TEMA 12:

OPERAŢII PE APARATUL GENITAL

FEMEL

12.1. Rememorări Anatomo-Topografice a ovarelor

pe specii
12.2. Ovariectomia la scroafă
12.3. Ovariectomia la vacă
12.4. Ovariectomia la iapă (laparatomia şi colpotomia)
12.5. Ovariectomia la căţea şi pisică
Castrarea
Castrarea este o operaţie des practicată în medicina veterinară, la toate
speciile de animale şi se realizează în scop economic şi terapeutic.
În scop economic ovariectomia (sau metoda ablaţiei ovarelor) este indicată mai
ales la scroafele puse la îngrăşat, la care suprimarea căldurilor influenţează în mod
favorabil atât sporul în greutate cât şi îmbunătăţirea calităţii cărnii şi grăsimii.
În scop terapeutic operaţia se practică la toate femelele, indiferent de specie şi
vârstă, în cazul afecţiunilor grave ale ovarelor.
În cazul animalelor crescute în vederea producţiei de carne, hrana este mai
bine asimilată şi are calităţi organoleptice superioare, ea fiind mai fragedă şi mai
gustoasă şi lipsită de mirosuri
neplăcute (vier, ţap).
Operaţia de castrare este dependentă de o serie de factori. Castrarea
terapeutică (de necesitate) trebuie efectuată fără întârziere, indiferent de vârstă şi
anotimp.
În scop economic, operaţia se execută de obicei în masă, în anumite
anotimpuri şi între anumite limite de vârstă a animalului, în raport cu specia şi
categoria de producţie.
12.1. Rememorări anatomo-topografice a ovarelor pe specii
La iapă ovarele sunt globuloase, prevăzute cu o fosă de ovulaţie, sunt
situate în cavitatea abdominală puţin înapoia rinichilor, fiind suspendate în regiunea
sublombară prin cele două mezovariumuri, lungi de 10-15 cm. Mărimea ovarului
constituie 5-8 cm. Din punct de vedere topografic ovarele se găsesc aproape la un
lat de palmă înapoia şi dedesubtul rinichilor şi tot atât de departe de planul median.
 La vacă ovarele au forma ovală şi sunt mai mici decât la iapă, fiind situate
pe planşeul cavităţii pelvine, de o parte şi de alta a corpului uterin, ovarele prezintă
o mărime de 4-4,5 cm.
 La scroafă ovarele de aspect muriform sunt situate de o parte şi de alta
a cervixului şi corpului uterin aproximativ la nivelul planşeului pelvin la cele tinere
(primipare) şi coborât mult în cavitate abdominală la cele care au fătat, mărimea
constituie 2-4 cm.
 La pisică sunt plasate într-o bursă ovariană foarte dezvoltată, cu o
deschidere largă ce permite exteriorizarea ovarelor cu o destulă uşurinţă, mărimea
acestora constituind 0,3-0,5 cm.
 La căţea ovarele sunt reduse şi au o formă elipsoidală, fiind suspendate
în interiorul cavităţii abdominale, în apropierea rinichilor, înglobate într-un
depozit de ţesut adipos.
12.2. Ovariectomia la scroafe
Această specie de animale în perioada maturităţii sexuale pierde în greutate
5-8 kg.
Avantajele: se reduce perioada de îngrăşare cu 15 zile, sporul în greutate
constituind 5-8 kg.
Vârsta optimă pentru castrare este de 3-6 luni (până la apariţia căldurilor),
iar pentru scroafele adulte imediat după înţărcare.
Ovariectomia scroafelor gestante şi a celor în călduri este contraindicată.
Pregătiri preoperatorii: dieta 12-24 ore.
Instrumentar: setul obişnuit.
 Contenţia: masa de operaţie sau în condiţii de teren pe o scară, căreia i se
dă o înclinare de 35-45° poziţie ce permite deplasarea masei intestinale către
diafragmă. Membrele se leagă cu frânghiuţe, membrul posterior drept este fixat în
extensie forţată; tunderea, raderea, degresarea şi antisepsia câmpului operator cu I2.
Anestezia generală: Hexenal în doză 1 ml/kg 5%+ anestezie locală după
Vişnevschi. Amenazină 1 ml/25kg. Hexenal 0,5+0,25 ml/kg Droperidol. Castran,
sedare uşoară – 0,5ml/100kg, sedare profundă – 1,0ml/100kg.Contenţia animalului
cu capul în jos duce la acumularea de CO2 în creier care provoacă o inhibiţie
suplimentară a SNC.
Tehnica operatoare
Laparatomia:
• regiunea flancului drept, sub unghiul extern al iliumului;
• pe linia albă (hernii, eventraţie, prolaps).
Accesul operator pe linia albă se practică mai rar, deoarece în perioada
postoperatorie se formează aderenţe a intestinului cu peretele abdominal, precum şi
apariţia herniei, care necesită intervenţie chirurgicală. În funcţie de vârsta scroafei,
dacă a fătat sau nu, locul de incizie variază.
Pentru scrofiţele de 3-6 luni incizia se face în direcţia fibrelor musculare
(muşchiul oblic intern al abdomenului) tuberul iliac- ombilic şi la 2-3 cm distanţa
de unghiul extern al iliumului.
 Chirurgul lucrează din partea membrelor. Incizia de 5-7 cm interesează
pielea, ţesutul conjunctiv adipos subcutanat şi fascia abdominală. Toţi muşchii de
dilacerează în direcţia fibrelor musculare pe cale boantă.
La scrofiţele adulte, care au fătat, lungimea inciziei este până la 10 cm şi
mai mult.
Peritoneul se prinde cu o pensă şi se secţionează cu foarfeca, după care
incizia se mărește.
 Peritoneul se poate sparge şi cu degetul arătător, coada bisturiului, cu
foarfeca boantă sau cu o pensă hemostatică, dar aceste procedee sunt periculoase,
creând un spaţiu între peritoneu şi musculatură prin decolarea peritoneului, spaţiu
în care se pot angaja ansele intestinale sau chiar uterul.
Prin plaga abdominală se introduc degetele arătător şi median al mâinii
drepte înspre deschiderea anterioară a bazinului şi se caută ovarul, oviductul sau
cornul uterin (ce vom găsi).
Ovarul are o suprafaţă muriformă - aminteşte fructul de mură sau agut,
adică sunt prezente folicule.
 Se prinde pediculul ovarian între degete şi se exteriorizează în plaga ovarul.
El este fixat cu o pensă hemostatică, se aplică o ligatură pe pedicul cu fir sintetic
neresorbabil şi apoi se face extirparea lui cu bisturiul.
Al doilea ovar este identificat şi exteriorizat prin depănarea cornului uterin
până se ajunge la bifurcaţie, apoi se continuă pe celălalt corn până la identificarea lui.
Extirparea se face prin aceeaşi metodă ca şi primul ovar.
In situaţia în care nu se identifică ovarele, pentru a evita traumatismele
intraabdominale se recomandă prinderea unui corn uterin ce este mai gros şi mai
cărnos, mai rotund, se exteriorizează şi se deapănă până se va ajunge la ovar.
În toate situaţiile în care s-a făcut depănarea cornului uterin este necesară
repunerea lui cu atenţie în cavitatea abdominală şi nu între peritoneu şi muşchi, sau
între muşchi şi piele.
 Închiderea peretelui abdominal.
Întrucât plaga peritoneală este mică, musculatura s-a dilacerat, prin reluarea
poziţiei normale a membrului drept posterior, plaga musculară se micşorează şi nu
este nevoie decât de aplicarea a 4-5 puncte separate de sutură în forma literei “U” pe
piele, ce se vor scoate după 8-10 zile, ca de obicei ele nu se scot, ele cad.
 Laparatomia pe linai albă se efectuează la vârsta de 4-4,5 luni (adică
înainte de maturitatea sexuală). Incizia se practică între ultimul şi penultimul
mamelon (în unile cazuri între 2-3 mameloane).
Lungimea pediculelor dă posibilitatea de a exterioriza ovarele din
cavitatea abdominală cu uşurinţă.
Avantajele acestei incizii:
• accesul asigură aceeaşi distanţă către fiecare ovar;
• se păstrează integritatea pielii;
• operaţia se poate practica şi pe animale mai tinere.
Dezavantajele: apariţia de hernii, evisceraţii, aderenţe intestinale.
12.3. Ovariectomia la vacă
Operaţia este mai rar practicată. Se poate executa cu scop terapeutic,
experimental şi în unele ţări (Franţa, Belgia) cu scop economic, pentru realizarea
unui spor de greutate mai mare şi obţinerea unei cărni de calitate superioară cât şi
prelungirea perioadei de lactaţie până la 24 luni cu un lapte mai gras (castrarea se
face la 2 luni după fătare ).
 Pregătiri preoperatorii: dieta 24-48 ore. Câmpul operator – raderea,
spălare, antisepsie chimică.
Contenţia: patrupedală sau decubit lateral stâng.
Anestezia:
• În golul flancului - anestezia paralombară + blocajul suprapleural după
Mosin.
• Colpotomia - anestezia generală, epidurală sacrală sau blocajul plexului
pelvin după Nozdraciov şi de suprafaţă a fundului vaginului cu comprese
îmbibate cu Novocaină 4%. Blocajul suprapleural după Mosin.
 Tehnica operatorie la vacă:
Laparatomia în golul flancului este efectuată sub ilium la o distanţă se 2-3
cm. Lungimea inciziei 10-15 pe partea dreaptă. Incizia se efectuează oblic cranio-
ventral. Dilacerarea musculaturii (pielea, fascia şi oblicul extern) se face cu bisturiul,
muşchiul oblic intern şi muşchiul transversal pe cale boantă. Fascia transversală şi
peritoneul se fixează cu 2 pense chirurgicale şi se incizează cu foarfeca.
Orientându-ne la coarnele uterine se identifică ovarul, care se fixează cu o
pensă pentru limbă.
Pe pedicului ovarian se aplică o pensă hemostatică, iar mai jos o ligatură
din catgut. Ovarul se excizează cu bisturiul, iar bontul se tamponează cu un tampon
de vată îmbibat cu tinctură de iod. Uneori în locul ligaturii se face torsiunea ovarului
după aplicarea pensei hemostatice.
12.4. Ovariectomia la iapă (laparatomia şi colpotomia)
12.4.1. Ovariectomia prin laparatomie la iapă prin teşitura flancului:
(Zona inferioară a flancului)
Contenţia: decubit lateral drept, membrul stâng posterior fixat în extensie
forţată.
Anestezia: potenţializată + blocajul epipleural după Mosin + locală prin
infiltraţie.
Tehnica operatorie: linia inciziei cutanate 15-18 cm, la 2 degete deasupra
pliului iei şi la un lat de palmă de marginea anterioară a muşchiului tensor al fasciei
late dilacerarea fibrelor musculaturii în direcţia fibrelor musculare - oblic extern,
intern şi cel transversal. Sutura trietajată. Antibioticoterapie 3-5 zile.
12.4.2. Ovariectomia prin colpotomia la iapă (acces vaginal)
Instrumentar: bisturiu, ecrazor.
Contenţia: patrupedal în travaliu .
Pregătiri preoperatorii: Dieta 18-24ore. Se curăţă ampula rectală prin
clisme, iar vaginul şi vulva se spală cu soluţii antiseptice (rivanol, sol KMnO4
1%).
Tehnica operatorie:
Puncţia vaginului se execută cu un bisturiu cu lamă ascunsă (colpotom),
după ce operatorul introduce mâna dreaptă în cavitatea vaginului până la cervix şi
stabileşte locul de elecţie. Cu pumnul închis al mâinii drepte împinge spre înainte
fundul vaginului şi exteriorizând lama bisturiului orientat uşor oblic înainte şi în sus,
practică o incizie de 2-3 cm în plan median al peretelui fundului de sac superior al
vaginului inclusiv peritoneul.
Mişcarea pentru incizia peretelui vaginal trebuie să fie bine dozată pentru
a nu leza aorta posterioară, care dă o hemoragie mortală, rectul sau alte organe.
Incizia iniţială este lărgită apoi pentru a permite trecerea mâinii; se retrage
mâna din vagin, se lasă bisturiul şi se iau tampoane îmbibate cu procaină şi se
tamponează ovarul şi mezoul.
Se apucă extremitatea ecrazorului cu lanţul trecut pe după baza degetului
mare, după care se introduce în cavitatea abdominală până la nivelul ovarelor.
 Prinderea în palmă a ovarelor şi introducerea lui în Bucla lanţului la nivelul
pediculului;
Strângerea lanţului de către un ajutor prin manipulări de la exterior, iar
operatorul controlează să nu fie angajate ansele intestinale în bucla ecrazorului.
Când bucla este bine strânsă pe pedicolul ovarian, începe secţionarea
pediculului, prin mişcări rare după 8-10 min. ovarul menţinut tot timpul în palma
operatorului, care mai apoi este scos afară. Cu al doilea ovar se procedează la fel.
La breşa vaginală sutura nu se aplică.

Tratamentul postoperator: antibioterapia 3-5 zile.

Pot fi folosite şi alte metode de castrare (ovariotom-Baicev).
12.4.3. Ovariectomia prin colpotomie la vacă
Aceasta comporta aceeaşi tehnică prezentată pentru iapă.
Îngrijirea postoperatorie: se referă la prevenirea eventraţiei vaginale prin
menţinerea femelei timp de 5-6 zile cu trenul posterior mai ridicat, regim alimentar
dietetic câteva zile, 5-6 zile antibioticoterapie pe cale generală pentru prevenirea
infecţiei.
12.5. Ovariectomia la căţea şi pisică
Se practică la cererea proprietarului.
Pregătiri preoperatorii: dietă 12 ore.
Contenţia: dorso-lombară.
Anestezia: generală completată cu anestezie locală, după Vişnevschi,
Calipsol 0,3 ml/kg + Rometar 0,3 ml/kg.
 Tehnica operatoare: incizia pe linia albă prepubiană (ombilico-pubiană)
pe o lungime 5-6 cm. Ce interesează pielea, ţesutul conjunctiv subcutanat, stratul
de grăsime, linia albă şi peritoneul, îndepărtarea anselor intestinale şi palparea cu
degetele a cornului uterin, care prezintă la extremitatea lui ovarul; prinderea
mezoului ovarian şi a ovarului şi exteriorizarea lui în afara rănii operatorii.
Aplicarea a două ligaturi de catgut prin ligamentul ovarian pe pedicul:
• una se leagă în jurul ligamentului ovarian;
• doua pe extremitatea trompei uterine şi a porţiunii respective din ligamentul
ovarian cu ramura arterei uterine medii;
Ablaţia ovarului între ligaturi.
 Al doilea ovar se extirpează identic.
Închiderea peretelui abdominal prin sutura bietajată; peritoneul cu linia
albă din material resorbabil, pielea în puncte separate.
Între straturile anatomice se fac pudrări cu antibiotice. Antibioticoterapia
5-6 zile. Firele de sutură se scot la 8-10 zile.
Accidente în operaţii de ovariectomie:
• Mai des la iapă şi scroafă prin trântire bruscă (fracturi de femur, tibiei).
• Hemoragie internă - accident grav în colpotomie (iapă, vacă) când o dată cu
puncţia peretelui vaginal, se atinge aorta abdominală, hemoragia fiind
mortală.
• Hemoragia internă poate fi provocată şi de utilizarea unor pense de castrare
necorespunzătoare prin ruperea arterei uterine, la alunecarea ligaturii aplicate
pe pediculul ovarian.
• Decolarea peritoneului ca rezultat a manevrelor brutale.
• Perforarea intestinului - nu se respectă dieta preoperatorie.
• Ruperea cornului uterin, la scrofiţe în timpul depănării.