anumită problemă.
acesta le cunoaște în comunică el în mod Exemplu: Unde s-a
situații din prezent sau verbal. născut Mihai
din trecut și care • Exemple: părerile Eminescu?
caracterizează viața subiectului, • Scopul întrebării nu
subiecților sau atitudini, credințe, este de a furniza o
comunităților în cadrul așteptări, proiectarea informație pentru a
cărora trăiesc. în viitor, justificările spori cunoștințele
• Exemple: și motivația noastre despre poet,
• Câte seriale a urmărit acțiunilor ci una care să
în ultima săptămână la caracterizeze
televizor; persoana anchetată.
• Câți bani cheltuie pe • Tot prin aceste
lună cu hrana; întrebări de
• Unde și-a petrecut cunoștințe se poate
ultimul concediu etc. evalua interesul
oamenilor pentru
anumite domenii.
• Pot fi folosite și ca
întrebări de control.

B. Clasificarea chestionarelor după forma întrebărilor

Se pot distinge: chestionare cu întrebări închise, cu întrebări deschise şi întrebări semi-
deschise.

1. Chestionare cu întrebări închise (precodificate)

Nu permit decât alegerea răspunsurilor fixate dinainte. Gradul de libertate al subiectului
este redus, lucru care presupune, din partea subiectului, existenţa unor opinii bine cristalizate,
iar din partea cercetătorului o bună cunoaştere a realităţii. Uneori răspunsul la astfel de întrebări
este foarte dificil.
Un exemplu de astfel de întrebare este următorul:
„Sunteţi mulţumit de modul în care Guvernul gestionează criza generată de pandemia COVID-
19? ”

4
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

a. Da b. Nu c. Nu ştiu/ Nu răspund
Cei care cunosc activitatea guvernului pot răspunde “Da” sau “Nu”. Cei care nu cunosc
activitatea pot răspunde “Nu ştiu”. Prin consemn, se cere respondentului să evite, pe cât
posibil, răspunsurile “nu ştiu”.
Există mai multe variante de construcţie a întrebărilor închise:
a.) Întrebări cu răspunsuri unice:
Variante: “Care este vârsta dvs.?” sau “În ce an v-aţi născut?”. La aceste întrebări se indică
direct valoarea, cifra pe un spaţiu liber.
b.) Întrebări cu scale categoriale simple (dihotomice):
Sunt întrebări cu două variante categoriale de răspuns, de regulă da/nu, fals/adevărat etc.
c.) Întrebări cu alegeri multiple:
Întrebările cu alegeri multiple oferă mai multe modalităţi de răspuns. Sunt, în general utilizate
pentru a testa cunoştinţele. Răspunsul exact este propus alături de răspunsuri asemănătoare,
numite distractori. În general, se merge pe 3-6 răspunsuri. Nici un indice nu trebuie să distingă
răspunsul corect de celelalte (lungime identică, formulare apropiată etc.). Un studiu pilot poate
permită găsirea unor distractori credibili.

d.) Întrebări de clasament.

De exemplu: “Ce calităţi credeţi că ar trebui să aibă un bun consilier local? (alegeţi trei
cele mai importante şi aşezaţi-le în ordinea importanţei de la cel mai important ca cel mai puţin
important)”:
O bună moralitate 1
Să aibă studii superioare 2
Credinţă în Dumnezeu 3
Să cunoască situaţia locală 4
Să aibă experienţă de conducere 5
Să aibă spirit de iniţiativă 6
Să cunoască multă lume 7
Să fie expert într-un domeniu 8
Să fie un bun vorbitor 9
Se poate cere chiar ordonarea tuturor variantelor de răspuns.
e.) Întrebări cu scale tip Likert.

5
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Încă din 1932, Likert a propus utilizarea acestor scale pentru a măsura direct atitudinile. O
propoziţie este asociată unei scale. Aceasta se prezintă ca un continuum între un pol foarte
favorabil şi unul foarte nefavorabil. Tipic, subiectul evaluează propoziţia pe o scală ordinală
cu 5 puncte de tipul:
Total în acord 1_____2_____3_____4_____5 Total în dezacord
Sau altă variantă: “Vă place muzica?”
1______2______3______4______5
Foarte mult Foarte puţin

Există o serie de avantaje şi dezavantaje ale acestor tipuri de chestionare:

Avantajele întrebărilor închise:
1. Oferă un grad sporit de siguranţă şi încredere respondentului (nu apare
scrisul lui, ci doar o bifare cu pixul);
2. Oferă puncte de sprijin mnezic;
3. Permit construcţia unor chestionare lungi, cu mulţi itemi (efortul subiectului
este mai mic decât în cazul întrebărilor deschise);
4. Întrebările închise pot fi “filtru” pentru întrebările următoare;
5. Se facilitează analiza statistică a răspunsurilor;
Dezavantajele întrebărilor închise:
1. Nu pot surprinde fenomenul social în profunzimea sa
2. Există o sugestibilitate ridicată pentru respondent ca urmare a prezentării
precodificate a răspunsurilor;
3. Nu oferă date calitative (de personalitate şi situaţie asupra respondentului).

2. Chestionare cu întrebări deschise (postcodificate)

Aceste întrebări sunt redactate grafic cu un set de linii între ele, loc unde vine plasat
răspunsul subiectului. În timpul redactării răspunsului, operatorul are datoria să nu intervină
deloc, pentru a nu structura sau determina în vreun fel datele culese.
Întrucât nu se cunoaşte dinainte amplitudinea răspunsului, trebuie să se rezerve în
chestionar un spaţiu destul de larg. S-a constat, însă, că mărimea spaţiului are o influenţă
psihologică asupra subiectului, la dimensiuni mai mari induce refuz, generează teamă,
retragere.
Ex. Ce puteţi să spuneţi despre relaţia dvs. cu muzica?
_____________________________________________________________________
6
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Întrebările au formulări introductive de genul: “Care este părerea dvs. în legătură cu…”,
“Ce se poate spune despre…”, “Ce opinie aveţi în legătură cu…” etc.
Un alt exemplu:
Enumeraţi pe spaţiile de mai jos ziarele citite de dvs. în ultima săptămână:
1.________________ 2. ________________ 3. ________________

Avantajele întrebărilor închise: Avantajele întrebărilor deschise:

- Rapiditatea și ușurința prelucrării - Nu sugerează răspunsuri;

rezultatelor; - Răspunsurile la întrebările deschise
- Ușurința completării chestionarului; indică nivelul cunoștințelor
- Precizarea conținutului întrebării; subiectului despre problema
- Uniformitatea înțelegerii întrebării și a respectivă;
înregistrării răspunsurilor; - Răspunsul ilustrează ceea ce apare
- Evitarea erorilor generate de operațiile mai proeminent în mintea subiectului
de postcodificare; în legătură cu problema respectivă;
- Facilitează găsirea răspunsului - Evită așa numitele „efecte de formă”
potrivit. caracteristice celor închise;
- Răspunsul permite identificarea
complexului motivațional de influențe
și cadrele de referință (Iluț & Rotariu,
1997).

3. Chestionare cu întrebări semi-deschise (semi-închise)

Caracteristica fundamentală: principalele răspunsuri sunt codificate, redactate deja, dar
se lasă posibilitatea adăugării răspunsurilor libere.
Ex. Care este genul dvs. muzical preferat?
1. Dance 2. Rock 3. Pop 4. Folk 5. Clasică 6. Hip-Hop 7. Alt gen. Care?_________
Câteva caracteristici ale întrebărilor semi-deschise:
 Uşurează prelucrarea datelor, întrucât o parte a răspunsurilor este deja precodificată;
 Din comoditate, subiecţii tind să aleagă partea precodificată;

7
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

 Uneori sunt dificultăţi în alegerea răspunsurilor precodificate: dacă acestea sunt prea
puţine sau prost alese, partea cealaltă a întrebării va fi mult mai reprezentată – fapt care
complică postcodificarea.

C. Clasificarea chestionarelor după modul de aplicare.

Există două mari categorii: chestionare autoadministrate şi chestionare administrate de
operatorii de anchetă.

1. Chestionare autoadministrate
Chestionarele autoadministrate presupun înregistrarea răspunsurilor de către persoanele
incluse în eşantionul investigat. Subiecţii din anchetă formulează şi consemnează în acelaşi
timp răspunsurile, eliminând filtrarea informaţiei de către o altă persoană – operatorul de
anchetă. În absenţa unei persoane străine – a operatorului, este probabil ca subiecţii să fie mai
dispuşi să răspundă la întrebări „foarte personale“, pot să elaboreze răspunsuri mai „chibzuite“,
să consulte documentele personale pentru a verifica afirmaţiile făcute si să se consulte cu alţi
membri ai familiei pentru răspunsuri precise.
Principalele avantaje:
• numărul mare al celor care pot răspunde concomitent;
• diminuarea efectului de interviu;
• dispariţia influenţei anchetatorului asupra rezultatelor;
• nivelul superior de concentrare asupra răspunsurilor;
• asigurarea anonimatului.
Există două tipuri de chestionare autoadministrate:
a.) Chestionarele poştale reprezintă o modalitate mai rapidă şi mai ieftină de recoltare
a informaţiilor. Chiar dacă expedierea chestionarelor este foarte rapidă, înapoierea
lor (sosirea răspunsurilor) este relativ înceată. De regulă, sosirea răspunsurilor
depăşeşte limita de timp fixată pentru înapoierea lor, iar multe răspunsuri nu mai
vin niciodată.
Care sunt factorii care modifică procentajul celor ce răspund la chestionarele poştale?
1. Atractivitatea chestionarului.
Lizibilitatea este şi un factor important de influenţă. Cercetările au arătat că există diferenţe de
cel puţin un procent în plus în situaţii în care chestionarul este tipărit şi nu tras la xerox, este
scris cu caractere mai mari şi cu o spaţiere adecvată între rânduri.

8
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

2. Personalizarea chestionarului.
Chestionarul se însoţeşte de o scrisoare (cover letter) prin care se solicită cooperarea
subiectului la anchetă, se prezintă importanţa temei şi contribuţia sa la cercetare. Cu cât această
scrisoare este mai meşteşugit alcătuită cu atât avem şanse să obţinem returnarea chestionarului.
Se face apel la prestigiul instituţiei, la altruismul respondentului, asigurarea anonimatului,
cuvinte de mulţumire în finalul scrisorii etc.).
3. Lungimea şi simplitatea formularului.
Cu cât chestionarul este mai scurt cu atât creşte probabilitatea de răspuns la solicitare.
De asemenea, întrebările mai scurte, cu variante mai puţine de răspuns, cu întrebări închise
sporesc şansele.
4. Apartenenţa iniţiatorului.
S-a constatat că persoanele răspund în proporţie mai mare cu cât instituţia care
organizează ancheta este mai prestigioasă.
5. Subiectul anchetei
Tema poate fi sau nu de interes pentru respondent. Este un factor necontrolabil pentru
cercetător şi nu sunt studii pe această temă. Evident, pentru o temă de interes proporţia
chestionarelor primite poate fi mai mare.

b) Chestionare publicate în ziare / reviste sau prospectul unor mărfuri

Limitele pentru astfel de chestionare sunt şi mai mari, utilitatea lor ştiinţifică fiind
minimă. Unele reviste trimit astfel de chestionare pentru a afla: categoriile de cititori, gusturile
şi sugestiile acestora pentru îmbunătăţirea calităţii publicaţiei.
Poate fi însă orientativ pentru o firmă (spre exemplu, un produs nou este însoţit de un
chestionar care ar trebui completat după o lună de utilizare a acelui produs şi sunt şanse ca
firma să descopere anumite neajunsuri şi să facă remedierile necesare). Cum observa Chelcea
(2001), aceste instrumente au darul de a face reclamă firmei decât de a fi un instrument de
informare.
c.) Chestionarele autoadministrate colectiv
Acestea îmbină avantajele chestionarelor autoadministrate cu avantajele celor administrate de
către operatorii de anchetă. Informaţia se recoltează rapid, costul este scăzut, non-răspunsurile
sunt mai reduse si subiecţii pot fi lămuriţi suplimentar asupra modului de completare a
chestionarelor.

9
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

2. Chestionare administrate de operatorii de anchetă

Constituie modalitatea cea mai des utilizată de culegere a informațiilor, în anchetele şi
sondajele psihosociologice. Folosirea operatorilor de anchetă, chiar dacă ridică costul
investigaţiei, asigură reprezentativitatea eşantionului, poate lămuri înţelesul întrebărilor,
permite să răspundă la chestionar şi persoanele cu nivel de şcolarizare scăzut şi însoţeşte
întotdeauna aplicarea chestionarului cu înregistrarea unor date de observaţie privind condiţiile
ambientale în care s-a răspuns la întrebări si reacţiile spontane ale subiectului.

U2.1.2. STRUCTURA CHESTIONARULUI

A discuta structura chestionarului presupune a analiza diferitele tipuri de întrebări care intră în
componenţa acestuia precum şi raporturile dintre ele. În construcţia unui chestionar,
schimbarea unei părţi atrage după sine raporturi schimbate între elementele – întrebările –
reţinute, deoarece chestionarul reprezintă un singur tot, unitar, formalizat.

Tipuri de întrebări:
1. Întrebări introductive
Regula fundamentală a chestionarului este aceea ca prima întrebare să nu se refere la date
personale şi nici la lucruri foarte complicate. Întrebările introductive (numărul lor depinde de
mărimea chestionarului şi de tipul de subiecţi) au rolul de a familiariza pe subiect cu tema, dar
şi de a încălzi atmosfera şi a da subiectului sentimentul de încredere în anchetator şi în el însuşi.
Sunt recomandabile întrebările care solicită asociaţii verbale.

2. Întrebări de trecere
Întrebările de trecere marchează apariţia unei noi grupe de întrebări, referitoare la o altă
problemă. Ele au formulări de genul “Vă rugăm acum să vă concentraţi asupra temei…”,
“Trecând la problema…”, Vă voi pune acum nişte întrebări despre…”. Din perspectiva
subiectului, ele au rolul de a organiza gândirea, de a risipi confuzia şi de a facilita concentrarea.
3. Întrebări filtru
Au funcţie contrară întrebărilor de trecere, ele opresc trecerea pentru unii subiecţi la întrebările
următoare, reprezentând un control al calităţii răspunsurilor. Formularea clasică este
următoarea: “Pentru cei care au răspuns DA se trece la întrebarea următoare”, iar “Pentru
cei care au răspuns “Nu” sau “Nu ştiu” se trece direct la întrebarea ….

10
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Exemplu:
La întrebarea “Sunteţi căsătorit?” se poate răspunde prin două variante: Da şi Nu.
În cazul în care ne interesează date despre familia subiectului, ar trebui să răspundă doar cei
căsătoriţi. Urmează un set de întrebări despre familie. Subiecţii care răspund “nu” la întrebare,
vor trece peste aceste întrebări, conform consemnului mergând la întrebarea care urmează celor
despre familie.

Această schemă de construcţie a întrebărilor poate îmbrăca forma unui tabel:

„Sunteţi căsătorit?”
Qx. Nu 1
Qy1. Din ce an? (se trece anul
căsătoriei în spaţiul liber de
Qy. Da 2 alături)
Da Nu
Qy2. Aveţi copii?
1 2

4. Întrebări bifurcate
Au menirea de a realiza o separaţie în răspunsurile subiecţilor şi de a-i orienta spre
calupuri diferite de întrebări din chestionar. Întrebările bifurcate îşi găsesc sensul atunci când
lucrăm cu opinii pro sau contra. Noi trebuie să intercalăm o serie de întrebări în scopul adâncirii
opţiunii respective (justificări, motivaţii). Dacă nu ar fi această bifurcare, s-ar îngreuna
urmărirea logicii chestionarului de către subiect sau chiar operator.
Exemplu:
La întrebarea “Mergeţi, de obicei, la teatru?” se poate răspunde prin două variante: Da şi Nu.
În dreptul lui DA apare consemnul “Pentru cei care au răspuns DA se trece la
întrebarea…X, iar în dreptul lui NU apare consemnul “Pentru cei care au răspuns NU se trece
la întrebarea…Y.
Operatorul va rosti întrebarea sau întrebările din calupurile corespunzătoare celor două
orientări ale subiecţilor. În cel mai simplu caz, la exemplul de mai sus, putem avea:
 Întrebarea X: “Dacă da, cât de des mergeţi?”
 Întrebarea Y: “Dacă nu, de ce nu mergeţi?”
Cele două calupuri apar în chestionar unul după altul. După primul apare menţinea
pentru operator: “Acum treci la întrebarea…” pentru ca să se sară peste al doilea calup.

Mai eficient, răspunsurile pot îmbrăca forma unui tabel:

11
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Qx 1. De ce nu? (răspuns deschis)

Qx. Nu 1
Qy 1. Cât Cel puţin o De 2-3
O dată O dată la
de des dată pe ori pe Mai rar Nș/Nr
Qy. Da 2 pe lună 2-3 luni
mergeţi? săptămână lună
1 2 3 4 5 99

5. Întrebări “De ce ?”
Au, de regulă, rolul de a solicita explicaţii în raport cu diferitele opinii exprimate. Prin
natura lor, sunt întrebări perturbatoare în raport cu celelalte întrebări din chestionar, deoarece
scot subiectul dintr-o rutină a răspunsurilor, obosindu-l.
Există rezerve cu privire la aceste întrebări:
 S-a constatat că, deseori, subiectul oferă prin răspunsul său o justificare mai degrabă
decât o explicaţie, o analiză;
 Se întâmplă, de asemenea, ca subiectului să-i nu-i fie conştient motivul real care l-a
determinat să acţioneze astfel.
 Întrebarea de ce nu este atât de bună pentru că răspunsurile au un conţinut foarte variat,
punând în discuţie motive foarte diferite, dificil pentru anchetator să le codeze.

6. Întrebări de control
Aceste întrebări nu au rolul de a aduce informaţii noi, ci de a verifica constanţa opiniei
exprimate, sinceritatea subiectului. De obicei, întrebarea de control reia o întrebare anterioară,
dar într-o formă verbală diferită.
Exemplu:
“Credeţi că în învăţământul viitor formarea va juca un rol mai mare decât conţinuturile?”
1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu
Întrebare de control: “Credeţi că pe viitor conţinuturile învăţământului îşi vor pierde
din importanţă?”
1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu

7. Întrebări de identificare (de colectare a caracteristicilor personale)

Servesc, în general, la diferenţierea grupurilor, claselor de subiecţi. Se recomandă ca
aceste întrebări să încheie chestionarul. Ele se pot referi la sexul, vârsta, nivelul de şcolarizare,
situaţia profesională, starea civilă, religia subiectului etc.
Există două posibilităţi de a obţine aceste date:

12
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

1. Cea mai uzuală este de a trece aceste solicitări sub forma simplă a unor rubrici dintr-
un tabel.
2. A doua modalitate este de a formula întrebări clare.

Exemple date socio-demografice (studiu studenți)

SD1. Gen: 1. Masculin 2. Feminin
SD2. Vârsta (ani ............................
împliniți):
SD3. Anul de SD4. Specializarea:__________ SD5. Grupa:________
studii:..............
SD6. Mediul de proveniență: 1. Rural 2. Urban
SD7. Județul de proveniență:...................._________
SD8. În prezent, SD8.2. Dacă DA, ce anume?.............................................
lucrați? De cât timp?..........................................................
1. Da 2. Nu

SD9. Numărul de membri ai familiei:____________

SD10. În prezent, locuiți....
La cămin În chirie/ În locuință Altă situație.
Gazdă proprie Care?.................................
1 2 3 4
SD11. Cu aproximație, care sunt veniturile de care dispuneți într-o lună?
_________________________

U.2.2. ELABORAREA CHESTIONARULUI

a. Ordinea întrebărilor
Chestionarul trebuie, pe cât posibil să aibă o ordine logică a întrebărilor, să permită reţinerea
uşoară din partea operatorului, să fie mai puţin obositor pentru intervievat etc. Întrebările
trebuie să se succeadă natural, fiecare să aibă o relativă legătură cu precedenta, fără ruptură
bruscă. Dacă se trece de la un calup de întrebări la altul, operatorul anunţă aceasta, printr-o
formulă convenabilă. Există trei modalităţi mari de construire a chestionarului:

1.Tehnica pâlniei
Fundamentul aceste tehnici presupune trecerea de la general la particular în construcţia
întrebărilor. Subiectul răspunde mai întâi la o întrebare generală, urmând apoi să răspundă la o

13
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

alta particulară. Această tehnică presupune formularea unor întrebări deschise, libere şi în final
a unor întrebări închise.

2. Tehnica pâlniei răsturnate (inversate)

Are în vedere o trecere a întrebărilor de la particular către general. Prin ea subiectul e
ajutat să dea răspuns la o întrebare mai generală. Se recomandă folosirea acestei tehnici la
chestionarea persoanelor cu un nivel scăzut de pregătire.
Situaţia chestionarelor mari: Dată fiind structura modulară (succesiune de teme,
domenii) se ţine cont de raportul general-particular în interiorul fiecărui modul. Mare
importanţă prezintă modul în care se face trecerea de la o temă la alta a chestionarului.

b. Numărul întrebărilor
Nu e necesar ca într-o cercetare să fie reţinuţi toţi indicatorii rezultaţi din
operaţionalizare. Alegerea pentru cercetare doar a indicatorilor principali sau chiar a unora
dintre ei reprezintă partea cea mai dificilă în a descrie sau măsura fenomenele sociale. Meritul
cercetătorului este acela de a alege din universul indicatorilor posibili pe cei esenţiali.
Trebuie să se reţină un număr optim de indicatori. Cu cât sunt mai mulţi indicatori, cu
atât scade şansa ca respondentul să ofere un răspuns mai corect, mai adecvat. Acest fenomen
se datorează oboselii, scăderii interesului. Lungimea chestionarului este rodul unui compromis
între domeniul de investigat, timpul pe care îl presupune obţinerea răspunsurilor de la subiect,
numărul ipotezelor etc.
Există chestionare doar cu câteva întrebări, dar şi unele care depăşesc 100. În general,
este bine ca numărul întrebărilor să nu depăşească 35-40. Acest lucru presupune că cel mai
rapid chestionat răspunde cam în 20-25 de minute, iar cel mai lent până într-o oră. Există, în
general, o tendinţă a cercetătorului de a introduce în chestionar mai multe întrebări, decât este
necesar. Unii autori recomandă ca în cazul chestionarelor foarte lungi să se recurgă la o
segmentare a acestora şi aplicarea lui în două tranşe. Există însă şi neajunsuri ale acestei
metode, ca de exemplu faptul că subiectul, care devine deodată interesat de o problemă, se
documentează. E posibil, de asemenea, să se răzgândească (refuză ulterior) să nu mai fie acasă
etc.
c. Redactarea întrebărilor
În ceea ce priveşte redactarea întrebării din chestionar, cercetătorul trebuie să ţină seama:
1. De dificultatea populaţiei de a înţelege un anumit nivel al limbajului, adică de resursele
cognitive mobilizate pentru a răspunde la întrebarea respectivă
14
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

2. Cât este de obositoare sub aspectul formulării?

3. Dacă întrebarea generează reacţii de protejare a imaginii personale sau este prea intimă?
4. Dacă este plicticoasă sau naşte teamă la subiect?

Care sunt regulile pentru construcţia întrebărilor? (N. Berthier, 1998)

 Din întrebare să nu fie omise formulele de politeţe: “vă rugăm…” “dvs.”
 Întrebarea să nu fie complicată, cu înflorituri, să fie gramatical corectă, respectând
topica frazei,
 Să nu se pună două întrebări odată. Interpretarea răspunsurilor la o întrebare nu este
posibilă decât dacă întrebarea este unidimensională.
 Să nu se pună o întrebare tendenţioasă sau orientată care sugerează un răspuns într-o
direcţie mai degrabă decât în alta. De exemplu: “Nu credeţi că…”, Nu găsiţi că…”, “Nu
ar trebui să…”.
 Întrebarea nu trebuie să lase a se presupune un comportament trecut, prezent sau viitor:
“De când aveţi în vedere să diminuaţi consumul dvs. de tutun?”
 Evitarea introducerii în text a unor termeni tehnici sau din jargonul ştiinţific. Termenii
să fie obişnuiţi, familiari subiectului.
 Evitarea introducerii în întrebare a negaţiilor şi a dublelor negaţii.
 Evitarea introducerii unor cuvinte încărcate emoţional sau valoric care riscă să creeze
participanţilor prejudecăţi.
 Evitarea formulării unor întrebări imprecise, vagi, ambigui. De exemplu: “De cât timp
locuiţi aici?”, în loc de “De cât timp locuiţi în acest imobil, cartier, oraş?”. Este
totdeauna necesar să se dea un cadru de referinţă participanţilor dacă se vrea limitarea
interpretărilor inadecvate.
 Evitarea introducerii în întrebare a cuvintelor extreme. Cuvinte ca “tot”, “nimeni”,
“întotdeauna”, “niciodată” au un sens restrictiv.
 Întrebările să nu fie repetitive, şablonate. Creează senzaţia de rutină, scade atenţia, se
pierde din profunzimea judecăţii. Există formule care să exprime acelaşi lucru, dar în
termeni diferiţi.

15
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

Reguli pentru a limita efectul de impunere a Reguli pentru evitarea erorilor tehnice
unei problematici (Singly et. al., 1998): (Singly et. al., 1998):
 Includeți o variantă de răspuns: ,,nu  Nu adresați decât o întrebare într-o
am nicio părere”; întrebare;
 Realizați un echilibru între  Menajați memoria indivizilor
modalitățile pozitive și modalitățile interogați;
negative de răspuns;  Propuneți, pentru întrebările de
 Fiți atenți la nuanțele cuvintelor; opinie sau de atitudine, un continuum
 Autorizați răspunsuri duble sau care să includă răspunsuri extreme și
triple. răspunsuri „de centru”;
 Evitați negațiile și dublele negații;
 Surprindeți cât mai bine intensitățile
și frecvențele practicilor;
 Controlați ordinea întrebărilor;
 Țineți sub control aplicarea
chestionarului.

Pretestarea chestionarului
Se poate cere unor experţi să citească chestionarul pentru a corecta diferitele erori, dar acest
lucru nu permite să se treacă peste încercarea care se face în teren. Oricare ar fi experienţa
cercetătorului, probarea instrumentului de anchetă asupra unui număr limitat de subiecţi este o
etapă obligatorie. Pretestarea trebuie să răspundă la o serie de întrebări legate în special de
pertinenţa informaţiilor recoltate, dificultăţile întâlnite şi timpul necesar aplicării. Practic,
chestionarul se aplică în condiţii asemănătoare celor reale, asupra a 20-50 de persoane cu un
maximum de diversitate. În timpul aplicării, operatorul notează ezitările, întrebările subiecţilor.
După colectarea răspunsurilor, operatorul poartă o serie de discuţii cu respondentul
Interviul post-test vizează şi modul în care respondentul interpretează întrebarea. Tehnica
eficace este aceea de a le cere să gândească cu voce tare.
De asemenea, de interes este ceea ce l-a jenat, l-a interesat, ce are de criticat, insatisfacţii,
dacă găseşte chestionarul prea lung sau prea dificil, care sunt sugestiile cu privire la adăugarea
sau înlăturarea din chestionar a unor întrebări, dacă trebuie să se clarifice instrucţiunile sau să
se modifice modul de prezentare etc.
N. Berthier (1998), prezintă într-o lucrare metodologică cu privire la anchetă o serie de itemi
care trebuie urmăriţi pentru a ameliora chestionarul:
16
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

 Dacă întrebările sunt înţelese de subiect;

 Dacă subiecţii dau mai multe răspunsuri la aceeaşi întrebare;
 Dacă există întrebări care antrenează frecvent non-răspunsuri;
 Dacă trimiterile întrebărilor filtru sunt eficiente, nu derutează operatorii (sau
subiecţii în caz de autoadministrare);
 Dacă lista modalităţilor de răspuns este pertinentă şi exclusivă (modalitatea “altele”
nu colectează prea multe răspunsuri);
 Dacă întrebările produc suficiente variaţii ale răspunsurilor (unanimitatea pe un
singur răspuns);
 Dacă nu se înregistrează efecte negative legate de ordinea şi numărul întrebărilor;
 Dacă trecerile, legăturile dintre seturile de întrebări convin subiectului.

Exemple întrebări chestionar

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Departamentul de Sociologie și Asistență Socială
Grupa_______ Nr. chest______Data________________

CHESTIONAR

Bună ziua! În această perioadă, specializarea Sociologie, Anul III, realizează pentru Practica
de specialitate o cercetare despre viața de student în cadrul acestei facultăți, adresat studenților
din anii I și II de la specializarea Asistență Socială. Prin urmare, vă invităm să completați
următorul chestionar, asigurându-vă de confidențialitatea datelor! Vă mulțumim pentru
colaborare!

Q1. Când aţi decis să vă înscrieţi la Facultatea de Filosofie și Știinţe Social-Politice,

specializarea Asistență Socială? (se va încercui un singur răspuns)
1. În clasa a XII-a 4. În timpul liceului
2. După susținerea examenului de bacalaureat 5. Altă situație. Care?........................
3. În perioada de admitere la facultate / cu puțin timp 99. Nu știu/ Nu răspund
înainte de înscrieri
Q2. Specializarea AS a fost prima opțiune? (se va încercui un singur răspuns)
3. Am mai fost în trecut înscris la o altă facultate în trecut.
1. Da Care?.....................................................
În ce an?.................. Ați finalizat-o □ / este în curs □ / ați renunțat la ea □ ?
2. Nu Dacă Nu, care a fost prima opțiune?.......................................
Q3.1. Înainte de a lua această decizie, ați căutat informații cu privire la specializarea
AS?
1. Da 2. Nu 99. Nș/ Nr
Q3.2. Dacă DA, care au fost sursele? (se va încercui câte un răspuns pe fiecare linie în
parte)
Da Nu

17
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

1. Acţiuni speciale organizate de facultate în licee 1 2

2. Alți studenți / absolvenți ai acestei specializări 1 2
3. Cadre didactice, consilieri şcolari 1 2
4. Cărţi, articole de specialitate 1 2
5. Colegi/ prieteni 1 2
6. Mass media 1 2
7. Forumuri, platforme de socializare în mediul online 1 2
8. Site-ul facultăţii 1 2
9. Târguri educaţionale 1 2
98. Altceva. Ce anume?............................................ 1 2
Q4. În ce măsură a contat opinia ... atunci când ați luat hotărârea de a vă înscrie la
această specializare? (se va încercui câte un răspuns pe fiecare linie în parte)
În foarte mare În mare În mică În foarte Nş/ Nr
măsură măsură măsură mică măsură
… familiei 1 2 3 4 99
… profesorilor din liceu 1 2 3 4 99
… prietenilor 1 2 3 4 99
… colegilor 1 2 3 4 99
Q5, În ce măsură sunteți mulțumit de faptul că ați ales specializarea AS?
1. În foarte mare 2. În mare 3. În mică 4. În foarte mică 99. Nş/ Nr
măsură măsură măsură măsură

Q6. Câte ore pe zi alocați studiului pentru facultate în afara orelor de curs/ seminar?
Deloc Mai puțin de 2 2-4 ore 4-6 ore Mai mult de 6
ore ore
1 2 3 4 5

Q7. Menționaţi două ocupații în acord cu specializarea urmată pe care le puteți avea
după terminarea facultății:
1.............................................................. 2...........................................................

Erori înregistrate în anchetele prin chestionar

A. Erori datorate construcţiei defectuoase a chestionarului
a. Din cauza formulării întrebării: pot fi datorate utilizării unui limbaj inadecvat
(vârstă, categorie socială etc.) sau sugerării răspunsurilor prin formulare.
b. Datorate formei de răspuns la întrebare: spre exemplu, subiectului i se sugerează
variante de răspuns atunci când el, de fapt, nu are un răspuns. Sau se poate întâmpla o
inadecvare a sistemului de categorii, stabilite ca variante de răspuns, la conţinutul întrebării.
c. Generate de ordinea întrebărilor: În ceea ce priveşte ordinea întrebărilor, problema
principală este cea a contaminării răspunsurilor (efectul “halo”), faptul că răspunsul la o
întrebare anterioară influenţează, într-un fel sau altul, răspunsurile la întrebările următoare.

18
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

d. Produse de construcţia grafică a chestionarului

La chestionarele autoadministrate, se întâmplă ca subiectul să nu vadă anumite
trimiteri sau să completeze alte casete decât cele care trebuie ca urmare a unui aranjament
grafic defectuos. Se pot întâmpla erori şi la nivelul operatorilor de teren.

B. Erori datorate acţiunii operatorilor: Operatorul constituie, de asemenea, un

important factor generator de eroare. De aceea, un bun instructaj de la început al operatorilor
asigură reuşita anchetei. Astăzi, din ce în ce mai mult se folosesc operatori profesionişti.
Categorii de bias-uri:
a. Cauzate de înţelegerea greşită a unor întrebări de către operator: Fenomenul se
întâmplă foarte rar datorită instructajelor preliminare cu operatorii şi a şedinţelor de
clarificare.
b. Generate de expectanţele operatorilor: Operatorul tinde, în acest caz, să influenţeze
sensul răspunsurilor în acord cu aşteptările sale. Sunt erori legate de următoarele aspecte:
 Conjunctura socială (situaţia de moment). De exemplu, la o anchetă asupra unui
fenomen social se cunoaşte, din pretestare, o anumită atitudine în populaţia
generală. În acest caz, aşteptările operatorului pot fi orientate.
 Scopurile anchetei. Presupune a încerca să demonstrezi ceea ce ţi-ai propus.
 Etichetarea subiectului. Primele răspunsuri tind să contureze o anumită imagine a
respondentului în ochii operatorului. La întrebările următoare, acesta va avea
tendinţa de a-l “împinge” pe subiect spre o serie de răspunsuri în sensul etichetei
sesizate (o anumită structură atitudinală).
c. Datorate personalităţii operatorului
Sunt factori de eroare care ţin nu numai de personalitatea operatorului, ci şi de aspectul
fizic, tonul vocii, vârsta, sexul. Aspectul este uşor de sesizat în momentul în care la un anumit
anchetator obţinem un număr mare de non-răspunsuri.
d. Generate de atitudinea sau opinia operatorului
Sigur, în problemele legate de opinii şi atitudini, nu putem împiedica un operator să
aibă şi poziţia sa proprie. Dar există un imperativ de neutralitate pe care acesta trebuie să-l
respecte. Se întâmplă, însă, ca în ciuda bunăvoinţei operatorului să apară astfel de distorsiuni,
deoarece mecanismele atitudinale sunt foarte profunde, iar eroarea să fie cauzată de acţiuni
subtile, inconştiente.

19
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

C. Erori datorate respondenţilor

Există câteva condiţii privind răspunderea, din partea subiecţilor la întrebări:
Condiţii de ordin subiectiv:
1. Să accepte, în principiu să răspundă la aceste întrebări şi să se angajeze că răspunde la
toate;
2. Să fie motivat să răspundă la întrebări.
3. Să accepte să răspundă sincer la întrebări. Atunci când anonimatul nu este garantat,
subiectul tinde să ofere o imagine mai favorabilă despre el însuşi.

Condiţii de ordin obiectiv:

1. Să înţeleagă întrebările. O întrebare formulată în jargon ştiinţific are toate şansele să fie
neînţeleasă şi subiectul, de jenă, nu cere să i se explice întrebarea, ci dă un răspuns
oarecare. Aici îşi dovedesc valoarea studiile pilot care caută să descopere nivelul de
cunoaştere şi înţelegere a diferitelor sensuri atribuite de câtre participanţi unor itemi ai
chestionarului. Trebuie să ţinem cont că sensurile atribuite întrebărilor sunt în mod
special efectelor de context.
2. Să posede informaţiile pe care cercetătorul caută să le obţină.
3. Să fie capabil să recupereze din memorie acele informaţii care ne interesează.
4. Să înţeleagă cum se traduc răspunsurile sale în cadrele prevăzute de cercetător (diferite
formate de răspuns: scale, tabele, variante, trimiteri).

Erori întâlnite:
a. Problema non-răspunsului
b. Eroarea datorată funcţionării memoriei umane: Ne confruntăm, din această
perspectivă, cu două probleme: uitarea şi modificarea conţinutului informaţiilor prin
intermediul proceselor memoriei. Evident, cu cât suntem mai depărtaţi în timp cu
ancheta noastră de evenimentul investigat, eroarea creşte.
c. Efectul de dezirabilitate socială
Prin dezirabilitate socială, se înţelege nevoia subiecţilor de a da răspunsuri concordante
cu cerinţele sociale, cu ceea ce este de dorit din punct de vedere social. Respondentul are
tendinţa de a ne prezenta ceea ce este în consonanţă cu normele şi valorile sociale.
Exemplu:
Ne interesează, într-o întreprindere, modalităţile prin care salariaţii ei au reuşit să ocupe
posturile actuale.
20
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

1. Dacă formulăm o întrebare deschisă, de tipul: “Descrieţi modul în care aţi fost
angajat în această întreprindere”, probabil că nu vom obţine adevărul.
2. O altă formulare ar putea fi: “Descrieţi modul în care se fac angajările în această
întreprindere” – tot întrebare deschisă - probabil că vom avea o mulţime de
răspunsuri, dar unele e posibil să nu le obţinem – tocmai cele dorite.
3. Ce mai bună formulare ar fi de tipul: “La angajările din întreprinderea noastră se
au în vedere mai degrabă: a) pregătirea profesională a candidaţilor b) personalitatea
concurenţilor c) puterea de muncă d) aspectul fizic e) pilele d) altele __________”.
În acest caz, subiectul conştientizează că răspunsurile d şi e sunt admise şi că le
poate pronunţa.
Efectul de dezirabilitate se manifestă în legătură cu anumite subiecte delicate, precum probleme
sexuale, religioase, politice, rasiale. Dacă am pune o întrebare directă, de tipul “Sunteţi
practicant al…” sau “La ce vârstă aţi avut prima dvs. experienţă sexuală?”, riscăm să nu
primim nici un răspuns sau să primim unul fals. Dincolo de falsitatea răspunsului, ne putem
confrunta şi cu perturbarea colaborării subiectului.

Verificarea chestionarelor
După Moser (1967), sunt trei elemente clasice urmărite la verificarea chestionarelor:
1. Completitudinea: Se verifică gradul de completare a chestionarelor. La 25% max.
lipsă de informaţie se elimină chestionarul de anchetă. Există şi situaţii obiective în care
completitudinea este afectată.(spre exemplu, când subiectul nu poate da un răspuns datorită
unor condiţii speciale).
2. Exactitatea: Exactitatea presupune descoperirea neconcordanţelor din cadrul
aceluiaşi chestionar. Este o operaţie dificilă, deoarece există o rutină a verificării şi introducerii
datelor.
Se descoperă anumite inexactităţi în situaţii de tipul:
 Neconcordanţa dintre două răspunsuri ca o consecinţă a minciunii.
Exemplu: Subiectul declară că ocupă un anumit post la începutul interviului, dar spre sfârşit,
la salariu, prezintă o sumă mai mică decât cea corespunzătoare unui astfel de post. În mod
normal, astfel de erori sunt sesizate de operator şi corectate pe loc, dar sunt erori mai subtile
care scapă.

21
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

 Neconcordanţa dintre două răspunsuri ca o consecinţă a confuziei subiectului.

Exemplu: Subiectul declară anterior că este necăsătorit, iar după un anumit număr de întrebări
susţine că soţia este cea care decide în casă modul în care se cheltuiesc banii. Ne putem gândi
că subiectul minte, dar, dacă discutăm cu el problema, aflăm că o consideră pe concubina sa
soţie.
 Neconcordanţa dintre un răspuns şi realitatea evidentă. Există situaţii când nu
raportăm un răspuns la altele, ci la o situaţie cunoscută.
Exemplu: Este puţin probabil ca să fie corect răspunsul unui subiect care declară cu merge
frecvent la teatru, dar cel mai apropiat teatru de localitatea lui se află la 75 de Km.
3. Uniformitatea culegerii datelor
Ne interesează dacă operatorii şi subiecţii au înţeles întrebările în acelaşi sens cu cel
avut de noi iniţial în vedere. Încă de la alcătuirea chestionarului, se urmăreşte formularea unor
întrebări care să nu permită interpretări diferite, dar, uneori, după o pretestare superficială, mai
scapă câte o eroare de acest fel.

2.3 concluzii /rezumatul conceptelor prezentate în unitatea de învățare

 Chestionarul este una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate în ştiinţele socio-
umane.
 Chestionarul de date factuale este un tip de chestionar care colectează date referitoare
la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct şi verificate şi de alte persoane.
 Chestionarul de opinie studiază și atitudinile, motivația, interesele, dispozițiile,
înclinațiile, trăirile subiective ale persoanei.
 Întrebări bifurcate au rolul de a realiza o separație în răspunsurile subiecților şi de a-i
orienta spre calupuri diferite de întrebări din chestionar.
 Întrebările de control au rolul de a verifica constanța opiniei exprimate, sinceritatea
subiectului.
 Fundamentul tehnicii pâlniei constă în trecerea de la general la particular în construcția
întrebărilor.
 Fundamentul tehnicii pâlniei răsturnate constă în trecerea de la particular la general în
construcția întrebărilor.
 Pretestarea chestionarului trebuie să răspundă la o serie de întrebări legate în special de
pertinența informațiilor recoltate, dificultățile întâlnite și timpul necesar aplicării.

22
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

 Efectul „halo” – al contaminării răspunsurilor, constă în faptul că răspunsul la o

întrebare anterioară influenţează, într-un fel sau altul, răspunsurile la întrebările
următoare.
 Pentru stabilirea numărului de întrebări dintr-un chestionar este necesar să se evalueze
timpul mediu de completare a acestuia.
 În stabilirea succesiunii întrebărilor trebuie să se țină seama de o serie de aspecte care
favorizează comunicarea și stimulează cooperarea subiectului.
 În începutul chestionarului se recomandă folosirea unor întrebări ușoare la care oamenii
să răspundă cu plăcere.
 Ordinea în care sunt așezate întrebările într-un chestionar este foarte importantă in
ancheta orală.
 Tipurile de întrebări în funcție de conținutul lor: întrebări factuale, întrebări de opinie,
întrebări de cunoștințe.
 După forma de înregistrare a răspunsurilor, întâlnim întrebări închise - oferă variante
de răspuns prefabricate, respondentul trebuie doar să aleagă pe cea care se potrivește
opiniei sale; întrebări deschise- presupun înregistrarea cât mai fidelă și cât mai
completă a răspunsului dat de subiectul chestionat; întrebări semi-închise.

2.4.concepte si termeni de reținut

 Chestionar,
 Chestionar omnibuz,
 Întrebări de opinie
 Întrebări factuale
 Întrebări de cunoștințe
 Întrebări de control
 Chestionar autoadministrat
 Întrebări închise/ deschise/ semi-închise
 Tehnica pâlniei
 Tehnica pâlniei inversate

2.5 Întrebări și teste de evaluare (aplicații/teme/studii de caz) ce vor valoriza informațiile

cuprinse în această secțiune
 Comparați avantajele întrebărilor închise cu cele ale întrebărilor deschise .
 Oferiți trei exemple de întrebări factuale.
 Cum poate fi transformată o întrebare factuală într-una de opinie? Oferiți un exemplu.

23
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

 Unde trebuie plasate întrebările de identificare (datele socio-demografice)?

Argumentați.
 Cum poate fi utilizată o întrebare de cunoștințe ca întrebare de control?
 În ce constă tehnica pâlniei?
 Ce este o întrebare filtru? Oferiți un exemplu.
 Care sunt modalitățile prin care pot fi administrate chestionarele?
 Care sunt avantajele chestionării în scris?
 Ce îi determină pe oameni absolut necunoscuţi să răspundă la întrebări uneori foarte
intime?
 Oferiți câteva exemple în care pot fi utilizate chestionarele autoadministrate colectiv?

Aplicație practică 1. Identificarea erorilor de formulare a întrebărilor: Având în vedere

exemplele de întrebări din caseta de mai jos, menționați pentru fiecare în parte ce informații nu
sunt corecte și de ce. Reformulați întrebările și variantele de răspuns, acolo unde este necesar:

Aplicație practică 2. Elaborare chestionar: Alegeți o temă specifică domeniului asistenței

sociale și elaborați un chestionar cu 10-20 întrebări specifice. Includeți întrebări închise,
deschise, întrebări factuale, de opinie, de identificare ș.a.

24
METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

2.6 Bibliografie obligatorie și selectivă- specifică unității de învățare/parte a bibliografiei

generale a cursului

Bibliografie obligatorie

- Chelcea, S. (2001). Tehnici de cercetare sociologică, pp. 68-119

- De Singly, F., Blachet, A., Gotman, A, Kaufmann, J.C. (1998). Ancheta şi metodele
ei, Polirom, pp. 33 – 43, pp. 61 – 79
- Rotariu, T. & Iluţ, P. (2006). Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi
practică, Polirom, cap. Construcţia chestionarului, pp. 95 – 121

Bibliografie selectivă :
- Miftode, V. (2003). Tratat de metodologie sociologică, Lumen, cap. VI Anchete
bazate pe chestionar pp. 245 – 251, pp. 300 – 304
- Rapoarte de cercetare IRES: https://ires.ro/
- Rotariu, T. & Iluţ, P. (2006). Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi
practică. Polirom, cap. Ancheta şi sondajul în contextul metodologic sociouman,
pp. 44 – 69

25