OPERAȚII

FARMACEUTICE
GENERALE
 1.Cântărirea
 2.Măsurarea la volum a lichidelor
 3.Distilarea
 4.Dizolvarea
 5.Solubilizarea
 6.Amestecarea
 7.Filtrarea
 8.Centrifugarea
 9.Decantarea
 10.Clarificarea
 11.Decolorarea
1. Cântărirea
 operația prin care se determină
masa substanței sau a produsului
cântărit
 se utilizează balanța și greutăți
corespunzătoare,cumpăna de mână,
balanța electronică etc.
 în țara noastră unitatea de măsură
pentru masă este gramul cu multiplii
și submultiplii săi
Multiplii Submultipli
 decagram=dag  decigram =dg
 hectogram=hg  centigram=cg
 kilogram=kg  miligram=mg

1kg=1000g
1hg= 100g
1dag= 10g
 Tipuri de balanțe

A. Cumpăna de mână – se cântăresc în

general cantități mici de substanță
 compusă dintr-o pârghie suspendată
într-o furcă metalică care se termină
cu un inel

 la exremitățile celor două brațe ale

pârghiei sunt atârnate cu ajutorul a
trei șnururi câte un platan

 pe brațul stâng al pârghiei este o

scală gradată prevăzută cu un
cursor
 pe platanul stâng se pun greutățile
iar pe platanul drept se cântăresc
substanțele pe tecturi de hârtie

 în timpul cântăririi cumpăna se ține

în mâna stângă cu inelul în degetul
arătător iar cu dreapta se
manevrează cursorul, respectiv se
face cântărirea substanțelor
B. Balanța de receptură – se utilizează
cântăriri între 10 -1.000g
 are două brațe egale de care sunt
suspendate două talere

 în repaus balanța se blochează cu

ajutorul unui dispozitiv

 punctul de echilibru este indicat de

un ac fixat la mijlocul pârghiei și care
se mișcă în fața unui cadran gradat
 greutățile se așează pe talerul stâng
iar substanțele medicamentoase pe
talerul drept

 nu se pun greutăți și nici materiale

de cântărit decât atunci când balanța
este în poziția închis
C. Balanța semiautomată de tip Sibiu-
poate cântări maximum 1kg și
minimum 10g

D. Balanța de precizie cu taler

superior,,QWALABOR”- poate
cântări între 1g și 1000g
E. Balanța tehnică – poate cântări
între 50g și 20kg
F. Balanța Analitică – cântăriri foarte
exacte mai ales în laboratoare de
analiză a medicamentului
Aspecte tehnice legate de
funcționarea și păstrarea
balanțelor
 Caracteristicile balanțelor
-să fie sensibilă
-să fie stabilă
-să fie justă(exactă)
-să fie fidelă
Condiții de păstrare

 să nu fie expuse unor variații mari de

temperatură și umiditate

 curățarea platanelor, pârghiilor,

cuțitelor se face cu materiale textile
fine
 să fie ferite în timpul exploatării de
șocuri mecanice, având grijă ca
întotdeauna în timp de repaus sau la
încărcarea talerelor balanța să fie în
poziția închis

 o verificare cel puțin anuală

 cumpăna de mână se păstrează în
cutii sau suspendată cu ajutorul
dispozitivului inelar într-un cui fixat
pe un cadran
Aspecte practice importante

 cu excepția preparatelor parenterale

lichide(care se prepară la volum m/v)
celelalte preparate medicamentoase
se prepară la greutate m/m

 cântărirea se face numai cu balanțe

funcționale, având verificarea tehnică
 cântăririle se fac cu o precizie de 0,01g
= 1cg

 când avem indicația ,,exact cântărit’’

sau,,se cântărește exact’’cântărirea
trebuie făcută la balanța analitică

 când substanțele sunt prescrise în

părți(prescurtat p) o parte va fi
asimilată ca fiind 1g
 alegem balanța potrivită cantității de
cântărit

 pentru cantități sub 0,05g se utilizează

pulberi titrate(pulberi diluate 1/10 sau
1/100 pentru exactitatea cântăririi)

 se verifică întodeauna punctul de

echilibru al balanței înainte de cântărire
 pentru cântărirea substanțelor solide
se pun pe cele două talere( în situații
în care nu cântărim direct în vasul
tarat) 2 tecturi sau 2 cartele de
plastomeri egale iar substanțele se
scot din borcan cu ajutorul linguriței
de metal sau plastic și se pun pe
talerul drept(pe talerul stâng fiind
greutățile)
 lichidele se vor cântări în sticle sau
vase de laborator tarate

 cântărirea substanțelor vâscoase se

face în patentule sau în capsule de
porțelan cu ajutorul spatulei
2.MĂSURAREA LA VOLUM
A LICHIDELOR
Vasele utilizate pentru măsurarea lichidelor
sunt gradate la temperatura de 15°C sau
20°C
VASE GRADATE UTILIZATE
 mensura
 cilindrul gradat
 Pipeta
 Balon cotat
Aspecte practice privind
măsurarea volumelor de
lichide

 alegerea unui vas potrivit raportat la

cantitatea de lichid măsurată

 măsurătorile trebuie făcute la

temperatura indicată pe vasul gradat
Măsurarea în picături

 oricând avem substanțe puternic active

prescrise în cantități mai mici decât 2g
sub formă de soluție

 când se măsoară cantități mici de lichide

 conform F.R.X picăturile se măsoară
cu picurătorul normal, care are
diametrul exterior de 3mm și cel
interior de 0,6mm

 pentru unele forme, în F.R.X avem

indicate numărul de picături/gram
3. Distilarea

 operația prin care un lichid se

transformă în stare de vapori în urma
fierberii urmată de condensare ca
urmare a dirijării vaporilor printr-un
refrigerent

 pentru distilare se utilizează un aparat

numit distilator
Componentele distilatorului
 Cazan de distilare
 Refrigerent
 Vas colector

- sursă termică curentul electric sau

gazul metan
- cu funcționare continuă sau
discontinuă
Distilatoare utilizate în
farmacie
 per latus(când cazanul și
refrigerentul sunt alăturate)

 per ascensum(cu refrigerentul

montat deasupra cazanului de
distilare)
 per descensum(cu refrigerentul
montat sub cazanul de distilare)

Ex. distilator de tip ,,ciupercă’’

 distilator din stică cu rezistență

hidrolitică și termică mare sunt
încălzite electric și ocupă spațiu mic
Distilatoare folosite în
industrie

 distilator cu efect simplu

 distilator cu efect dublu
 distilator cu termocompresie
4. Dizolvarea

 operația fizică care constă în divizarea

substanței la starea moleculară și
transferul ei (difuzia) într-un solvent

 depinde de solubilitatea substanței și

conduce la o fază unică, omogenă,
numită soluție
5.Solubilitatea

 proprietatea unei substanțe de a se

dizolva într-un solvent sau amestec
de solvenți
F.R.X prevede două moduri :

- prin aprecierea cantității de vehicul în

care se dizolvă o parte (1g) de
substanță pentru a se obține o soluție
saturată (solubilitate ,,în părți’’)

- prin utilizarea unor expresii

Expresii folosite Volumul de solvent(în ml)
necesar pentru a dizolva 1g
substanță solidă sau 1ml
substanță lichidă
foarte ușor solubil cel mult 1ml
ușor solubil de la 1ml până la 10ml
solubil de la 10ml până la 30ml
puțin solubil de la 30ml până la 100ml
foarte puțin solubil de la 100ml până la 500ml
greu solubil de la 500ml până la 1000ml
foarte greu solubil de la 1000ml până la 10000ml
practic insolubil mai mult de 10000ml
Dizolvarea este influențată
de:

 factori care intervin asupra solubilității

substanței
 factori care intervin asupra vitezei de
dizolvare
 Factori care intervin asupra
solubilității substanței
 constituția chimică a substanței și a
solventului
 mărimea și forma particulelor de substanță
medicamentoasă
 polimorfismul (cristalină, anhidră, hidratată)
 temperatura
 pH-ul
 adaosul de aditivi (utilizarea cosolvenților)
Factori care intervin
asupra vitezei de dizolvare
 aria suprafeței de contact
 difuziunea
 agitarea
 vâscozitatea lichidului
 temperatura
6. Amestecarea

Procedee de amestecare

- agitarea
- dispersarea
- malaxarea
- omogenizarea
Operații de obținere a
amestecurilor omogene
A) AGITAREA
B) AMESTECAREA

A) Agitarea
- operație folosită la prepararea formelor
farmaceutice lichide
 Agitarea se poate efectua:
 manual - prin clătirea flaconului
- cu ajutorul baghetei de sticlă

 agitatoare de laborator - cu elice

- cu palete
- electromagnetice
- turbine
B) Amestecarea
- pătrunderea particulelor unei
substanțe între particulele alteia sau
mai multor substanțe

În farmacie
- cantități mici în mojare
- cutii cilindrice sau rotunde în care se
află bile de oțel sau porțelan
În industrie
- amestecător cu tambur cilindric
- amestecător cu conuri
- amestecător cu arbore oblic
- amestecător în forme de V
- mori cu bile
7. Filtrarea

 operația prin care se separă

particulele solide în amestec cu un
lichid, forțând lichidul să străbată un
material filtrant
Materialele filtrante se clasifică:

 Materiale filtrante fibroase

 Materiale filtrante poroase
 Materiale filtrante sub formă de țesături
 Membrane filtrante
Materiale filtrante fibroase

Hârtia de filtru
- este celuloză pură, presată, care se
prepară din deșeuri textile, supuse la
o serie de transformări
- livrată sub formă de coli netede sau
creponate, din care se confecționează
filtre netede sau plisate
Vată (Gossypium depuratum)

- confecționată din celuloză

- uneori se folosește filtrarea
concomitentă prin vată și tifon,
așezând un strat de vată între două
bucăți de tifon(ex. la siropuri)
- filtrele de vată se îmbibă înainte de a
începe filtrarea
Vata de sticlă

- material filtrant cu mare rezistență

chimică și fizică, indicat pentru
filtrarea lichidelor caustice și a
acizilor
Materiale filtrante poroase
Plăcile de sticlă poroasă

- fabricate din pulbere de sticlă cu o

granulație bine stabilită și lipite între
ele prin încălzire și presare
- aceste plăci sunt fixate în interiorul
unor pâlnii de sticlă de diferite forme
- sunt indicate la filtrarea soluțiilor
injectabile
Bujiile filtrante

- confecționate din porțelan poros,

preparat prin calcinarea unor
amestecuri de caolin, de siliciu cu
apă sub formă de pastă, presate în
forme și calcinate la 1000ºC
Materiale filtrante sub formă de
țesături
Tifonul (Tela hydrophila-F.R.X)
Pânza de bumbac
Flanela
Țesătura de in
Lână
Mătase
Fibrele de nylon
8.CENTRIFUGAREA

 operație folosită în scopul separării

lichidelor de solide
9.DECANTAREA

 operația mecanică prin care se

separă un lichid de o substanță
lichidă sau de un alt lichid nemiscibil
cu care se găsește amestecat
10.CLARIFICAREA

 operația de separare a particulelor

foarte fine aflate în suspensie într-un
lichid

 această operație se aplică atunci

când prin filtrare cu filtre obișnuite nu
se obțin rezultate bune
METODE DE CLARIFICARE

 prin încălzire
 prin fermentare
 cu pastă de hârtie de filtru(ex.clarificarea
siropului 1-5g hârtie de filtru la 1000g
sirop)
 cu pulberi insolubile(talc, caolin, silicagel)
11.DECOLORAREA

 operația prin care se modifică

culoarea unei soluții sau a unui
preparat lichid, făcându-l să capete
o nuanță mai deschisă, să devină
incolor, prin îndepărtarea culorii sau
impurităților naturale provenite
eventual din preparare