CASTRAREA ARMĂSARILOR

Indicații
 scop economic
 scop terapeutic

Vârsta de castrare.
Armăsarii de tracțiune sunt castrați la vârsta de 2-3 ani și
armăsarii pentru sport la 4-5 ani.

Pregătiri preoperatorii
 Armăsarii vor fi despotcoviți cu 24 de ore înainte de operație
 Se examinează pungile testiculare pentru a exclude
criptorhidia și inelele inguinale largi.
 Dieta alimentară.
Anestezia se asigură prin tranchilizarea animalului asociată cu anestezia
locală.

Metodele anesteziei locale:

 Metoda lui Sapojnicov
 Metoda lui Hadson
 Metoda lui Plahotin
 Metoda lui Buassă

La castrarea pe animalul în poziție patrupedală tranchilizarea se face cu

Domitor (Medetomidină sol. 1%) care menține animalul în poziție
patrupedală.
 Contenția se realizează în decubit lateral stâng cu membrul posterior de
deasupra legat în ”8”.

Câmpul operator reprezentat de regiunea pungilor testiculare se spală

cu apă și săpun, inclusiv fața internă a coapselor; se usucă cu un prosop
(câmp curat) după care regiunea pungilor scrotale se aseptizează cu
betadină sau alcool sanitar. Se aplică câmpul de operație ferestruit.
Instrumentar:
 bisturiu,
 foarfecă dreaptă și curbă,
 pense hemostatice cu brațe lungi,
 Pense de castrare,
 emasculator
 comprese sterile,
 instrumentar și materiale de sutură,
 garou.
Castrarea armăsarilor cu testicul acoperit
Castrarea începe cu testiculul de dedesubt, respectiv executând
următorii timpi operatori:
 Prinderea și contentia testiculelor în fundul pungilor testiculare.
 Incizia învelitorilor testiculare.
 Izolarea testiculului și a cordonului testicular.
 Asigurarea hemostazei definitive pe cordonul testicular și ablația
testiculului se realizează prin următoarele manopere chirurgicale:
a) Castrarea cu pense de castrare.
b. Castrarea prin ligatura cordonului testicular.

c. Castrarea prin aplicarea clupelor de castrare.

Castrarea armăsarilor cu testicul descoperit
Pregătirile preoperatorii sunt similare ca în intervenția chirurgicală cu
testicul acoperit.
In castrarea cu testicul descoperit intervenția se poate executa pe animalul
contenționat în picioare. În acest caz tranchilizarea se execută cu detomidină.
Tehnica operatorie constă în executarea acelorași timpi operatori ca și în
castrarea cu testicul acoperit cu diferența că incizia interesează toate straturile
pungilor scrotale inclusiv tunica vaginală comună.
Hemostaza definitivă pe cordon se realizează cu pense de castrare sau prin
ligatura cordonului. Tunica vaginală rămâne deschisă și expune animalul la
riscuri postoperatorii, respectiv la eviscerație și infecția tecii vaginale care se
complică cu vaginalită.
Tratamentul postoperator
 Tratamentul igieno-dietetic. Animalul va fi cazat într-un adăpost igienic.
Animalul operat va fi ținut în repaus absolut 24-48 ore iar în zilele
următoare va fi plimbat la pas în 2-3 reprize a câte 40-60 minute
conducându-l de căpăstru; plimbarea asigură stimularea circulației
periferice, previne edemul pungilor scrotale și asigură drenajul plăgilor
operatorii. În general după două săptămâni animalul operat poate fi folosit
la muncă, dacă evoluția cicatrizării plăgilor de castrare are o evoluție
normală. In prima zi după operație se va administra numai jumătate din
cantitatea de apă și furaje, începând cu ziua a doua se trece la alimentație
normală.
 Tratament medicamentos. Imediat după operație se administrează
serul antitetanic și se instituie tratamentul cu antibiotice și
antiinflamatoare nesteroidiene timp de 3 zile. Local plăgile de castrare
se vor supraveghea zilnic având în vedere evoluția procesului de
cicatrizare. Vara, pentru prevenirea miazelor cutanate, în pungile
scrotale se vor face aspersiuni cu soluții de eter iodoformat 10 %.

După vindecare punga scrotală se atrofiază și se aplatizează. În dreptul

inciziilor de castrare se observă cicatrici cutanate lineare, ușor înfundate,
unite cu bontul testicular retractat printr-un cordon fibros subțire ce se
poate palpa prin traversul tegumentului.
CASTRAREA TAURILOR
 Castrarea tăurașilor se execută în scop economic, terapeutic și
zootehnic.
Vârsta de castrare. Pentru îngrășat tăurașii se castrează la vârsta de
4-6 luni, în unități de îngrășare a tăurașilor care sunt menținuți la pășune
fără posibilitatea separării sexelor.
Prin castrare se previn montele nedorite, iar instinctul genetic
exagerat duce la epuizarea lor cu nerealizarea sporului în greutate.

Metode de castrare. Tăurașii se castrează prin:

• metode nesângeroase;
• metode sângeroase - orhidectomia
Castrarea tăurașilor prin metode nesângeroase
Pregătiri preoperatorii
Anestezia se asigură prin blocajul cordonului testicular cu novocaină
2%. La animalele retive se execută tranchilizarea.
Contenția. Intervenția se execută expeditiv pe animalul contenționat
în picioare iar animalele retive tranchilizate se contenționează în decubit
lateral.
Locul de elecție reprezentat de gâtul pungilor testiculare nu necesită
pregătiri speciale.
Instrumentar: pensa Burdizzo.
Tehnica operatorie constă în executarea urinătorilor timpi operatori:
 Prinderea și fixarea percutanată a cordonului testicular într-un pliu lateral al
gâtului pungii testiculare.
 Angiotripsia percutanată a cordonului testicular cu pensa Burdizzo. Ajutorul
aplică pensa pe cordonul testicular la 5-6 cm deasupra testiculului,
menționând-o pe loc cca 30 de secunde. Se mai aplică a doua strivire pe același
cordon la aproximativ 2-2,5 sub prima strivire spre testicul.
Modificări anatomo-clinice post-
operatorii. In zilele următoare
intervenției apare o tumefacție
edematoasă a pungilor testiculare care
se remite după 8-12 zile, fără a fi
însoțită de tulburări generale și
modificări locale. Procesul involutiv
postoperator se termină după 3-4 luni;
testiculul involuat la peretele tecii
vaginale și rămâne ca un nodul scleros
de mărimea unei nuci, având alături
epididimul care își păstrează mărimea
normală.
Dezavantaje ale metodei nesângeroase
sunt reprezentate de:
 strivirea incompletă a cordonului
testicular;
 alunecarea cordonului testicular din
pliul cutanat al gâtului pungii
testiculare și neexecutarea strivirii
acestuia.
Castrarea percutană cu inele de cauciuc
Castrarea tăurașilor prin metode sângeroase
Pregătiri preoperatorii
Anestezia se asigură prin tranchilizare și anestezia locală cu
novocaină 2%.
Contenția se execută în decubit cu membrele contenționate în
buchet, cu evidențierea pungilor scrotale.
Câmpul operator se pregătește prin spălarea pungilor testiculare
cu apă și săpun, uscarea cu un câmp de operație sau prosop,
aseptizarea cu betadină și aplicarea câmpului de operație.
Instrumentarul cel pentru incizie, hemostază, sutură, pensa de
castrare.
 Tehnica operatorie urmărește practicarea următori lor timpi operatori.
Incizia pungilor testiculare și izolarea testiculului. Acest timp operator se
poate executa prin patru tehnici operatorii:
a) Incizia pungilor testiculare pe fața laterală.
b) Incizia pungilor testiculare antero-posterior printr-o incizie paralelă cu rafeul
median la cca 1,5-2 cm de aceasta,
c) Incizia pungilor testiculare perpendiculară pe raftul median sub formă de arc;
d) Incizia fundului pungilor testiculare cu foarfecile sau bisturiul.
 Izolarea testiculului și a cordonului testicular.
Asigurarea hemostazei definitive pe cordon sau orhidectomia.
Orhidectomia la taur se poate realiza prin două procedee:
a) cu pensa de castrare (pensa Reimers, Zanda, Amosov);
b) prin ligatură transfixică pe cordonul testicular.
 Tratamentul postoperator
După operație animalele vor fi cazate într-un adăpost curat și igienic.
În prima zi animalele vor primi jumătate din rația furajeră iar începând
cu ziua a doua furajarea va fi normală. Adăparea va fi la discreție pentru
a preveni deshidratarea postoperatorie. La 24 de ore după intervenția
operatorie, tăurașii castrați vor fi plimbați zilnic timp de cca o oră de 2-3
ori pe zi, favorizând drenajul exsudatelor, resorbția edemelor
postoperatorii și stimularea cicatrizării plăgilor de castrare.
 
CASTRAREA BERBECILOR ȘI ȚAPILOR
 În practica chirurgicală curentă berbecii și țapii pot fi castrați prin
metode nesângeroase și sângeroase utilizate în castrarea
Castrarea berbecilor și țapilor prin metode nesângeroase
Pregătiri preoperatorii
Anestezia se asigură prin infiltrații cu novocaină 1-2% pe cordonul
testicular; la exemplarele adulte se poate executa tranchilizarea

Contenția.
La tineret contentia se realizează de
către un ajutor care așezat pe un scaun
prinde animalul între genunchi și-l
suspendă de trenul anterior descoperind
larg regiunea pungilor testiculare.
 La berbecii și țapii adulți contenția se
va realiza pe masa de operație în decubit
dorsal sau în decubit lateral cu membrele
contenționate în buchet.

Câmpul operator se pregătește prin

tunderea lânii și aseptizarea cu betadină.

Instrumentar: pensa Burdizzo.

 Tehnica operatorie.
Este similară cu cea de la taur. Dacă sunt necesare două striviri
acestea se vor executa intercalate la 2-3 cm una de alta.

Tratamentul postoperator
Intervenția prin angiotripsie
percutanată nu necesită tratament
postoperator.
Castrarea percutană cu inele de cauciuc
 Castrarea berbecilor și țapilor prin
metode sângeroase
Tehnica operatorie și tratamentul
postoperator sunt similare cu
orhidectomia tăurașilor.
Vârsta pentru batalizare este de 5-7
luni.
CASTRAREA VIERILOR
Intervenția se execută în scop economic, terapeutic și zootehnic.
 scopul economic - urmărește creșterea sporului în greutate,
îmbunătățirea calității cărnii și suprimarea mirosului specific de vier.
 scop terapeutic - se castrează masculii care au suferit diverse afecțiuni
chirurgicale (plăgi, abcese, hematoame etc).
 scopul zootehnic urmărește îndepărtarea unor exemplare de la
reproducție cu diverse boli ereditare.
 Vârsta de castrare. În unitățile de creșterea suinelor în sistem intensiv,
castrarea vierușilor este o operație de flux tehnologic și se practică la
vârsta de 8-10 zile. În sistem gospodăresc castrarea se execută la 2-3
săptămâni sau la 3-4 luni în așa fel ca intervenția să nu coincidă cu criza
de înțărcare. Castrarea vierilor adulți se execută după reformarea
acestora și are drept scop îmbunătățirea calității cărnii și suprimarea
mirosului specific de vier.
 Castrarea vierușilor
Pregătiri preoperatorii
Anestezia se asigură prin blocajul cordonului testicular cu novocaină
2% și infiltrații locale pe linia de incizie cu novocaină 1%.
Contenția se realizează în decubit dorsal cu membrele contenționate în
buchet de către un ajutor sau contenționate cu frânghiuțe în buchet la
vârsta de 3-4 luni.
 Câmpul operator se pregătește prin spălarea pungilor testiculare cu apă
și săpun, urmată de aseptizarea cu betadină sau alcool sanitar.
Instrumentar. Instrumentarul este cel pentru incizie, sutură, pense
hemostatice, pense de castrare.
Tehnica operatorie comportă executarea următorilor timpi operatori:
 Incizia pungilor testiculare și izolarea testiculelor.
 Asigurarea hemostazei definitive sau orhidectomia.
 Castrarea vierușilor prin acces inguinal
Intervenția se execută la vieruși de 3-4 luni.
Pregătiri preoperatorii
Anestezia se asigură prin tranchilizare și infiltrații locale cu novocaină
1-2% la nivelul inelului inguinal inferior.
Contenția se realizează pe masa de operație în decubit dorsal cu
membrele posterioare contenționate spre înapoi descoperind larg regiunea
inghinală.
Câmpul operator reprezentat de regiunea inghinală se pregătește prin
tunderea perilor, spălare cu apă și săpun, aseptizare cu betadină sau alcool
sanitar.
Instrumentarul este cel pentru incizie, hemostază și sutură.
 Tehnica operatorie
Tehnica operatorie comportă executarea următorilor timpi operatori.

 Incizia cutanată și izolarea

gâtului tunicii vaginale comune.
 Izolarea testiculului și aducerea
în plaga operatorie.
 Asigurarea hemostazei definitive
și orhidectomia.
 Plaga cutanată se suturează cu
mătase înfire separate.
Castrarea vierului adult
Pregătiri preoperatorii
Anestezia se asigură prin tranchilizare, blocajul cordonului testicular eu
novocaină 2% și infiltrații locale pe linia de incizie cu novocaină 1%.
Contenția se realizează în decubit dorsal cu membrele legate în buchet.
Stabilitatea corpului în poziția dorsală se realizează prin fixarea într-o
groapă, între doi pari, într-un jgheab etc.
 Câmpul operator reprezentat de regiunea pungilor scrotale se spală cu
apă caldă și săpun după care se aseptizează cu betadină sau alcool sanitar.
Instrumentarul este cel pentru incizie, pense pentru castrare,
instrumentar pentru ligatura cordonului.
 Tehnica operatorie
La vierul adult castrarea se poate executa cu testicul acoperit sau cu
testicul descoperit; de preferință se adoptă tehnica cu testicul acoperit pentru
a reduce la minim complicațiile septice postoperatorii.

1. Incizia pungilor scrotale.

2. Izolarea testiculului.
3. Orhidectomia se realizează prin:

 aplicarea pe cordonul torsionat la 1800 a pensei de castrare care

se menține 3-5 minute;
 ligatura cordonului cu fir de mătase, uneori sub formă de șnur
aplicând o ligatură transfixică bine strânsă.
În cazul sclerozării celuloasei se poate executa castrarea cu testicul
descoperit; pensa de castrare sau ligatura se aplică pe cordonul testicular
descoperit de tunica vaginală comună.
 Tratamentul postoperator
În castrarea timpurie pe fluxul tehnologic intervenția nu necesită
tratament postoperator. Vierușii de 3-4 luni castrați vor fi cazați separat
de scrofițe într-un adăpost igienic.

Vierii adulți vor fi supravegheați zilnic și plimbați pentru asigurarea

drenajului, prevenirea edemului postoperator și stimularea cicatrizării.
La vierii adulți și grăsuni, postoperator se va executa tratamentul
preventiv cu antibiotice 2-3 zile.