UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI “REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” TIMIȘOARA FACULTATEA DE

MEDICINĂ VETERINARĂ

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL ÎN BOLILE INFECȚIOAE RESPIRATORII LA

PUII DE CARNE

Disciplina: Patologii aviare

Student:
Furcă Oana-Iulia
Grupa: 2.5.06
Coordonator:
Dr. Iancu Ionica

Timișoara
2019
 CUPRINS

I. DIAGNOSTICUL ÎN BOLILE INFECȚIOASE RESPIRATORII LA PUII DE CARNE 3

1.1. Introducere.............................................................................................................. 3
1.2. Generalități............................................................................................................. 3

II. INFLUENȚA AVIARĂ 3

2.1. Etiologie.................................................................................................................. 3
2.2. Semne clinice.......................................................................................................... 4
2.3. Modificări morfopatologice...................................................................................... 4
2.4. Diagnosticul difențial............................................................................................... 5

III. BOALA DE NEWCASTLE 5

3.1. Etiologie...................................................................................................................5
3.2. Semne clinice.......................................................................................................... 5
3.3. Modificari morfopatologice...................................................................................... 6
3.4. Diagnostic diferențial............................................................................................. 6

IV. BRONȘITA INFECȚIOASĂ AVIARĂ 6

4.1. Etologie................................................................................................................... 6
4.2. Semne clinice............................................................................................. 7
4.3. Modificări morfopatologic.................................................................................... 7
4.4. Diagnostic diferențial............................................................................................. 7

V. LARINGOTRAHEITA INFECȚIOASĂ 7
5.1. Etiologie.................................................................................................................. 7
5.2. Semne clinice.......................................................................................................... 8
5.3. Modificări morfopatologice...................................................................................... 8
5.4. Diagnostic diferențial............................................................................................. 8

VI. BOALA MARECK 8

6.1. Etiologie.................................................................................................................. 8
6.2. Semne clinice......................................................................................................... 9
6.3 Modificări morfopatologice....................................................................................... 9
6.4. Diagnostic diferențial............................................................................................. 9

VII. ORNITOZA AVIARĂ 9

7.1. Etologie................................................................................................................... 9
7.2. Semne clinice.......................................................................................................... 9
7.3. Modificări morfopatologice.................................................................................... 10
7.4. Diagnostic diferențial............................................................................................. 10

VIII. TIFOZA AVIARĂ 10

8.1. Etologie................................................................................................................. 10
8.2. Semnele clinice..................................................................................................... 10
8.3. Modificări morfopatologice.................................................................................... 11

1
 8.4. Diagnosticul diferențial.......................................................................................... 11

IX. BOALA CRONICĂ RESPIRATORIE (CRD) 11

9.1. Etiologie.................................................................................................................11
9.2. Semne clinice........................................................................................................ 11
9.3. Modificări morfopatologice.................................................................................... 12
9.4. Diagnostic diferențial............................................................................................. 12

BIBLIOGRAFIE 13

2
 I. DIAGNOSTICUL ÎN BOLILE INFECȚIOASE RESPIRATORII LA PUII DE
CARNE

1.1. Introducere

Bolile care afectează sistemul respirator și digestiv la păsările de carne sunt unele
dintre cele mai frecvente bolile observate în ferme. Aceste două sisteme pot reprezenta
aproape 70% din toate cazurile observate în diagnostic sau în fermele de păsări. Boala
sistemului respirator în general nu este doar una, ci este însoțită și de alți factori de natură:
bacterienă, fungică, parazitară, nutrițională, toxică și prezența diverselor boli.Bolile
sistemului respirator sunt de asemenea foarte mult influențate de mediul în care se află,
precum și de diverși factori de management, inclusiv vaccinările. Răcirea și supraîncălzirea
mediului influențează, de asemenea, afecțiunile respiratorii. Indiferent de management și
practicile care sunt utilizate, genetica și nutriția joacă un rol semnificativ în inițierea și
rezultatul unui tratament boală.(4)

1.2. Generalități

Pe scurt, anatomia sistemului respirator la păsările de curte constă din nări externe,
pasaje nazale (sinusuri), laringe, syrinx, bronhii, plămâni care sunt acoperiți de pleura și
parabronhi și sacuri de aer sau de alte organe care sunt fie direct sau indirect legate de
respirație.
Sistemul respirator include faringele care duce la tuburile eustachiene și a urechile
medii, inclusiv conjunctiva pleoapei a 3-a, glanda Harder și glanda lacrimală. Cele mai multe
dintre acestea organele sunt căptușite cu epiteliu coloidal sau cilindrat coloidal și conțin
celule lamina propria și celule calciforme.(4)
Glanda Harder, localizată în spatele ochiului, este o glandă importantă care conține
celulele plasmatice care secretă anticorp (IgA) care împreună cu sistemul mucociliar în
cavitatea nazală, trahee și bronhii oferă un mecanism major de apărare pentru sistemul
respirator.(4)

II. INFLUENȚA AVIARĂ

2.1. Etiologie

Influența aviară este o boală virală a mai multor specii aviare în diferite părți ale
lumii. Boala poate varia de la semne clinice asimptomatice și ușoare până la hiperacute și
letale. Gripa aviară apare rar la om.
Este văzută ca un pericol ocupațional, în primul rând pentru cele asociate activităților
variate în industria păsărilor; angajați în abatoare, vaccinatori, personal de laborator și alți
membri ai personalului. În cele mai multe cazuri semnul clinic este cel a conjunctivitei cu
reacții sistemice rare.

3
 Gripa aviară este o boală raportabilă în multe țări. Trebuie confirmată prin izolarea
virusului. Transmitere se realizează prin secreții de la păsări infectate, de păsări sălbatice și
de hrană contaminată, echipamente și persoane. Păsările marine și păsările migratoare de
apă constituie principalul rezervor pentru virusul gripei aviare.(2)

2.2. Semne clinice

Semnele clinice prezente în gripa aviară sunt următoarele: tuse, strănut, lacrimare
excesivă. Conjunctiva este congestionată și umflată și uneori hemoragică, edem în jurul
ochilor (Fig.1), capului și gâtului, pene rupte și piele roșu închis, hemoragii difuze între cot
și picioare, sânge în cloaca, iar unele păsări se pot recupera, chiar și după ce au fost grav
afectate.(1)
Perioada de incubație variază de la câteva ore la aproximativ șapte zile. Ratele de
morbiditate și mortalitate pot atinge 100% în cazurile de tulpină de virusuri înalt patogene și
este marcată prin pierderea poftei de mâncare și diaree apoasă. (1)

Fig.1 – Edem în jurul ochilor.

2.3. Modificări morfopatologice

Păsările care mor cu forma acută a influenței aviare nu pot prezenta leziuni
semnificative și deshidratare. În cazul virusului gripal cu grad ridicat de patogenitate,
exudatul fibrinos se găsește în sacii aereni, oviduct, peritoneu și saculețe pericardice.
Poate prezenta o infecție ușoară până la moderată și anume: inflamația
conjunctivelor, a traheei și a aerosacilor, congestie pronunțată a musculaturii. Poate apărea
regresia ovariană la păsările ouătoare, edemul capului cu congestie, hemoragii și cianoză la
nivelul sinusuriloe, hemoragii hepatice și hemoroiza în grăsimea abdominală și diverse
suprafețe seroase și mucoase. Picioarele apar adesea edematoase cu hemoragii.(1)

4
2.4. Diagnosticul difențial

Diagnosticul diferențial se va face față de următoarele bolii: Holeră de pasăre,

Chlamydioză, Micoplasmoză, boala Newcastle.(1)

III. BOALA DE NEWCASTLE

3.1. Etiologie

Boala de Newcastle este în forma sa cronică o infecție a păsărilor domestice cu

simptome cum ar fi: refuzul hrănirii, apatie, respirație anormală, secreții la nivelul ochilor
și diaree verzuie. Mortalitatea la pui este de 50-80%, dar la adulți mult mai scăzută datorită
vaccinării disponibile. Boala de Newcastle este o infecție acută, fatală a păsărilor de toate
vârstele cu leziuni hemoragice predominante ale tractului gastro-intestinal și deces înainte
de manifestarea clinică. Această boală este cauzată de tulpina cea mai virulentă a virusului
bolii Newcastle.
Virusul VVND este foarte rezistent și rămâne viabil la pH și temperatură extreme
și poate rămâne viabil în măduva osoasă a carcaselor de pasăre timp de câteva săptămâni.
Transmiterea virusului se face prin contact direct, fecale și prin aerosoli prin tuse, gaze și
fluide respiratorii. Fecalele, vectorii de insecte și rozătoare sunt, de asemenea, implicați în
transmisie.(1)

3.2. Semne clinice

Semnele clinice se manifestă prin: pierderea apetitului, edemul capului, umflarea

pleoapelor inferioare adesea însoțită de conjuctivită (Fig.2), prezența unor secreții excesive
din tractul respirator, aripile paralizate, răsucirea capului și gâtului și moarte subit.(1)

Fig.2- Umflarea pleoapelor, însoțită de conjuctivită.

5
3.3. Modificari morfopatologice

Modificările morfopatologice diferă în funcție de formele clinice. Așadar în forma

acută, observăm: hemoragii și eroziuni la nivelul esofagului, edemul capului și gâtului. Iar
în forma cronică se observă: edemul în țesutul conjuctiv înconjurător, mucuoasa traheei este
frecvent hemoragică (Fig.3).
Hemoragiile sunt pe toată durata tractului gastro-intestinal, cu o tendință de a se
ulcera și devin necrotice în timp ce boala progresează.La găinile care au supraviețuit bolii,
există o tendință de a pune ouă defecte sau de a dezvolta peritonita gălbenușului de
ou.Păsările cu VVND sau NCD nu ar trebui să fie admise la abator. Dacă se suspectează o
boală, trebuie să se obțină confirmarea de laborator.
Dacă este confirmată boala, carcasele trebuie eliminate, iar spațiile cu echipament
trebuie dezinfectate.
În cazul în care nu este posibilă confirmarea în laborator, ar trebui eliminate și
carcasele suspectate. În unele țări se acordă compensații pentru păsările contaminate.(1)

Fig.3 (Hemoragie în mucoasa traheei (partea superioară).

3.4. Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial: VVND și NCD trebuie diferențiate de următoarele boli:

Bronșita infecțioasă, Laringotraheita, Holera păsărilor, Gripa aviară înalt patogenă (HPAI),
Varicela (forma difterită), Infecția cu Mycoplasma gallisepticum acută, Encefalomielita
aviară, Deficitul de vitamina E , Boala Marek și boala lui Pacheco la papagali.(1)

IV. BRONȘITA INFECȚIOASĂ AVIARĂ

4.1. Etiologie

Bronșita infecțioasă este o boală virală acută, extrem de contagioasă a găinilor,

manifestată prin semne respiratorii, boală renală și o scădere semnificativă a producției de
ouă. Transmiterea se realizează pe calea aerului în direcția vântului predominant.(5)
Răspândirea infecției este rapidă într-o turmă. Unele păsări devin purtătoare și vărsători ai

6
virusului prin secreții și evacuări timp de mai multe luni după infectare. (5) Virusul IB
persistă în casele de pui contaminate timp de aproximativ patru săptămâni.

4.2. Semne clinice

Semnele clinice se manifestă prin: strănut, ataxie, tuse, secreții nazale, sunete
anormale de respiratie(raluri), slăbiciune, reducerea producției de ouă la păsările ouătoare,
calitatea scăzută și coaja de ou moale, mortalitatea datorată bolii renale cauzată de tulpina
virusului IB.(1)

4.3. Modificări morfopatologic

Modificările morfopatolofice prezente în bronșita infecțioasă sunt: exudatul seros,

cataral în tractul respirator superios, incluzând: pasajele nazale, traheea, sinusurile si
bronhiile.(1) Ocazional rinichii pot fi umflati și rari palizi care conțin depozite urolitice
(Fig.4).(1)

Fig.4- Rinichi umflați care conțin depozite urolitice

4.4. Diagnostic diferențial

Diagnostic diferențial se face față de: boala Newcastle, Laringotraheita (LT) și

Coryza infecțioasă, Laringotraheita se răspândește încet într-o turmă, deși semnele
respiratorii sunt mai severe decât în cazul bronșitei infecțioase. (1)

V. LARINGOTRAHEITA INFECȚIOASĂ

5.1. Etiologie

Laringotraheita infecțioasă este o boală virală acută la puii de carne, caracterizată

prin respirație dificilă, înghițire și tuse a exudatului sângeros.(1) Transmiterea se realizează
prin traseul respirator și prin calea intraoculară. Poate apare și infecție orală. Transmiterea
de la păsările acut infectate este mai frecventă decât în cazul păsărilor recuperate sau
vaccinate. Acesta din urmă poate elimina virusul pentru o perioadă prelungită de timp. (1).

7
5.2. Semne clinice

Semne clinice se manifestă prin: respirație dificilă, tuse (Fig.5), sunete puternice,
morbiditatea meste moderată, iar mortalitatea moderată. (5)
În formă ușoară de LT,putem observa: lacrimare, secreție nazală, umflarea conjunctivelor și
a sinusurilor și reducerea producției de ouă.
Majoritatea puiilor se recuperează de obicei în 10-14 zile și până la 4 săptămâni în cazuri
severe.(2)

Fig.5- Respirație dificilă și tuse

5.3. Modificări morfopatologice

Modificările morfopatologice constau în: inflamația laringelui și a traheei care

duce la necroza și hemoragia mucoasei și se poate extinde infecția la bronhii, plămâni și
sacii aeriferi. (1)

5.4. Diagnostic diferențial

Diagnostic diferențial se face față de: boala Newcastle, Bronșita infecțioasă și

Corioza infecțioasă.(1)

VI. BOALA MARECK

6.1. Etiologie

Boala Marek este cauzata de virusul herpesului (ADN). Transmitere: se

răspândește prin infecție în aer care implică celule foliculare numite “păianjen de pui”.
Transmiterea virusului este orizontală. La temperatura camerei, virusul bolii lui Marek
rămâne viabil timp de 16 săptămâni și în deșeuri timp de 6 săptămâni. Păsările sunt cele mai
sensibile la infecție în primele câteva săptămâni de viață. Păsările infectate vor începe să
scape virusul în a doua sau a treia săptămână după infecție și vor continua să o facă pe tot
parcursul vieții, deși ele dezvoltă anticorpi împotriva virusului.(1)

8
6.2. Semne clinice

Boala lui Marek este frecvent asociată cu coccidioza în câmp. Acest lucru se
datorează probabil lipsei imunității împotriva coccidiozei la păsările afectate de Marek.
Există 6 tipuri de boală Marek. Semne clinice se manifestă cu moarte subită la puii de 3-5
săptămâni. Boala clasică Marek care prezintă paralizia a două aripi și picioare datorită
implicării nervului periferic. Nervii sunt de 2-3 ori mai mari decât dimensiunea lor normală.
Influența nervului central poate apărea, de asemenea. Boala Mare Marek apare în special la
păsări de 6-12 săptămâni. Se manifestă prin tumori în ficat, splină, rinichi, creier, măduva
spinării și ganglionii rădăcinii dorsale și cu moarte subită. De asemenea, pot fi implicate
inima, plămânii, gonadele și mușchii. Leucoza cutanată este prezentă la puii de carne de
pui.(1)

6.3 Modificări morfopatologice

Moficările morfopatologice constau în: splină mărită, leziuni cutanate

localizate.(1)

6.4. Diagnostic diferențial

Diagnostic diferențial se va face față de: eritem, dermatită, pigmentare și foliculi

normali mari. În cazul în care sistemul nervos central este afectat, leziunile bolii lui Marek
trebuie diferențiate de leziunile bolii Newcastle și de encefalomielita aviară. (3)
În ambele cazuri se observă lărgirea foliculară; totuși, leziunea poate diferi în funcție de
culoare. La păsările imunizate, leziunile foliculitei sunt de culoare galben-gălbuie, în timp
ce cu virusul lui Marek, leziunile sunt de culoare albastru-gri, cu un aspect roz, datorită
hemoragiei petete. (3).
VII. ORNITOZA AVIARĂ

7.1. Etiologie

Ornitoza este o boală acută sau cronică întâlnită la curcani, rațe, pui, fazani și
porumbei. Transmiterea la păsările sălbatice transportatoare și păsările cușcă transmit
Chlamydia la cuibul lor care poate supraviețui și devine purtător.(1) Păsările purtătoare
elimină Chlamydia în secrețiile și excrețiile lor. Chlamydia prezentă în praf de fecale poate
fi inhalată sau ingerată. Porumbeii sunt suspectați că sunt rezervor ai infecției.(1)

7.2. Semne clinice

Semnele clinice în cazurile ușoare pot să nu fie observate sau să prezinte semne
respiratorii ușoare și diaree.(1) La curcani observăm: slăbiciune, secreții nazale, diaree de
culoare galben-verde. La porumbei observăm: conjuctivită unilaterală sau bilaterală,
pierderea apetitului, sunete respiratorii anormale (raluri) și diaree apoasă.(1)

9
7.3. Modificări morfopatologice

Dacă boala este suspectată la examenul morfopatologic, păsările sunt tratate ca

fiind bolnave, iar eșantioanele trebuie expediate la laborator. Trebuie luate toate precauțiile
rezonabile pentru a evita riscul de contact uman. (1)
În cazul în care boala este suspectată la examenul morfopatologic, ar trebui să se impună
sacrificarea întârziată a păsărilor din aceeași sursă. Probele sunt, de asemenea, transmise la
laboratorul de diagnosticare. Dacă boala nu este confirmată, carcasa poate fi aprobată dacă
este altfel sănătoasă. (1)

7.4. Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se face față de: infecția cu Mycoplasma gallisepticum,

Pasteureloza, Salmoneloza (boala pulloroasă, diareea bacilă albă (BWD).(1)

VIII. TIFOZA AVIARĂ

8.1. Etiologie

Tifoza păsărilor este o boală infecțioasă la pui și curcani și rareori la alte păsări de
curte, păsări de vânat și păsări sălbatice. Agentul cauzal este Salmonella gallinarum. Se
observă mai des la păsările adulte. Însă cei mai receptivi sunt puii de gaina pana la 2-4
saptamani in primele 5-7 zile. (1)

8.2. Semnele clinice

În cazul transmiterii infectiei pe cale verticala, puii eclozionati prezinta in primele

zile de viata forma acuta . Puii sunt abatuti, stau cu ochii inchisi, aripile lasate, au anorexie,
horiplumatie, polidipsie, diaree cu fecale initial galben verzui apoi cretoase, albicioase
(datorita continutului ridicat de acid uric si urati), uneori cu strii de sange. Dupa 3-5 zile puii
mor in proportie de 95-100%. In situatia in care infectia se transmite pe cale orizontala, apar
tulburari respiratorii foarte grave urmate compensatoriu de tulburari generale si moarte
rapida. (1)
La puii care se imbolnavesc dupa 7 zile, evolutia poate fi acuta sau cronica cu
simptomatologie.
Forma cronica, cea mai frecventa, se exprima prin tulburari ale ouatului. Asfel productia de
oua scade, ouale sunt nefecundate (50%), deformate, cu coaja moale sau fara coaja, cu strii
de sange la suprafata sau la interior.(1)

10
8.3. Modificări morfopatologice

In ce priveste tabloul morfopatologic, la puii morti dupa varsta de o saptamana,

leziunea principala o reprezinta focarele de necroza (nodulii pulorici), localizati in ficat,
pulmon, epicard-miocard, stomac muscular, pancreas si uneori in peretele intestinal.
Se mai constata pericardita, perihepatita, peritonita fibrinoasa, enterita catarala, dilatarea
sacilor cecali si evidentierea unui continut cazeos, splenomegalie, congestia rinichilor si
prezenta de urati in uretere.
La pasarile adulte, in forma acuta se evidentiaza hemoragii sub epicard, ficat,
friabil, care in contact cu aerul capata o culoare verzuie (ficat bronzat), noduli pulorici in
miocard si pulmon.
In forma cronica, leziunea cea mai importanta este ovarita atrofica, cu foliculi
ovarieni deformati, pediculati, uneori chistizati, de culoare galben murdara pana la cenusiu,
negriciosi si cu vitelus de consitenta redusa. Se asociaza cu salpingita, cu formare de
pseudoconcremente de oua, ascita mai ales la curci, alaturi de ulcere la nivelul mucoasei
intestinale.(1)

8.4. Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial se va face față de: Enterite infecțioase, Paratifoza, Bronsita

infectioasa, boala de Newcastle, Coccidioza. (1)

IX. BOALA CRONICĂ RESPIRATORIE (CRD)

9.1. Etiologie

Termenul "boală cu sac de aer" se referă, de obicei, la un sindrom respirator

caracterizat prin aerosaculită, perihepatită și pericardită la puii de broiler cu vârsta cuprinsă
între 4 și 8 săptămâni. Pneumonia este de asemenea frecvent prezentă.
Factorii primari asociați cu etiologia bolii de aerisire sunt calitatea slabă a aerului și praful,
asociate fie cu agenți virale, fie cu mioplasme. E. coli este, de obicei, un invadator
secundar.(1)
Boala respiratorie cronică (CRD) se referă la infecția respiratorie a tractului
respirator superior al puiului cauzată de Mycoplasma gallisepticum.
Acest agent afectează curcani mai grav și provoacă sinuzită infecțioasă.(1)

11
9.2. Semne clinice

La puii de găină semnece clinice evoluează de la vârsta de 4-8 săptămâni şi, de

regulă, este consecința infecției virale și observăm: abatere, jetaj seromucos, raluri traheale,
dispnee, apetit redus, secretii nazale abundente. (1)

9.3. Modificări morfopatologice

La examinarea morfopatologică a puiului afectat observăm inflamația traheei și a

exsudatului spumos în sacul de aer. Sacii aeriferi sunt îngroșați și exudatul galben este de
obicei prezent. Depozitele fibrinoase galbene pe pericard și pe ficat (Fig.6.) sunt de asemenea
observate. (1)

Fig. 6- Pericardita și perihepatita la un pui de 8 săptămâni, E. coli a fost izolat din ambele leziuni

9.4. Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se face față de : Coriza ,Colisepticemie, Ornitoză,

aspergiloză, Boala de Newcastle (forma respiratorie), Variolă, Bronşita infecțioasă,
Laringotraheita infecțioasă. (1)

12
 BIBLIOGRAFIE

1. D. Herenda, Veterinary Meat Inspection Expert, Toronto/Canada, P.G. Chambers,

A. Ettriqui, P. Seneviratna, T.J.P. da Silva - Manual on meat inspection for
developing countries.

2. Ph.D.Scholar, Department of Veterinary Pathology, Veterinary College, Karnataka

Veterinary, Animal and Fisheries Science University Hebbal, Bangalore-24, India -
Common Respiratory Diseases of Poultry.

3. W. B. Durrell – Differential Diagnosis of Respiratory Dissease in Poultry.

4. H. L. Shivaprasad, Professor, Avian Pathology - Differential Diagnoses for Diseases

of Poultry Based on Organ Systems and other outlines.

5. J. Ignjatovic & S. Sapats - Avian infectious bronchitis virus.

13