Antraxul sau Carbunele emfizematos

Antraxul sau cărbunele emfizematos este o boală infecțioasă produsă de Bacillus

anthracis, boala este o zoonoză (boală comună omului și animalelor, fiind
întâlnită mai frecvent la paricopitate ( bovine, caprine, ovine).

Caracteristici:
-biacuta de origine telurica
-febra,tulburari circulatorii,respiratorii,digestive
Anatomopatologie:
-infiltratii seroase,serohemoragice,aspect gelatinos in tes.conj.subcutan si
seroase,splenomegalie,ramolisment al pulpei splenice

Raspandire si Importanta
– pe tot Globul
– frecvent in zone cu clima temperata si calda
– rar in zone reci(nu sunt conditii favorabile sporularii)

Se raspandeste prin:
– schimburi comerciale
– furaje
– animale
– piei,lana,oase,copite
– de la animalele bolnave nu se poate valorifica nimic(germenii rezista sub
forma de spori)

Transmiterea de la animal la om:

-jupuire,consum de carne contaminata,utilizare obiecte din
piele,lana,par,coarne,oase

Etiologie
Agent etiologic: Bacillus Anthracis
– germen aerob,imobil,sporulat
– in organele bolnave si cadavre proaspete se prezinta sub forma
bacilara,capsulat
– in medii de cultura obisnuite se prezinta sub forma vegetativa,necapsulat
– in medii cu sange sau ser,intr-o atmosfera bogata in Co2, tulpinile virulente
capsuleaza
– forma vegetativa,are aspect de bastonas cu extremitatile taiate drept.
– in frotiu din organe
– lanturi scurte de 2 – 4 elemente
– in culturi
– lanturi lungi,flexuoase,neramificate

Sporularea :(14 – 44 grade C)

– in cadavre deschise
– in contact cu aerul
– in mediile de cultura

Sporul este ovoid,situat central sau subterminal,fara a deforma capul bacilar

– Gram pozitiv
– coloratie Giemsa,albastru de toluidina, bacilii se coloreaza violet -inchis -
albastru si capsula in roz-violaceu.
– in organism elaboreaza agresine (substante toxice si antigenice rezistente la
caldura si putrefactie)acestea se evidentiaza prin reactia de termoprecipitare
Ascoli – Valenti.
– forma vegetativa, e distrusa la 55-60 grd C,iar cu dezinfectante uzuale in 15
min.In cadavre nedeschise e distrusa sub actiunea fenomenelor de putrefactie in
4 zile.Sulfamidele si penicilinele sunt active fata de forma vegetativa
– sporii,sunt rezistenti,uscaciunea,putrefactia,sucul gastric nu au efect asupra
lor,iar dezinfectantele uzuale necesita contact prelungit pentru ai distruge.Nu
sunt distrusi prin procesul de sarare (carne,piei).Sulfamidele si penicilinele nu au
efect asupra lor.

Epidemiologie
– receptive, toate animalele cu sange cald
– receptivitatea variaza dupa varsta(mai receptive cele tinere),rasa,tip de
exploatare( receptive cele perfectionate),conditii de alimentatie,intretinere.
Surse primare:
– animale cu forme septicemice,cu leziuni vasculare si hemoragii ce elimina
germeni prin secretii si excretii
– cadavre deschise sau jupuite
– produse provenite de la animale moarte de antrax
(piei,par,oase,coarne,sange),sporii persista si dupa prelucrare in
harnasamente,incaltaminte,curele
Surse secundare:
– obiecte,sol,apa ce au venit in contact cu produsele patologice
– furaje
– insecte hematofage in stomacul carora Bacillus Anthracis se conserva 48 de
ore,iar in aparatul bucal 5 zile
Cai de infectie:
– digestiva – prin furaje si ape contaminate cu spori
– transcutanat – prin intermediul insectelor, sau prin traumatizare cu obiecte
contaminate
De obicei apare la pasune,are evolutie sporadica sau enzootica,poate sa apara
anual sau la intervale mai mari.
Uneori boala capata caracter epizootic,cuprinzand un numar mare de
animale,una din cauze fiind folosirea furajelor de origine animala: faina de
oase,carne,sange.Epizootiile pot fi determinate si de inmultiri masive de insecte
hematofage.

Patogeneza
– sporii patrund in organism,germineaza la poarta de intrare si dau nastere la
bacili necapsulati care patrund in spatiile limfatice si o parte sunt distrusi prin
fagocitoza si liza iar alta parte capsuleaza si incep sa elaboreze agresinele care
inhiba fagocitoza,bacilii incep sa se inmulteasca si dupa 12 – 24 de ore formeaza
lanturi si patrund in vasele limfatice si in ganglionii limfatici regionali.Sub
actiunea substantelor toxice elaborate de bacili se produce o reactie inflamatorie
locala (seroasa/serohemoragica) ce poarta numele carbuncul.
In ganglioni o parte sunt distrusi,iar cei ramasi se inmultesc si invadeaza
organul.trec in vase limfatice si sange,unde o parte sunt distrusi iar o parte se
localizeaza si se inmultesc in splina,maduva osoasa,rinichi provocand leziuni
inflamatorii de tip seros sau serohemoragic.
– multiplicare masiva in organism,determina embolizarea capilarelor,rupturi
vasculare,hemoragii,procese distrofice
– in urma actiunii toxice se inhiba coagulabilitatea sangelui si sporeste
permeabilitatea tisulara rezultand edeme serohemoragice.
-moartea se produce prin hipoxie si anoxie tisulara,prin toxine plasmatice si in
urma actiunii unui nr enorm de germeni
Tablou Clinic
– perioada de incubatie ore – 5 – 8 zile
– evolutie la taurine acut/subacut/cronic/atipic

I.Forma acuta – tip obisnuit de evolutie a bolii,are 2 aspecte:

septicemica(generalizata),localizata

Antraxul septicemic
– hipertermie 40 – 41grade C
– inapetenta
– puls accelerat
– cord cu sunet metalic
– puls filiform
– meteorism
– diaree sanguinolenta
– hematurie
– mucoase cianotice
– animalul transpira
– ataxii
– accese de asfixie
– moarte in 10 – 24 ore

Antraxul local (antrax cu tumori)

– tumefactii subcutanate pe spate,abdomen.Acestea sunt calde,dureroase cu
tendinta de extindere
– moartea prin septicemie in 2 – 4 zile

II. Forma subacuta – mai rar intalnita

– abatere
– lipsa rumegarii
– colici surde
– temperaturi variabile
– diaree
– dupa 1 -2 zile starea se agraveaze si animalul moare

III. Forma
cronica, simptomele sunt dependente de localizarea
procesului infectios
– localizarea in amigdale sau ganglioni limfatici – dificultati de deglutitie,febra
– localizarea intestinala – boala evolueaza asimptomatic si focarul e desoperit
dupa sacrificare/moarte
– localizarea cutanata – in zone cu insecte hematofage, apar tumefactii bine
delimitate,nedureroase pe corp

IV. Forma atipica – rar

Tablou lezional
-deschiderea cadavrelor interzisa

Antrax acut septicemic

– rigiditatea cadavrului slaba/absenta
– abdomen balonat
– mucoase aparente cianotice
– rect prolabat
– scurgeri sanguinolente din orificiile naturale
– in cadavrul deschis tesutul conjunctiv subcutanat este edematiat,gelatinos,rosu
– sangele – culoare inchisa se deschide la culoare prin expunere la aer,greu
coagulabil,partial hemolizat
– la cadavre cu inceput de putrefactie sangele e vascos
– infiltratii gelatinoase intre foitele mezenterului si mediastin
– diateza hemoragica in tesuturi si organe
– ganglioni tumefiati,hiperemiati,hemoragici
– splina marita in volum,tumefiiata,turgescenta,pulpa splenica e moale cu aspect
noroios,negru vascos,filant
Antrax acut localizat,tumoral
– infiltratii subcutanate cu aspect gelatinos – hemoragic
– muschi hiperemiati,rosu – brun
– ganglioni edematiati si rosietici

Diagnosticul

– examen de laborator (bacterioscopic,bacteriologic,serologic)

– probele:
– frotiuri nefixate din sange sau lichid de edem
– sange recoltat steril
– portiune de ureche
– os lung cu maduva
– de la cadavre deschise – se trimit organe cu leziuni
– portiuni de piele,muschi,carne afumata
Rezultatul examinarii la microscop
– in frotiuri din cadavre vechi,nedeschise – bacilii sunt
uniformi,fragmentati,lizati
– in frotiuri din cadavre deschise – bacili capsulati
– pentru izolarea germenului se fac insamantari
– bacilul antraxului este nehemolitic/slab hemolitic

Examenul serologic se executa cand rezultatele celorlalte investigatii sunt

neconcludente, sau cand probele luate au fost vechi de la cadavre intrate in
putrefactie si in care bacilii au fost lizati, antigenul persistand si dupa disparitia
germenilor.

Antigenul se evidentiaza prin reactia de termoprecipitare Ascoli – Valenti ,din

extracte de splina sau alte organe/tesuturi.

Diagnostic diferential

– intoxicatii
– pasteureloza – lipseste hematuria si diareea sanguinolenta
– babesioze – sezonier,mucoase icterice,sange palid,hemoglobinurie,la necropsie
splina e marita in volum si de consistenta cauciucata,nu ramolita
– carbune emfizematos – tumefactiile au caracter invadant si crepitant
– edem malign
Prognostic – grav

Profilaxie

– interzicerea pasunatului pe terenuri ce au fost cimitire de animale

– control sanitar – veterinar in institutii ce colecteaza,transporta,prelucreaza
animale si prooduse de origine animala
– distrugerea cadavrelor
– imunizare activa prin vaccinare anticarbunoasa

Primul vaccin anticarbunos – Pasteur – 1881

– animalele vaccinate – febra pasagera,tumefactie la locul de inoculare
– la bovine vaccinul se inoculeaza subcutanat de la 2 luni
– imunitatea se instaleaza in 14 zile si dureaza 6 luni
Combatere

– se declara oficial boala

– carantina grad II
– se examineaza efectivul
– animalele cu semne clinice se izoleaza de efectiv si se trateaza
– cadavrele se distrug
– nu se sacrifica animalele bolnave sau suspecte de boala
– dezinfectii
– masurile de carantina se ridica dupa 14 zile de la ultimul caz de moarte sau
vindecare

Tratament

– ser anticarbunos
– antibiotice – penicilinele

Agentul etiologic
Agentul patogen al bolii a fost descoperit în anul 1849 de medicul german Aloys
Pollender, fiind un bacil aerob, sporulat, sub formă de bastonașe, Gram pozitiv,
în forma vegetativă fiind capsulat (capsulă care-l protejează în sânge de
fagocitare).

Răspândire
Antraxul sau dalacul este răspândit pe tot globul boala având o incidență mai
mare în locurile umede, mlaștini, zone inundabile, unde pot fi transportații sporii
bacteriei (forma de rezistență) care provin din cadavrele animalelor îmbolnăvite
de antrax.
În asemenea regiuni infectate prin spori, bacilul antraxului poate să persiste în
pământ zeci de ani, aceste locuri fiind denumite pășuni blestemate cu
îmbolnăviri mai numeroase în primăvară și în anii cu precipitații abundente.

Istoric
Boala este amintită în Biblie, la greci din timpul lui Homer, sau la romani din
timpul lui Ovidiu, medicii arabi numesc boala apărută la om focul persic.
Existența bolii la animale sălbatice este observată din secolul IX de atunci este
considerată ca o boală cu forme epidemice.
Bacilul antraxului este descris de Robert Koch 1877, ulterior s-a încercat prin
diferite experimentări germane, engleze, sovietice și americane folosirea
bacilului antraxului, ca și agentul pestei (Yersinia pestis) ca armă biologică în
războaie, sau de organizații fundamentaliste prin actele de terorism.

Simptomele bolii

 Forma cutanată (vezicule, ulcer și necroza pielii) este o formă mai ușoară,
locul de pătrundere al bacilului în organism fiind pielea care a ajuns în
contact cu agentul patogen, această formă netratată (cu penicilină)
cauzează o mortalitate între 5 și 20 %. prin septicemie
 Forma pulmonară (boala scărmănătorilor de lână) calea de pătrundere a
sporilor bacilului în organism fiind plămânul, boala se manifestă
prin tuse, febră mare, frisoane, insuficiență respiratorie, lichidul de
secreție răspândit prin tuse fiind foarte infecțios. Este o formă gravă a
bolii cu o mortalitate ridicată prin septicemie, între 3 și 6 zile după
infectare.
 Forma digestivă agentul patogen pătrunde pe cale orală prin consum de
carne infectată, cu apariția diareii hemoragice, germenii intrați în sânge
pot produce septicemie, cu insuficiențe grave cardiace, renale, (edeme,
hemoragii și necroze în organe) cu o mortalitate de 50 %. (tratament cu
antibiotice cu spectru larg).