CUPRINS

Capitolul I :
INTRODUCERE

Capitolul II :
SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Capitolul III :
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESFRE FIBROMUL UTERIN
1. Definiţie
2. Etimologie
3. Generalităţi
4. Etiopatogenie
5. Morfopatologie
6. Simptomatologie
7. Investigaţii clinice şi de laborator
8. Diagnosticul fibromului uterin
9. Evoluţia şi prognosticul fibromului uterin
10. Complicaţiile fibromului uterin
11. Tratamentul fibromului uterin
12. Impactul psihologic al histerectomiei
13. Pregătirea preoperatorie
14. Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale
15. Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale
16. Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin

Capitolul IV :
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU

Capitolul V :
PREZENTAREA CAZURILOR

Capitolul VI :
CONCLUZII

Capitolul VII :
BIBLIOGRAFIE
1
 INTRODUCERE

Viaţa oricărui om poate fi ameninţată la un moment dat de o

suferinţă instalată brusc sau insidios care-l duce intr-o situaţie critică ce
trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi competenţă.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte ca o stare de bine
psihic, social, de echilibru, reprezintă o reacţie autonomă şi trăită în
realitate. Este capacitatea de a se adapta la un mediu în continuă
schimbare, capacitatea de a creşte, a îmbătrâni şi a-şi aştepta moartea în
limişte.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează
bolnavii din punct de vedere somatic şi psihic în orice unitate sanitară,
comunitate şi are rolul de a suplini nevoia afectată, pentru a recupera în
timp util persoana bolnavă.
Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, vocea
pentru cel prea slab ca să vorbească. Asistentei îi revin o serie de sarcini pe
care trebuie sa le îndeplinească cu multă seriozitate şi profesionalism,
dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta bolnavul cu tact,
înţelegere, delicateţe şi atenţie.
Am ales acest subiect, considerând că profilaxia şi tratarea afecţiunilor
ginecologice, precum şi ocrotirea mamei şi copilului sunt cele mai
importante. Am fost impresionată de numărul destul de mare de femei care
2
suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa lor de a avea copii. De aici
derivă sarcinile multiple ale unei bune asistente medicale şi de noi depinde
rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridică
ginecologia şi obstetrica.
Îngrijire acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple.
Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrijirile corespunzătoare
este nevoie de o echipă completă, în care cadrele medicale au un rol
important. Rolul asistentei este de a pregăti pacienta preoperator şi de a
preveni complicaţiile postoperatorii, prin supravegherea atentă a bolnavei şi
îngrijirile acordate.
Se spune că suntem tot atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul
meu este acela al profesiei, de a dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi,
îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe aceştia din urmă să depăşească
momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie şi
societate.

SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Trecand si eu prin experienta unei interventii chirurgicale de acest

gen, inţeleg ce înseamnă suferinţa şi mai ales ce înseamnă viaţa, de
3
aceea consider problemele de îngrijire trebuie bine cunoscute şi stapânite
deoarece de aplicarea lor corectă şi promptă depinde vindecarea
bolnavilor şi evitarea sau prevenirea complicaţiilor.
Am ales să vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, atât ca
femei cat şi din prisma problemelor pe care le ridică educaţia sanitară cât
şi profilaxia.
Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai întalnite
afecţiuni genitale feminine: fibromul uterin, tumora benignă cu incidenţă
crescută care afectează o categorie largă de femei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi
cunoştinţe noi despre afecţiunile aparatului genital feminin, despre
fibromul uterin în principal, cât şi pentru aprofundarea cunoştinţlor
dobândite anterior.
Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidenţă
multitudinea îngrijirilor acordate bolnavelor operate de fibrom uterin.
Medicul specialist nu poate să acţioneze singur în vederea obţinerii
succesului scontat. Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei
îngrjirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă în care
cadrele medii au un rol important. Actul operator necesită o pregătire
minuţioasă, preoperator şi apoi urmărirea atentă a stării de sănătate.

Capitolul I

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN

I.1Definiţie
4
 Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular
neted de tip miometrial şi din ţesut conjunctiv.
 este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai
frecventă;
 se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ),
dar prezintă şi o componentă conjunctivă, de unde şi denumirea
de fibrom;
 a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale
uterului”.

Etimologie
Fibro (greacă) = fibră + oma (greacă) = umflătură

Generalităţi
 Sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi
 Istoric: fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri
ca “pietre ale uterului”. Hipocrate descrie cazul unei femei de 60
de ani, care după ce a prezentat dureri abdominale a eliminate prin
vagin o “piatră” (fibrom calcifiat)
 Incidenţă: se apreciază că 20% dintre femeile de peste 35 de ani au
fibrom uterin cunoscut. Fibomul uterin este de trei ori mai frecvent
la femeile negrese datorită unei predispoziţii genetice.
Numarul fibroamelor este variabil, uneori se întâlneşte un
singur nodul fibromatos în uter, dar pot fi şi mai mulţi nodule
fibromatoşi (polifibromatoză)

5
 Vârsta: în mod obişnuit fibromul uterin apare la o vârstă tânară,
dar de obicei nu produce simptome, până la 30-45 de ani. După
menopauză fibroamele prezente involuează, iar altele nu mai
cresc.
 Antecedentele patologice şi bolile associate fibromului: asocierea
fibromului cu tulburări cardiac, HTA este interpretată difeit.
Pentru unii autori, asocierea este o simplă coincidenţă, din cauza
răspândirii mare a bolilor cardiace şi fibromului la aceeaşi vârstă.
Alţi autori atribuie fibromului uterin un rol în apariţia bolilor
cardio-vasculare. De asemenea se discută existenţa triadei: fibrom
uterin – HTA – obezitate, ca un sindrom bine individualizat.
Creşterea în greutate este considerată un factor de risc pentru
dezvoltarea fibromului uterin.

I 2Etiopatogenia
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele
musculare ale uterului, părerea diferă însă dacă tumora se dezvoltă
în fibrele muscular proprii miometrului sau din musculature
pereţilor musculari.
- Originea celulelor generatoare ale tumorii:
a) Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din
celulele muscular netede tinere însă incomplete diferenţiate, dar
făcând parte din elementele normale ale muşchiului uterin.
b) Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de
Klebs, care consider reţeaua vasculară drept sursă de dezvoltare
a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vasculare a fibromului
6
 uterin vine descrierea unor tipuri particulare de leiomiom, în
care aspectul histopatologic arată o dispunere ordonată a
nucleelor sub efectul dezvoltării şi creşterii celulelor tumorale
în jurul vaselor.

- Etiologia fibromului uterin

Există mai multe teorii:
 Teoria hormonală: apariţia fibromului datorită
tulburărilor hormonale; Nitherspoon emite teoria
hiperfoliculinemiei, stabilind o legătură de cauzalitate
între formarea chistelor ovariene cu secreţie crescută de
estrogen şi hiperplazia de endometru cu care se asociază
frecvent fibromul uterin.
Fibromul uterin se dezvolta cu precădere în perioada de
activitate ovarian, creşte în timpul sarcinii, după
tratamente cu Clomifen, contraceptive şi regresează după
menopauză.
 Teoria genetică: existenţa unei gene care prin diverse
mutaţii ar duce la constituirea formaţiunii tumorale.
 Teoria musculară: apariţia fibromului ca o roliferare a
ţesutului muscular şi conjunctiv vascular
 Teoria resturilor embrionare: se consider fibromul ca
fiind consecinţa unor resturi embrionare localizate
perivascular, care se multiplică formând aglomerari
concentric de fibre musculare netede la periferia cărora
proliferează ţesutul conjunctiv.
7
  Teoria neurofibromatozei: explică apariţia fibromului
utrin în cadrul unui proces de neurofibromatoză
generalizată. Fibromul uterin se dezvoltă de obicei între
30-45 de ani fiind foarte rar întâlnit înainte de 25 de ani.
Nu apare niciodată înaite de pubertate sau după
menopauză. În timpul sarcinii fibromul creşte în
dimensiuni din cauza modificărilor hormonale.

I.3 Anatomie patologica

- Tipuri de localizări
Fibromul uterin se prezinta ca o farmaţiune tumorală unică sau
cel mai adesea multiplă, de dimensiuni variabile se distinge de
ţesuturile din jur şi modifică forma uterului. Localizarea
fibromului uterin este variată în raport cu diferite segmente ale
uterului sau ale muşchiului uterin:
 Localizarea corporeală – cea mai frecventă, sediul
tumorii putând fi fundic, peretele anterior sau posterior
uterin. Situaţia tumorii localizată pe peretele posterior
antrenează o retroversie uterină fixă foarte dureroasă.
 Localizarea cervical – este mai rară, coexistând cu
fibromioamele corpului. Sediul poate fi supra vaginal, se
situează anterior sub peritoneu comprimând vezica şi
uretra, alteori posterior sau lateral între foiţele
ligamentului larg realizănd fibroame uterine
intraligamentare. Sediul intravaginal interesează mai ales
buza anterioară a colului.
8
  Localizarea subperitoneală (fibromioamele subseroase)
pot fi sesile modificând mai mult sau mai puţin conturul
uterului, sau pediculate, când pot torsion sau chiar rupe.
 Localizarea în plin miometru – intramural sau
interstiţiale, când sunt de dimensiuni mici nu modifică
conturul uterului, dar când cresc în volum produc o
marire a uterului ce devine neregulat, nodular.
 Fibromul uterin submucos – se dezvoltă sub endometru,
deşi este mai puţin frecvent are o mare importanţă clinic
prin sângerările pe care le dertermină. Prin dispoziţia
submucoasă deformează mai mult sau mai puţin
cavitatea uterină, iar uneori dezvoltă un pedicul,
devenind liber de cavitatea uterină, în această formă sub
efectul contracţiilor uterine tinde să se elimine prin col
realizând: fibromul submucos uterin pediculatîn stare
născândă.

- Numarul şi dimensiunile
Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici
pot fi microscopic sau de 1-2 mm; cei mari pot atinge
dimensiuni variabile – gigantic care pot ajunge până la
mărimea unui uter gravid la termen şi greutatea lor poate fi de
5-10 kg sau mai mult.
Tumorile colului sunt solitare, în schimb la nivelul corpului sau
multiplii nodului tumorali.

9
- Consistenţa fibromului
Consistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau
rozată dupa gradul de vascularizare şi prezintă diverse
modificări în caz de necrobioză sau alte degenerescenţe. Când
nodulul este proaspăt secţionat se pot vedea benzile muscular
ce se intersectează sau sunt sub forma
unor vârtejuri. La femeile în vârstă se găsesc fibromioame
calcificate a căror duritate este ca si a osului.

- Transformări structural ale fibromului uterin

Fibromul poate fi sediul unor transformări degenerative benign
ce survin ca urmare a unor modificări circulatorii sau după
tratamentul cu doze crescute de progestative.
 Degenerescenţa calcară: fibroamele devin dense, durere,
de culoare albă-sidefie. În zonele cu necrobioză se
depune calciu şi nodulii devin devin duri şi grei ca nişte
pietre; se întâlneşte numai după menopauză la intervaluri
relativ mari
 Degenerescenţa osoasă: mecanismul de producer nu este
bine cunoscut
 Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea
circulaţiei venoase de întoarcere, este mai frecventă in
sarcină şi lauzie. Fibromul creşte brusc în volum, este
mai moale, dar nu este dureros. Pe secţiune are zone
gelatinoase, galben-verzui sau mixomatoase.

10
  Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia
arterial a tumorii. Clinic se manifestă prin alterarea stării
generale, febră, apetit diminuat, greţuri, balonare
abdominal. Tumoarea creşte în vplum, devine mai moale
şi sensibilă , iar pe secţiune este de culoare roşie închisă,
vişinie.
 Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în
localizări submucoase pediculate. La examenul vaginal,
nodulul este de culoare brun-verzuie-negricioasă cu zone
facelate şi cu miros fetid. Este prezentă alterarea stării
generale a bolnavei, dar de intensitate variabilă.
 Transformarea malign – cu incidenţă controversată, se
manifestă clinic prin creşterea şi înmuierea tumorii şi
apariţia unor metroragii suggestive mai ales în
postmenopauză.
 Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect:
ca sechelă sau concomitant cu stadiile avansate ale
distrofiei hialine, când vacuolele de grăsime apar în
cellule sau alteori se prezintă ca un ţesut adipos cu celule
rezultate din metoplazia celulelor muscular.
 Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată
după naştere, în timpul alăptării şi după instalarea
menopauzei până la dispariţia prin citoliza celulelor
muscular miomatoase.

1.4Simptomatologie
11
 Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul,
mărimea şi localizarea tumorilor.

- Fibromul asimptomatic: Evidenţiat de cele mai multe ori cu

ocazia unui examen ginecologic de rutină sau descoperit în timpul
explorării chirurgicale a prlvisului.

- Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel

mai frecvent întâlnit la femeile cu fibrom uterin. Sângerările
uterine se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de
vascularizaţia crescută a uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o
deficienţă în contracţia musculară pentru a asigura hemostaza. În
ordinea frecvenţei se întâlnesc :
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi
caracteristică formă de sângerare la femeile cu fibromiom.
Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin
progresiv mai abundente, frecvent cu cheaguri, durează mai mult de
o săptămână, sfârşind cu o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruaţie
abundentă până la menstruaţia următoare. Se întâlnesc cu o
frecvenţă de aproximativ 22% din cazuri.
- Metroragiile: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele
survin între menstruaţii, discontinuu, fiind revelatoare mai ales
pentru un miom submucos sau un polip fibros.

12
 - Hidroreea: În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii
continue cu exacerbări. Leucoreea se întâlneşte sub formă
hidroreică. Hidroreea constă într-o pierderede lichid clar, apos,
albicios, al cărei cantitate poate ajunge până la 1 litru/ 24h. Pioreea
– sau pierderi purulente – pot releva câteodată un polip fibros pe
cale de necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.

- Leucoreea:
- abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin
secreţia cervicală este filantă, translucidă sau murdară când se însoţeşte
cu endocervicită şi/sau endometrită
- în obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente
de conţinut seropurulent, sangvinolent de tip vomică uterină.

- Fibroamele dureroase: Apariţia durerilor avertizează că există

ceva mai mult decât un fibromiom banal. Durerea rezultă din
degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii, infecţioase,
torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul
pelvisului sau printr-o leziune asociată.

Durerile au caractere diferite :

- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce
tind să excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip
fibromatos; uneori durerea ia aspectul dismenoreei particulare, atunci
când fibromiomul constituie un obstacol în evacuarea sângelui

13
 menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau veritabile dureri lombo-
abdominale, însoţite de o sângerare redusă, urmată apoi de cheaguri,
care sfârşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie
peritoneală, vîrsături, subocluzie – survin în cazul fibroamelor
intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră,
frisoane, leucocitoză, se constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui
nodul fibromiomatos.

Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune

hipogastrică. Inclavarea unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin
dureri caracteristice cu iradieri în membrele inferioare, prin compresiunea
realizată de tumoră pe rădăcinile sciaticului.
- Perceperea masei tumorale. În hipogastru sau abdomen de către
bolnavă este posibilă atunci când tumoarea a depăşit micul bazin.
- Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea
răsunet asupra organelor vecine, generând o serie de simptome „de
împrumut”.

Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare,

rect, vase.

 Tulburări vezicale:
- apar tulburări micţionale;
14
- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;
- retenţia de urină : se întâlneşte mai rar, se manifestă mai ales
premenstrual, rareori ia aspect de retenţie acută.

 Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune,

constipaţie, ocluzie mecanică.

 Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor

inferioare. Asocierea unei infecţii latente în micul bazin şi a unei
hipercoagulabilităţi creează condiţiile apariţiei flebitelor spontane.

 Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:

- hidroureter
- hidronefroză

1.5 Investigaţii clinice şi de laborator

- Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos,

anemie.
- Investigaţii de laborator:
 Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite,
timp de coagulare ( TQ, TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh.
 Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie,
tymol, proteinemie.
 Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
 Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.

15
 - Examinări complementare:
 histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite,
deformate sau alteori pare scurtată prin noduli submucoşi
intracavitari;
chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
 histerosalpingografia: indicată în diagnosticarea unui fibrom
submucos, se efectuează cu o substanţă de contrast lipo- sau
hidrosolubilă;
 radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii
sau alb-cenuşii rotunjite;
 flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a
vascularizaţiei pelvine, utilizând calea endouterină de injectare a
substanţei de contrast;
 examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar
topografia tumorilor, excluzând o sarcină; dă detalii asupra
situaţiei fibromului, depistează leziuni asociate şi permite
supravegherea tratamentului;
 examen colposcopic şi citologic;
 histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom
endocavitar;
 celioscopia;
 cistografia;
 clisma baritată.

1 Diagnosticul fibromului uterin

16
I.6 Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi
paraclinice şi pe cele ale examenului ginecologic.

I.7 Diagnosticul diferenţial

De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin
examen clinic, dar procesul de diagnosticare trebuie să aibă în
vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină marirea
uterului:
 sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul
cel mai important, iar examenul vaginal ne arată caracterele
speciale ale uterului gravid (moale, globulos, contracţii); reacţiile
biologice de sarcină elimină această posibilitate;
 sarcina extrauterină sau hematocelul;
 cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea,
sângerarea este fără legătură cu menstruaţia neregulată;
 inflamaţiile şi tumorile anexiale;
 chist vegetant;
 chist dermoid;
 tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
 uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se întâlneşte la
femeile multipare (în apropierea menopauzei), manifestându-se cu
menstruaţii neregulate, însoţite de balonări şi dureri abdominale; la
examenul clinic uterul este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea
uterină este mai mare, dar regulată;
17
  adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină
de 12 săptămâni şi apare la femeile tinere;
 uterul malformat;
 pelviperitonita statică.
1.8 Forme anatomo-clinice
. Fibromiomul cu „meno – metroragii”
După cum s-a mai amintit, fibromiomul nu „sângerează”. El coexistă cu
menstre abundente şi prelungite, când are evoluţie- predominant
endocavitară, submucoasă (hemoragiile au însă alte „surse”). Cele trei
circumstanţe de sângerare care pot fi constatate la un examen direct
histeroscopic sunt: - creşterea suprafeţei endometrului (fibromiomul cu
evoluţie intracavitară multiplică de câteva ori suprafaţa mucoasei uterine); -
leziunile proliferative de endometru (benigne şi/sau maligne); -
adenomioza. Endometrioza internă şi/sau intramiometrială coexistă cu
fibromul în proporţie de 10 – 21% din cazuri. Hiperplaziile de endometru
se asociază fibromiomului uterin în proporţie de 25 – 67% din cazuri.
Fibromiomul ce produce compresiune
Este vorba, în particular, de fibromioamele cu evoluţie subseroasă. Lăsând
de o parte tumorile „istorice” de mai multe zeci de Kg, care ajung să jeneze
funcţionarea diafragmului, în această categorie intră fibromioame cu volum
chiar mai modest, dezvoltate anterior (spre vezica urinară), posterior (spre
ampula rectală şi sigmoid), lateral – intraligamentar (sub şi/sau peste
ureter).
Fibromiomul cu necrobioză aseptică

18
Ischemia şi necroza sunt datorate unei inadaptări a vaselor nutritive (artera
nutritivă a fibromiomului), la creşterea foarte rapidă a tumorii şi/sau
datorită unui obstacol pe circulaţia arterială (endarterita obliterantă). De
obicei procesul se produce în sarcină, traducându-se prin dureri localizate
la nivelul masei tumorale şi febră. Necrobioză aseptică se însoţeşte de
ramolisment, degenerescenţă şi edem. Ecografic se poate pune în evidenţă
colecţia lichidiană în centrul masei tumorale.
Fibromiomul suprainfectat (necroza septică)
Această formă anatomo – clinică interesează îndeosebi fibromioamele
intracavitare (polipii fibroşi, „in status nascendi”). în spaţiul intracavitar
apar meno – metroragii din endometrul hiperplaziat şi decolat, leucoree
rozată, colici expulzive. în stadiul vaginal tumoarea are un aspect sângeriu
şi/sau sfacelat, leucoree fetidă, purulentă şi/sau ca „spălătura de carne”. În
anumite circumstanţe, în particular după avort septic, post – partum, pe
utere cu fibromiom, procesele de endometrită purulentă se pot extinde prin
contiguitate, dar şi vascular, la nivelul masei tumorale.
Fibromiomul malignizat
Transformarea neoplazică rară (1 la 10.000 de cazuri) poate interesa orice
fibromiom, indiferent de topografie, inclusiv polipii fibroşi intracavitari.
1.6.6. Fibromiomul cu sterilitate/infertilitate Fibromiomul declanşează o
reacţie inflamatorie în ţesutul endometrial (acţionează ca un veritabil DIU)
şi/sau nu lasă să evolueze o sarcină, datorită aportului insuficient de sânge.
I.9Evoluţia

19
 Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi
50 de ani este momentul critic, când tulburările hemoragice sunt mai
accentuate, de aceea operaţiile sunt mai frecvente în această perioadă a
vieţii.
Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă
un proces minim de involuţie datorită transformării ţesutului miomatos în
ţesut fibros.
I.10 Prognosticul fibromului uterin
Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate
opera şi care involuează involuntar la menopauză. Când intervin
complicaţii în evoluţia tumorii, prognosticul este mai rezervat. Când se
asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se
efectuează la femeie, manifestat pe un teren mai puţin favorabil,
prognosticul poate fi grav, mai ales dacă există şi un risc operator crescut.
I.11 Complicaţiile fibromului uterin

Complicaţiile fibromului uterin se împart în patru categorii:

- Complicaţii locale
 infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se
traduce prin semnele ei caracteristice : febra, durerea, alterarea
atării generale; fibromul infectat, rar întâlnit, se măreşte în volum
şi devine mai moale;
 complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;

20
 endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea
cavităţii uterine şi deformare, se manifestă cu leucocitoză şi uşoară
hipertermie şi se exteriorizează sub formă de leucoree;
 necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se
manifestă cu dureri pelvine de tip exploziv, însoţite de pierderi
roşcate; polipul devine friabil şi sângerează la atingere;
 hemoragiile : apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia
este un simptom şi poate deveni şi o complicaţie prin repetare,
mult mai des decât prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente,
necesitând o intervenţie chrurgicală de urgenţă;
 complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută
sau lentă a unui fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe
organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale);
 complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi
tratamentul este chirurgical);
 degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare
chistică, degenerare ficoza coloidală şi calcaroasă) sau maligne
( degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă);
degenerările maligne pot fi atunci când fibroamele cresc rapid şi se
însoţesc de metroragii.

Complicaţii generale
 aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea
capacităţii sale, datorită tumorilor voluminoase care ridică
diafragmul;
21
 aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee
paroxistică, tahicardie, HTA, edem, flebite ale venelor membrelor
inferioare sau a micului bazin;
 aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză,
fenomene datorate compresiunii prin dezvoltarea tumorii;
 obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este
vorba de un act chirurgical;
 tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi
regla hemoragia) explică în parte pericolul trombogenozei
fibroamelor.

Complicaţii obstetricale
 sterilitate;
 la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului
solar, vezicii urinare, rectului ( manifestate prin tenesme vezicale,
pelvialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale, dureri lombo-
sciatice) şi chiar, în cazul fibroamelor mari, avorturi, naşteri
premature, inserţii joase ale placentei

Complicaţii postoperatorii
 flebotromboze : sunt complicaţii majore, manifestate adesea prin
embolie pulmonară;
 ocluzii postoperatorii;
 peritonite ;

22
 complicaţii urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba
de o fistulă uretro-vaginală sau fistulă vezico- vaginală.

I.12 Tratamentul fibromului uterin

- Tratamentul profilactic :
 se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări
hormonale metabolice. Un scop important este întreţinerea unui
echilibru hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale şi
combaterea sindromului de congestie pelvină. În perioada de
activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se realizează
treptat. Profilaxia fibromului uterin constă în :
 la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei
genitale a femeii;
 combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor
neuroendocrine;
 atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
 stimularea natalităţii la vârstă tânără;
 depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea
dezvoltării şi a complicaţiilor prin medicaţie decongestivă şi igienă
riguroasă;
 evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera
genitală;
 prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt
congestia pelvină şi încărcăturile hormonale, vor fi combătute;
23
  pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi
dispensarizarea cazurilor cu risc de îmbolnăvire ( femei care au
făcut tratamente hormonale, intervenţii chirurgicale genitale,
sterilitatea primară, pubertatea patologică);
 supravegherea tumorilor depistate şi tratate.

Tratamentul curativ
 tratament farmacodinamic cu decongestionante;
 ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru
oprirea imediată a hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării
lor;
 tratamentul fibromului uterin este chirurgical.

Tratamentul medicamentos este indicat numai în cazul

tumorilor mici, fără semne clinice deosebite, necomplicate , în preajma
menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei şi
contraindicaţii de ordin general sau local pentru actul chirurgical. Scopul
terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei; se administrează
ocitocice : Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la 12 ore. Când
există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot
administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v.
diluat în 20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m.

24
 Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după
mese), Venostat (1 – 2 fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau
2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare
importanţă, trebuie înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită
riscului puseului. Se folosesc : 10 mg de progestativ în zilele 20, 23 şi 26
ale ciclului menstrual, pe cale orală sau parenterală. Poate fi asociat cu
androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea tratamentului există
pericolul de noi şi abundente hemoragii. Tratamentul este de lungă durată şi
necesită controlul permanent al uterului. Antagoniştii de gmFH (Zoladex)
pot reduce mult volumul tumorilor si simptomatologiei.

Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi

are scop explorator şi biopsic. Sunt foarte limitate indicaţiile : când bolnava
refuză operaţia, când starea generală a bolnavei nu permite intervenţia
chirurgicală şi ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru
refacerea bolnavei şi pregătirea preoperatorie.

Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci când bolnava prezintă

un fibrom cu dimensiuni mai mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând
o sângerare persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare.
Tratamentul chirurgical se impune în cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;

25
 - polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
- când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- când hemoragia persistă peste 3 luni;
- când apar tulburări asociate secundare;
- înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza
graviditatea şi a trata avorturile repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea
fibromului. Se efectuează prin : miomectomie, miometrectomie şi
histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe cale vaginală sau abdominală.
Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi topografia fibromului.
Mai nou, se recurge la tehnici operatorii conservatoare – miomectomia,
miometrectomia , care să păstreze intacte sau să restaurezetoate funcţiile
aparatului genital : gestativă, hormonală şi menstruală.
 Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi
statica organelor pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor
fibromatoase cu păstrarea uterului şi anexelor sale. Avantaje :
respectă endometrul, care este organ de recepţie hormonală prin care
se asigură funcţionarea normală a ovarelor; păstrează funcţia
menstruală şi de gestaţie. Este indicată în tratamentul chirurgical al
fibromului uterin la femeile tinere. Este contraindicată în cazurile de
preexistenţă a fibromului cu cancerul genital, în afecţiuni acute şi
subacute pelvi-genitale, în stări precanceroase ale colului, la femei
peste 45 de ani şi în cazul afecţiunilor cardiace grave.

26
 Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a
cavităţii uterine. Se extirpă nodulii tumorali şi se face rezecţia unei
porţiuni largi de miometru cu deschiderea obligatorie a cavităţii
uterine. Este indicată în polifibromatoza uterină.
 Histerectomia constă în îndepărtarea uterului odată cu tumora
fibromatoasă. Avantajele sunt : prevenirea apariţiei cancerului genital,
pierderea de sânge este mică şi complicaţiile sunt rare. Indicaţiile sunt
la femei peste 45 de ani, la femei tinere când nu doresc sarcină şi nici
să-şi păstreze menstruaţia şi în contraindicaţiile intervenţiei
conservatoare. Histerectomia se împarte în subtotală ( se păstrează
colul şi se efectuează la femeile tinere) şi totală ( se suprimă uterul în
totalitate şi se evită persistenţa unui pelvis dureros şi riscul
degenerării maligne).
 Tehnicile operatorii conservatoare prezintă ca avantaje : evitarea
tulburărilor castrării, atenuarea acestor tulburări la femei în pre- sau
postmenopauză şi conservarea integrităţii fiziologice a femeii.
Contraindicaţiile acestor tehnici şi limitele conservării ovarelo sunt :
ovarele polichistice la femeile tinere, nu se lasă pe loc un ovar după
45 de ani, se evită concentrarea ovarelor fără trompe, asocierea unui
cancer genital care presupune lărgirea histerectomiei cu anexectomie.

Impactul psihologic al histerectomiei

27
 Pierderea uterului şi dispariţia menstruaţiei reprezintă pentru unele
femei pierderea vitalităţii şi a încrederii de sine.
Depresia e cel mai frecvent simptom psihiatric. Posibilitatea de a
apărea probleme psihologice postoperatorii se colrelează cu o serie de factori
în care se include indicaţia pentru histerectomie, starea de discomfort a
femeii preoperator, generată de prezenţa fibromului uterin, acomodarea şi
comfortul marital după operaţie, ca şi dorinţa de a avea copii.
Tulburările sexuale pot surveni după histerectomie în funcţie de
efectuarea unei histrerectomii totale sau subtotale.
S-au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de
tipul de interveţie, el diminuându-se la pacientele de peste 45 ani şi la cele
ovarectomizate; orgasmul este redus la grupul cu histerectomie totală şi a
rămas neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.

Pregătirea preoperatorie

Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul

specialist iar la nevoie cu sprijinul medeicului cardiolog şi internist.
Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de condiintevenţie depinde
pe de o parte de condiţiile generale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de
altă parte de natura intervenţiei proiectate. Pentru ca pregătirile pentru
operaţie să fie complete sunt necesare următoarele evaluări:
 Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă
anxietatea dată de intervenţia chirurgicală în sine, se adaugă teama că
fibromul uterin este o tumoră malignă. Ideea histerectomiei poate avea

28
 un impact psihic nefavorabil declanşând complexe de inferioritate faţa
de familie şi de societate. Este indispensabilă o conversaţie asupra
operaţiei, a scopurilor ei, a implicaţiilor asupra dinamicii vieţii sexuale
care nu se va schimba după intervenţie, iar că suprimarea menstruaţiei
nu înseamnă defeminizare.
În luarea unei decizii terapeutice contează opţiunea femeii pentru a
avea copii, evidenţiind rezultatele intervenţiei conservatoare.
 Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen
de laborator, adaptate la fiecare caz. Se va stabili terenul pe care
urmează sa se intervină, întrezarind eventualele dificultăţi de anestezie
operatorii sau postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată, obezitatea , HTA,
antecedentele flebitice, isuficienţa respiratorie, necesită informaţii
suplimentare în cadrul examenelor de laborator funcţionale.
 Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei,
perioada ciclului menstrual.
O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru
histerectomie nu contează perioada ciclului menstrual. Asocierea unei
posibile endometrioze recomandă operaţia la mijlocul ciclului când
leziunile sunt minime sau la începutul ciclului când este necesară
confirmarea diagnosticului.

Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia

directă a medicului.

29
 - în seara precedentă operaţia directă a medicului;
- în seara precedentă operaţiei se va administra un barbituric (Fenobarbital)
ce va asigura un somn odihnitor şi fără vise;
- pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o
săptămână înaintea
operaţiei, cu un laxativ uşor cu doua zile preoperator, iar în seara dinaintea
operaţiei o clismă evacuatoare;
- pregătirea tegumentelor se va face cu o seară înainte prin radearea părului
pubian, degresarea tegumentelor cu alcool, iar la pacientele pregătite pentru
histerectomie totală se face o spălătură vaginală cu o soluţie antiseptică şi se
introduce în vagin o meşă sterilă înainte de operaţie;
- nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.

Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie,

ea efectuând atât îngrijiri autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului.
Alături de asistentă participă o întreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi
vindecarea completă a bolnavei. În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte
salonul şi patul pentru primirea bolnavei, într-un salon cu paturi puţine, cât
mai izolat de zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-22 ºC,
lumina să fie cât mai redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu
muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.

30
 Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen,
seringi şi ace sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde
vezicale, ploscă urinară, medicamente ( cardiotonice, analeptice, calmante)
necesare în urgenţă.
În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va
supraveghea foarte atent, până la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse.
Bolnava este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de
asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul
perfuziei, supraveghind-o cu atenţie. După sosirea bolnavei în salon,
asistenta va monitoriza permanent : TA, pulsul, respiraţia şi faciesul
pacientei, va nota în F.O. calitatea lor şi va raporta medicului orice
schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se va face până la
revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii ca :
tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul
într-o parte, pentru a se evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De
asemenea, asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de
câte ori este necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare.
Imediat postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies,
tegumente), temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls, TA), reluarea
tranzitului intestinal, diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea
durerilor, rehidratarea şi reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.
În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de
dren, plaga şi se raportează medicului orice modificare în starea pacientei.

31
Ca tratament, dacă este necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii
de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se continuă
oxigenoterapia cu intermitenţă şi se combate durerea administrând
analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi
moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.
În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe
mobilizarea ei, pentru a produce o stimulare a circulaţiei de întoarcere la
nivelul membrelor inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi
active ale membrelor inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă
strecurată, după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci,
iaurt. Daca mai este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de
dren, dacă nu este productiv.
În a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia
medicului, se administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de
clismă evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de
zarzavat. Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă,
se permite deplasarea prin salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu
obosească, va ajuta medicul să scoată o parte din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu
intervin complicaţii.

32
 Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin

Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea

complicaţiilor, sechelelor postchirurgicale.

Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic :

- necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea
ritmului de creştere a fibromului;
- sunt necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi
la un an în cazurile staţionare;
- evitarea stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de
igienă;
- evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual;
- respectarea repausului în perioadele menstruale.
Dispensarizarea necesită o bună cooperare din partea femeilor şi de
aceea este nevoie de o pregătire psihologică şi educaţională
corespunzătoare. În această pregătire trebuie insistat pe caracterul benign al
tumorii, care are o evoluţie lentă cu risc neglijabil de cancerizare şi pentru
care menopauza reprezintă o formă naturală a vindecării.

Supravegherea cazurilor tratate hormonal :

- iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi
glucidic, clinic şi general;

33
 - supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni,
când se evaluează eficienţa tratamentului, greutatea bolnavei, TA,
glicemia;
- tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile,
tumora creşte şi se ramoleşte;
- după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale
în câteva luni.

Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :

- recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea
anemiei şi a unor incidente survenite în procesul de vindecare, precum şi
o reintegrare familială şi socio-profesională;
- recuperarea secundară – în sindromul dureros pelvin, tratamentul
durerilor pelviene este îndelungat, impune supraveghere medicală, este
costisitor şi nu întotdeauna cu eficienţă deplină.

Capitolul IV
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU

În îngrijirea pacientelor, asistenta medicală are sarcina să le

supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generală şi evoluţia
bolii acestora, comunicând medicului toate observaţiile.
În această lucrare am prezentat 1 caz, 1 pacienta internata în sectia
Obstetrică – Ginecologie , BRAILA

34
 Pentru întocmirea planului de îngrijire, am folosit ca sursă de
informare pacienta, echipa de îngrijire, familia şi foaia de observaţie a
pacientelei.
Metode de lucru : comunicarea prin conversaţii, pentru culegerea
datelor necesare cunoaşterii problemelor pacientelor, a stării lor generale, a
posibilităţilor şi imposibilităţilor satisfacerii nevoilor personale. M-am
folosit de anamneză, de examenul fizic şi de datele de laborator, precum şi
de diagnosticul medical.
După ce am avut toate datele necesare, le-am analizat şi am reuşit
să stabilesc problemele de sănătate ale pacientei, atât sub aspect fizic, cât şi
psihic. Aceasta mi-a permis elaborarea unui plan de îngrijire care a ajutat
pacienta să se adapteze schimbărilor ce au intervenit în starea ei.
Mijloace de lucru : am recoltat probele biologice ale pacientelei
pentru analizele de laborator, am însoţit pacienta la examinările paraclinice
şi i-am administrat medicaţia indicată de medic. În paralel, am pregătit-o
psihic pentru operaţie şi am susţinut-o din punct de vedere moral pe tot
parcursul internării.
Toate aceste metode şi mijloace de lucru se reflectă în capitolul
următor, în care am prezentat studiul de caz.

Capitolul II

35
 PREZENTAREA CAZULUI

CAZUL I

PACIENTA: M.D.
VÂRSTA: 42 ani
DOMICILIUL: BRAILA
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: profesoară
STARE CIVILĂ: căsătorită

DATA INTERNĂRII : 12.01.2018

DATA EXTERNĂRII : 19.01.2018

MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin

Anamneza:

1. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:

- neagă

2. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

- menarha la 16 ani;
- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile,
flux crescut in ultimele 6-7 luni;
- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.

3. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:

-apendicectomie la 17 ani

4. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;
36
 5. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.

6. ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din
ce în ce mai abundente, motiv pentru care pacienta solicită un consult de
specialitate. Examenul ecografic evidenţiază formaţiuni tumorale
hipogastrice
Se internează în sectia Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de
specialitate.

La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:

1. EXAMEN CLINIC GENERAL :

- G = 75 kg, Î = 160 cm;
- tegumente şi mucoase: palide;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular: integru, mobil;
- aparat renal: micţiuni spontane;
- aparat cardio-respirator:
- torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile
respiratorii;
- frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;
- puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut
- TA = 120/80 mm Hg;

2. EXAMEN DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil la palpare, elastic
- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării
- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic;
- col în butaş, orientat spre dreapta;
- formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp
comun cu uterul, contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;
- anexele nu se palpează.
- Examen Citologic

37
 -Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule
pavimentoase, superficiale, intermediare celule metapalzice, rare celule
de tip ganglionar;
- Flora bacteriană: coci reduşi;
- Examen secreţie vaginală: negetiv;
- Examen sumar de urină:

Acid ascorbic Negativ

Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1010

- Examen de laborator:

Valori normale
Glucoză 99 mg./dl. 65 – 120 mg/dl
Uree 26 mg/dl. 15,0 – 45,0 mg/dl
Creatinină 1,4 mg./dl. 6 – 1,3 mg/dl
T.G.O. 25 U/L. 15 – 50 U/L
T.G.P. 27 U/L. 15 – 65 U/L
Fibrinogen 356 mg. % 180 – 350 mg. %
APTT 38,4 ’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 11,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 31,15 % 35 – 74 %
Leucocite 6300/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 2´55˝
VSH 12 mm/lh

38
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 12.01.2018
- se face chiuretaj uterin;
- asistenta pregăteşte medicaţia pentru anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f.,
Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f., ser fiziologic, anestezie locală cu
Xilină 1 %;
- intervenţia a fost bine suportată;
- se practică histerectomie subtotală, cu anexectomie stângă;
- preoperator se indică Mialgin;
- intraoperator se indică Fentomyl;
- postoperator se indică : Mialgin 1f., Glucoză 5% 3 x 500ml, Ser
fiziologic 500ml, Diazepam 1f.;
- la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap de
făt, ovarul stâng chistic, cât o nucă;
- se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă;
- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;
- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei.

Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpul

operaţiei şi postoperator, deoarece se dau date privind apariţia eventualelor
complicaţii.

PARAMETRII FIZIOLOGICI

Data T.A. R. P. Diureză Temperatura Observaţii

12.01.2018 130/70 18’ 86’ 1200ml 37 0C -dureri

postoperatorii
-tub de dren:
200ml
13.01.2018 120/80 18’ 84’ 1500ml 36,5 0C -abdomen
meteorizat
-se suprimă sonda
Foley
-tub de dren:
150ml

39
14.01.2018 120/80 18’ 80’ 2500ml 36 0C -tub de dren : 20ml

FOAIE DE TRATAMENT

Data Tratament
12.01.2018 - pansament gastric pentru stress;
- regim hidric prin perfuzie;
- Glucoză 10 %, 2 x 500ml;
- Clexane s.c. – 20 mg;
- controlul plăgii.
13.01.2018 - pansament gastric;
- Glucoză 10 %, 2 x 500 ml;
- Clexane;
- regim hidric prin perfuzie;
- controlul plăgii.
14.01.2018 - Clexane;
- alimentaţie per os – lichide şi proteine;
- mobilizare treptată.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :
- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ), respiratorie
(frecvenţa respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de
lichid exteriorizat pe tubul de dren;
- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic
500ml; antialgice, Clexane pentru profilaxia trombozelor;
- se începe mobilizarea după 48 de ore;
- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;
- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt,
brânză de vaci), se suprimă sonda vezicală;
- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când
pacienta va fi externată.

40
CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI
FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la
mişcările respiratorii;
- frecvenţa respiratorie datorită stării post narcotice este de 23
respiraţii/minut;
- ritmul respiraţiei este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială, cu pauze egale între
respiraţii;
- ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare în timpul inspiraţiei şi
expiraţiei;
- tipul respirator : costal superior, datorită măririi diametrului antero-
posterior în timpul inspiraţiei;
- mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz;
- pacienta are puls de 78 pulsaţii pe minut şi TA = 120/80 mmHg;
- coloraţia tegumentelor este palidă.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 75 kg şi168 cm înălţime;
- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie, mucoasă bucală
umedă , de culoare roz, gingiile sunt aderente la dinţi;
- nu prezintă proteză dentară, masticaţia fiind uşoară şi eficace cu
gura închisă;
- reflexul de deglutiţie este prezent, digestia este lentă;
- ororul meselor era de trei mese principale şi două gustări
- preferă lactatele, alimentele de origine animală, brânzeturile,
fructele; legumele, pastele făinoase;
- se hidratează normal, 2000 ml/zi prin consum de: sucuri, apă
minerală, ciorbe, supe;
- după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a se
alimenta din cauza stării postoperatorii, având un uşor drad de
dezhidratare, manifestat prin sete datorită pierderii de sânge

41
- pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie
cu glucoză 5%, în această perioadă având un regim hidric cu ceai
amar;
- după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se începe alimentaţia
cu supe strecurate, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantităţi
suficiente, fără a depăşi 1500 ml în 24h; îmbogăţindu-se treptat cu
supă de zarzavaturi, iar după primul scaun se introduce pâine prăjită,
brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;
- alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu o
frecvenţă de şase micţiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar,
transparent, diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestă
cauză are tegumentele palide, uscate, pliu cutanat persistent, sete
- eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei
dimineaţa imediat după trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o
consistenţă păstoasă, omogenă şi o culoare de obicei brună.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o
independenţă totală în mişcare, atât ca amplitudine, cât şi ca
mobilitate articulară;
- din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit slăbită;
- postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentând
oboseală, ameţeli şi slăbiciune fizică;
- după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură,
motiv pentru care a prezentat un mers încâlcit, dar echilibrat;
- acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul întors într-o parte,
genunchii felctaţi cu o patură facută sul sub genunchi şi îsi schimbă
singură poziţia;
- postoperator se indică mişcări pasive şi active.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor,
durata somnului fiind de 7-8 ore pe noapte;
- deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura;
42
- în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte,
pacienta adoarmind greu, iar somnul îi este întrerupt de dureri la
nivelul plăgii operatorii.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea
joasă;
- acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- bolnava a fost afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ),
iar după trei zile revine la 36,5 – 37 ºC.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi

mucoasele
- pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal
pigmentate;
- mucoasa bucală este integră, fosele nazale libere;
- pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşi
efectuează toaleta singură;
- după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4
zile, schimbat zilnic;
- după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;
- în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite
pericolele;
- acum persistă o teamă în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală,
uneori plânge şi atunci devine pesimistă.

10. Nevoia de a comunica

- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme
diferite;
- acum vorbeşte uneori cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar
plânge;
- din partea familiei are multă înţelegere.
43
 11. Nevoia de a-şi practica religia
- pacienta este de relifie ortodoxă;
- frecventează des slujbele religioase;
- seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni.

12. Nevoia de a fi util, a se realiza

- pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;
- acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte
alimentaţia lor şi menajul;
- se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de
familie.

13. Nevoia de a se recreea

- pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;
- îi place mult să citească romane de acţiune;
- acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi
îndeplinească obiceiurile recreative.

14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea

- nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare;
- doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia
postoperatorie, de aceea pune multe întrebări.

În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit

următoarele nevoi alterate:
- nevoia de odihnă;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a comunica;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;
- nevoia de a se mişca;
- nevoia de a învăţa.

44
45
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.D.

Problema Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

autonome delegate
Alterarea stării de con- Pacienta va avea dure- I-am explicat pacientei Am adm. pacientei cal- Peste 1 h, pacienta nu a
fort, prin durere. re ameliorată peste 1h. să-şi caute poziţia cea mai mante ale durerii: mai prezentat dureri de
Se manifestă prin fa – Pacienta nu va mai avea bună, în care să nu prezin- Algocalmin 1f. de 2ml intensitate mare la nive-
cies palid, ochi încer- dureri peste 2 zile. te durere. i.m. , 1 – 0 – 1 . lul plăgii, iar după 2
cănaţi şi diaforeză. zile nu a mai prezentat
deloc.
Dificultăţi în a se odih- Srabilirea unui orar de I-am recomandat pacientei I-am adm. Diazepam Pacienta se odihneşte
ni, se manifestă prin somn : pacienta să dacă poate să facă plim – 1 tb/zi, de 10mg seara, noaptea şi are un somn
insomnie. doarmă 7h pe noapte, bări în timpul zilei. Fenobarbital 1f./zi de liniştit.
fără treziri noaptea şi Am asigurat condiţii opti- 15 mg seara.
fără sedative. me de microclimat.
Alterarea tegumentului Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei im- Am făcut toaleta plăgii După 4 zile postopera-
prin prezenţa plăgii complicaţii la nivelul portanţa păstrării tegu- cu tinct. de iod şi cu tor, pacienta prezintă te-
operatorii. plăgii operatorii. mentului curat la nivelul benzină iodată. Am gumente integre, curate
plăgii şi protejarea ei. tamponat plaga cu apă şi fără complicaţii.
oxigenată, tampoane
uscate,apoi am pansat
plaga. După 4 zile am
scos tubul de dren. Am
ajutat medicul la scoa-
terea firelor.
Diminuarea mobilită- Pacienta să aibă tonusul Am planificat un program Pacienta prezintă un to-
ţii, manifestata prin di- muscular normal şi for- de exerciţii, în funcţie de nus muscular normal şi
ficultatea schimbării ţa musculară păstrată. capacitatea paciantei. Am forţa musculară este
de poziţie. participat zilnic la mobili- păstrată.
 zarea pacientei postope-
rator, prin mişcări pasive
şi apoi active.
Perturbarea imaginii se Pacienta nu va mai fi I-am explicat pacientei ne- Pacienta şi-a recăpătat
manifestă prin anxie- anxioasă peste 3 zile. cesitatea intervenţiei chi- echilibrul psihic după 3
tate, pierderea imaginii Pacienta va avea o ima- rurgicale şi eficacitatea ei, zile.
de sine. gine de sine pozitivă, în am încurajat-o cu privire Pacienta s-a adaptat trau-
decurs de 3 zile. la actul operator. mei chirurgicale.
Am discutat cu pacienta
pentru înlăturarea ideii
mutilante.
Am rugat-o să evite frigul
şi efortul.
Deficit de cunoaştere Pacienta va înţelege toa- I-am explicat pacientei ne- Auto-administrarea de Pacienta a luat la cunoş-
despre auto-îngrijire. te restricţiile privitoare cesitatea respectării unor calmante pentru con- tinţă despre auto-îngriji-
la dietă, controlul durerii restricţii,cum ar fi: regim trolul durerii. rea la domiciliu.
şi a efortului fizic, cât alimentar bogat în protei-
şi la limitarea activităţii ne, limitarea efortului fi –
sexuale. zic la munci grele în
gospodărie timp de 1 lună
şi interdicţia raportului
sexual timp de 2 luni.

4
CAZUL II

NUMELE : I.
PRENUMELE : A.
VÂRSTA : 53 de ani, sex feminin
NAŢIONALITATE : română
RELIGIA : ortodoxă
OCUPAŢIA : muncitoare
STARE CIVILĂ : căsătorită, mamă a doi copii

DATA INTERNĂRII : 09.02.2018

DATA EXTERNĂRII : 16.02.2018

MOTIVELE INTERNĂRII :
- menoragie de 5 – 6 luni;
- apariţia formaţiunilor tumorale hipogastrice.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE : Polifibromatoză uterină, complicată cu

hemoragie.

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : neagă.

ANTECEDENTE PERSONALE :
- apendicectomie la 16 ani;
- HTA formă medie;
- insuficienţă cardiacă – de la 43 de ani, tratată cu Atenolol, Digoxin,
Captopril;
- menarha la 18 ani;
- ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu durată de 3 – 4 zile, dar cu flux
crescut de 5 – 6 luni;
- sarcini = 2, naşteri = 2, avorturi = 0.

CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ : corespunzătoare.

COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU : orientată temporo-spaţial.

 32
ISTORICUL BOLII
- boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce în ce mai
abundentă şi apariţia unei formaţiuni tumorale hipogastrice;
- se prezintă la Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de
specialitate.

EXAMEN CLINIC GENERAL

- G = 78 kg; I = 165 cm;
- tegumente şi mucoase : normal colorate;
- ţesut celular subcutanat : normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular : normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular : integru, mobil;
- aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
- aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 88 bătăi/min.; TA = 120/80
mmHg;
- aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ.

EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE

- abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros;
- organe genitale externe de multipară;
- la examenul cu valve : vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza
posterioară o zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul
examinării;
- la tuşeu vaginal : vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat
spre dreapta, formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun
cu uterul, contur policiclic,consistenţă fermă, mobilă, nedureroasă;
- Anexele nu se palpează.
EXAMENE DE LABORATOR Valori normale
Glucoză 80 mg./dl. 65 – 120mg/dl
Uree 26 mg/dl. 15,0 – 45,0mg/dl
Creatinină 7,5 mg./dl. 6 – 1,3mg/dl
T.G.O. 17 U/L. 15 – 50U/L
T.G.P. 33 U/L. 15 – 65U/L
Fibrinogen 485mg. % 180 – 350 %
APTT 40,1’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 9,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 31,7 % 35 – 74 %
Leucocite 6300/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 1´33˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
 Acid ascorbic Negativ
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1015
EXAMENUL
SECREŢIEI Negativ
VAGINALE
- Babeş Papanicolau : frotiu de tip II – sunt
EXAMEN prezente celule pavimentoase superficiale,
CITOLOGIC intermediare, rare celule de tip ganglionar;
- flora bacteriană – coci reduşi.

INTERVENŢII CHIRURGICALE : 10.02.2018

- se face chiuretaj uterin;
- se practică anestezie i.v. cu Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½
f. şi anestezie locală cu Xilină 1 %;
- intervenţie bine suportată;
- în urma diagnosticului de polifibromatoză uterină complicată cu
hemoragie, se practică histerectomie subtotală, cu enexectomie
bilaterală;
- postoperator se indică Mialgin fiole;
- intraoperator se indică Fentomyl fiole;
- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;
- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei.

Am urmărit funcţiile vitale ale pacientei în timpul operaţiei, cât şi

postoperator, deoarece dau date privind apariţia unor complicaţii.
Data T.A. R. P. Diureză Temperatura Observaţii

10.02.2007 100/50 18’ 78’ 800ml 36,8 0C -dureri

postoperatorii
-tub de dren:
100ml
11.02.2007 123/80 18’ 70’ 1000ml 37,7 0C -abdomen
meteorizat
-se suprimă
sonda Foley
-tub de dren:
50ml
12.02.2007 120/80 18’ 78’ 2000ml 37 0C -tub de dren : Ø

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
- pacienta a fost ţinută sub observatie restul zilelor, până la externare;
- pacienta prezintă o stare bună;
- pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a început
alimentaţia per os cu lichide, supe strecurate, brânză de vaci, carne fiartă;
- a treia zi postoperator am ajutat pacienta să se ridice din pat şi să facă
mişcări treptate, fără să obosească;
- în urma intervenţiei chirurgicale, pacienta prezintă o stare generală bună;
- postoperator se administrează : Glucoză 5 %, 2 x 500 ml;
Ser fiziologic 2 x 500 ml;
Mialgin 1 fiolă;
Diazepam 1 fiolă;
Algocalmin 1 fiolă.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI

FUNDAMENTALE
 1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la
mişcările respiratorii;
- frecvenţa respiratorie, datorită stării postnarcotice, este de 23
respiraţii/min.;
- ritmul respirator este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială;
- pulsul = 80 pulsaţii/min., TA = 120 / 80 mmHg;
- tegumente palide.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 78 kg, la o înălţime de 165 cm, ştie că este
supraponderală, dar nu o deranjează;
- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie;
- orarul meselor era de 3 mese principale şi 2 gustări, de preferinţă paste
făinoase, fripturi de carne de porc, legume, fructe;
- după intervenţia chirurgicală prezintă dificultăţi în a se alimenta din
cauza stării postoperatorii, până la reluarea tranzitului intestinal ( care s-
a reluat în a treia zi postoperator);
- setea este prezentă, având un grad uşor de deshidratare, datorită pierderii
de sânge;
- după intervenţia chirurgicală, pacienta a fost alimentată parenteral trei
zile, prin perfuzii de Glucoză 5 %;
- în această perioadă, pacienta a avut un regim hidric cu ceai amar;
- în a patra zi , i se administrează sucuri naturale de fructe, zeamă de
compot în cantităţi suficiente, fără a depăşi 1000 – 1500 ml/zi;
- alimentaţia se îmbogăţeşte treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar
după primul scaun s-a introdus pâine prăjită, brânză de vaci, smântână,
iaurt, carne fiartă;
- alimentaţia devine bogată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecvenţă de 6
micţiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar;
- diureza este cuprinsă între 1800 – 1900 ml / 24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din cauza căreia
s-a manifestat prin sete, tegumente şi mucoase uscate, pliu cutanat
persistent.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- aparat locomotor integru şi mobil;
- îi permite pacientei o independenţă totală în ceea ce priveşte mişcarea,
ca amplitudine şi mobilitate articulară;
- acum capacitatea de mişcare este redusă şi prezintă oboseală, slăbiciune
fizică;
- postoperator, pacienta adoptă o postură de decubit dorsal cu capul întors
într-o parte; îşi schimbă singură poziţia în pat.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare, pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata
somnului era de 7 – 8 ore pe noapte, obişnuia să doarmă şi în timpul
zilei 1- 2 ore, după orele de program de la serviciu;
- cu ocazia internării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, seara
adoarme greu, somnul îi este agitat şi se gândeşte mereu la consecinţele
actului operator.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta se îmbracă adecvat cerinţelor şi circumstanţelor;
- acum necesită ajutor, deoarece este slăbită după pierderile de sânge prin
metroragie şi actul operator:

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- pacienta este afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală prezintă subfebrilitate, dar după două zile
temperatura revine la limitele fiziologice.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi

mucoasele
- pacientei îi place să fie tot timpul curată;
- acum prezintă dificultăţi în a-şi efectua singură igiena, necesitând ajutor;
- tegumentele sunt palide datorită metroragiei îndelungate;
- după actul chirurgical, pacienta prezintă o plagă operatorie în regiunea
abdominală;
- pacienta necesită pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;
- în primele două zile postoperator, necesită toaleta organelor genitale
externe la pat;
- a treia zi, pacienta este capabilă să-şi realizeze singură îngrijirile
igienice;
- în fosa iliacă dreaptă prezintă un tub de dren adaptat la o pungă
colectoare.

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este prudentă, nu îi place să rişte prea mult, ştie să evite pe cât
posibil pericolele;
- este anxioasă, îi este teamă de complicaţii şi neoplasm.

10. Nevoia de a comunica

- pacienta are o fire sociabilă;
- îi place să dicute cu celelate paciente din salon;
- întreţine bune relaţii cu soţul;
- şi-a exprimat sentimentele în legătură cu problema sa.

11. Nevoia de a-şi practica religia

- pacienta este de religie ortodoxă;
- acordă o importanţă deosebită respectării intimităţii şi politeţii;
- se roagă în fiecare seară pentru familie;
- când are timp, merge la biserică.

12. Nevoia de a fi util

- pacienta este mulţumită de realizările sale, atât profesionale, cât şi
familiale;
- doreşte să se însănătoşească repede, pentru a se ocupa de îngrijirea
soţului şi a copiilor;

13. Nevoia de a se recreea

- îi place să se plimbe, să tricoteze, citeşte şi este vizitată de prieteni,
colegi şi rude.
 14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
- pacienta este interesată să afle cât mai multe despre evoluţia
postoperatorie şi despre ce ar putea şi ce nu ar putea să facă după
externare.

În urma studierii datelor, am stabilit nivelul de independenţă – dependenţă

cu remarcarea următoarelor nevoi alterate :
- nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;
- nevoia de a bea;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre.
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI I.A.

Problema Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

autonome delegate
Durere postoperatorie Pacinta va avea durerile I-am asigurat pacientei o Am adm. pacientei Al- Peste 1h pacienta nu
manifestată prin facies ameliorate peste 1h. poziţie bună, în care nu gocalmin 1f. de 2ml , mai prezintă dureri
palid, diaforeză, stare Pacienta nu va mai pre – va mai prezenta durere. i.m. 1-0-1. la nivelul plăgii.
generală alterată. zenta dureri peste 2 zile. La indicaţia medicului În 24h durerea a ce –
am adm. şi Fortral 1f. dat în intensitate.
i.m. După 2 zile pacienta
nu mai prezintă du –
rere.
Risc de apariţie a com- Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei cât Am făcut toaleta plăgii După operaţie pacien-
plicaţiilor la nivelul complicaţii la nivelul este de importantă păstra- cu tinc.de iod şi benzi- ta va prezenta tegu –
plăgii operatorii. plăgii. rea tegumentelor curate la nă iodată,de 2 ori/zi, mente integre şi cu –
nivelul plăgii. după care am pansat-o rate, fără să apară
Cât timp pacienta a fost în cu pansament uscat complicaţii.
narcoză, am menţinut o protector.
igienă riguroasă la nivelul După 4 zile, i-am scos
plăgii şi în jurul ei. tubul de dren şi am izo-
lat bine plaga.
Am ajutat medicul să
scoată firele.
Deshidratare (alterarea Pacienta va avea tegu – Am făcut bilanţul lichide- La indicaţia medicului După 12h pacienta
stării generale prin mente şi mucoase curate lor intrate şi eliminate; am am montat perfuzie cu este hidratată cores-
deshidratare) şi pertur- în decurs de 6h. monitorizat funcţiile vitale Glucoză 5%, 1500 ml, punzător; va avea te-
barea echilibrului hi – Pacienta va fi echilibrată 60 pic./min. gumentele şi mucoa-
dro-electrolitic. hidro-electrolitic. sele curate.
Alimentaţie inadecvată La 4 zile de la operaţie La ieşirea din narcoză am
prin deficit, datorită in- pacienta se va putea ali- supravegheat vărsăturile,
tervenţiei chirurgicale, menta şi hidrata normal. am obs.aspectul, mirosul
manifestată prin greaţă şi cantitatea.
şi vărsături, datorită Am aşezat pacienta cu ca-
anesteziei. pul într-o parte, fără pernă
pentru a împiedica aspira-
rea vărsăturilor.
Până la iesirea din nar- După 2h pacienta nu
coză i-am umezit buze- mai are vărsături.
le cu ceai amar, apoi După 24h s-a hidratat
am hidratat-o conform şi alimentat normal,
indicaţiilor medicului, fără să prezinte sem-
iar după 3 zile pacienta ne de deshidratare.
a reluat treptat alimen-
taţia diversificată.
5
 CAPITOLUL VI

CONCLUZII
În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală
ce pune probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea
noastră, noi, asistentele medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită
corectă în îngrijirea şi educaţia bolnavelor.
Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistentei medicale sunt de a
promova păstrarea sănătăţii şi înlăturarea suferinţei.
Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului,
fac parte din îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influenţată de
considerente privind naţionalitatea, religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile
politice sau statutul social.
Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei
şi colectivităţii, coordonându-şi activitatea împreună cu alte persoane ce
muncesc în alte discipline din domeniul sănătăţii.
Asistenta medicală are rolul de a observa modificările survenite
pacientului, modificări care trebuie raportate medicului, notarea zilnică în
foaia de observaţie a parametrilor fiziologici, recoltarea de produse biologice
şi patologice, aplicarea măsurilor de tratament igieno – dietetic.
Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile,
aerisirea zilnică a salonului, schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, de câte
ori este necesar, întocmirea unui plan de îngrijire, administrarea
tratamentului indicat de medic.
În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-am folosit de noţiunile
teoretice de specialitate, a planurilor de nursing.
 CAPITOLUL VII

BIBLIOGRAFIE
1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1995
2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988
3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981
4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1986
5. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995
6. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990
7. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
1995