INVESTIGAŢIA SOCIOLOGICĂ

Vreau să cunosc? Cunoaştere ştiinţifică… Cum? Întâmplător , haotic sau structurat,

organizat?

METODE= moduri de cercetare, principii de cunoaştere şi transformare a realităţii

standardizate

1. Metoda nomologică Cum se aplică aceste metode d.p.v

2. Metoda genetică temporal?R: a. transversal
b. longitudinal – se realizează

retrospectiv prospectiv

Indiferent de sensul aplicării , metodele apelează la o serie de tehnici:

1. Experimentul

Definire : tehnica de cercetare ce constă în manipularea controlată a unor fenomene, destinată să

producă observaţiile necesare înţelegerii respectivelor fenomene

Cum se întâmplă?

Formăm două (2) grupuri : un grup experimental- cu ajutorul lui verificăm legătura dintre două
variabile: variabila independentă şi variabila dependentă
un grup de control- nu are variabilă introdusă

Unde putem crea experimente?

- Laborator
- Contextele diferite ale vieţii sociale- de preferat, relaţii şi informaţii relevante

2. Observaţia

Definire : reprezintă investigarea sistematică, în baza unui plan anterior elaborat, cu ajutorul unor
instrumente adecvate, a proceselor sau fenomenelor care constituie obiectul de studiu

Putem avea:

- observaţie spontană care de multe ori nu corespunde realităţii

- observaţie ştiinţifică - pentru a putea realiza o cunoaştere autentică

În sociologie, observaţia ştiinţifică constă în obţinerea informaţiilor cu ajutorul organelor de simţ şi

verificarea ipotezelor cercetării pentru a descrie sistematic şi obiectiv faptele şi fenomenele sociale.
Investigaţia sociologică

Tehnica – Observaţia

Criteriu: gradul de implicare a cercetătorului în domeniul investigat

Tipuri de observaţie:
a) observaţia structurată - constă în aplicarea unor tehnici de măsurare bazate pe înregistrarea datelor pe
categorii de codificare, fără ca cercetătorul să fie implicat.Cercetătorul nu este implicat.
b) observaţia participativă- presupune integrarea cercetătorului în colectivitatea studiată şi în utilizarea
introspecţiei sau/şi a memoriei sale sociale pentru înregistrarea şi interpretarea datelor.

3. Ancheta

Definire- reprezintă metoda de colectare a informaţiilor solicitând oamenilor să răspundă la anumite întrebări.

Forme: Interviul
a. Interviul - tehnica de obţinere a informaţiilor, prin întrebări şi răspunsuri,
b. Chestionarul apelându-se la mijloace verbale.
- se utilizează mai ales atunci când sunt studiate fenomene şi
procese mai greu observabile
- avantaje:
 posibilitatea observării comportamentelor nonverbale
 consemnarea spontaneităţii răspunsurilor
 posibilitatea sesizării unor aspecte neanticipate

Chestionarul
- tehnica de obţinere a informaţiilor prin intermediul
unei succesiuni logice de întrebări scrise ce solicită
din partea celui chestionat direct sau indirect, un
răspuns scris.

Interviurile Chestionarele

constau din suite de întrebări care nu pot fi construite întâmplător ştiu cum să
formulez întrebările şi cum să mi le adecvez

Formularea întrebărilor:
 nu trebuie să cuprindă figuri de stil
 nu trebuie să fie negative
Altfel spus :
 nu trebuie să fie tendenţioase, subiective, ascunse
 trebuie să fie clare, specifice
 trebuie să fie pozitive
Important:
 trebuie să fie obiective
 adecvarea la ipotezele cercetării
 ordinea întrebărilor
 adecvarea în raport cu nivelul de şcolarizare al celor intervievaţi sau chestionaţi
În general, întrebările pot viza patru tipuri de informaţii:

a. fapte- se referă la situaţia personală a indivizilor chestionaţi (vârstă,sex, profesie, venituri etc.), la
mediul lor (locuinţă, condiţii de viaţă, condiţii de muncă etc.), la comportamente;
b. opinii- se referă la aprecierile (judecăţile) pe care indivizii le formulează în legătură cu
problemele considerate: opinii politice, morale, artistice etc.
c. atitudini- se referă la poziţionări ale indivizilor în raport cu diferitele elemente ale mediului
social: atitudinea faţă de muncă, faţă de politică etc.
d. cunoştinţe- se referă la la gradul de cunoaştere a problemelor sau situaţiilor cu care interferează
persoana chestionată

4. Analiza documentară

Când/ De ce ?
- utilizată cu precădere în situaţiile în care accesul direct la fenomenele şi procesele studiate nu mai
este accesibil direct, ci doar prin intermediul documentelor (obiecte sau texte care oferă
informaţii)

Obiectul de lucru/ studiu:

- arhive publice sau private
- jurnale personale
- corespondenţă
- date statistice
- ziare, reviste, cărţi, lucrări de artă, folclor
- discursuri etc.

Cum?
- Studierea documentelor se face cu ajutorul unor tehnici riguroase, anume:
a. tehnicile analizei de conţinut (această tehnică are şi unele inconveniente!)
ETAPELE CERCETĂRII SOCIOLOGICE

1. Stabilirea problemei de studiat- adică:

- delimităm problema de cercetare

- definim problema social în termini sociologici

2. Studiul bibliografiei problemei

- Se va consulta literatura de specialitate: vom cunoaşte mai bine propria problemă şi vom evita să
redescoperimceea ce se ştie deja

3. Formularea ipotezelor - formularea anumitor ipoteze în ceea ce priveşte legătura existentă între

faptele sociale studiate.

Cum formulăm o ipoteză : presupune separarea realităţii sociale studiate în două serii de fapte,
gândite ca variabile, dintre care una reprezintă variabila-cauză (independentă), iar cealaltă variabila-
efect (dependentă).

Definiţia ipotezei ( Ho)

Ipoteza reprezintă legătura formulată între cele două variabile şi care, prin cercetare va fi
confirmată sau infirmată

4. Determinarea populaţiei de investigat

- se lucrează doar pe eşantioane reprezentative pentru populaţia în cauză. Se încearcă reproducerea

în structurii populaţiei respective (sex, vârstă, pregătire şcolară, profesie, mediu de rezidenţă,
naţionalitate).

- Mărimea eşantionului depinde de gradul de precizie urmărit, cu cât se urmăreşte o precizie mai
mare, această mărime trebuie să fie mai mare

5. Stabilirea metodelor şi tehnicilor de cercetare : acestea trebuie adecvate problemei studiate şi

informaţiilor care se încearcă a fi obţinute;

6. Colectarea datelor: presupune contactul direct cu populaţia studiată, colectarea datelor putându-

se realiza de cel care realizează cercetarea sau de alte persoane calificate

7. Analiza rezultatelor : după obţinerea datelor, acestea sunt prelucrate, combinate şi analizate, astfel
încât să permită analizarea ipotezelor avansate

8. Formularea concluziilor: se referă, în primul rând, la acceptarea, respingerea sau reformularea

ipotezelor, totodată rezultatele cercetării trebuind redactate şi prezentate într-o formă accesibilă
celorinteresaţi.