CENTRUL DE CERCETARE,DEZVOLTARE

SI PROIECTARE S.C.ARIS S.A

UNIVERSITATEA DE VEST
VASILE GOLDIS ARAD
FILIALA BAIA MARE
LUCRARE DE ABSOLVIRE

INDRUMATORI: ABSOLVENT:
DR.POP VASILE BOTA ALINA MIHAELA
DR.DRAGOS CORINA
 CASTRAREA SUINELOR

INDRUMATORI: ABSOLVENT:
DR.POP VASILE BOTA ALINA MIHAELA
DR.DRAGOS CORINA
CUPRINS
1.INDICATII..............................................................1
2.-CASTRAREA PURCEILOR INAINTE DE INTARCARE.1
3.-CASTRAREA VIERILOR DE 3-4 LUNI.......................2
4.-TEHNICI OPERATORII...........................................3
5.-CASTRAREA VIERILOR ADULTI.............................4
6.-TIPURI DE CASTRARI...........................................5
7.- ABORDAREA SI CONTETIONAREA PORCINELOR..7

8.-ALTERNATIVE LA CASTRAREA CONVENTIONALA.11

9.-DECLARATIA EUROPEANA-PROIECTUL PIGCAS

2007......................................................................14
CASTRAREA VIERILOR

Indicatii: castrarea vierilor se face in scop economic pentru imbunatatirea calitatilor

organoleptice ale carnii si a randamentului de utilizare a hranei. La vierii adulti, castrarea se
face cu cel putin 30 de zile inainte de sacrificare pentru eliminarea completa a mirosului
specific. Nu se admite sacrificarea pentru consum a vierilor necastrati. In scop terapeutic,
vierii se castreaza la orice varsta in boli cu localizare la nivel testicular (orhiepididimita,
bruceloza) sau pentru prevenirea transmiterii unor boli congenitale (hernii, atrezii). In mod
obisnuit, castrasea se practica la purcei inainte de intarcare (2-3 saptamani), la vierusi (3-4
luni), la adulti, la orice varsta, cu 4-6 saptamani inainte de sacrificare.

Castrarea purceilor inainte de intarcare

Se practica mai ales in fermele mari de crestere a porcilor, animalele se contentioneaza usor si
se vindeca repede. Operatia se planifica astfel incat sa nu coincida cu perioada de intarcare
sau alte surse de stres. Se practica metoda de castrare cu testicul acoperit.

Instrumentar: pentru diereza, emasculator mic.

Contentie: pe o masa, animalul este tinut in pozitie dorsala de catre un ajutor, care fixeaza
cate un biped lateral intr-o mana. Membrul anterior de fiecare parte se pozitioneaza in afara,
pentru ca onglonul corespunzator sa nu se plaseze deasupra regiunii inguinale in timpul
operatiei.

Anestezie: locala pe liniile de incizie si pe cordoanele testiculare.

Loc de electie: regiunea scrotala, paralel cu rafeul median sau inaintea scrotului, pe linia
mediana.

Tehnica operatorie:

A. 1. Incizia scrotului si dartosului in partea inferioara a burselor cat mai decliv. Marimea
inciziei trebuie sa fie egala cu diametrul longitudinal al testiculului.

2. Dilacerarea tesutului conjunctiv si evidentierea testiculului acoperit de teaca vaginala

impreuna cu cordonul testicular.
3. Extirparea testiculului cu emasculatorul simplu sau prin torsiune limitata. Dupa extirpare,
pensa fixata pe cordon se mentine 2-3 minute si apoi se desprinde usor, fara sa se smulga.

B.1. Incizie cutanata la baza scrotului in partea anterioara, de 3-4 cm.

2. Se strange scrotul cu doua degete si se exprima testiculele pe rand in plaga, se tractioneaza

cu cealalta mana si se rupe ligamentul testicular.

3. Extirparea testiculelor se face prin torsiune limitata sau cu emasculatorul simplu, separat pe
fiecare cordon. Se poate face strivirea ambelor cordoane testiculare in aceeasi pensa, dar
exista riscul unor mici hemoragii dupa separarea lor.

Postoperator, de obicei nu se acorda ingrijiri speciale, dar verificarea plagilor de castrare,

toaleta si dezinfectia lor sunt recomandabile.

Castrarea vierusilor de 3-4 luni

Este varsta cea mai recomandata, deoarece se manifesta deja dimorfismul sexual cu raze
osoase mai lungi si contentia se face usor. Se practica mai ales in gospodariile individuale
sau in fermele mici.

Anestezia si contentia sunt asemanatoare cu cele indicate la castrarea purceilor. Pentru

simplificarea si usurarea contentiei, se recomanda aplicarea unor franghiute care se rasucesc
in jurul antebratului si gambei, pe fiecare parte si se strang intr-un lat simplu care se poate
dezlega usor la sfarsitul operatiei.

Metoda de castrare este asemanatoare, tot cu testicul acoperit, dar cu precautii mai mari
privind asepsia, dieta si ingrijirile postoperatorii.
Tehnica operatorie

1. Fixarea ambelor testicule cu mana stanga prin apasare dinainte spre inapoi.

2. Incizia scrotodartoica la 1-2 cm de rafeul median, paralel cu acesta pe convexitatea maxima

a fiecarui testicul. Bisturiul se fixeaza bine si se apasa uniform, realizand cate o singura
incizie, uniforma, pentru fiecare testicul.

3. Exteriorizarea testiculelor se face usor prin apasare la baza si apoi se fixeaza fiecare intr-o
mana si se dilacereaza printr-o singura apasare cu o compresa sterila sau cu un camp operator
steril.

4. Strivirea cordonului pentru hemostaza si sectionarea acestuia. Se aplica pensa de castrare

cat mai sus pe cordon, acesta fiind tinut intins. Emasculatorul este strans de catre un ajutor
dupa ce a fost verificata asezarea corecta (deasupra plexului pampiniform si a ganglionului
testicular). Extirparea testiculelor se poate face si prin torsiune limitata, cu pense hemostatice
mai mari, ligatura sau prin aplicarea unei pense Reimers pe ambele cordoane rasucite.

Unii practicieni prefera o singura incizie sacroto-dartoica si apoi perforeaza cu o foarfeca sau
cu o pensa septumul interdartoic, aplicand emasculatorul odata pe ambele cordoane. Metoda
este expeditiva si se reduce riscul de contaminare, fiind o singura plaga, dar se face control
obligatoriu la 24 de ore pentru a verifica drenajul plagii.

5. Verificarea plagilor de castrare se face cu degetul sau cu o pensa. Daca incizia nu a fost
suficient de joasa si se pastreaza un fund de sac, se mareste incizia prin sectionare cu foarfeca
1-2 cm in partea anterioara.

Tratamentul postoperator este igieno-dietetic si antiseptic. Animalele se introduc in boxe

curate, fara umezeala, grupand numai animale operate sau individual. Seropreventia
antitetanica este indicata mai ales daca au fost semnalate cazuri de tetanos sau exista si
cabaline in gospodarie.

Castrarea vierilor adulti

Testiculele la vier sunt voluminoase, cordoanele groase, iar muschiul cremaster este bine
reprezentat. In lipsa unei anestezii corespunzatoare, izolarea testiculului se face cu dificultate,
pe langa efortul considerabil, tesuturile sunt traumatizate mai mult prin dilacerare. Celuloasa
este groasa si densa, necesita disectie sau sectionarea cu foarfeca a unor bride si mai ales a
ligamentului testicular.

Instrumentar: pentru incizie si hemostaza, emasculator, pense cu gheare.

Anestezie: NLA sau tranchilizare si anestezie locala pe linia de incizie si pe cordon. Blocajul
nervilor inguinali se va face prin infiltratie circulara pe cordon, care se identifica usor prin
palpare, cat mai aproape de inelul inguinal inferior.
Contentie: Animalul se fixeaza in decubit dorsal, membrele fiind imobilizate cu franghii in
bipede, in 'buchet' sau individual. Se poate confectiona un jgheab, iar in ferme se foloseste un
dispozitiv metalic basculant.

Tehnica operatorie: Exista mai multe metode folosite in practica, fiecare operator o alege pe
aceea care se preteaza la momentul respectiv, in functie de conditiile specifice, dotare si
indemanare.

A. Castrarea prin ablatie cu testicul acoperit

1. Fixarea testiculului si incizia burselor. Fiecare testicul se impinge dinainte spre inapoi si se
incizeaza scrotumul si dartosul pe convexitatea maxima, folosind testiculul ca suport. Daca se
pot fixa ambele testicule, este mai bine sa se faca ambele incizii scrotale avand un control mai
bun asupra directiei. Recomandam incizii largi, care sa depaseasca testiculul la polul cranial.
Inciziile prea mici nu avantajeaza chirurgul si nici evolutia postoperatorie in castrarea la vier.

2. Izolarea testiculului. Se incizeaza si celuloasa, cu grija pentru a nu sectiona teaca fibroasa

si se dilacereaza prin apasare pe partile laterale cu un camp operator. Manopera este usurata
daca se fixeaza testiculul cu o pensa Bilroth, iar bridele si ligamentul testicular sunt sectionate
cu foarfeca. Daca s-a deschis sacul vaginal din neatentie, acesta se sutureaza cu ata sau se
prind marginile in doua pense hemostatice care apoi se incruciseaza, usurand imobilizarea
testiculului.
3. Torsiunea cordonului testicular. Aceasta manopera se face pentru aducerea conului
vascular in partea posterioara unde bratele pensei de castrare strang mai bine. In acest scop,
testiculul se rasuceste cu 1800, se fixeaza in aceasta pozitie, iar cordonul testicular se trece
intre degetele aratator si mijlociu, palma fiind orientata spre testicul. Aceasta se deplaseaza
spre inelul inguinal pentru a permite aplicarea pensei de castrare cat mai sus pe cordon,
protejand marginea plagii scrotale pentru a nu fi prinsa intre bratele pensei.

4. Aplicarea pensei de castrare. Pensa de castrare (Reimers, Serra) se asaza corect pe cordon
si se strange printr-o singura apasare continua a bratelor care se fixeaza in cremaliera. Nu se
admite deschiderea si reasezarea pensei pe cordon in alta pozitie, deoarece unele vase si
cremasterul sunt sectionate la prima strangere a pensei si apoi se retrag, schimband raporturile
dintre ele. Pensele de castrare au bratele elastice si continua strangerea dupa fixarea in
cremaliera. Pensa de castrare se mentine 3-5 minute pe fiecare cordon. Este mai bine sa se
lucreze cu doua pense de castrare aplicate cate una pe fiecare cordon testicular. Astfel se
scurteaza durata operatiei si pozitia nefiziologica a animalului contentionat. Hemostaza se
poate realiza si prin ligatura transfixica pe cordon, cu fir resorbabil, rezistent. Cordonul
testicular este sectionat apoi la 2-3 cm deasupra ligaturii spre testicul.

5. Ridicarea pensei. Bratele pensei se deschid usor, astfel incat cordonul sa nu se smulga
dintre bratele pensei de castrare. Daca animalul se misca, se asteapta pana se linisteste si apoi
se continua operatia.

6. Se verifica plaga, se taie cu foarfeca franjurile din celuloasa, daca sunt prea lungi (mai mult
de 3-4 cm).

7. Se desfac legaturile de contentie, se face un masaj al extremitatilor membrelor pentru

restabilirea circulatiei sanguine si apoi se asaza animalul pentru a se deplasa singur.

Postoperator, se recomanda tratament igieno-dietetic, ser antitetanic. Nu se introduc, dupa

castrare, in boxe cu vieri necastrati.

B. Castrarea vierilor cu sutura burselor

Metoda se practica la vierii de talie mare, prezinta avantajul unei desfasurari mai rapide si
reducerea perioadei de vindecare.

Procedeul de castrare este cu testicul descoperit urmat de sutura burselor, monoplan in puncte
separate.

1. Incizia tuturor straturilor (scrot, dartos, fascia Cowper si teaca vaginala paralel cu rafeul pe
o lungime mai mica de 50% fata de metoda precedenta, urmata de exteriorizarea spontana a
testiculului.

2. Se izoleaza testiculul prin sectionarea ligamentului si a mezoului vascular.

3. Se ligatureaza cordonul sau se aplica o pensa de castrare ca in metoda precedenta.

4. Sutura plagii in puncte separate cu fir gros, neresorbabil, trecut prin toate straturile.
Se procedeaza in mod asemanator cu celalalt testicul sau se efectueaza alternativ fiecare
manopera pentru fiecare testicul (incizii, izolare, hemostaza, detasare, sutura).

Se poate face o singura incizie scrotala pentru ambele testicule, urmata de separarea lor, la
polul anterior.

A.    CASTRAREA VIERILOR PIN ACCES INGUINAL

Prezinta avantajul unei protectii mai bune a plagii, fara contact cu asternutul sau pardoseala
cand animalul se culca.

Contentia: decubit dorsal, cu membrele posterioare trase inapoi pentru a descoperi regiunea
inguinala.

Anestezia, instrumentarul si pregatirea preoperatorie sunt asemanatoare cu metodele

precedente.

Loc de electie: regiunea inguinala corespunzatoare fiecarui testicul.

Tehnica operatorie

1. Incizia pielii si a fasciei pe o directie oblica deasupra inelului inguinal inferior.

2. Izolarea testiculului si a cordonului. Se dilacereaza tesutul adipos si se izoleaza mai intai

cordonul impreuna cu teaca vaginala. Testiculul se impinge cu mana spre inainte si se
exteriorizeaza prin plaga cutanata, apoi se incizeaza ligamentul cozii epididimului.

3. Extirparea testiculului asigurand hemostaza prin angiotripsie sau ligatura.

4. Ridicarea pensei si verificarea plagii care ramane deschisa.

Abordarea si contentionarea porcinelor - sfaturi practice

Un aspect important si adesea neglijat ce vizeaza activitatea specifica in sectorul de crestere a

porcinelor este acela legat de modul de abordare si contentie a diferitelor categorii de animale.
Prin abordare se intelege modul in care se face apropierea de animal, luarea primului contact
cu acesta, iar prin contentie se intelege actiunea exercitata asupra animalului in scopul
imobilizarii partiale sau totale.

Intr-o exploatatie de crestere a porcinelor, o serie de actiuni tehnologice si sanitar-veterinare

ne obliga sa intram in contact nemijlocit cu animalele. Raportat la alte specii de ferma,
porcinele sunt, in general, mai greu de abordat, fiind animale sperioase. Orice zgomot sau
prezenta noua genereaza agitatie si stare de alarma, cu precadere in cazul animalelor tinere,
intretinute in colectivitate.

In general sunt mai agresive porcinele apartinand raselor locale neameliorate, scroafele cu
purcei si vierii.

Sfaturi practice

Abordarea si contentia porcinelor se poate face individual sau in grup, prin tehnici diferite in
functie de varsta, sexul, dezvoltarea corporala si natura lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate pe
animale. Este indicat ca inainte de patrunderea in boxa in scopul abordarii animalelor, sa ne
informam asupra temperamentului acestora, cunoscut fiind faptul ca accidentarea prin lovire
sau muscatura, provocata in special de vieri, poate fi uneori foarte grava si greu vindecabila.
Pe cat posibil, prin lucrarile pe care le efectuam, sa nu generam animalelor o stare de teama
sau nervozitate, care sa le determine pe acestea sa se apere sau sa atace chiar.

Marea majoritate a actiunilor tehnologice si sanitar-veterinare dintr-o exploatatie de crestere a

porcinelor in care exista si sector de reproductie, se intreprind fie pe scroafele in lactatie, fie
pe purceii acestora. Instinctul matern, dezvoltat la unele femele, poate genera destule greutati
in momentul in care se incearca indepartarea purceilor de langa scroafa, ori interventia directa
asupra acestora in prezenta scroafei. Se recomanda ca, in limita in care conditiile o permit,
orice interventie pe purcei sa se faca cu foarte mare atentie, dupa prealabila izolare a scroafei
(daca sistemul constructiv o permite). Aceasta deoarece, la auzul sunetelor specifice emise de
purcei, scroafa poate sa devina deosebit de agresiva, fiind periculoasa pentru ingrijitor, sau
numai prin simpla agitatie, putand periclita starea de sanatate si integritatea purceilor. Pentru
evitarea acestor inconveniente, se recomanda scoaterea si izolarea scroafei in padoc si
retinerea purceilor in boxa, sau izolarea acestora in cosuri speciale, ca cele din figura 1.

Figura 1.
Abordarea in grup a porcinelor, in scopul aprecierii starii generale de intretinere si sanatate,
gradul de omogenitate a lotului, etc., trebuie sa se faca in liniste, aplicand animalelor un
tratament bland. In cazul in care se doreste izolarea unui singur individ dintr-un grup, a
trecerii dintr-o boxa in alta, se recomanda folosirea unor panouri usoare de dirijare a
animalelor.

Daca se doreste aprecierea unui individ izolat, pentru a determina animalul sa nu fie in stare
de alarma, de incordare, i se va administra o mica cantitate de hrana, intr-un vas asezat pe un
soclu de 15-20 cm, functie de dezvoltarea corporala a animalului, obtinandu-se astfel o pozitie
a capului, trunchiului si membrelor cat mai apropiata  de cea normala si usurand astfel
aprecierea.

Contentia porcinelor adulte

Contentia vierilor, scroafelor, porcilor grasi pentru anumite interventii (tratamente, recoltari

de probe biologice, marcare si individualizare etc.), se va face de catre personalul instruit,
utilizandu-se mijloace de contentie adecvate scopului propus, dupa o prealabila controlare a
calitatii si rezistentei materialului care se foloseste. Astfel, pentru imobilizarea in picioare a
animalului, se pot folosi mijloace de contentie ca: latul de contentie, confectionat din franghie
sau cablu de sarma si clestele de contentie, ori iavasaua (figura 2). Acestea se utilzeaza prin
aplicarea pe maxilarul superior, inapoia caninilor, capatul liber fiind legat de un punct fix
(stalp, grilaj, etc.), care sa nu cedeze cand animalul incearca sa se retraga (figura 3).

figura 2.

Contentia se poate realiza si cu ajutorul a doua franghii, aplicate separat pe bipedul lateral de
pe partea trantirii, trecute pe sub corp pe partea opusa, sau cu ajutorul a patru ciostecuri
(ochiuri de lat din franghie) si o franghie.

Contentia pentru castrarea vierilor sau a scroafelor se va face conform indicatiei medicului
veterinar, in practica obisnuindu-se fixarea in decubit lateral, pe o scara, prin legarea
membrelor si trecerea unei franghii pe sub torace. In final scara se fixeaza intr-o pozitie
oblica.

Folosirea acestor mijloace de contentie nu este recomandata la scroafele in gestatie avansata

sau la cele lactante. Pentru acestea si pentru celelalte categorii enumerate ante-rior, se poate
folosi un stand mobil, sau boxe fixe de dimensiuni mici, special confectionate in acest scop
(figura 4), ce se pot utiliza cu succes in operatiuni de determinare a grosimii stratului de
slanina pe linia superioara sau diagnosticarea gestatiei cu aparate cu ultrasunete, ori pentru
insamantare artificiala sau unele mici interventii chirurgicale pe animal.

Figura 3.

Purceii sugari si tineretul in

cresa

Aceasta categorie, cu masa

corporala de pana la 15 kg, se
poate contentiona fara a apela
la mijloace speciale, prin
prinderea unuia din membrele
posterioare, sau a ambelor
membre si mentinerea in
pozitie atarnata, cu sau fara sprijinul membrelor anterioare pe sol.

In timpul taierii coltilor, a marcarii sau a aplicarii unor tratamente, vaccinuri, purcelul sugar
este tinut cu ambele maini in jurul spatelui si a toracelui de catre un ingrijitor, altul decat cel
ce efectueaza interventia respectiva.

Pentru efectuarea mai facila a acestor operatii, se poate utiliza un suport, de forma unui
jgheab, in care purcelul este asezat in decubit dorsal, cu membrele in sus, adunate la un loc,
fiind redusa astfel practic posibilitatea sa de miscare si pusa in evidenta zona operatorie,
situatie utilizata frecvent la castrarea sugarilor, ori poate fi suspendat ca intr-un cuier,
realizandu-se astfel scoaterea sa din sprijin ortostatic. Se va avea o grija deosebita ca toate
actiunile sa se desfasoare in afara spatiului destinat cazarii scroafei, pentru a se evita
accidentarea personalului, in cazul in care scroafa devine agitata sau agresiva.

Tineretul suin

Tineretul suin, cu masa corporala pana la 30 kg se poate de asemenea contentiona manual. In

baterii sau in boxele cu suprafete mici, purceii se prind de membrele posterioare si la nevoie,
de urechi. In boxele mai spatioase sau in padocuri, se vor folosi grilaje mobile sau panouri
limitatoare de spatiu, cu ajutorul carora animalele sunt dirijate si apoi retinute intr-un spatiu
restrans din boxa, de unde pot fi prinse.
Lucrarile ce urmeaza a fi efectuate pe animale, incep numai dupa linistirea completa a
acestora. Citirea numarului matricol, vaccinarile, recoltarile de sange sau de probe biologice
(par, fragmente de tesut din ureche sau coada), masuratorile corporale, se efectueaza numai
cand animalul se afla in pozitie ortostatica, in stationare, timp in care contentia lor se face cu
mana.

In cazul unor lucrari si interventii pe tineretul porcin, ce necesita o durata mai mare de timp,
se recomanda folosirea unor lazi special confectionate, care permit ajustarea spatiului si astfel
limitarea miscarilor animalului in functie de talia si masa corporala a acestuia.

Cantarirea animalelor din categoriile mici de greutate se recomanda a fi efectuate in asa fel
incat animalul sa fie imobilizat intr-o cusca fixata pe cantar, cusca confectionata de preferinta
din metal.

figura 4.

Alternative la castrarea chirurgicală! Indiferent că vorbim despre fermele

comerciale sau gospodăriile populaţiei, nu există azi decât două variante
la castrarea chirurgicală a purceilor masculi. Prima este aşa-numita
„imuno-castrare”, iar cealaltă presupune, pur şi simplu, creşterea
animalelor necastrate!!!

Să vedem, aşadar, care sunt provocările pe care le presupune fiecare

dintre aceste două variante.
Imuno-castrarea
Pentru a aplica această alternativă, trebuie să se înţeleagă că ea
presupune cumpărarea de la furnizori autorizaţi a unei substanţe
injectabile - denumită de producător „vaccin” de castrare - şi
administrarea acesteia animalului după un protocol ce trebuie
respectat cu stricteţe, ca să-şi producă efectele dorite. Desigur, de
către personal autorizat în acest sens. La ora actuală, acest „vaccin”
este deja utilizat în ferme comerciale, însă rezultatele par să fie
controversate. La unii tratamentul funcţionează cu succes, la alţii... nu
prea. Cel mai probabil, acolo unde rezultatele nu au fost la înălţimea
aşteptărilor, cauza a fost nerespectarea cu stricteţe a protocolului de
administrare. Procedura nu este în sine complicată, însă trebuie
aplicată cu profesionalism, respectându-se vârsta la administrare şi
cantitatea de vaccin injectată. Conform producătorului, dacă totul se
face ca la carte, testiculele responsabile de mirosul specific al vierului
se resorb, iar animalul, castrat imunologic, va putea fi sacrificat, iar
carnea va fi total lipsită de miros.

Renunţarea cu totul la castrare

Trebuie precizat că există deja ţări în Europa care au renunţat la
castrarea chirurgicală de mai mult timp, britanicii fiind cei care au o
experienţă îndelungată în acest sens. Dar, în ultima vreme, aceeaşi
tendinţă se constată în Spania, Portugalia şi Olanda.
Se cunoaşte faptul că, pentru a păstra masculii necastraţi şi,
concomitent, a reduce riscul apariţiei mirosului specific de vier a cărnii,
sunt necesare trei condiţii simultane: a) animalele să ajungă la
greutatea de tăiere cât mai rapid posibil, respectiv înainte de apariţia
maturităţii sexuale; b) furajarea să fie în aşa fel ajustată încât să
asigure un spor mediu zilnic cât mai ridicat şi c) menţinerea unei
curăţenii exemplare în adăpost pe toată durata creşterii (valori minime
la metan, amoniac şi CO2). Dacă aceste elemente nu sunt asigurate,
singura opţiune a fermierului rămâne să livreze animalele către abator
la o greutate corporală în viu de maxim 95-100 kg!
Costurile suplimentare sunt inerente
Indiferent de varianta aleasă, trebuie să luăm în calcul atât
necesitatea ajustării fluxului tehnologic, precum şi costurile
suplimentare inerente. Dacă ne referim la flux, trebuie să avem în
vedere că porcii va trebui să fie cazaţi separat pe sexe pentru evitarea
contactului direct al masculilor necastraţi cu femelele, aspect ce
contribuie la stimularea declanşării precoce a instinctelor sexuale şi,
implicit, la apariţia în carne a neplăcutului - pentru majoritatea
consumatorilor!!! - miros de vier.
Costurile suplimentare derivă şi din necesitatea achiziţiei şi
administrării „vaccinului”, acolo unde se alege opţiunea imuno-
castrării.
Un alt element pe care noi, fermierii, ar trebui să-l luăm în calcul este
reacţia abatoarelor, procesatorilor şi, mai ales, a consumatorilor, în
privinţa cărnii provenite de la masculi necastraţi sau imuno-castraţi.
Dacă ne referim la abatoare, este clar că aici va trebui să se facă teste
de identificare pe linie a carcaselor cu miros de vier. Or, din
perspectiva asta, e nevoie de personal pregătit special în acest sens,
întrucât, la acest moment singurul instrument fezabil şi de încredere
este... nasul uman!!! Apoi, să nu uităm că testele suplimentare
necesită reorganizarea fluxului de tăiere pe sexe şi determină
încetinirea acestuia.
Pe de altă parte, scăderea calităţilor tehnologice a cărnii va ridica
probleme şi la procesatori, care va trebui să-şi schimbe strategia de
direcţionare a cărnii către prelucrarea ulterioară - mai ales în privinţa
sortimentelor din categoria mezelurilor crud-uscate şi a cărnii
proaspete.
Şi, în fine, oare cum vor reacţiona consumatorii la gustul şi mirosul
diferite ale cărnii de porc ce va ajunge în galantare? De fapt, aceasta
este cea mai grea întrebare la care răspunsul nu este nici pe departe
cunoscut!

ALTE ELEMENTE DE LUAT ÎN CALCUL

Indiferent de variantă, nu sunt de ignorat nici următoarele elemente:
• Eficienţa producerii unui kilogram de carne în viu;
• Impactul asupra calităţii cărnii - scăderea conţinutului de grăsime
intramusculară, creşterea proporţiei de acizi graşi polinesaturaţi şi o
creştere a vitezei de oxidare a grăsimilor;
• Modificări substanţiale de comportament în cazul masculilor
necastraţi - agresivitate sporită, probabila creştere a mortalităţii, mai
ales în condiţii de spaţiu insuficient;
• Necesitatea utilizării de reţete furajere diferite, pe sexe, în sensul
nivelului energiei, al aminoacizilor, utilizarea de ingrediente furajere
care determină reducerea mirosului de vier etc.

Declarația europeană privind alternativele la castrarea porcilor este o declarație

care este un acord voluntar în care, pentru prima dată, fermierii porci europeni au
manifestat o poziție proactivă cu scopul de a prezenta o soluție, din sectorul porcului,
la cererea socială.

1. Situația legislativă actuală

Castrarea poate provoca o durere prelungită care este mai puternică dacă există o
rupere a țesuturilor. Deci, aceste practici sunt în detrimentul bunăstării porcilor, mai
ales atunci când sunt efectuate de persoane incompetente sau neexperimentate.
Deci, trebuie stabilite reguli pentru a garanta practicile mai bune.

Este necesar ca serviciile oficiale, producătorii, consumatorii și alții să fie bine

informați despre evoluția sectorului. Conform unui raport al Autorității Europene
pentru Siguranța Alimentelor, Comitetul ar trebui să urmeze activ investigațiile
științifice despre cel mai bun sistem de creștere sau sisteme în legătură cu
bunăstarea porcilor.

Harta variațiilor regionale în ceea ce privește castrarea purceilor din Europa

Proiectul Pigcas, 2007

Castrarea purceilor în Uniunea Europeană este reglementată de Directiva Councli

2008/120 / CE din 18 decembrie 2008, referitoare la standardele minime de protecție
a porcilor (versiunea codificată):

Castrarea porcilor masculi:

Castrarea porcilor masculi poate fi efectuată prin mijloace care nu implică ruperea
țesuturilor în următoarele condiții:
 În cazul acelor purcei cu vârsta sub șapte zile, castrarea va fi efectuată doar
de un medic veterinar sau de o persoană care a fost instruită în bunăstarea
animalelor și care are experiență în realizarea acestor tehnici cu mijloace și
condiții igienice adecvate. .
 În cazul acelor purcei de la vârsta a șaptea sau mai veche, castrarea va fi
efectuată numai de anestezie și analgezie prelungită, de către un medic veterinar.
2. Declarația Europeană privind alternativele la castrarea porcilor

După raportul redactat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor, care a

declarat că castrarea înainte de vârsta a șaptea este dureroasă și a recomandat
verificarea reglementărilor, a existat o dezbatere cu privire la interzicerea castrației
purceilor în Uniunea Europeană.

Datorită acestei dezbateri, a fost semnată o Declarație Europeană privind

alternativele la castrarea porcilor. Această declarație este un acord voluntar în care,
pentru prima dată, fermierii de porci europeni și-au exprimat o poziție proactivă cu
scopul de a prezenta o soluție, din sectorul porcului, la o cerere socială.

În declarația menționată mai sus, s-a arătat că castrarea chirurgicală a porcilor

prezintă un motiv de bunăstare a animalelor. Castrarea se realizează pentru a evita
dezvoltarea unor comportamente sexuale sau agresive nedorite și pentru a evita
apariția de tenul de mistreț, deoarece aroma și mirosul pe care îl va avea carnea sunt
un factor foarte important atunci când consumatorul ia decizii atunci când cumpără
carne. Castrarea nu este o decizie a fermierului, ci o alegere cauzată de piață.

Mașină de anestezie inhalatoare pentru purcei Castrarea unui purcel

În conformitate cu acest angajament, producătorii, abatoarele și industriile din carne,

medicii veterinari, ONG-urile și alți actori din lanț au stabilit două date pentru
încheierea castrației chirurgicale:

Primul pas a fost luată la 1 ianuarie 2012. Dacă cei care au folosit în mod voluntar
această declarație efectuează o castrare chirurgicală la porci, o vor face cu anestezie
și / sau analgezie prelungită și în conformitate cu metodele aprobate reciproc.
Conform acestui prim pas, putem produce bărbați întregi, bărbați imunocastrați,
bărbați castrați cu anestezie și analgezie prelungită, bărbați castrați cu anestezie sau
bărbați castrați cu analgezie prelungită.
Al doilea pas a declarației va fi luată la 1 ianuarie 2018, care prevede că castrarea
chirurgicală a porcilor ar trebui abandonată.
Pentru a garanta dispariția castrării chirurgicale, vor fi disponibile și aplicabile
următoarele elemente:
1. Metode convenite de comun acord pentru evaluarea păturii de mistreț.
2. Metode de referință recunoscute în Europa pentru măsurarea tuturor
compușilor care sunt responsabili pentru vopsea mistreților.
3. Metode pentru detectarea rapidă a petei de mistreț în abatoare.
4. Reducerea compușilor care provoacă vopsea de mistreț prin intermediul unor
practici legate de selecția, gestionarea și hrănirea porcilor.
5. Sisteme de producție și management ale întregii bărbați în timpul creșterii,
transportului și sacrificării, orientate către minimizarea comportamentelor
sexuale și agresive.
Trebuie să reținem că în această declarație există câteva excepții: sunt sistemele de
producție a căror carne dă locul „Specialități tradiționale garantate” sau „Indicații
geografice protejate” sau „Denumirile de origine protejate” sau carnea de porc
folosită pentru producția de produse tradiționale de înaltă calitate în care castrarea
este inevitabilă.

3. Alternative la castrarea chirurgicală fără anestezie sau analgezie

Opțiunile care pot fi considerate alternative la castrarea chirurgicală fără anestezie

sunt următoarele:

Suport slab din partea ramurii industriei.

Comportament anomal în stadiul de îngrășare-finisare (agresiuni și montaje).
Risc excesiv de miros sexual.
Dificil de implementat în cazul produselor grase.

Exemple de proiecte susținute de UFAW în domeniul bunăstării

porcilor:
În 2015, UFAW a susținut dr. Pierpaolo Di Giminiani, un asociat de cercetare la
Newcastle University, în călătorii în Statele Unite ale Americii pentru a stabili un
parteneriat în cercetarea bunăstării porcilor între Școala de Agricultură Alimentară și
Dezvoltare Rurală din Universitatea Newcastle și Colegiul Alimentar , Științe agricole
și de mediu la Universitatea de Stat din Ohio, cu un accent special pe schimbul de
expertiză asupra metodologiilor cele mai relevante utilizate în evaluare și în
gestionarea condițiilor dureroase rezultate din sistemele moderne de creștere a
porcilor.

Un alt proiect susținut de UFAW își propune să investigheze validarea biomarkerilor

de durere la porci, în special atunci când se ia în considerare lipsa de greutate, dar,
odată validate, datele despre biomarkerul cu durere și lipsa de potențial pot să fie
incluse în obiectivele de selecție a reproducerii - atât în programul genetic pentru
îmbunătățirea populației. și în cadrul screeningului continuu al animalelor vândute la
efectivele de producție - și ar putea aduce beneficii semnificative pentru bunăstarea
porcilor.

Lucrări selectate despre castrarea porcilor publicate în UFAW

Journal, Animal Welfare:
Vanhonacker, F, Verbeke, W, Tuyttens, FAM. 2009. Atitudinea consumatorilor belgieni
față de castrarea chirurgicală și imunocastrarea purceilor. Bunăstarea animalelor,
V18 (4), pp372-380. UFAW.
Prunier, A, Bonneau, M, von Borell, EH, Cinotti, S, Gunn, M, Fredriksen, B, Giersing,
M, Morton, DB, Tuyttens, FAM, Velarde, A. 2006. O revizuire a consecințelor asupra
bunăstării castrării chirurgicale la purcei și evaluarea metodelor nechirurgicale.
Bunăstarea animalelor, V15 (3), p. 277-289. UFAW.

Fundal
În producția de porci din America de Nord, castrarea este în esență universală și doar
câțiva porci masculi selectați sunt lăsați intacti ca mistreți potențiali de crescători.
Există două motive principale pentru hrănirea arborilor și nu pentru mistreții în
producția de porc. Primul este comportamental. Pe măsură ce vârsta și dimensiunea
corporală a maturității sexuale sunt atinse, mistreții au tendința de a fi mai agresivi
cu colegii de stilou și mai dificil de manipulat decât baracele de vârstă și greutate
similare. Al doilea motiv și poate cel mai important este faptul că carnea de la
mistreții care se apropie de maturitate sexuală (aproximativ 200 kg. Greutate
corporală) are un potențial ridicat pentru o problemă de miros și aromă, denumită în
mod obișnuit „nuanță de mistreț”. pe care mulți consumatori le detectează în carnea
de porc gătită de la bărbații intacti.

Tencul de mistreț din carne de porc este asociat cu doi compuși produși la animalul
viu: androstenona și skatole. Androstenona este un steroid produs de testicule și
concentrat în glandele salivare, unde este transformat într-o feromonă implicată în
declanșarea comportamentului sexual la scroafele și scroafele în timpul procesului
de împerechere. Androstenona este, de asemenea, depusă în țesutul adipos și poate
fi eliberată ca răspuns la căldură în timpul gătitului, contribuind astfel la vopsea de
mistreț. Skatole este un compus produs de bacterii din posteriorul mistrețului. Acesta
este absorbit de-a lungul peretelui intestinal în fluxul de sânge, este metabolizat de
ficat și poate fi excretat sau absorbit în țesutul adipos, unde poate provoca pete de
mistreț (Squires, 1999).

Castrarea: O altă controversă a bunăstării porcine?

Câteva evoluții interesante au loc în mai multe țări europene în ceea ce privește
castrarea porcilor (Arnot și Gauldin, 2007). De exemplu, legislația a fost adoptată în
Norvegia și Elveția, care va interzice castrarea porcilor începând din 2009. Anumite
supermarketuri importante din Olanda au anunțat că nu vor mai vinde carne de la
porcii castrați, decât dacă animalele au primit anestezie înainte de procedură. Lanțul
de fast-food McDonald’s din Olanda a anunțat că nu va mai vinde produse care
conțin carne de porc de la porci castrați. Un anunț similar a făcut Burger King în
Olanda.

Aici, în SUA, problema principală de bunăstare a porcului a fost utilizarea de standuri

de gestație individuale pentru scroafele în perioada de reproducere și de-a lungul
sarcinii. Într-adevăr, în Florida, Arizona și Oregon, legislația a fost recent adoptată
care interzice utilizarea stațiilor de gestație și necesită adăpostirea în grup a
scroafelor, iar unii integratori de producție de porci au anunțat conversia sistemelor
de producție pentru a include locuințe de grup pentru scroafe în perioadele extinse de
producție. ciclu. Dar castrarea ca problemă de bunăstare a porcilor nu a primit foarte
multă atenție în Statele Unite. Rapoartele mandatelor legislative și ale companiei de
servicii alimentare privind castrarea în Europa au în cauză producătorii de carne de
porc din America de Nord. Vor fi impuse aici eforturile de a elimina această
importantă practică de management care ajută la controlarea comportamentului
agresiv al porcilor și care asigură un produs de porc dorit?

Au fost propuse alternative la castrare. Cu toate acestea, astfel de alternative sunt

mult mai ușor de discutat sau de scris decât de pus în practică. De exemplu, în
Regatul Unit și Irlanda castrarea porcilor nu este o practică standard, dar greutatea și
vârsta sacrificării porcilor sunt mai ușoare și mai tinere în aceste țări. Greutatea
tipică de sacrificare în U.K. poate fi de 230 lbs. sau mai puțin, în timp ce greutatea
medie a sacrificării în Statele Unite este de 269 lbs. Instalațiile de ambalare din SUA
sunt concepute pentru a fi cele mai eficiente prin prelucrarea porcilor mai grei și
pentru a reduce greutățile tipice de sacrificare cu 50 kg. ar avea impacturi logistice și
economice majore. S-a spus, de asemenea, că consumatorii europeni de carne de
porc sunt dispuși să accepte o anumită cantitate de mistreț, dar procesatorii din
carne de porc din SUA sunt în mod evident reticenți să se aștepte la acest lucru de la
consumatorii lor. Alte alternative propuse includ modificarea procedurilor de
castrare, cum ar fi utilizarea anesteziei la castrare sau utilizarea substanțelor chimice
sau imuno-castrare în locul castrării chirurgicale. Din nou, acestea sunt ușor de vorbit
sau de scris, dar în general, în practică au limitări tehnice și economice semnificative.

Pestă de mistreț: androstenonă și skatole

Nuanța de mistreț este un defect care afectează anumite proprietăți senzoriale ale
cărnii (miros și gust). Poate fi văzută atunci când carnea este gătită sau mâncată și
este considerată neplăcută de mulți consumatori. Principalii compuși responsabili de
nuanța de mistreț sunt androstenona (un steroid feromonă sintetizat în testicule) și
skatole (un metabolit al aminoacidului triptofan). Cantități mai mici se găsesc la
femei și bărbați castrați decât la bărbații întregi. În timp ce skatolul poate fi controlat
 parțial prin dietă, inhibarea androstenonei se realizează numai prin castrare sau prin
inhibarea funcției hormonului luteinizant (LH).

Castrarea este o procedură dureroasă și stresantă

Castrarea chirurgicală a purceilor este practica obișnuită. De obicei, două incizii sunt
făcute în scrot, testiculele sunt eliberate de țesutul înconjurător și scoase și aruncate
după separarea cordului spermatic. În timp ce ruperea este contraindicată,
sângerarea poate fi redusă prin utilizarea unui emasculator pentru a zdrobi cablurile
spermatice închise pentru câteva secunde.

Castrarea chirurgicală fără anestezie sau analgezie este considerată o procedură

dureroasă și stresantă, așa cum o demonstrează o serie de modificări fiziologice și
de comportament care sunt clar indicatoare ale durerii și stresului. Procedura
provoacă durere imediată, care devine apoi cronică, care durează până la 5 zile. Deși
incizia scrotală implică durere cutanată acută, bine localizată, cea mai dureroasă
parte a castrării pare a fi extragerea testelor și tăierea cordonului spermatic, care
produce o durere moale, difuză, slab localizată, viscerală.

Metodă Puncte forte Puncte slabe

Implementarea este rapidă.

Castrare chirurgicală cu anestezie
Există dispozitive.
Elimina comportamentele agresive în
stadiul de îngrășare-finisare.
100% eficient pentru reducerea
mirosului sexual.
Suport slab din partea ONG-urilor.
Scump (produs și timp).
Nici o reducere a durerii post-
chirurgicale.
Pericol datorat manipulării gazului.

Implementarea este rapidă.

Castrare chirurgicală cu analgezie
prelungită
Există dispozitive.
Elimina comportamentele agresive în
stadiul de îngrășare-finisare.
100% eficient pentru reducerea
mirosului sexual.
Suport slab din partea ONG-urilor.
Este dificil de demonstrat că durerea
chirurgicală este evitată.

Implementarea este rapidă.

Castrare chirurgicală cu anestezie
și analgezie prelungită
Există dispozitive.
Reduce durerea datorată castrării.
Elimina comportamentele agresive în
stadiul de îngrășare-finisare. Suport slab din partea ONG-urilor.
100% eficient pentru reducerea Scump (produs și timp).
mirosului sexual. Pericol datorat manipulării gazului.

Implementarea sa este rapidă.

Nu are nevoie de un echipament
special.
Durerea și disconfortul castrării sunt
eliminate.
Eliminarea mirosului sexual.
Până la a doua doză, animalul se
Immunocastration comportă ca un întreg porc (IC).
2 injecții sunt necesare.
Până la a doua doză, animalul se
comportă ca un întreg animal
(agresivitate).
Riscul datorat lucrătorului care suferă o
posibilă autoinjecție.
 Castrarea este evitată.
Mai bună valoare a cărnii.
Producție de animale întregi (ne- Randamente mai bune (CI).
castrate) Suport puternic din partea ONG-urilor.

Castrare chirurgicală cu un bisturiu

În timpul castrației, rezistența fizică a purcelului, ritmul cardiac crescut și frecarea de

frecvență înaltă (> 1 KHz) sunt indicatori fiabili ai durerii. Un studiu a arătat că purceii
castrați cu vârsta cuprinsă între 3, 10 și 17 zile au produs un număr mai mare de
ciocuri decât animalele restrânse, ne-castrate (grupați de rușine). Numărul de
smântâni a fost, de asemenea, mai mare la purcei la vârsta de 10 și 17 zile decât la
purcei la vârsta de 3 zile. Aceste date sugerează că castrarea chirurgicală fără
anestezie este dureroasă la orice vârstă. După castrare, concentrațiile hormonilor
ACTH și cortizolului, care sunt indicatori ai durerii și stresului, sunt de 40, respectiv 3
ori mai mari decât nivelul lor de bază. Animalele castrate fără anestezie sunt mai
puțin active decât cele nescrise. Mai exact, există o reducere clară a
comportamentului de joc și a activității purceilor la tetină. Mai mult decât atât, purceii
castrați prezintă semne specifice de durere, cum ar fi întoarcerea capului spre zona
afectată sau zgârierea capului posterior pe sol.

Castrarea chirurgicală fără anestezie poate afecta negativ și creșterea, sistemul

imunitar și sănătatea animalului. Complicațiile post-chirurgicale pot include, printre
altele, hemoragie și umflarea excesivă, mai ales dacă cordele spermatice sunt
despărțite, dar nu sunt strivite.

Metode de minimizare și combatere a durerii

O combinație de anestezie și analgezie poate fi recomandată pentru a atenua
durerea asociată cu castrarea chirurgicală. Anestezia generală nu pare să fie
aplicabilă în mod obișnuit în ferme, deoarece purceii necesită mult timp pentru a se
recupera. Deoarece rămân letargici și au o temperatură corporală scăzută pe toată
perioada de recuperare, acest lucru poate duce la o rată mare de mortalitate a
purceilor. O alternativă bună pare a fi anestezia locală cu lidocaină, injectată fie direct
în testicule, fie subcutanată în scrot. Un medicament anti-inflamator nesteroid (AINS)
trebuie administrat pentru a ameliora durerile post-chirurgicale. De exemplu,
administrarea de meloxicam înainte de castrare sa dovedit a reduce durerile
postoperatorii. Mai mult, având în vedere că animalele pot suferi dureri cronice până
la 5 zile, trebuie luată în considerare posibilitatea prelungirii tratamentului analgezic.

"Castrarea chirurgicală a porcilor ar trebui abandonată până la 1

ianuarie 2018"
Declarația de la Bruxelles, 2010

Alternative la castrarea chirurgicală

1. Creșterea bărbaților întregi
Creșterea masculilor întregi (nedenunți) este frecventă în Regatul Unit și Irlanda, unde
porcii sunt în mod normal sacrificat înainte de a ajunge la pubertate, cu o greutate a
carcasei de aproximativ 75 kg. O alternativă viitoare poate fi selecția genetică pentru
animalele cu pustă de mistreț scăzut.

2. Imunocastrare
Odată cu imunocastrarea (prin injectarea unui vaccin înainte de sacrificare), porcul
este imunizat împotriva hormonului care eliberează gonadotropină (GnRH). Această
imunizare inhibă sinteza LH, care, la rândul său, inhibă secreția de testosteron și
funcția și dezvoltarea testiculelor.

3. Castrarea chimică
Castrarea chimică constă în injectarea substanțelor chimice (cum ar fi acidul lactic
sau sărurile de zinc) în testicule, determinând distrugerea locală a țesutului testicular.
În ceea ce privește bunăstarea, este dificil să tragem concluzii definitive, deoarece
sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina cât de practică este
nedureroasă.

4. Femei care se împletesc: sexul spermei

Sexul din spermă constă în scroafele inseminante cu spermă sexuală, astfel încât
acestea să producă doar descendenți de sex feminin. Cu toate că sexul cu spermă se
poate dovedi a fi o soluție bună pe termen lung, nu este încă viabil în practică.

Legislația și perspectivele viitoare în UE

Conform legislației actuale privind standardele minime de protecție a porcilor
(Directiva 2008/120 / CE), purceii de sex masculin pot fi castrați chirurgical fără
anestezie sau analgezie până la 7 zile. După aceea, castrarea poate fi efectuată
numai sub anestezie și cu analgezie prelungită administrată de un medic veterinar.
Cu toate acestea, datorită probei care indică faptul că castrarea chirurgicală în
primele 7 zile de viață este o practică dureroasă, în 2010 a fost semnată o Declarație
Europeană privind alternativele la castrarea chirurgicală la porci. Este o declarație
voluntară care indică faptul că, începând cu 1 ianuarie 2012, castrarea chirurgicală a
porcilor trebuie efectuată cu anestezie și / sau analgezie prelungită. Mai mult decât
atât, castrarea chirurgicală ar trebui abandonată până la 1 ianuarie 2018. Pentru a
realiza acest lucru, strategiile trebuie să fie dezvoltate pentru a reduce compușii
responsabili de pătrunderea mistreților, să promoveze sisteme de producție și
management care să minimizeze comportamentul sexual și agresiv la bărbați întregi
și să dezvolte o metodă recunoscută internațional pentru detectarea pătrunderii
mistreților la instalațiile de sacrificare care este rapidă, ușoară, ieftină și de încredere.

Este de remarcat faptul că unele țări au adoptat deja măsuri mai restrictive. De
exemplu, în 2009, Norvegia a interzis castrarea chirurgicală, iar în 2010, Elveția a
interzis castrarea chirurgicală fără anestezie la porcii tineri.

Castrarea la porci se realizează în primul rând pentru a preveni pătura de mistreț

prezentă în carnea unor masculi întregi, odată ce ajung la pubertate. O combinație de
anestezie și analgezie trebuie utilizată cu castrare chirurgicală pentru a atenua
durerea și stresul cauzate de această procedură. De asemenea, trebuie luate în
considerare alternative, cum ar fi creșterea întregi bărbați sau imunocastrare.

Acest subiect demonstrează> Cuprins

Castrarea sau îndepărtarea testiculelor se efectuează la porcul mascul care nu este
necesar pentru reproducere. Dacă vasul de sânge către testicul este tăiat direct sau
tras, poate apărea sângerare grea. Sângerarea este redusă prin răzuirea vasului de
sânge răsucit cu un cuțit până când este tăiată. Animalele castrate sunt mai liniștite
și ușor de manevrat. Animalul castrat este mai gras și produce carne care nu are un
miros puternic.

De ce sunt castrați porcii?

Porcii masculi (mistreții) se pot lupta provocând răni unul altuia. Porcii castrați sunt
mai liniștiți și mai ușor de manipulat. Castrarea porcului îl face să îmbrace mai multă
grăsime, iar carnea nu are un miros puternic de porc. Porcii tineri trebuie castrați la
vârsta de 2 - 3 săptămâni.

Restrângerea porcului pentru castrare

Veți avea nevoie de cineva care să țină purceiul pentru castrare. Porcul ar trebui să
fie ținut de picioarele posterioare cu capul în jos, iar corpul său trebuie să fie ținut
ferm între genunchii manipulatorului.
Veți avea nevoie de un cuțit foarte ascuțit, curat, bisturiu sau lamă de ras. Scoateți
scroafa de la gunoi și, dacă este posibil, puneți-o acolo unde nu le poate vedea sau
auzi.

 Curățați scrotul cu apă caldă și săpun și uscați-l.

 Mutați testiculul în scrot cu degetul și apoi strângeți ferm scrotul de sub
testicul între degetul mare și degetul arătător.
 Faceți o tăietură lungă de 1 - 2 cm în partea inferioară a scrotului. Testiculul
trebuie să apară prin tăietură.
 Trageți testiculul din scrot și tăiați-l prin cordonul alb lăsând vasul de sânge
roșu netăiat.
 Trageți testiculul ușor mai departe și răsuciți-l de mai multe ori înainte de a
tăia vasul de sânge răsucit prin răzuire în sus și în jos cu cuțitul. Acest lucru ajută
la reducerea sângerărilor. Nu trageți pentru a rupe vasul.
 Nu puneți degetele în scrot. Aplicați fie tinctură de iod, violet de gențian, Dettol
sau o pulbere de antibiotice sau o pulbere de sulf pe rana de castrare. Îndepărtați
al doilea testicul în același mod.
Puneți purceii și mama lor pe așternuturi curate. Urmăriți purceii pentru semne de
infecție în rană pentru săptămâna viitoare. Rănile de castrare infectate se umflă,
purceii nu vor să meargă sau sunt șchiopiț