Operatiunile farmaceutice generale în urma cărora materia primă
este transformată în medicament sunt:cântărirea,măsurarea,
dizolvarea, solubilizarea, filtrarea. În lucrare se vor prezenta elementele principale privind cântărirea si măsurarea volumetrică.
Cântărirea este operatiunea prin care se determină cantitate (masa) unei substante solide sau lichide. Unitatea de bază prin care se exprimă masa în farmacie este gramul (g)cu submultiplii lui: centigramul (0.01 g = 1 cg), miligramul (0.001 g = 1 mg) si microgramul (0.000001 g = 1 mcg).
Determinarea exacta a masei medicamentoase, deci a dozei, este
necesară pentru evitarea sub- sau supradozarii cu toate consecintele lor (insuccesul tratamentului, intoxicatiile etc.), deci, în final, este necesară pentru reusita tratamentului. Cântărirea (determinarea gravimetrică) a substantelor se face prin doua procedee: 1. Precisă (obiectivă), cu ajutorul balantelor, deci prin cântărire; 2. Aproximativă (subiectivă), prin unitati empirice (aproximative = lingura, lingurita, vârf de cutit etc.).
CÂNTĂRIREA PRECISĂ (OBIECTIVĂ)
În receptura veterinară se folosesc în mod curent urmatoarele balante: 1. Balanta de mână (cumpăna de mână); 2. Balanta de farmacie cu coloană (de receptură); 3. Balanţa tehnică (de receptură) 4. Balanta cu terezii; 5. Balanta analitică; 6. Balanţa digitală (electronică).
O balantă trebuie să îndeplinească mai multe conditii:
- să fie stabilă; - să fie sensibilă; - să fie fidelă; - să fie dreaptă (exactă); - să fie justă. Conditiile de păstrare a balantelor 1) Să fie ferite de variatii mari de temperatură si umiditate; 2) Cutitele trebuiesc protejate prin blocarea balantei; 3) Să nu se depăsească greutatea maximă; 4) Parghiile trebuiesc sterse de praf; 5) Cutitele se sterg cu o cârpă/pensulă foarte moale; 6) Cumpenele de mână se tin în cutie ori suspendate.
Balanta de mână (cumpăna)
Este utilizată pentru cântăriri de cantităţi mici de
substanţă de obicei de la 0,05 g -100 -200 g.
Balanta de farmacie cu coloană (de receptură) (
Se mai numeşte balanţă cu coloană şi este cea mai uzuală în
farmacie.Este utilizată pentru cântăriri începând de la 10 la 1000g sau de la 5-500g cu sensibilitatea de ordinul centigramelor.
Balanta tehnică (de receptură)
Este o variantă mai mică a balanţei farmaceutice este calibrată pentru cântăriri între 0,5-200g, sensibilitatea sa fiind de ±0,01 g. Balanta cu terezii Se utilizează pentru cântărirea unor cantităţi mai mari de substanţe (la preluări, livrări, inventarieri), având limitele de cântărire între 1 00-5000g şi o sensibilitate de ordinul gramelor. Balanta analitică Acestea se mai numesc şi balanţe de precizie şi se utilizează pentru cântăriri de mare sensibilitate. Erorile pot fi de ordinul zecimilor de miligram. Balanta digitală (electronică) Acestea sunt incluse în categoria balanţelor analitice putând fi utilizate la cântăriri de mare sensibilitate. Erorile la acest tip de balanţe sunt de ordinul sutimilor sau miimilor de miligram.
Greutăţile folosite în cântărire
Acestea se numeau şi ponderi şi erau confecţionate din bronz, alamă, adesea nichelate Greutăţile uzuale sunt de 0,01 g, 0,02 g, 0,05 g şi 0,1 g, 0,2, 0,5 g, având gravate pe ele fiecare greutatea respectivă. Reguli practice de cântărire La fiecare cântărire trebuie să se aleagă balanţa potrivită pentru cantitatea ce urmează a fi cântărită. Ca regulă generală, se va alege cea mai mică balanţă care suportă greutatea respectivă.
Balanţele trebuie să fie verificate de D.G.M.
Înainte de executarea oricărei cântăriri, se va verifica dacă balanţa este exactă, lăsând-o să oscileze liber până la situarea la poziţia de echilibru. Cântărirea propriu-zisă se face aşezând de obicei greutăţile pe platanul din stânga, după care medicamentul de cântărit se pune treptat până la echilibrarea balanţei.
În esentă la executarea unei cântăriri se vor respecta următorii
timpi: 1. deblocarea balanţei şi curăţirea platanelor; 2. verificarea exactităţii balanţei (cu corectarea la nevoie din şuruburile de reglaj); 3. aşezarea recipienţilor şi reechilibrarea (cu apelarea la cutiuţele de tară); 4. cântărirea propriu-zisă (cu punerea greutăţilor în ordine descrescătoare); 5. curăţirea şi blocarea balanţei. Mijloace auxiliare folosite la cântăriri Acestea sunt mijloace simple, “gospodăreşti”, folosite la manipularea substanţelor sau preparatelor farmaceutice: - linguriţa farmaceutică (fig.8); - spatula - scafa; - cartela . CÂNTĂRIREA APROXIMATIVĂ (SUBIECTIVĂ) (Măsuri gravimetrice aproximative) Pentru dozarea aproximativă a unei substanţe solide, se pot folosi şi mijloace simple, gospodăreşti. Desigur că există variaţii mari de la o substanţă la alta în funcţie de greutatea specifică a fiecăruia. Ţinând cont de aceste diferenţe, putem considera orientativ că: Măsura Variaţia în funcţiede densitate Uzual 1 vârf de cuţit 0,5-1g 0,50g 1 linguriţă rasă 2-12g 5g 1 linguriţă cu vârf 3-25g 10g 1 lingură de desert rasă 3-35g 10g 1 lingură de desert cu vârf 4-35g 15g 1 lingură de supă rasă 4-35g 15g 1 lingură de supă cu vârf 5-50g 25g Măsurarea unui medicament înseamnă a-i deteremina volumul ăn raport cu unitatea de măsura adoptată. Unitatea de bază pentru exprimarea volumului este mililitrul (a mia parte dintr-un litru = ml). De asemenea se foloseste în farmacie măsurarea în picaturi, atunci când este vorba de o cantitate mica de lichid. Vasele de măsurat volume sunt confectionate din sticla de calitate superioară (termorezistente). Aceste vase de măsurat volume sunt de două feluri: 1. Vase gradate de umplere: - menzurile; - paharul conic gradat; - cilindrul gradat; - baloanul cotat; 2. Vase gradate pentru golire: - pipetele simple; - pipetele gradate; - biuretele. Menzurile Sunt confecţionate din porţelan, sticlă, plastic sau tablă smălţuită de formă cilindrică sau conică. Cele mai întrebuinţate menzuri sunt cele cu capacitatea de: 50, 100, 250, 500, 1000 şi 2000 ml. Determinările cu menzurile nu sunt foarte exacte şi se aplică numai în cazul cantităţilor mari de lichide, care nu necesită o precizie riguroasă. Paharul conic gradat Este confecţionat din sticlă, având formă de trunchi de con şi gradaţii înscrise la exterior. Ele se folosesc pentru măsurarea unor cantităţi mai mari de lichide, cele mai uzuale fiind de 100, 250 şi 1.000 ml. Cilindrii gradaţi Aceştia permit măsurători mai exacte decât cele precedente. Sunt confecţionaţi din sticlă având diverse diametre şi lungimi, unele putând fi prevăzute şi cu dop (în care caz prezintă un gât îngustat, prevăzut cu un dop rodat, necesar pentru evitarea evaporărilor). În practică, se folosesc cilindri cu capacitate de 5, 10 25, 50, 100, 250, 500, 1000 şi 2000 ml. Balonul cotat (gradat sau jojat)(fig.13) Este o măsură exactă pentru volumul pentru care a fost dimensionat. Pipetele Sunt tuburi de sticlă subţiri care se îngustează în partea lor inferioară. Pipetele uzuale au volumele: 0,5, 1, 2, 5, 10, 25, 50 şi 100 ml. Pipetele sunt de două feluri: - negradate (cu bulă) (fig.14); - gradate - cu scurgere totală (fig.15); - cu scurgere limitată fig.16). Biuretele (fig.17) Sunt tuburi de sticlă gradate (1/10 ml sau mai mici: microbiuretele). Volumele cele mai folosite la biurete: 5, 10, 25, 50, 100 şi 200 ml. Pentru măsurarea riguroasă a volumelor se respectă anumite reguli in functie de mijlocul tehnic folosit. Medicamentele puternic active se administrează în general în doze mici, soluţiile de acest fel fiind măsurate în picături cu ajutorul pipetelor (fig. 18). Picurătorul sau instilatorul (instilla = în picătură) Este astfel dimensionat, ca la tem- peratura de 20°C, prin curgere liberă, 20 de picături de apă distilată să cântărească 1 g (±0,005 g) Picătorul se curăţă prin spălare cu apă şi se usucă. Suprafaţa de picurare trebuie să fie perfect curată. Picurătorul se păstrează cu grijă, evitându-se spargerea aperturii (vârfului). Nu se recomandă folosirea altor mijloace pentru picurare. Medicamentele se păstreaza în trei dulapuri: 1. Venena: substante foarte active, toxice, stupefiante, alcaloizi sub formă solidă; 2. Separanda: substante active, caustice, mirositoare, volatile, acizi, baze; 3. Indiferentia: restul substantelor (antibiotice, sulfamide, hormoni,săruri diferite etc. Medicamentele se păstrează în următoarele recipiente: - cele solide (pilberi,tablete, supozitoare etc.) în borcane de sticlă cu dop rodat, în cutii de carton, în cutii de metal; - cele vâscoase (unguente, baze de ungere, extracte moi, gudroane etc.) în borcane de portelan, de sticla, în cutii de baghelită; - cele lichide în sticle de farmacie (cu dop rodat). Borcanele si sticlele de farmacie au de multe ori eticheta imprimată pe sticlă. Culoarea literelor variaza în functie de locul unde se păstrează medicamentul: - pentru Indiferentia: scrie negru pe fond alb; - pentru Separanda: scrie rosu pe fond alb; - pentru Venena: scrie alb pe fond negru. Medicamentele se mai pot păstra în farmacie în urmatoarele recipiente: - lăzi sau cutii de lemn (drogurile); - damigene (entomoxan, formol, creolină); - bidoane de tablă (hidroxid de sodiu); - butoaie de lemn (clorura de var). Expedierea medicamentelor din farmacie se face in urmatoarele ambalaje: - cele solide în capsule de hârtie (simplă, cerată, neagră), pungi simple, pungi dUble, cutii de masă plastică; - cele lichide în "sticle de expeditie" închise cu un dop de plută care se acoperă cu o tectură; - cele moi în cutii de bachelită, în cutii din fointe de lemn sau în tuburi depresibile din metal moale (staniu, aluminiu). Pe ambalaj se lipeste o etichetă dreptunghiulară, culoarea tipariturii fiind diferita în functie de calea de administrare a medicamentului: - uz extern: tipăritură(inclusiv chenar) de culoare rosie, fond alb. În coltul din dreapta jos este tipărita inscriptia "UZ EXTERN"; - Uz intern: tipăritură si chenar albastru, în coltul din dreapta jos este tipărită inscriptia "UZ INTERN"; - Injectabilele: tipăritură si chenar galben-verzui, în coltul din dreapta jos este scris "INJECTABIL"