LICEUL TEHNOLOGIC AGRICOL BISTRIȚA

JUDEŢUL BISTRITA - NASAUD

PROIECT
PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI
DE CALIFICARE PROFESIONALA
NIVELUL 4

PROFILUL: RESURSE NATURALE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

DOMENIUL: AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN VETERINAR

Ȋndrumător:Dr. Dan Eugen Absolvent:Laiu(Graur) Vasilica

2016
Tema proiectului pentru examenul de absolvire

PANSAMENTE ŞI BANDAJE
 “Medicul uman salvează omul,
medicul veterinar salvează omenirea.“
Louis Pasteu
 CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................pag.5
ARGUMENTARE............................................................................................pag.7
CAPITOLUL I
Ingrijirea leziunilor / plagilor……………………………...…………pag.8
CAPITOLUL II
II.1. Pansamente..................................................................................pag.12
II.2. Bandaje…………………...…………………........................…pag.19
CAPITOLUL III
TIPURI DE PANSAMENTE SI BANDAJE...................................pag.25
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ...........................................................................pag.34
CONCLUZII……...……………………………………..……..............….pag.36
BIBLIOGRAFIE……………………...………………...............….……..pag.37
Anexa 1
 INTRODUCERE
Sectorul creşterii animalelor şi nu numai, plăteşte şi la ora actuală un tribut important bolilor
de orice natură întâlnite la animale.
Importanţa economică a bolilor la animale rezidă din faptul că ele provoacă pierderi prin
mortalitate, morbiditate, scăderea productivităţii animalelor bolnave, degradarea lor biologică,
scăderea producţiilor (carne, lapte, lână, ouă, etc.), avorturi, infecunditate, compromiterea
reproducţiei.
Pierderile economice însemnate mai sunt determinate şi de cheltuielile mari care se fac cu
aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere, impunerea de restricţii privind circulaţia
animalelor şi a produselor provenite de la animalele bolnave, de perturbarea relaţiilor economice
dintre agenţii economici şi dintre ţări.
O parte dintre boli, zoonozele, au şi importanţă sanitară, ele transmiţându-se la om, la care pot
genera forme grave de boală şi mortalitate.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate aşa cum sunt Patologia infecţioasă,
Propedeutica şi patologia chirurgicală şi Patologia obstetricală, prin competenţele definite,
asigură tehnicianului veterinar capacitatea de a sprijini în mod real medicul veterinar în
diagnosticarea, prevenirea şi combaterea bolilor la animale.
Un rol important în menţinerea sănătăţii populaţiei îl joacă expertiza sanitară veterinară a
produselor de origine animală.
În afară de posibilitatea transmiterii unor boli microbiene şi parazitare prin carne, lapte şi
derivatele acestora la om, alimentele mai pot suferi o serie de alterări în timpul prelucrării,
transportării, depozitării şi comercializării care, pe lângă faptul că le scade valoarea iniţială, le
pot face chiar periculoase pentru consum.
În ultimii ani, legislaţia sanitară veterinară prevede o serie de măsuri care să permită alinierea
ţării noastre la standardele Uniunii Europene în domeniu. Aceste măsuri au la bază o
metodologie unitară de lucru şi interpretare în laboratoarele de control sanitar veterinar al
alimentelor, creându-se posibilitatea efectuării celor mai complexe analize solicitate de diversele
ţări importatoare de produse de origine animală sau rezolvării diferitelor litigii ce pot apare.
Tehnicianul veterinar este cel care face echipă cu medicul veterinar, participând la acţiunile
sanitar - veterinare ce au ca obiectiv menţinerea sănătăţii publice prin evitarea transmiterii unor
maladii de la animale la om, nu numai prin contact direct, ci şi prin consumul unor produse de
origine animală contaminate. Acest lucru este posibil prin formarea competenţelor individuale
definite în unităţile de competenţe “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” şi “Managementul
calităţii în domeniul agricultură”.
 ARGUMENTARE

Îngrijirea plăgilor este considerată o artă a cărei vârstă se confundă cu cea a omenirii.
C. Régnier afirma:
“Confruntat cu o natură ostilă, supus unor munci periculoase, angajat în conflicte
militareinterminabile, omul nu a încetat să se rănească […]; inerente pentru om, plăgile
constituie, probabil, una dintre cele mai vechi probleme chirurgicale…”.
O rana care nu este acoperita si izolata corespunzator se poate infecta si se poate ajunge
chiar in situatia in care este nevoie de interventie chirurgicala.

În sens strict, pansamentul chirurgical = actul prin care se realizează şi se menţine asepsia
unei plăgi, în scopul cicatrizării ei.

În sens larg, pansamentul reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor care realizea¬ză

protecţia unui ţesut sau organ faţă de acţiunea agresivă a diverşilor agenţi.

Cuvântul „pansament” se utilizează pentru numirea materialului ce se aplică nemijlocit

pe plagă sau regiunea afectată a corpului cu scop curativ. Pansamentul trebuie să fie destul de
larg, pentru acoperirea întregii plăgi şi să depăşească 2-3 cm marginile ei. În dimensiuni
insuficiente ale pansamentului se păstrează probabilitate elevată de infectare. Materialul de
pansament, ce contactează nemijlocit cu plaga, trebuie să fie steril. Dar, în situaţii de extremă
urgenţă, această condiţie este adesea puţin realizabilă. În asemenea cazuri este posibilă utilizarea
oricărui material curat, de exemplu batistei igienice, ştergarului sau altei ţesături curate,
prelucrate în prealabil cu fierul de călcat. La aplicarea unui astfel de pansament este necesară
evitarea contactului cu suprafaţa aplicată pe plagă. Utilizând materialele improvizate se va evita
întotdeauna aplicarea texturilor greu detaşabile de pe suprafaţa plăgii la repansări: vata, lâna.
Prin „bandaj” concepem fâşii, meşe de tifon sau alte texturi similare destinate pentru
acoperirea unei porţiuni a corpului cu scop de a o proteja de factorii nocivi ai mediului sau
fixarea pansamentului pe locul afectat.
 CAPITOLUL I
INGRIJIREA LEZIUNILOR / PLAGILOR

1. Definitie: plagile / ranile sunt leziuni traumatice, caracterizate prin intreruperea

continuitatii tegumentelor sau a mucoaselor (solutie de continuitate); leziunea pielii sau a
mucoasei poate fi cu sau fara leziuni ale tesuturilor profunde.
2. Clasificarea plagilor:
I. Dupa tipul de actiune al agentului vulnerant (traumatic), pot fi:
a) mecanice:
- prin taiere, intepare, arme albe, insecte, etc;
- prin contuzii, prin lovire; - prin strivire, prin arme de foc;
- prin muscatura de animale salbatice, domestice; - muscatura de sarpe, vipera.
b) termice:- caldura, frig, electricitate
c) agenti chimici: acizi, baze, saruri.
II. Dupa circumstantele de producere:
a) accidentale: de circulatie, casnice.
b) iatrogene: interventii chirurgicale, injectii, punctii.
III. Dupa timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi (peste 6 ore) - se considera plagi infectate
IV. Dupa profunzime:
- superficiale
- profunde
V. Dupa straturile anatomice interesate:
- pentru cavitati naturale (abdomen, torace,craniu) pot fi:
- nepenetrante (cand nu depasesc invelisul seros)
- penetrante- lezeaza si seroasa parietala (peritoneu, pleura, duramater); - plagile penetrante pot fi
-simple sau pot interesa un viscer parenchimatos sau cavitar T plagi perforate.
VI. Dupa evolutie: - necomplicate
- complicate
3. Caracteristici ale plagilor:
a) plagile prin taiere - au margini regulate, limitate; se vindeca repede; - cele operatorii sunt de
obicei aseptice.
b) plagile prin intepare - sunt cele mai frecvente si mai inselatoare; - gravitatea lor este in raport
cu : adancimea, sediul si gradul de infectare.
c) plagile prin contuzii - in cazul unor contuzii profunde, se pot produce leziuni distructive, deci
plagi ale organelor profunde: creier, muschi, ficat, splina, rinichi, intestin, etc. fara sa existe o
plaga a pielii.
d) plagile prin muscatura de animale: - de regula se suprainfecteaza; pot fi poarta de intrare
pentru turbare; - muscaturile de vipera dau fenomene generale toxice.
e) plagile prin arme de foc: - sunt complexe, se caracterizeaza prin distructii mari.
4. Simptomatologia plagilor
1. Simptome locale:
- durerea - e variabila ca intensitate, poate ceda spontan;
- prezenta / reaparitia ei, cu caracter pulsatil semnifica dezvoltarea infectiei.
- impotenta functionala este partiala/totala, si are drept cauza durerea sau lezarea elementelor
musculoarticulare, osoase/nervoase.
Semne obiective:
- prezenta solutiei de continuitate=in plagile mari (plagi cu decelerari), se pot observa distrigeri
mari atat in par si piele, cat si in vase, muschi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe
situate profund; uneori, parti din aceste organe pot sa iasa prin marginile plagii=evisceratie
- hemoragia -poate apare in functie de vasul lezat (abundenta ei).
5. Vindecarea plagilor
- poate fi primara, secundara, tertiara.
A) Vindecarea primara: ('per primam' sau 'per primam intentionem') - este vindecarea care se
obtine de la inceput, fara complicatii; -e vindecarea ideala pentru orice plaga operatorie;
vindecarea se produce in 6 - 8 zile.
B) Vindecarea secundara: ('per secundam'/'per secundam intentionem') - in acest tip de vindecare
este prezenta intotdeauna infectia.
C) Vindecarea tertiara: ('per tertiam intentionem') - se produce atunci cand o plaga evolueaza un
timp pe linia vindecarii secundare si apoi, se sutureaza in scopul scurtarii evolutiei.
In procesul de vindecare a unei plagi, se deosebesc uematoarele stadii:
a) delimitarea si eliminarea tesuturilor distruse, care dureaza aproximativ 24 h,
b) stadiul de curatire, in care tesuturile devitalizate sunt eliminate, plaga devenind rosie si curata,
c) stadiul de umplere si inchidere in care pierderea de substanta e inlocuita de tesutul conjunctiv
de neoformatie (tesut de granulatie),
d) stadiul de cicatrizare, in care are loc transformarea fibroasa a tesutului de granulatie si
epidermozarea care se face de la periferie la centru..

Factorii care influenteaza vindecarea plagilor sunt reprezentati:

- caracterul plagii/leziunii si conditiile de producere
- intinderea plagii
- prezenta corpilor straini la nivelul ei
- lipsa infectiei sau prezenta ei
- timpul scurs de la producerea plagii si pana la interventia cadrului medical, pentru dezinfectia si
pansarea ei
- respectarea conditiilor de asepsie si antisepsie in efectuarea pansamentului unei plagi
- alt factor, e reprezentat de rezistenta organismului

6. Evolutia si complicatiile plagilor:

- orice plaga accidentala se considera contaminata cu microbi, chiar din momentul in care s-a
produs
- in primele 6 ore de producerea plagii, fortele proprii organismului, combat efectul nociv al
microbilor, distrugandu-i (prin fagocitoza)
- daca nu s-a tratat o plaga in primele 6 ore = microbii, atat cei aerobi, cat si cei anaerobi, se
dezvolta foarte mult
Plagile netratate in timp util, devin purulente, se pot complica cu: cangrene gazoase, flegmoane,
abcese, septicemii.
7. Ghid pentru ingrijirea leziunilor / plagilor.
Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a ingiji o plaga in mod corespunzator se cere ca:
1. Ingirjirea plagii sa se faca in conditii de asepsie perfecta;
2. Sa se asigure prin pansament, o buna conditie a secretiilor;
3. Plaga trebuie sa fie protejata de factorii nocivi, termici, infectiosi, din mediul inconjurator;
4. Sa fie asigurat un repaus al regiunii lezate.
 CAPITOLUL II PANSAMENTE SI BANDAJE

II.1.PANSAMENTE
Pansamentele sunt mijloace terapeutice care se aplică atât pe plăgile chirurgicale cât şi pe
cele accidentale. Scopul lor este de a izola plaga de mediul extern şi de a o proteja impotriva
infecţiilor de orice natură, de a crea confortul termic al plăgii, de a asigura cicatrizarea, de a
asigura un oarecare grad de imobilitatea a regiunii, de a asigura hemostaza şi absorbţia
exudatelor, de a menţine pe plagă diferite forme medicamentoase, de a proteja plaga operatorie
de animalul insuşi care are tendinţa de a se linge, de a se muşca, urmată de incercarea de a-şi
smulge, de a-şi rupe firele de sutură. Este recunoscut faptul că o plagă descoperită se vindecă mai
repede decât una acoperită dar, având în vedere scopul pansamentelor nu putem renunţa la ele.
Obiective
Conditiile unui bun pansament:
• sa fie facut în conditii aseptice;
• sa fie absorbant;
• sa fie protector;
• sa nu fie dureros;
• sa fie schimbat la timp

Materiale folosite pentru realizarea pansamentelor.

1, Compresa sterilă este confecţionată dintr-o ţesătură de bumbac. Ea formează stratul
absorbant al pansamentului. Se pot confecţiona şi prin tăierea feşelor de tifon, sub formă de
pătrate sau dreptunghiulare şi sterilizarea lor la autoclav. Compresele sterile sunt folosite cu
success şi la realizarea hemostazei prin tamponament sau pentru absorbţia lichidelor, exudatelor
din plagă (prin indoirea în prealabil a marginilor către inăuntru pentru a prevenii pătrunderea şi
rămânerea accidentală a unor fibre de ţesături în plagă sau intre bazele plăgii).
 2. Feşele servesc la menţinerea pansamentului pe regiunea bolnavă prin infăşurare. Feşele
de tifon sunt ţesute din bumbac, şi se gasesc sub formă de role de diferite dimensiuni (de 5-21
cm laţime şi 1-20 m lungime). Nu sunt sterile.
Feşele de pânză se utilizează mai mult pentru pansament compresiv la copită. Faşa de
flanelă se utilizează pentru pansamente compresive în bolile sinoviale şi bolile tendoanelor.
1. Vată medicinală (hidrofilă, absorbantă), este fabricată din bumbac. Ea formează stratul
de recepţie a pansamentului absorbant. Nu se aplică direct pe plagă deoarece nu este sterilă iar
firele ei aderă puternic la plagă şi ii scade foarte mult capacitatea absorbantă.
2. Tifonul metraj este folosit pe regiuni mai intinse, unde nu se pot rula feşele de tifon.
3. Pânza de bumbac, este folosită în acelaşi scop ca şi tifonul metraj.
4. Materiale adezive (tip romplast, Leukoplast) constituite în general din benzi de material
textile care pe una din parţi sunt impregnate cu substanţe adezive.
5. Substanţele adezive se folosesc în cazurile în care pansamentul nu poate fi menţinut
prin ture de tifon sau prin materiale adezive. Se poate folosi soluţia Mastisol sau Agglutinol
(sacâz 40 g dizolvat în eter 100 ml, amestecat cu oleu de în 2 ml şi chloroform 2 ml) cu care se
fac badijonări pe plagă, pasta Unna (1 parte gelatină, 2 părti glicerină, 3 părti oxid de zinc, 6 părti
apă), încalzită pe baia de abur, se aplică în jurul plăgii şi peste ea, pe plagă se aplică 2-3 straturi
de comprese ce vor fi menţinute adherent de aceasta pastă.
6. Sfoara este folosită pentru fixarea pansamentului la copită.
7. Benzile elastice (simple sau adezive) asigură o oarecare rigidizare a pansamentului
(utile în luxaţii, întinderi musculare şi tendinoase, etc).

PRINCIPII GENERALE DE REALIZARE A PANSAMENTELOR

- Asigurarea unei antisepsii cât mai riguroase a plăgii,
- Materialele ce iau contact nemijlocit cu plaga trebuie să fie sterile, aplicate (dar şi
îndepărtate) cu instrumente sterile, de asemenea să fie impenetrabile de microbi şi alte materiale
poluante din exterior,
- Feşele de tifon vor fi rulate cu atenţie (peste vată), să fie strânse moderat (pentru a nu
jena circulaţia), dar nici prea uşor astfel încât să cadă pansamentul,
 - In zonele mobile se vor lăsa două gulere de vată (în partea superioară şi inferioară a
pansamentului) pentru a prevenii eventualele escoriaţii provocate de turele de tifon la nivelul
pielii,
- Să permită o oarecare aerare a plăgii,
- Să permitî drenajul (unde este cazul),
- Să fie schimbat atunci când nu-şi mai îndeplineşte rolul pentru care a fost aplicat,
- Plăgile septice se vor lăsa pe cât posibil descoperite (mai ales cele infectate cu
microbi).
MODUL DE REALIZAREA A UNUI PANSAMENT
La animalele mari pansamentul se aplică de cele mai multe ori pe animalul în picioare,
contenţionat. La cele mici, pansamentele se aplică pe animalele ţinute de obicei în decubit.
Se incepe prin pregătirea instrumentarului, materialelor şi medicamentelor necesare. Apoi
se pregăteşte câmpul operator: tundere, radere, îndepărtarea secreţiilor, antisepsia mecanică a
plăgii. Când este cazul se poate aplică decliv un tub de dren.
In general, un pansament are trei straturi:
- primar (profound, intern, în contact direct cu plaga), alcătuit din una sau mai multe
comprese sterile, aplicate pe plagă în aşa fel încât să depăşească marginile acestuia,
- secundar (intermediar, mijlociu, protector şi absorbant), din vată hidrofilă aşezată
uniform şi suficient de groasă,
- terţiar (final, extern cu scop de fixare), din ture de tifon suprapuse,
Primele două straturi constitue adevaratul pansament, stratul final având rol de susţinere.
Stratul terţiar poate fi:
- circular (turele se suprapun în totalitate şi sunt dispuse transversal în raport cu axul
regiunii, pansamentul având formă unui manson),
- în spirală (turele se suprapun parţial şi sunt trecute oblic faţa de axul regiunii),
- cu ture răsturnate, pentru strângerea uniformă şi creşterea rezistenţei,
 Fig.1 Realizarea unui pansament cu ture rasturnate
- evantai (pe o parte turele se suprapun parţial iar pe cealaltă în totalitate). Se aplică pe
zone asimetrice, cu o parte concavă (turele se acoperă în totalitate) şi o parte convexă (turele se
acopera parţial),
- în “8”, în “cruce”, în “spic”.

Fig.2 Realizarea
unui pansament in “8”la
nivelul coarnelor la
taurine

Fig.3 Realizarea unui pansament in cruce la nivelul buletului

 Când consideram că sunt suficiente turele de tifon aplicate se secţioneză capătul feşei
longitudinal (aproximativ de 2-3 ori cât diametrul zonei), se face un nod de oprire pentru a nu se
deşira faşă în continuare iar cu cele două capete se face un nod care nu trebuie niciodată plasat pe
plagş sau în apropierea ei ci pe partea opusă acesteia.

Fig.4 Pansament in regiunea antebratului

Dacă feşa nu este suficient de lată (pentru impărţirea în două) sau suficient de rezistentă
se v-a indoii la capăt pe o distanţă aproximativ de 1-2 ori diametrul zonei lăsându-se nodul cu
capătul adevarat şi cu locul de indoire considerat ca fiind al doilea capăt.
Unele zone corporale nu permit fixarea prin metodele enumerate mai sus, aşa că se
apelează la materialele textile (ex. pânză) pentru a menţine pansamentul.
La animalele de talie mică (în special la caţele şi pisici) după laparatomii, mamectomii
etc., pansamentul în zona ventrală a abdomenului poate fi menţinut cu ajutorul camaşii Alfort.
 Fig.5 Camasa chirurgicala Alfort
Aceasta se confecţionează dintr-o bucată de pânză ce trebuie să aibă lungimea egală cu
distanţa de la intrarea pieptului animalului până la baza cozii iar laţimea de 1,5-2 în grosimea
animalului. Bucata de pânză se v-a indoii la jumatate iar la indoitură se va mai plia încă o dată pe
o distanţa aproximativ egală cu distanţa dintre membrele animalului (mai mult la cele posterioare
decât la cele anterioare). Pe această indoitură se vor executa două taieturi de formă semicirculară
(mai mici pentru membrele anterioare şi mai mari pentru membrele posterioare), care vor devenii
patru orificii după intinderea pânzei. Cu partea opusă indoiturii se vor practica taieturi paralele la
distanţa de 2-3 cm una de celalaltă şi cu o lungime de 5-15 cm (în funcţie de laţimea corpului şi a
pânzei). După terminarea operaţiunilor de tăiere, pânză se va intinde, se vor introduce membrele
animalului prin cele patru orificii corespunzătoare iar faşiile de la zona superioară se vor innoda
câte două (una de pe o parte cu cea corespunzătoare de pe partea opusă) ascunzând capetele
libere sub nodul imediat următor. Ultimele patru faşii (din zona posterioară a corpului) vor fi
innodate în cruce (penultima de pe o parte cu ultima de pe partea cealaltă şi invers). Se
recomandă decuparea unei bucaţi de pânză din dreptul comisurii inferioare a vulvei pentru a
prevenii infiltrarea cămaşii cu urină. Dacă este vorba despre un mascul se va decupa o porţiune
de material în dreptul furoului, pe unde se va scoate acesta înafară.
 La nivelul tălpii la cabaline se aplică pansament compressor executat în spirală şi
circular.

Fig.6 Potcoava cu capac

TIPURI DE PANSAMENTE
După scopul urmării, pansamentele pot fi:
Pansamentul compresiv se aplică cu rol de a oprii hemoragia capilară abundentă
consecutivă operaţiilor sau acolo unde alte mijloace hemostatice nu sunt eficace (copită, onglon).
Pansamentul protector se face cu rol de a proteja plaga operatorie sau o regiune
traumatizată.
Pansamentul absorbant se utilizează cu scopul de a asigura drenajul, absorbind
exudatele şi materiile purulente din plăgile supurate şi greu de drenat. Se utilizează în special în
plăgile tecilor sinoviale tendinoase şi articulare.
După modul de aplicare se dosebesc:
Pansamentul aseptic, realizat cu materiale şi instrumente sterile.
Pansamentul aseptic, când se adaugă substanţe chimice bactericide. Se utilizează în
tratamentul plăgilor infectate şi mai ales la copită.
Pansamentul uscat, când pansamentul de bază este sicativ şi neimpregnat cu nici un
lichid.
 Pansamentul umed, când stratul intern este imbibat cu apa sau cu diverse soluţii. Se evită
maceraţia ungând pielea inainte de aplicarea pansamentului cu un corp gras.
Pansamentele uscate şi umede pot fi simple sau medicamentoase (simple-uscate, simple-
umede, mdicamentoase-uscate, medicametoase-umede).
Pansamentele uscate pot fi:
- izolatoare, protectoare,
- absorbante (sicative),
- compresive (hemostatice).
Pansamentele umede pot fi:
- simple (ex. antiflogistice cu apa rece),
- medicamentoase: cicatrizante, cu antibiotice, hemostatice, antiseptice,
antiinflamatoare, proinflamatoare (în funcţie de medicamentele folosite).
Pansamentul prin tamponament foloseşte fâşii lungi de tifon ce se introduc în cavitatea
plăgii pentru a obţine o hemostază. Se intrebuinţează în operaţiile de tumori vaginale, enuclearea
globului ocular etc.
SCHIMBAREA PANSAMENTULUI se face după un timp variabil, în funcţie de scopul
sau şi în funcţie de evoluţia afecţiunii.
Schimbarea pansamentului trebuie facută aseptic, completă sau incompletă. In
schimbarea incompletă se schimbă numai stratul receptor (vată) şi paturile superficiale din stratul
absorbant (compresa sterilă). In general, pansamentele compresive se schimbă în 24-48 ore, la fel
cele ce protejează plăgi aflate sub dren. Pansamentele uscate se schimbă în general la 4-5 zile şi
apoi la scoaterea firelor de sutură (8-10 zile la animalele mici, 12-14 zile la animalele mari.
Pansamentele se schimbă obligatoriu atunci când s-au imbibat cu secreţii, când apar modificări
locale, circulatorii (datorită faptului ca este prea strâns). Când infecţia este puternică şi secreţia
purulentă în cantitate mare, se scot firele de sutură şi se lasă plaga larg deschisă, fără pansament,
expusă la aer şi lumină.

II.2.BANDAJE

Bandajele sunt mijloacele terapeutice pentru imobilizarea unuor regiuni corporale.

Un bandaj bine realizat trebuie să indeplinească urmatoarele conditii:
  să fie rigid;
 să exercite o compresiune moderată şi uniformă pe regiune;
 să fie bine fixat;
 să fie estetic.
` Mijloacele de tratament conservator se pot clasifica în doua grupe: bandaje si pansamente
multistrat. Bandajele pot fi inamovibile (bandaje rigide complete) si amovibile (bandaje rigide
incomplete) utilizate efectiv în tratamentulconservator propriu-zis. Pansamentele multistrat
utilizate pentru tratamentulfracturilor, cunoscute si sub denumirea de bandaje moi, sunt de
cele maimulte ori folosite ca mijloc temporar sau suplimentar de fixare în
tratamentelechirurgicale.
Bandajele amovibile  
se utilizeaza, de regula, în imobilizarea fracturilor deschise, oferind posibilitatea controlului
evolutiei plagii tesuturilor moi. Bandajele amovibile sau , semibandajele se folosesc si ca mijloc
suplimentar de imobilizare în fracturile tratate cu mijloace de fixare interna.
Bandajele amovibile se aplica peste un pansament protector antiseptic si / sau absorbant,
constând practic dintr-o atela preconfectionata si fasonata laconformatia si dimensiunile regiunii
corporale pe care se aplica. Regulile de imobilizare sunt identice cu cele care trebuiesc respectate
în aplicarea bandajelor inamovibile. Atela sau atelele se confectioneaza din fasa ghipsata sau
dinsubstante întaritoare sintetice (aceleasi cu cele utilizate pentru confectionareabandajelor
inamovibile), utilizând tehnica mulajului partial – în care se ia practico amprenta a regiunii
corporale pe care urmeaza a fi aplicata. Dupa ridicareamulajului, atela se fasoneaza la
dimensiunile dorite, excluzând eventualeleimperfectiuni cu potential lezionant. Exista si
posibilitatea efectuarii unui mulajcomplet, atela sau atelele fiind obtinute prin dubla sectionare
longitudinala amulajului. În aceste cazuri se obtin asa numitele atele bivalve, a caror
aplicareduce la obtinerea unui bandaj asemanator celui inamovibil.Fixarea atelei pe regiunea
corporala se face cu o fasa de tifon, utilizândtehnici specifice de înfasare.se utilizeaza, de regula,
ca mijloc adjuvantal tratamentului propriu-zis al fracturilor, fiind aplicat preimobilizare, cu
scopulde a facilita reabilitarea biologica a tesuturilor moi din vecinatatea focarului defractura si
de a diminua reactiile tisulare postraumatice. În esenta rolul lor esteacela de a asigura repausul
relativ al regiunii (de unde si denumirea de bandaj)si de a usura reducerea edemului inflamator
postraumatic. Bandajele moiconfera o protectie excelenta pentru tesuturile moi, dar confera de
cele maimulte ori, o stabilitate insuficienta. De aceea în combinatie cu aceste tipuri debandaje se
pot utiliza atelele metalice, din aluminiu sau material plastic.Bandajele moi sunt utilizate si
postimobilizare, complementar unormijloace de fixare invazive caracterizate de traumatizarea
excesiva a tesuturilormoi.Cel mai des folosit bandaj moale este bandajul Robert-Jones, care
estealcatuit din mai multe straturi : tifon, vata, hârtie creponata, fasa elastica.
Stratul primar (de contact) vine în contact cu pielea si plagile deschise,având rolul de a conferi
protectie fata de stratul rigid. Pe durata tratamentului sepune accent pe tipul de material folosit:
aderent sau neaderent. Cele aderentesunt indicate pentru debridarile plagilor, iar cele neaderente
sunt indicate pedurata stadiului reparatoriu al vindecarii. În stratul primar se includ si
tampoanede diferite dimensiuni care se aplica peste proeminentele osoase pentru apreveni
presiunea exercitata de celelalte straturi. O astfel de protectie reclama:olecranul, oasele carpale
accesorii, calcaneul, maleola laterala si cea mediala atibiei si rotula.
Stratul al doilea (intermediar) asigura protejarea si compresiamembrului afectat, fiind alcatuit din
vata. Grosimea stratului intermediar depindede scopul bandajului. Cu cât este mai gros, cu
atât scade rezistenta imobilizarii.
De exemplu în bandajul Robert-Jones utilizat pentru reducereainflamatiilor si edemului, acest
strat are o grosime cuprinsa între 4-8 cm darpentru a creste puterea de imobilizare acest strat
poate fi redus la 1,5-2 cm. Înacest strat pot fi incluse si atele.
Stratul compresiv (extern) este alcatuit din fese elastice de tifon si arerolul de a preveni scaderea
tensiunii asupra plagii, de a reduce instabilitateafracturii, de a elimina spatiile moarte si de a
preveni alunecarea bandajului. Acest strat nu trebuie sa compreseze excesiv. Înfasarea
trebuie realizata în asafel, încât la rulare, doua rânduri successive de fasa sa se suprapuna cca.
50%.Experimental s-a demonstrat ca cele mai bune rezultate se obtin cubandajele protectoare
care se aplica pe întreg membrul.
Bandajele amovibile sunt bandaje provizorii, ele se pot desface şi reface ori de câte ori
este nevoie. Ele sunt pansamente obişnuite completate de materiale intăritoare reprezentate de
atele. Atelele sunt bucăţi de scândură, lemn, placaj, plastic, aluminiu etc. Atelele trebuie să fie
uşoare, rezistente şi de lungime corespunzătoare. Lungimea lor se calculează astfel încât să
depăşească în sus şi în jos (faţă de focarul de fractură) câte o articulaţie.
Bandajele amovibile se aplică în cazul unor luxaţii şi fracturi insoţite de tumefacţii mari
sau în cazul animalelor foarte tinere.
 Modul de aplicare a unui bandaj amovibil respectă regulile de aplicare a pansamentelor în
sensul că, după reducerea fracturii sau repunerea luxaţiei pe plagă se aşează una sau mai multe
comprese sterile. Apoi se aplică un strat de vată care să acopere articulaţiile invecinate. Stratul de
vată se va fixa cu o faşă de tifon lăsându-se câte un guleraş la fiecare extremitate. Se aplică
atelele, în număr de două sau patru, în funcţiue de gravitatea afecţiunii. Atelele se protejează
prin ture de tifon, atât bandajele amovibile cât şi cele inamovibile se vor proteja impotriva
căderii prin executarea din vată şi feşe de tifon a unor centuri (peste grebăn sau crupă). Se vor
improviza alte metode de fixare la membrul posterior dacă animalul este mascul (centura nu se
poate executa corespunzător datorită poziţiei penisului).
Pentru a reusii să captăm corect cele două capete osoase în cazul unei fracturi, animalul
va fi contenţionat foarte bine şi anesteziat. In cazul animalelor mici, acestea se vor aşeza în
decubit lateral pe masa de operaţie (paralel cu marginea mesei, iar membrele vor fi
perpendiculare pe aceasta). Membrul afectat se va aşeza deasupra, ţinut paralel cu cel sănătos de
către un ajutor. Ajutorul v-a fixa ferm membrele fără a trage exagerat de cel de deasupra, astfel
încât cele două să fie la acelaşi nivel ca lungime.
După terminarea manoperei se va controla (în cazul depunerii fără deschiderea focarului
de fractură) dacă cele două capete ale fracturii au fost captate perfect (prin examen radiologic).
După 24 ore se reexaminează animalul pentru a nu există pericolul ca bandajul să nu fie
prea strâns.
Pentru scoaterea bandajului se secţioneză cu foarfeca Lister, centura la nivelul
greabănului şi se crestează extremitatea distală a bandajului pe o distanţa de 3-5 cm după care se
trage în jos ca o cizmă. La animalele mari se secţioneză bandajul pe toate lungimea lui.
Bandajele inamovibile sunt bandaje definitive, ele se scot doar în momentul în care şi-au
incheiat rolul. Pentru executarea lor folosim substanţe intăritoare reprezentat de gipsul medicinal,
silicat de potasiu, amestec de gips – amidon - kaolin, feşe imbibate cu polimeri.
Au ca substanta întaritoare gipsul saumateriale sintetice (rasini, fibra de sticla, mase plastice
aldehidice, etc). Ele asigura o fixare suficient de stabila în cazul fracturilor simple fara deplasare
sau în lemn verde, precum si la cele in care fibula este intacta asigurând o asa-numita atela
interna. Aceste bandaje se aplica în 5-8 straturi în functie de taliaanimalului, având grija ca
întotdeauna sa cuprinda articulatia situata proximal(femuro-tibio-patelara) si una situata distal
(tibio-tarso-metatarsiana) de focarul de fractura
Aplicarea se realizeaza circular, prin înfasare. Dezavantajelebandajelor gipsate sunt: rezistenta
mica în timp, permeabilitate mare, greutateridicata, iar pentru evaluarea radiografica este
necesara îndepartarea lor.Noile bandaje care utilizeaza ca element de întarire substantelesintetice
reprezentate de fibra de sticla impregnata cu rezine, rasini sinteticeautopolimerizabile în contact
cu aerul, mase plastice aldehidice, etc. prezinta oserie de avantaje: sunt usoare si suple, nu sunt
radioopace si nu absorb apa.
In medicina veterinară uzual se foloseşte gipsul medicinal. Gipsul se prezintă sub formă
de pulbere foarte fină, albă, uscată care se amestecă în apă (1:1) formând un "lapte de gips" ce se
intăreşte în 5-10 minute. Gipsul se aplică pe feşele de tifon care constitue stratul final (în rest
bandajul inamovibil executându-se aproximativ ca un pansament la nivelul membrelor).
Timpii operatori sunt:
1. Reducerea fracturii: se contenţioneaza animalul în decubit lateral cu membrul fracturat
deasupra, după care, prin mişcări de extensie-contraextensie se captează capetele fracturate.
Aceste manopere se realizează sub anestezie generală sau regională (datorită durerii prezente).
2. Se aplică o compresă sterilă (daca există o plagă).
3. Aplicarea unui strat bogat şi uniform de vată. La animalele mici straturile de vată se
fac cu centura: la membrele anterioare peste regiunea scapulară, dorsală şi toracală, la membrele
posterioare peste crupă, membrele fiind prinse în intregime în bandaj. Obligatoriu stratul de vată
trebuie să acopere cele două articulaţii, determinând o bună imobilizare a intregii regiuni.
4. Aplicarea atelelor, menţinute peste vată prin cateva ture de tifon (se fac ture circulare
lăsând gulere de vată la extremitaţile membrelor şi la marginile anterioare şi posterioare a
centurii).
5. Aplicarea gipsului
- se impregnează ultimele ture de tifon cu lapte de gips preparat extemporaneu;
- pentru a creşte rezistenţa bandajului se poate aplică strat de lapte gipsat după fiecare
strat de tifon;
- inainte de aplicare, faşa se trece desfăşurată printr-o taviţă cu lapte de gips (iar după
impregnare se rulează la loc pentru a putea fi aplicată);
- feşele de tifon se gipsează inainte prin intinderea gipsului uniform şi moderat pe toata
suprafaţa. Inainte de folosire, feşele se scufundă complet intr-un vas cu apă calduţă şi se lasă 1-2
minute după care se storc, ţinându-se de la capete şi apoi se rulează pe membrul afectat.
 Bandajul se lăsa să se usuce cam 20-30 minute, timp în care animalul este imobilizat.
6. Controlul bandajului. Dacă s-a facut captarea fără deschiderea focarului de fractură se
recomandă verificarea prin examen radiologic, la 24 ore se verifică dacă bandajul nu jenează sau
dacă nu produce tulburări circulatorii prin compresiune. Dacă da, se crestează marginea distantă
a bandajului şi se executa masaj energic.
Dacă la nivelul fracturii există o plagă se aplică bandaj inamovibil (inainte de inceperea
totală a gipsului se va practica o fereastră în dreptul plăgii).
Scoaterea bandajului se face în funcţie de afecţiune, specie, după vindecarea completă.
Bandajul se inmoaie cu apă calduţă după care se taie cu fierăstrăul. La animalele mari, bandajul
se taie în lungul lui, pe faţa anterioară în apropierea atelei. La cele mici se taie centura în partea
superioară şi bandajul în partea inferioară şi se trage uşor ca piciorul din cizmă.
După ridicarea lui se vor trata eventualele escoriaţii. Se produce amiotrona funcţională ce
trebuie remediată prin masaj, fizioterapie.
Pentru imobilizarea unor regiuni corporale cu diferite afecţiuni se poate apela şi la alte
mijloace inafară de bandaje (ex: după tenorafii la cabaline se aplică ortozomul), la animalele
mici cu afecţiuni ale coloanei vertebrale, se poate confecţiona un cadrul metalic.
 Fig.7 Ortozom

CAPITOLUL III
TIPURI DE PANSAMENTE SI BANDAJE

Bandă auto-adezivă pentru animale 3M Vetrap

Alegerea profesională a procedurilor de succes, banda veterinară Vetrap este rezistentă,
adaptabilă, uşor de folosit şi se poate găsi într-o gamă largă de culori şi dimensiuni. Banda
Vetrap este prima şi cea mai bună marcă din lume de bandaj flexibil auto-adeziv pentru
susţinerea şi protecţia tuturor animalelor - mari şi mici.

Bandajul de susţinere cabalină 3M Equisport

Bandajul de susţinere cabalină este un bandaj elastic, ce vine în completarea benzii Vetrap, şi
este folosit pentru tratamentul preventiv sau terapeutic al cailor. A fost creat ca bandaj de
susţinere cabalină atletică pentru ţesutul moale al membrelor şi accidentărilor la oase ce au
nevoie de mai multă susţinere decât printr-un bandaj elastic obişnuit. Bandajul Equisport conţine
aproximativ de 4,5 ori mai mult material elastic decât banda Vetrap. Aceasta permite o
durabilitate mai îndelungată, precum şi capacitatea de a o oferi compresie şi susţinere mai mare
când tehnica de aplicare folosită este corespunzătoare.

Bandajul răşinic pentru imobilizare veterinară 3M™ Vetcast™ Plus

Făcut din fibră de sticlă îmbibată cu răşină, bandajul răşinic pentru imobilizare Vetcast Plus este
uşor, facil de folosit, adaptabil, transparent la radiaţii Roentgen şi foarte rezistent. Poros pentru a-
i permite pielii animalului să respire, ajută şi la reducerea mâncărimii şi mirosurilor neplăcute.

Bandaje autoaderente, dintr-un material special, copolimer, elastic, permeabile pentru aer,
preferate de medicii veterinari pentru ca nu se lipesc de piele si nu necesita tunderea regiunii pe
care se aplica, pentru ca nu limiteaza miscarile fiind elastice si pentru ca animalele nu le pot rupe
usor cu dintii. Sunt multifunctionale, economice, adera imediat ce straturile sunt infasurate unul
peste celalalt, dar se pot desface cu usurinta cu mana, economisind timp si bandaj fata de cele
clasice.
Bandaj autoadeziv cu oxid de zinc
 Bandajul cu oxid de zinc este un bandaj permanent elastic, detinand o mare parte de fibre
naturale. Avand in vedere elasticitatea sa, se poate aplica in orice circumstanta, fara probleme.

                      Dupa aplicare bandajul nu se strange si nu face cute. Purtand mai mult de o luna,
bandajul devine nefolositor, se intareste foarte repede, devenind un bandaj semisolid,
extinzandu-si profund efectul.

                     Datorita folositorului oxid de zinc si adezivului de piele, fiecare miscare a

muschiului va fi un beneficiu pentru piele precum un masaj ce improvizeaza procesul de
regenerare, avand in vedere constructia  tesaturii

BANDAJ ELASTIC DE FIXARE

PREVIDEAL
 Bandaj elastic de fixare Prevideal

Prevideal este un bandaj elastic de fixare

Compozitie: 65% bumbac , 35% poliamida
Dimensiuni: 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 15, 20 cm
Lungime: cu aproximatie 4,5 m pentru extensie maxima (alte lungimi sunt disponibile la cerere)
Extensie: aproximativ 75 %
Destinatii de folosire:
Pentru fixarea pansamentelor
Pentru suport in cazul entorselor sau vanatailor usoare
 
BANDAJ ELASTIC PREVICOESIVA XL

Bandaj elastic Previcoesiva XL

Previcoesiva  este un nume atribuit unui bandaj medical de tip coeziv distribuit de Previs ,
compania Vicenza specializata in dezvoltarea solutiilor pentru pansamente si producatoare de
bandaje de urmatoarele tipuri:

 - Usor elastic
  - De compresie
 - Tifon
 - Coeziv

Folosirea bandajului coeziv:

Acest tip de bandaj reprezinta cea mai buna solutie pentru fixarea unui pansament, iar in cazul
fracturilor usoare, ca suport pentru bandaj.
Caracteristici si avantaje :
Principala caracteristica a acestui tip de bandaj este faptul ca nu necesita folosirea acelor de
siguranta, plasturi sau alte tipuri de dispositive pentru fixarea bandajelor.
Aceasta se datoreaza microparticulelor de latex raspandite pe toata suprafata ce face ca fasa sa
fie autoadeziva, nu se lipeste de piele, evitand astfel orice julire, rupere sau lipire a pielii.
Compozitia bandajului:
Previcoesiva este compus dintr-un procentaj ridicat de bumbac, impreuna cu cantitati egale de
vascoza si poliamida. Este disponibil in urmatoarele dimensiuni (latime) : 4,6,8,10 si 12 cm ,
atingand un maxim de intindere de 4 m in lungime.
Previcoesiva XLreprezinta o varianta imbunatatita a bandajului coeziv clasic, ce prezinta o
extensie aproape dubla.
La cerere, disponibil in diferite culori pentru folosirea, de exemplu in medicina sportive sau in
sectorul veterinar.
Previ TNT este un bandaj coeziv fabricat din material netesut, potrivit pentru articulatii,
medicina sportiva si uz veterinar. Usor de rulat, nefiind nevoie de foarfeca.
Previcotton Coesiva este un bandaj coeziv de compresie, potrivit pentru suportul bandajelor de
absorbtie in cazuri de entorse/luxatii, contuzii si accidente sportive.
 
BANDAJ TUBULAR ELASTIC
 Bandaj tubular elastic

INDICATII: Protejarea multor parti ale corpului, ideal in aplicarea direct pe piele.

PROPRIETATI: Fara legaturi, extensibilitate ridicata. Neted, nu irita pielea.Usor de aplicat
pentru orice parte a corpului. Sterilizabil
COMPOZITIE:  67% bumbac, 33% vascoza
CULOARE: Alb
ELONGATIE: Extensibilitate extreme de ridicata pentru latime si minima in cazul lungimii.
Portiune de lungime:10 m si 20 m
IMPACHETARE: Caseta proprie de carton ambalata in cutie de carton
 
BANDAJE GIPSATE GIPSAN

 - Timp de imersie:               3 - 4 sec.

 - Timp initial de formare:  110 - 130 sec.
 - Pierdere de materie:        10 %
 - Cantitate de apa necesara pt. activare:    35 %
  - Greutate specifica:          450-550g/  
 - Rezistenta uda:                 135 N
 - Rezistenta uscata:            500 N
 - Uscare:          
            6 ore              30 %
           24 ore              60 %
           48 ore              90 %
           50 ore              95 %

- Permite trecerea razelo X.

 - Produs marcat CE.
Ambalare : Produsele cu 3 m – 2 buc/ pac
Produsele cu 5 m si 20 m sunt ambalate individual.
Pretul afisat este 1 pachet cu 2 bucati.
 
BANDAJ AUTOADEZIV CU OXID DE ZINC

Bandaj autoadeziv cu oxid de zinc

 Bandajul cu oxid de zinc este un bandaj permanent elastic, detinand o mare parte de fibre
naturale. Avand in vedere elasticitatea sa, se poate aplica in orice circumstanta, fara probleme.

                      Dupa aplicare bandajul nu se strange si nu face cute. Purtand mai mult de o luna,
bandajul devine nefolositor, se intareste foarte repede, devenind un bandaj semisolid,
extinzandu-si profund efectul.
                      Datorita folositorului oxid de zinc si adezivului de piele, fiecare miscare a
muschiului va fi un beneficiu pentru piele precum un masaj ce improvizeaza procesul de
regenerare, avand in vedere constructia  tesaturii.

 
BANDAJ ELASTIC DE FIXARE PREVIFIX

Previfix este un bandaj elastic de fixare

Compozitie: 50% poliamida, 50% vascoza
Dimensiuni: 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 15, 20 cm
Lungime: cu aproximatie 4,5 m pentru extensie maxima (alte lungimi sunt disponibile la cerere)
Extensie: aproximativ 100 %
Destinatii de folosire:

      •    Pentru fixarea pansamentelor

      •    Pentru suport in cazul entorselor sau vanatailor usoare
 
BANDAJ ELASTIC DE COMPRESIE PREVIMEDICAL

Bandaj elastic de compresie Previmedical

 Previmedical este un bandaj elastic de compresie
Compozitie: 60% bumbac , 33% poliamida, 7% poliuretan
Dimensiuni: 4, 6, 8, 10, 12, 15 cm
Lungime: cu aproximatie 5 m pentru extensie maxima (alte lungimi sunt disponibile la cerere)
Extensie: aproximativ 160 %
Destinatii de folosire:
-    Bandaj de compresie si protectie pentru suportul pansamentului
-    Destinat fixarii de pansament, totodata confera suport si protectie pentru orice tip de julire,
vanataie sau entorsa/luxatie prin compresie usoara/medie.
 
VATA ORTOPEDICA DE CAPTUSIRE

 
Bandajul ortopedic de captusire  este confectionat din lana sintetica , cu o usoara elasticitate in
directie longitudinala si transversala. Bandajele sun moi, placute la atingere, cu o grosime de
1.5 – 2 mm.

Bandajul ortopedic este conceput ca un strat de interferenta intre piele si bandajul gipsat.

Manuka Honey Bandaj pentru plăgi De peste 2000 de ani mierea a fost utilizată ca un agent
anti-microbian topic, de asemenea, şi ca pansament. Mierea derivă din nectarul copacului
Manuka (Leptospermum scoparium) având proprietăţi chimice unice.
Mierea Manuka conţine glucoz-oxidază împărţită de către albine în timpul colectării şi
depozitării. 
Această enzimă facilitează eliberarea unui nivel scăzut de hidrogen-peroxidază atunci când în
prezenţa plăgilor exsudative sprijină proliferarea celulară şi metabolismul printr-un efect
antioxidant.

Nivelul ridicat de zahăr şi pH-ul scăzut creează un potenţial osmotic ridicat ceea ce poate conferi
mierii o excelentă calitate privind debridarea precum şi proprietăţi anti-inflamatoare.
 CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ
Rasa si sex: mascul, Short Hair
Localizarea şi prezentarea plăgii: abcese abdominale rezultate în urma unor muşcături.

Plăgile au fost debridate şi curăţate pentru a evidenţia mărimea plăgilor. Pacientul a colaborat
excepţional pe parcursul experimentului fără a fi necesară sedarea. 
Bandajul Manuka AD a fost folosit atât pentru debridare, pentru controlul infecţiei plăgilor cât şi
pentru debutul granulaţiei plăgii.
În astfel de plăgi şi ca urmare a acţiunii osmotice a mierii, a fost necesară o aplicare secundară  a
bandajului pentru a fi capabil de o absorbţie crescută. 

Costul a fost o problemă în cazul de faţă, deoarece a fost necesară folosire unui bandaj ce a
substituit pansamentele comerciale pentru o mai bună susţinere utilizându-se chiar sutura în
puncte separate şi o bandă centrală.

La un interval de 8 zile după primul bandaj baza rănilor a fost curăţă, aceasta fiind brăzdată de
ţesut de granulaţie sănătos, iar marginile acestora s-au redus în dimensiuni. 
Folosind în continuare tehnica împachetării cu bandajele Manuka AD, rănile au continuat să se
reducă în dimensiuni.
La mai puţin de 1 lună de la debutul folosirii bandajului Manuka AD, plăgile au început să se
vindece rapid astfel încât bandajele au fost înlăturate.  Imaginile intermediare până la vindecare
nu au fost mai fost surprinse, dar proprietarii au raportat faptul că procesul de vindecare a fost
dus la bun sfârşit.

CONCLUZII

 Atat pansamentele, cat si produsele de fixare trebuie alese cu atentie pentru a asigura un
tratament efficient.
 Pansamentul plagii faciliteaza vindecarea, deoarece asigura: protectie fata de traume,
bacterii si corpi straini, absorbtia exsudatului, prevenirea pierderii de fluide prin plaga,
compresie in caz de edem sau spatii moarte, nonaderenta la suprafata plagii, caldura umeda
ocluziva, imobilizare functionala, satisfactie estetica. Exista numeroase tipuri de pansamente,
deoarece exista particularitati de ingrijire specifice diferitelor plagi
 “ Pansamentul ideal “ trebuie sa asigure:

 inlaturarea excesului de exudat si a toxinelor – previne macerarea

 umiditate crescuta la interfata plaga-pansament – mediul uscat intarzie vindecarea plagii
 permisivitatea schimburilor gazoase dintre plaga si exterior
 izolaţie termică – reduce temperatura la nivelul patului plagii
 protectie impotriva infectiilor secundare- previne patrunderea microorganismelor in plaga
 schimbarea atraumatica a pansamentului – nu afecteaza procesul devindecare si reduce
durerea.
 Bandaje elastice sunt perfecte pentru orice situatie in care este necesara imobilizarea
partiala a articulatiilor, dar si pentru fixarea sigura si elastica a pansamentelor.
 Studiul de caz relevă folosirea efectivă a bandajelor Manuka AD KRUUSE în plăgi
suprainfecate abcedate. Este o puternică ilustrare a faptului că aceste bandaje ajută la
debridarea rănilor şi controlează contaminarea plăgilor ducând la apariţia unui test de
granulaţie sănătos şi la o vindecare rapidă. 
 Manuka Honey prezintă avantaje semnificative versus mierea lichidă, având beneficiul de
a sta în contact direct cu rana, îmbunătăţindu-se astfel efectul local şi reducându-se
timpul de vindecare.

BIBLIOGRAFIE

1. ADAMEŞTEANU I., CĂPĂŢÂNĂ VL., Urgenţe în medicina veterinară, Ed. Ceres,

Bucureşti, 1973.
2. BLIDARIU, T., Chirurgie generală - note de curs şi lucrări practice I.A., Bucureşti,
1977.
3. BOLTE, S., Ghid practic de propedeutică chirurgicală, Ed. Ceres, Bucureşti, 1988.
4. BOLTE, S., IGNA C., Chirurgie veterinară, Ed. Brumar, Timişoara, 1997.
5. CĂPĂŢÂNĂ, VL., RADU, I., Tehnici în chirurgia veterinară, Ed. Ceres, 1994.
6. CRISTEA, I., MARIA TEMELCU, MOROSAN, N., BOLTE, S., Propedeutică şi
tehnică operatorie veterinară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
7. CRISTEA, I., MARIA TEMELCU, MOROSAN, N., BOLTE, S., Propedeutică şi
tehnică operatorie veterinară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
8. DASCHIEVICI , S., MIHĂILESCU, M., Chirurgie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1999.
9. DRAGOMIRESCU, C., POPESCU, I., Actualităţi în chirurgie, Ed. Celsius, Bucureşti,
1998.
10. ELEFTERESCU, H. Contribuţii privind tehnica osteosintezei elastice în arc secant la
animalele mici. Teză de doctorat, Bucureşti, 1994.
11. ELEFTERESCU, H., VASILESCU, M., Patologie chirurgicală veterinară, Ed. Printech,
2003.
12. GHEŢIE, V., HILLEBRAND, A., Anatomia animalelor domestice, vol. I, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1971.
13. GRIGORESCU, I., Intervenţii chirurgicale la animale, Ed. Agrosilvică, Bucureşti, 1968.
14. GRIGORESCU, I., Propedeutică şi medicină operatoare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1973.
15. LEAU, T., Propedeutică şi tehnică chirurgicală veterinară, Ed. Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2001.
16. LEAU T., Patologie chirurgicală veterinară, Ed. Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2003.
17. LEAU T., MIHAI IULIANA, LEAU F., Ghid practic de propedeutică şi tehnică
chirurgicală veterinară, Ed. Printech, Bucureşti, 2003.
18. MARCENAC, L. M., Chirurgie générale vétérinaire, S.A. Editeur, Paris, 1974.
19. MATEŞ, N., Chirurgie generală. Propedeutică şi tehnică chirurgicală, Ed. Medicală
Veterinară, Bucureşti, 1997.
20. MOROŞANU, N., Ortopedia animalelor de fermă, Ed. Ceres, Bucureşti, 1984.
21. RADU N., Manual de anestezie şi terapie intensivă, vol. I, Ed. Medicală, Bucureşti,
1986.
22. RADU N., Manual de anestezie şi terapie intensivă, vol. I., Ed. Medicală, Bucureşti,
1988.
23. RĂDULESCU, P., Elemente de patologie şi terapeutică chirurgicală, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980.
24. RUBIN M., Manuel d’acupuncture vétérinaire, Ed. Maloine, Paris, 1976.
25. SANDU L., Cum tratăm durerea, Ed. Teora, Bucureşti, 1986.
26. SEICIU, FL., BLIDARIU, T., Terapia chirurgicală a aparatului genital şi a glandei
mamare, Ed. Ceres, Bucureşti, 1976.
 27. SLATER, D., Textbook of Small Animal Surgery, Second Edition, W. B. Saunders
Company, Philadelphia, 1993.
28. STANCU, D., Anestezia animalelor
domestice, Ed. Ceres, Bucureşti, 1978.
29. STĂTESCU, C., CRIVINEANU, V.,
CRIVINEANU MARIA,
Farmacoterapie veterinară, Ed.
Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 1997.
30. STROESCU, V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed. Medicală, Bucureşti,
1980.
31. STROESCU, V., Farmacologie, Ed. All, Bucureşti, 1999.

32. TARCOVEANU, E., Elemente de chirurgie laparoscopică, vol. 2, Ed. Polirom, Iaşi,
1998.
33. TĂNASE, A., CRĂCIUNESCU, B., Patologie şi clinică chirurgicală veterinară, ed.
Sitech, Craiova, 2001.
34. VLĂDUŢIU, O., Patologie şi clinică chirurgicală, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1971.
35. VLĂDUŢIU, O., CÂMPEANU, N. Bolile membrelor la animalele domestice, Ed. Ceres,
Bucureşti, 1970.
ANEXA 1 – Bandaje abdominale, toracice