D.

AUTOEVALUAREA

O modalitate de evaluare cu largi valenţe formative o constituie autoevaluarea elevilor.

Autoevaluarea permite aprecierea propriilor performanţe în raport cu obiectivele operaţionale, în
procesul autoevaluării; cu acest prilej, elevul va înţelege mai bine obiectivele şi conţinutul sarcinii
ce o are de rezolvat, modul în care efortul său de rezolvare a sarcinii este valorificat. Grilele de
autoevaluare permit elevilor să-şi determine în condiţii de autonomie, eficienţa activităţilor
realizate.
Autoevaluarea este un mijloc important pentru a realiza reglarea instruirii, ameliorarea
acesteia prin introducerea anumitor modificări în modalitatea ei de desfăşurare. Cadrul didactic
trebuie să-l iniţieze pe elev în activităţile de autoevaluare, încât aceasta să devină mai rafinată în
toate etapele instruirii și să identifice posibilitățile prin care elevul să devină mai motivat pentru
această activitate.
Dacă se explică elevilor care sunt criteriile de autoevaluare și se oferă modele, cerându-le
să se autoevalueze, atunci creşte gradul de conștientizare a ţelurilor către care ar trebui să tindă.
S-a demonstrat faptul că autoevaluarea multiplică cunoştinţele dobândite doar dacă este
utilizată frecvent. Ea încurajează autoanaliza și concentrează atenţia asupra stăruinţei și efortului,
acest lucru fiind esenţial pentru perfecţionare, elevii preluând responsabilitatea învăţării.
Implicarea elevilor în aprecierea propriilor rezultate are efecte benefice pe mai multe
planuri:
• profesorul dobândeşte confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor, referitoare la
rezultatele constatate;
• elevul exercită rolul de subiect al acţiunii pedagogice, de participant la propria sa
formare;
• îi ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obţinute şi să înţeleagă eforturile necesare pentru
atingerea obiectivelor stabilite;
• cultivă motivaţia internă faţă de învăţătură şi atitudinea pozitivă, responsabilă, faţă de
propria activitate.
Calitatea evaluării realizate de către profesor se repercutează direct asupra capacităţii de
autoevaluare a elevului. Pe lângă această modalitate implicită a educării capacităţii de autoevaluare,
profesorii pot dispune de căi explicite de formare şi de educare a spiritului de evaluare obiectivă.
Iată câteva posibilităţi: În cadrul activității didactice, profesorii pot să apeleze la modalităţi explicite
referitoare la dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare la elevi:
1. Autocorectarea sau corectarea reciprocă constituie un exerciţiu pentru dobândirea
autonomiei în evaluare. Elevii sunt solicitați să depisteze, în mod operativ, unele minusuri, erori
atunci când au de realizat unele sarcini de învăţare. Totodată, pot să existe momentele de corectare a
lucrării colegilor. Depistarea propriilor lacune sau pe ale colegilor, chiar dacă nu se sancţionează
prin note, constituie un pas spre conştientizarea competenţelor într-un mod independent.
2. Autonotarea controlată - atunci când este verificat, elevul este solicitat pentru a-și
acorda o notă care se negociază împreună cu profesorul sau cu colegii. Profesorul are datoria de a
argumenta şi a evidenţia corectitudinea sau incorectitudinea asupra aprecierilor realizate.
3. Metoda aprecierii obiective a personalităţii - această metodă, concepută de Gheorghe
Zapan, presupune antrenarea colectivului clasei pentru evidenţierea rezultatelor obţinute de către
aceştia prin coroborarea mai multor aprecieri și informaţii, eventual prin confruntare, necesare
pentru formarea reprezentărilor cât mai complete asupra posibilităţilor fiecărui elev şi ale tuturor
elevilor la un loc.
Prin intermediul autoevaluării, elevul își apreciază prestațiile educaționale. Pentru aceasta,
el va completa sub îndrumarea cadrului didactic o grilă de autoevaluare care va conține: capacități
vizate; sarcini de lucru și valori ale performanței proprii (slab, mediu, bun, foarte bun sau excelent).
Autoevaluarea componentelor din domeniul cognitiv şi afectiv poate să se realizeze prin:
chestionare (răspunsuri deschise la diferite întrebări referitoare la interesele manifestate, metodele
folosite, stilul de lucru etc.); scări de clasificare; grile de autoevaluare etc.
Informațiile obținute în urma autoevaluării sunt comparate cu cele ale cadrului didactic, se
introduc în portofoliul elevului și se prezintă periodic părinților.