Patologia sanului

EXAMINAREA CLINICĂ A SÂNILOR

 Din punct de vedere somatic, sânul este un

organ receptor al steroizilor sexuali,
asemănător cu endometrul sau cu epiteliul
vaginal, pe tot parcursul vieţii genitale a
femeii suferind o serie de modificări care
trebuie luate în calcul pentru a diferenţia
modificările fiziologice care pot apărea, faţă
de modificările patologice
Autocontrolul (Autoexaminarea)

 Autocontrolul se face începând cu vârsta de

16-18 ani, lunar, de preferat în săptămâna ce
urmează sfârşitului ciclului menstrual (zilele
7-14), excluzându-se astfel eventualele
modificări ale sânilor induse de menstruaţie.
Autocontrolul (Autoexaminarea)
Se începe cu inspecţia sânilor în faţa oglinzii, atât din faţă cât şi din
profil, urmărindu-se:
Volumul:
- sânii prea mici ridică două probleme: problema alăptării viitoare şi
cea a esteticii, care poate crea adevărate complexe psihice,
 sânii mari (peste 1,5 Kg) predispun la apariţia mai frecventă a

leziunilor inflamatorii şi a formaţiunilor tumoraie maligne, putând

creea şi aceştia complexe psihoafective,
Forma:
- în adolescenţă sânii au formă emisferică,
- după naştere sânii se alungesc şi se orientează distal, între ei şi
peretele toracic formându-se şanţul submamar.
Acest şant este cu atât mai pronunţat cu cât sânul este mai mare,
necesitând o examinare aparte, prin ridicarea sânului, întrucât poate
masca leziuni tegumentare sau glandulare,
In fata unei oglinzi observa sanii intai cu mainile jos, apoi cu
mainile pe solduri. Urmareste existenta unor depresiuni sau
umflaturi (protuberante) a unor eczeme sau zone inrosite.
Ridica mainile deasupra capului. Urmareste existenta unor depresiuni sau
umflaturi (protuberante) a unor eczeme sau zone inrosite.
Cu trei degete unite (inelarul, mijlociul si aratatorul) efectueaza miscari
circulare de presiune usoara in jurul sanului. Nu uita sa acoperi tot sanul
- eventual porneste de la mamelon catre exteriorul sanului, in sensul
acelor de ceasornic.
Autocontrolul (Autoexaminarea)
Poziţia:
- sânii ar trebui să fie simetric poziţionaţi
 mameloanele trebuie să fie situate în centrul areolei mamare,

pe aceeaşi linie orizontală. In realitate se înregistrează variaţii de

poziţionare a sânilor şi
mameloanelor, fără ca acestea să fie patologice.
De foarte multe ori sânul drept este ceva mai mare şi mai
jos situat. Important de constatat însă, este dacă un mamelon, până
la un moment dat într-o poziţie normală,
se ombilichează de la sine în mod treptat şi rămâne ca atare
(dispariţia caracterului erectil) ceea ce duce la
dificultăţi în alimentarea nou-născutului. De asemeni se observă
dacă mamelonul este curat sau prezintă
unele scurgeri, cruste sau modificări de formă (retractat)
Autocontrolul (Autoexaminarea)
 Mobilitatea:
 examinarea sânilor cu braţele lăsate pe lângă

corp, cu braţele la orizontal sau ridicate, în mod

normal în timpul acestor mişcări sânii urmează în
mod egal mişcările de ascendenţă sau de fate
ralitate ale tegumentului, datorită glisării glandei
mamare pe fascia pectorală.
După inspecţia sânilor, aceştia se vor palpa, iniţial
în poziţie verticală şi apoi în poziţie culcată,
această manevră permiţând depistarea unor
nodozităţi.
Examinarea clinică propriu-zisă
 Cuprinde trei etape:
- Anamneza
- Inspecţia
- Palparea
Anamneza
Urmăreşte două aspecte:
•aflarea istoricului “fiziologic” al pacientei:
 menarha,
 caracterul ciclurilor menstruale,
 numărul naşterilor,
 durata alăptării la sân,
 modificările sânilor din timpul sarcinilor.
Anamneza
Aflarea istoricului “patologic” al pacientei:
 tratamente hormonale (inclusiv contraceptive),
 prezenţa scurgerilor mamelonare,
 traumatisme mamare,
 apariţia unor mastodinii,
 modificări de formă, consistenţă sau volum,
 autodepistarea unor formaţiuni tumorale, (momentul

depistării şi evoluţia tumorii în timp şi în raport cu ciclul

menstrual; dacă tumora variază în dimensiuni cu ciclul
menstrual).
 Patologii genitale sau endocrine, prezenţa unui fibrom uterin,

fiind uneori asociată cu neoplasmul mamar, ambele prin

determinism hormonal (hiperestrogenie).
 scurgeri mamelonare, şi dacă acestea au prezentat firişoare

de sânge.
Inspecţia
 Examinarea sânilor se efectuează astfel încât
să cuprindă nu numai sânii ci şi zonele de
drenaj limfatic.
 Pacienta se dezbracă până la brâu, fiind

examinată atât în poziţie ortostatică sau

şezândă cât şi în poziţie culcată
Inspecţia urmăreşte:
 Simetria: o uşoară asimetrie nu este

patologică. Asimetria poate să apară în

afecţiuni precum:
 formaţiuni chistice,
 tumori,
 inflamaţii,
 anomalii congenitale, fiind uşor sesizabilă în

poziţie sezândă
Aspectul superficial al
sânului,
 eritemul sânului: inflamaţii sau neoplazii
 edemul sânului: inflamaţii sau neoplazii
 fisuri şi eczeme rebele ale areolei - boiii

Paget a sânului
 semnul capitonajului - îngroşare a plicii

cutanate cuprinse între index şi police

 semnul godeului (semnul Dupuytren) -

mobilizarea laterală a tumorii determină pe

suprafaţa pielii o depresiune (atunci când
semnul capitonajului este prezent).
Examinarea şi exprimarea
mamelonului
- prezenţa unei scurgeri, (scurgerea
sanguinolentă - în mastita sclerochistică);
- prezenţa unei ulceraţii - tumoră malignă dacă
este ulcerat un singur mamelon);
 prezenţa unei sângerări

 ridicarea mamelonului ia nivelul unui sân, faţă

de o linie transversală ce trece prin mamelonul

sănătos sugerează un cancer invadant în derm şi
mamelon
- ombilicarea, înfundarea şi retracţia fixă a
mamelonului reprezintă un semn precoce şi
constant în cancerele centrale ale sânului, care
lipseşte însă în cancerele periferice
Cancerul mamar asociat este mult mai probabil in cazul
secretiilor mamelonare unilaterale spontane hemoragice.
Secretia mamelonara spontana este
anormala in afara lactatiei si sarcinii.
 Retracţia pielii - depesiune mai mult sau mai
puţin marcată a pielii într-un loc sau altul al
sânului sau mamelonului, şi apare fie în
necroza ţesutului grăsos, ca urmare a unui
traumatism , fie în cancerele avansate
(aspectul de “coajă de portocală”).
Retracţia tegumentară

 examinarea bolnavei în ortostatism şi cu

braţele ridicate deasupra capului - retracţie
sau o deviere a mamelonului.
 pacienta se examinează în ortostatism,
plasând palmele celor două mâini în contact
şi la comandă va împinge mâinile una
împotriva celeilalte. Această manevră, prin
contracţia muşchilor pectorali tinde să
accentueze orice retracţie tegumentară.
 pacienta este examinată în ortostatism,
lasând palmele celor două mâini în şolduri şi
apăsând cu putere împotriva şoldului. Prin
contracţia muşchilor pectorali se accentuează
orice retracţie tegumentară.
 pacienta este examinată în ortostatism cu
corpul fixat în faţă prin înclinarea pacientei
de la mijloc, palmele fiind sprijinite pe un
suport. Acestă manevră arată dacă sânii, când
se depărtează de torace, produc o tracţiune
egală bilaterală pe ligamentele suspensoare.
 Când sânii atârnă departe de corp, refracţia şi

neregularităţile invizibile anterior devin

vizibile
 Examinarea regiunilor axilare şi
supraclaviculare
- se vor descrie orice modificări de culoare a
tegumentelor precum şi prezenţa eventuală a
edemului la aceste nivele sau a unor
adenopatii vizibile.
 Examinarea braţelor, pentru a se observa

dacă prezintă edeme, retracţii tegumentare

sau ulceraţii.
Palparea
 1. Palparea glandei mamare, care se face în ortostatism şi
în decubit dorsal.
 Se începe cu palparea sânului stâng, efectuând iniţial o
palpare superficială, blândă urmată de explorarea mai
profundă, care aplică lobulii glandulari pe planul toracic
(manevra Velpeau). Faţa palmară a mâinii drepte explorează
cu blândeţe parenchimul glandular, începând din regiunea
subclaviculară până la baza toracelui, palpând iniţial
cadranele laterale apoi cele mediale şi la final cadranul 5,
premamelonar, notând pierderea elasticităţii acestuia sau
prezenţa unei eventuale tumori sau induraţii. în timpul
palpării se evită orice manevră care să comprime glanda
între degete, în acest caz lobulii glandulari creând falsa
impresie de tumoră
 Aprecierea mobilităţii sânului se face cu ajutorul
manevrei Tillaux: pacienta aflată în ortostatism este
rugată să contracte muşchiul pectoral prin executarea
unei mişcări de adducţie a braţului, mişcare căreia
examinatorul îi opune rezistenţă. Simultan examinatorul
va palpa şi mobiliza sânul în plan vertical şi lateral. O
adevărată mobilitate a glandei mamare există atunci
când contracţia muşchiului pectoral nu produce nici un
fel de limitare a mişcărilor imprimate sânului. în
procesele tumorale (şi excepţional în cele inflamatorii
cronice) se produce aderenţa glandei ia planul muscular,
în acest caz mobilizarea sânului fiind limitată sau chiar
imposibilă
2. in decubit dorsal.
 Pentru un examen complet al sânului,

bolnava va fi examinată în poziţie şezândă

(facilitează palparea zonelor subclaviculare şi
axilare) şi în decubit dorsal. în ambele situaţii
sânii vor fi examinaţi cu pacienta ţinând
mâinile pe lângă corp şi apoi cu mâinile
ridicate deasupra capului şi aşezate pe cap
În timpul palpării sânului se vor
urmări:

 Consistenţa şi elasticitatea ţesutului mamar

 Sensibilitatea:

◦ dureri localizate → reacţie inflamatorie

◦ rar durerea →mastită sclero-chistică sau un
neoplasm
 Exprimarea mamelonului.
◦ Constă în compresiunea mamelonuiui între degete.
în afara perioadei de gestaţie sau lactaţie la
exprimarea mamelonului nu trebuie să apară
secreţii ale canalelor galactofore
Prezenţa maselor tumorale
Examinatorul va urmări:
♦ Localizarea - se face considerând sânul ca faţa unui ceasornic
cu mamelonul ca punct central.
♦ Mărimea - se măsoară tridimesional, în centimetri.
♦ Conturul - tumorile maligne şi leziunile inflamatorii au de
regulă contur neregulat.
♦ Consistenţa - tumorile dure sugerează malignitatea.
♦ Sensibilitatea - leziunile maligne sunt nedureroase în timp ce
leziunile inflamatorii sunt de obicei dureroasae.
♦ Mobilitatea - tumorile benigne sunt mobile. Leziunile
inflamatorii sunt imobile, iar tumorile maligne sunt la început
mobile pentru ca pe măsura invaziei ţesuturilor învecinate să
devină imobile.
♦ Delimitarea - absenţa delimitării sugerează un proces malign.
Explorarea grupelor de
ganglioni limfatici
 musculatura pectorală perfect relaxată, fie
prin sprijinirea membrului toracic pe umărul
examinatorului (dacă examinarea se face în
ortostatism), fie prin ridicarea cu o mână de
către examinator a braţului pacientei.
 Dacă examinarea se face în decubit dorsal,

relaxarea musculaturii pectorale se va face

prin îndepărtarea pasivă a braţului de corp.
EXPLORAREA PARACLINICĂ A
SÂNULUI
Mamografia
 Mamografia simplă reprezintă explorarea
radiologică a sânului cu un fascicul de raze X de
joasă tensiune şi cu intensitate crescută.
Caracteristicile mamografiece pentru un cancer de
sân sunt:
- forma de "rac" a opacităţii intramamare cu
alterarea structurilor normale
- microcalcificări ia nivelul formaţiunii
- îngroşarea tegumentelor supraiacente datorită
edemului precoce,
- modificări mamelonare, adenopatii axilare.
 Termografia - are la bază principiul că tumorile de
sân sunt termogenetice. Ca metode se utilizează
termocuplul, termografia cu infraroşii,
termoviziunea sau termografia dinamică (transformă
căldura emisă de sân către suprafaţa pielii în
imagine termografică a sânului care poate fi
vizualizată pe un monitor.)
 Metoda poate înregistra diferenţe de temperatură de

0,2°C la distanţa de un metru. Testul hipertermiei

provocate prin perfuzia a 500 ml glucoză 10%
determină creşteri aie temperaturii locale cu peste
4°C în cazul tumorilor maligne.
 Radiofosfocaptarea - are la bază capacitatea
fosforului radioactiv de a se fixa rapid în
concentraţie mai mare în ţesuturile cu
multiplicare intensă.
 Galactografia reprezintă vizualizarea

radiologică a canalelor galatofore cu ajutorul

unor substanţe de contrast, fiind indicată în
afecţiunile secretante ale sânului.
 Ecografía - alături de rezonanţa magnetică
nucleară, rămân cele mai fidele mijloace de
diagnostic paraclinic, oferind informaţii atât
despre tumoră cât şi asupra gradului de
invazie.
 Ecografía de sân poate diferenţia o tumoră de

sân solidă de una chistică. Este folositoare mai

ales la tinere, la care ţesutul dens mamar face
ca examenul mamografic să fie mai puţin fiabil.
În cazul tumorilor nepalpabile, ajută la
ghidarea puncţiei-biopsie.
 Biopsia. Este singura metodă de certificare a
diagnosticului în cazul cancerului mamar,
indicând şi tipul histologic al acesteia.
Explorări pentru identificarea
eventualelor metastaze
VSH-ul peste 40/oră
♦ Determinarea unor factori genetici şi a markeriior tumorali:
- Factorul mamar de creştere derivat (MDGF1)- indică modificări
autocrine şi paracrine ce apar în celulele maligne
- Unele protoncogene ce pot deveni oncogene şi pot transforma celulele
epiteliale mamare normale în celulele canceroase: c- sis, c-HER, c-
myc;
- Genele supresoare RB, NM23, p53 (inhibă procesul de proliferare
neoplazică)
- Mutaţii aie genei BRCA1 care se produc la nivelul cromozomului 17
(locus 17q21) indică moştenirea directă a unor defecte genetice
- Nivelul antigenelor CA 15.3, MCA, TAG 72
- Nivelul catepsineior
♦ Radiografia pulmonară - poate indica metastaze pulmonare sub forma
unor microopacităţi diseminate
♦ Testele hepatice: fosfataza aicalină, transaminazele
♦ Scintigrafia osoasă
Mastitele
 Definitie. Inflamatii ale glandei mamare
determinate de germeni patogeni
nespecifici (stafilococ, streptococ), sau
specifici (TBC).
 Majoritatea mastitelor apar in perioada de

lactatie.
 Exista si situatii determinate endocrin (de ex.

Mastitele fetitelor).
Clasificare.
1. Mastite acute
2. Mastite cronice
 Mastitele acute

 Se caracterizează printr-un debut acut; pot

interesa un san sau ambii sani
 Mastitele acute
 Diagnostic clinic:
Semne de inflamatie locala acuta:
- congestie,
- tumefiere,
- durere locala pulsatila,
- scurgeri mamare purulente,
- asimetria sanilor,
- febra.
Sanul este extrem de sensibil la palpare.
Poate evolua spre un abces cald mamar (dg. clinic şi
ecografic)
Infectiile sanului – mastitele
 Mastitele acute
Tratament.
1. Pansamente umede si reci aplicate local
2. Antibiotice functie de antibiograma
3. Drenajul laptelui (daca mastita apare in
timpul lactatiei)
4. Incizie chirurgicala si drenajul puroiului in
abcesele calde ale sanului
 Mastitele cronice
Etiologic pe primul loc se află mastita TBC.
Semnele inflamatorii sunt minime;
Se pot complica cu evoluţia unui abces rece al
sanului.
Tratament: - administrarea de tuberculostatice;
- incizia si drenajul abcesului rece
Tumorile benigne ale sanului
Tumorile benigne ale sanului
 Tumorile benigne ale sanului au o serie de
caracteristici comune care fac diferenta
clinica intre acestea si tumorile maligne.
Dintre aceste caracteristici putem aminti:

◦ delimitarea neta a tumorii fata de tesuturile din jur,

◦ mobilitate pe planurile profunde si superficiale,
◦ prezenta de adenopatie regionala,
◦ prezinta crestere relativ lenta si
◦ nu recidiveaza dupa extirpare.
Tumorile benigne ale sanului
 Explorarile paraclinice care au importanta
pentru diagnosticarea tumorilor benigne sunt
mamografia, ecografia si punctia-biopsie.
Acestea prezinta caracterele de benignitate.
Examenul cel mai sigur care stabileste
diagnosticul pentru tumorile benigne ale
glandei mamare este examenul histopatologic
realizat prin punctie si biopsie.
 Diagnosticul diferential se face in primul rand

cu cancerul mamar si cu toate celelalte tumori

si afectiuni tumorale.
Tumorile benigne ale sanului
 Tumorile benigne ale glandei mamare descriu o
serie de afectiuni care pot fi impartite in:
◦ leziuni distrofice,
◦ leziuni proliferative,
◦ stari precanceroase.
 Dupa natura tesutului din care provin:
◦ Conjunctive: lipoame si fibroame
◦ Epiteliale: adenoame, papiloame, tumori vegetante
intracaniculare
◦ Epitelioconjunctive: adenofibroame
◦ Cu tesuturi heterotopice: condroame si osteoame
◦ Vasculare: angioame si endotelioame.
Tumorile benigne ale sanului
 Lipoamele se dezvolta din tesutul gras
perimamar. La palpare se prezinta ca tumori
pastoase, mobile, bine incapsulate.
 Fibroadenoamele sunt cele mai frecvente

tumori mamare benigne si au atat structura

epiteliala, cat si conjunctiva.
Tumorile benigne ale sanului
 Tumora phyllodes este o varietate de fibroadenom
cu evolutie intracanaliculara. Aceasta tumora apare
mai frecvent la femeile tinere, uneori sub 18 ani.
Dimensiunile tumorii sunt mari cu consistenta
neomogena, apar atat zone dure cat si zone
fluctuente, tumora nu adera la tesuturile
inconjuratoare, nu prezinta adenopatie si starea
generala nu este modificata. Tegumentul sanului
este destins, lucios, se poate ulcera si apoi se
poate infecta. Cea mai importanta problema este
diferentierea /tumorilor phyllodes benigne/ de
/tumorile phyllodes maligne/.
Tumorile benigne ale sanului
 Adenomul mamar pur este o proliferare
epiteliala care se intalneste foarte rar si
diagnosticul se poate stabili numai prin
examen histopatologic.
 Angioamele sunt tumori moi, confluente, rau

delimitate cu evolutie lenta si continua,

acestea dezvoltandu-se din stroma
conjunctivo-vasculara.
Leziunile distrofice
Leziunile distrofice

 Se caracterizeaza printr-o proliferare

fibrochistica a glandei mamare.
 Din acest grup fac parte chistul solitar al

sanului si mastoza fibrochistica

Mastoza fibrochistica
 Este o leziune neproliferativa, cel mai
frecvent apare la femeia adulta in jurul varstei
de 30 de ani. De cele mai multe ori aceasta
afectiune este asociata cu tulburari endocrine
cum ar fi hipofunctia genitala sau
hipertiroidie. Pacientele prezinta jena sau
dureri locale, in special in perioada
menstruatiei.
Mastoza fibrochistica
 La inspectie se observa chisturi multiple pline cu
lichid clar sau tulbure, de culoare galben-brun,
inconjurate de tesut scleros. La palpare se
constata tumori de dimensiuni diferite, de
consistenta ferma.
 Acestea pot fi localizate intr-un sector de glanda,
uni- sau bilateral.
 Aceste tumori sunt mobile, usor dureroase la
presiune si in perioada menstruatiei prezinta
cresteri de volum. In axila se pot palpa ganglioni
mici, mobili, dar de cele mai multe ori adenopatia
Mastoza fibrochistica
 Diagnosticul pozitiv se pune in principal pe
variatiile de volum si sensibilitatea dureroasa
ale tumorilor in timpul menstrelor.
 Xerografia este o metoda importanta pentru

urmarire. In evolutie s-au constatat si

transformari maligne si de aceea poate fi
considerata o boala precanceroasa.
Mastoza fibrochistica
 Tratamentul, in formele incipiente la femeile sub
35 de ani, consta in hormonoterapie de corectare.
Sunt cazuri cand dupa sarcina si alaptare boala
regreseaza.
 Tratamentul chirurgical se impune in cazurile in
care apare cresterea rapida de volum a chisturilor,
cand exista suspiciunea de malignizare sau cand
nu apar rezultate ale tratamentului medical timp
de 3-4 luni. Interventia consta in sectorectomie,
iar in cazurile difuze care cuprind toata glanda
mamara in mamectomie subcutanata.
Chistul solitar al sanului
 Este o forma localizata de mastoza chistica si
apare mai ales in perioada de
preclimacterium. Acesta se prezinta ca un
chist mare, bine delimitat care contine un
lichid galben-verzui. La palpare apare ca o
tumora rotunda, mobila, bine delimitata,
sensibila la palpare. Mamelonul este normal,
iar adenopatiile axilare lipsesc.
 Tratamentul este chirurgical si consta in

sectorectomie.
Leziunile proliferative
Leziunile proliferative
 Leziunile proliferative ale sanului sunt
reprezentate de hiperplazia epiteliala, aceasta
reprezentand cresterea numarului de celule
epiteliale. Din aceasta categorie fac parte:
hiperplazia atipica ductala, hiperplazia
atipica, adenoza scleroasa, cicatricea radiala,
ectazia ductala si necroza grasoasa.
Leziunile proliferative
 Adenoza scleroasa mimeaza adenomul
invaziv si prezinta o crestere a riscului de
cancer de 1, 5-2 ori in populatie.
 Ectazia ductala este greu de diferentiat de

cancerul mamar deoarece examenul clinic

arata mase tumorale palpabile periareolar si
secretie mamelonara si apare la femei in jurul
varstei menopauzei.
Leziunile proliferative
 Necroza grasoasa este relativ rar intalnita,
dar poate fi confundata clinic si mamografic
cu carcinomul schiros sau inflamator. In
antecedentele pacientei se constata de obicei
un traumatism al sanului sau al peretelui
toracic. Ischemia tesutului adipos duce la
eliberarea de substante lipolitice, care vor
determina necroza si saponificarea grasimii.
Starile precanceroase
Starile precanceroase
 Afectiuni care prezinta posibilitatea evolutiva
spre o neoplazie.
Tumori vegetante intracanaliculare
(papilomul intracanalicular)
 Acest tip de tumori sunt rezultatul proliferarii
epiteliale intracanaliculare. Aceste leziuni apar
mai frecvent la femei intre 30-50 de ani si au
urmatoarele caracteristici:
 tumora mica, rotunda situata perimamelonar care
nu adera la piele scurgeri sanghinolente prin
mamelon pentru perioade lungi de timp
tractiunea de mamelon se transmite tumorii, acest
lucru indica dependenta de un canal galactofor la
presiunea digitala a tumorii apare sangerare la
nivelul mamelonului, absenta adenopatiilor
Tumori vegetante intracanaliculare
(papilomul intracanalicular)
 Cea mai importanta explorare este examenul
citologic al secretiei sanghinolente
mamelonare, iar galactografia evidentiaza
prezenta tumorii intracanaliculare.
 Diagnosticul pozitiv se pune pe baza semnelor
clinice specifice si cu ajutorul examenelor
paraclinice care confirma suspiciunea clinica.
 Diagnosticul diferential se face cu toate
tumorile de san care prezinta secretie
mamelonara.
Adenomul ductal

 Aceasta leziune este asemanatoare clinic cu

un papilom si histopatologic se prezinta ca o
leziune epiteliala de scleroza si adenoza.
Mastita cu plasmocite

 Este o afectiune rara de cauze necunoscute, dar se

presupune ca ar fi vorba de o reactive de corp strain
la un element chimic din secretia mamara. Aceasta
afectiune apare mai frecvent la femei intre 30-40
de ani, la cativa ani dupa alaptare. Debutul este ca
un proces inflamator care cuprinde glanda mamara
in totalitate sau doar localizat, apoi apare o tumora
nedureroasa, rau delimitate, neregulata, ce poate
retracta memelonul, iar tegumentele supraiacente
sunt infiltrate. La presiune se exprima secretie
sero-purulenta. Se palpeaza ganglionii axilari care
au caracter inflamator.
Tratamentul tumorilor benigne ale
sanului
Tratamentul tumorilor benigne ale
sanului
 Tratamentul pentru tumorile benigne ale glandei mamare
este chirurgical si se realizeaza prin sectorectomie
(rezectia unuia sau mai multor lobi sau sectoare) cu
examen histopatologic extemporaneu pentru a diferentia
tumorile maligne de cele benigne.
 In cazul tumorilor phyllodes tratamentul este controversat
tinand cont de aspectele clinice si posibilitatile evolutive.
Tumorile phyllodes mici pot fi excizate cu o margine de
minim 1 cm din tesutul inconjurator normal. Daca
examenul anatomopatologic precizeaza tumora phyllodes
cu elemente maligne este necesara o reexcizie cu biopsia
marginilor de sectiune. In tumorile phyllodes mari se
indica mamectomia simpla totala.
Tehnica chirurgicala
 Mamectomia sectoriala reprezinta interventia prin
care se realizeaza extirparea unei portiuni din
glanda mamara. In practica sunt folositi si termeni
ca /rezectie segmentara, rezectie larga sau biopsie
excizionala/. Cei mai utilizati sunt termenii de
/tumorectomie, rezectie sectoriala dirijata/
(rezectia unuia sau mai multor lobi folosind ca
reper canalele galactofore corespunzatoare lobilor)
si /rezectie sectoriala nedirijata/ (rezectia unui
sector din glanda mamara fara a respecta
topografia lobara si fara a folosi ca reper canalul
galactofor).
Tehnica chirurgicala
 In tumorile benigne cea mai utilizata tehnica este
tumorectomia.
 Aceasta consta in incizie periareolara sau
circumferentiala pentru tumorile centrale, iar pentru
cele periferice sau ale prelungirii axilare se
foloseste o incizie radiara sau submamara; dupa
incizie se identifica tumora si se repereaza cu un fir,
apoi este decolat tesutul mamar adiacent sau se
excizeaza cu o lama de tesut normal daca tumora
este nedecolabila; urmeaza hemostaza, drenaj
aspirativ si la final sutura planurilor superficiale si
ale pielii.
Tehnica chirurgicala
 Rezectia sectoriala dirijata urmareste rezectia
unuia sau mai multor lobi folosind ca reper
canalele galactofore dilatate modificate
identificate prin galactografie. Se repereaza
orificiul secretant si se introduce albastru de
metilen, in functie de topografia acestuia se
practica o incizie periareolara.
Tehnica chirurgicala
 Rezectia sectoriala nedirijata consta in rezectia
unui sector de glanda mamara, fara a respecta
topografia lobara si fara a folosi ca reper un
canal galactofor. Incizia se alege in raport cu
localizarea tumorii si cu volumul glandei
mamare. Daca glanda mamara are volumul mic
se practica incizie periareolara, iar daca glanda
are un volum mai mare incizia este centrata pe
axul tumorii. Pentru tumorile localizate in
jumatatea inferioara a glandei se poate
practica si o incizie submamara.
Ingrijiri postoperatorii si
complicatii
 Dupa 2-3 zile de la operatie se va suprima
drenajul aspirativ, iar la 4-5 zile se scot firele
in functie de cicatrizare.
 Complicatiile postoperatorii constau in:

◦ hematoame,
◦ necroze cutanate,
◦ supuratii ale plagii,
◦ cicatrici retractile sau cheloide.
 Rezultatele sunt bune si prognosticul este
favorabil.

Cancerul de san
 Reprezintă unul din cele mai frecvente
cancere la femeie, dar poate fi întâlnit si la
barbat.
Factorii de risc în cancerul sânului sunt:
 Nuliparitate

 Tumori benigne: hiperplaziile ductale;

fibroadenoamele, adenomatoza sclerochistica,

papilomatoza
 Factori genetici

 Tulburari hormonale

 Hipovitaminoza D

 Traumatisme locale

 Lipsa alaptarii la san

 Expunerea sanului la radiatii (solare)

 Unii factori cancerigeni din cosmetice cu aplicaţie

locala
 CLINICA
 1. Semne clinice de alarma:
 Retractie mamelonara
 Scurgeri patologice la nivelul mamelonului

(seroase sau sanghinolente)

 Asimetrie mamelonara
 Perceperea unei « tumori » prin autopalpare !
Clinic: tumora� mamara� dura�, 4/5 cm ce retracteaza� mamelonul
si tegumentul suprajacent, situat� la nivelul cadranului superointern al
sanului stang. 
Clinic: tumora� mamara� stang� exulcerat�, ce retracteaza� mamelonul,
evoluand de cca. 8 luni; adenopatie palpabila�in axila homolaterala�,
supraclavicular si parasternal homolateral.
2. Semne clinice sugestive :
Inspectie :
 Asimetria sanilor
 Marire de volum a unui san
 Pielea sanului cu aspect de ”coaja de

portocala “
 Edem al membrului superior homolateral
 Ulceratii la nivelul sanului
2. Semne clinice sugestive :
Palpare:
 Tumora palpabila mobilă sau fixă. (Aprecierea

mobilitatii prin manevra Tilleaux);

 Capitonaj tegumentar corespunzător

topografiei cutanate a tumorii (atunci când

tumora aderă la faţa prof a pielii)
 Adenopatie axilara palpabila (de aceeaşi parte

sau în ambele axile)

Examene paraclinice
1. Teste de screening:
- ecografia, CEA, alfa-feto-proieina serică
- mamografia (o micro-calcificare la nivelul
glandei mamare este un semn de
alarma!!!!); mamografia trebuie facuta
anual dupa varsta de 45 de ani!!!
2. Teste de diagnostic:
 Mamografia

 Ecografia

 CT/RMN

 CEA; Alfa-feto-proteina serica

 Punctie cu ac subtire

 Punctie cu ac gros (drill biopsia)

 Biopsia chirurgicala

 Imunhistocimie cu indentificarea receptorilor

hormonali BRCA1 si BRCA2

Mamografia: opacitate retromamelonara� imprecis delimitata� cu
prelungiri spiculiforme, ce atrage planurile suprajacente.
Evolutia cancerului de san
1. Invazia locala: muschii pectorali, piele,
perete toracic
2. Invazie limfatica:
 Primul releu: ganglioni axilari homolaterali
 Al II-lea releu: hanglioni mamari interni,

axilari controlaterali, supraclaviculari

 Al III-lea releu : adenopatie la distanta : ggl.

spinali, mediastinali, preaortici, cavi superiori

Evolutia cancerului de san
3. Metastaze organice la distanta; in ordinea
frecventei:
 Coaste
 Vertebre
 Craniu
 Creier
 Plamani
 Ficat
 Invazie generalizata
PROGNOSTICUL CANCERULUI DE
SAN.
 In cancerele preinvazive, un tratament corect
duce la vindecare 100%
 In stadiul I supravietuirea la 5 ani este de

aproximativ 85%
 In celelalte stadii, supravietuirea la 5 ani are

valori modeste.
Este utilă aprecierea factorului de gravitate “S”
în aprecierea prognosticului:
- vârsta sub 35 de ani
- sarcina şi alăptarea
- evoluţia rapidă în ultimele 2-6 luni
- localizarea în 1/2 medială a gld.
 TRATAMENTUL CANCERULUI DE
SAN
Tratamentul cancerului de san este complex:
Tratament chirurgical
+ Chimioterapie
+ Radioterapie
+ Tratament hormonal