CRACIUN IONELA

ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR
Citostaticele sunt substanţe chimiotearpice care distrug celulele canceroase sau împiedică
proliferarea lor prin blocare diviziunii celelare (sunt amitotice, cancerostatice, antineoplazice).

Particularităţile citostaticelor
 efect citostatic prin inhibarea celulelor normale care se multipică activ
 deprimă mecanismul de apărare al organismului
 reacţii adverse:
 greţuri, vărsături, inapetenţă
 astenie, fatigabilitate
 sângerări
 stomatită
 diaree
 alopecie reversibilă
 fenomene neurotoxice şi ototoxice
 forme de prezentare:
 flacoane cu pulbere liofilizată (Ciclofosfamida, Vincristine, Vinblastin, Metrothexat,
Docetaxelum, Oxaliplatinium)
 tablete ( Metrotexat)

Administrare
 se vor respecta etapele de execuţie ale administrării medicamentelor şi puncţiilor,
corespunzătoare căii de administrare
 per os - Metrotexat
 parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial
 puncţii: intratumorală, intrapleurală (toracocenteză), intraperitoneală (paracenteză abdominală)

Rolul asistentei medicale:

a. Propriu
 pregăteşte psihic şi fizic pacientul pentru tehnică: informează pacientul asupra necesităţii
administrării, asupra efectelor secundare ale citostaticelor, obţine consimţământul
pacientului şi asigură poziţia corespunzătoare pentru administrare
 pregăteşte materialele necesare tehnicii, acordând o atenţie deosebită măsurilor de asepsie
 supraveghează pacientul şi comunică medicului manifestările adverse apărute
 monitorizeză funcţiile vitale
b. Delegat
 respectă regulile de administrare
 pregăteşte soluţia conform prescripţiei:
 ex. Vincristin flacon de 200 mg+ 10 ml apă distilată, glucoză 5% sau ser
fiziologic, se agită flaconul- nu se încălzeşte substanţa
 sloluţia se administrează în maxim 2 h: i.v. timp de 1 minut sau de preferat sub
formă de perfuzie ritm lent
 verifică periodic poziţia acului deoarece substanţa este iritantă
 la pacientele cu mastectomie administrarea se face la venele braţului opus
 recoltează sânge şi urină pentru evaluarea funcţiei renale, hepatice şi medulare

CRACIUN IONELA Pag. 1

CRACIUN IONELA

 hidratează pacientul pentru a avea o diureză eficientă: pentru Cisplatin se începe

hidratarea cu 1-2 l lichid, cu 6-8 ore înainte şi stimularea diurezei cu Manotol, conform
schemei terapeutice

ADMINISTRAREA INTERFERONULUI
Interferonul este o glicoproteină sintetizată în celule animale, cu proprietăţi antivirale,
antitumoarle şi modulatoare ale funcţiei imunitare. Este obţinută prin inginerie genetică: α- Interferon
(produs de monocite), β- Interferon (produs de fibroblaşti)şi gama- Interferon (produs de limfocite T).

Particularităţi:
 indicaţii:
 sarcom Kaposi
 hepatite cronice ( cu virus C- α- Interferon)
 unele tumori
 scleroza multiplă ( β- Interferon)
 reacţii adveres:
 reacţii la locul injectării
 sindrom pseudogripal
 tulburări autoimune
 tulburări digestive- anorexie, greaţă, diaree
 neurologice
 cardiovasculare
 renale- proteinurie, hematurie

Administrare:
 pe cale subcutanată (Interferon-beta -1a de 22 sau 44 mcg- microgram- de 3 ori/ săptămână
şi Interferon-beta 1b- de 250 mcg- de 2 ori/ săptămână)
 intramuscular (Interferon beta 1a de 30 mcg-1 dată/ săptămână)

Rolul asistentei medicale

Propriu:
 pregăteşte psihic şi fizic pacientul pentru tehnică
 pregăteşte materialele necesare recoltării şi administrării, acordând o deosebită atenţie
măsurilor de asepsie
 supraveghează funcţiile vitale şi starea generală a pacientului
 asigură hidratarea pacientului pentru a preveni hipovolemia
 învaţă pacientul să dizolve şi să-şi administreze singur soluţiile pentru continuarea
tratamentului în ambulatoriu
Delegat:
 respectă regulile de administrare
 recoltează sânge pentru transamonaze şi hemoleucogramă
 pregăteşte soluţia conform prescripţiei:
 Betaferon: conţine 1 flacon de 2 ml solvent NaCl-0,54 % (căpăcel alb) din care se aspiră
1,2 ml cu o seringă de 2 ml şi se dizolvă cu flaconul cu căpăcel albastru; se agită seringa
cu flaconul şi se administrează imediat- în cazul apariţiei grunjilor nu se administrează

CRACIUN IONELA Pag. 2

CRACIUN IONELA

ADMINISTRAREA HORMONILOR

Este indicată în terapia oncologică pentru tratarea tumorilor hormonodependente.

Hormonii corticosupranelei sau cortizonii sunt produşi naturali sau de sinteză, cu acţiune în
reglarea echilibrelor metabolice, intervenind în metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor, apei şi
electroliţilor.

Hormoni hipofizari au acţiune de 6 ore cu aceleaşi indicaţii şi contraindicaţii ca şi corticozonii.

Se găsesc sub formă flacoane de 50 UI de pulbere liofilizată, iar efectele secundare pot fi: insomnie,
anxietate, euforie, epigastralgii, HTA sau creştere în greutate. Administrarea se face la început în
doze crescătoare pentru a nu stimula brusc secreţia suprarenalei, sub protecţie de antibiotice, iar înainte de
administrare se agită suspensiile care conţin cristale de substanţă activă.

Hormonii sexuali:
 estrogenii- hormoni ovarieni cu substanţe de sinteză care determină dezvoltarea
organelor sexuale şi a caracterelor feminine; sunt utilizaţi în terapia cancerului de sân, de
endometru (mucoasa care căptuşeste faţa internă a uterului); dietilstibestrolul este un
estrogen de sinteză, prezent sub formă de comprimate de 0,001 g, fiind indicat în
disfuncţii genitale feminine şi în neoplasm de prostată
 progesteronul- hormon secretat de ovare, placentă şi corticosuprarenală, prezentat sub
formă de fiole de 1 ml (0,010g) şi de 2 ml (0,025g) de soluţie uleioasă, administrându-se
strict i.m. în fibromatoza uterină
 testosteronul se găseşte în fiole de 1 ml (0,010g) soluţie uleioasă –strict i.m., indicat în
pubertate tardivă, fibrom uterin, hiperfoliculism, metroragii, carcinom mamar,
contraindicat în cancer şi adenom de prostată, HTA, insuficienţă hepatică şi cardiacă

RADIOTERAPIA

Sursa radiaţiilor este exterioară bolnavului şi produce un fascicul care traversează pielea şi
ţesuturile superficiale, ajungând la ţesuturile profunde interesate.
Utilizează 2 tipuri de radiaţii ionozate:
 radiaţii electromagnetice X şi gamma
 radiaţii constituite din particule elementare infime- electroni, protoni, neutroni
Sursele de radiaţii sunt:
 radioelemente (cobalt 60), frecvent izotopi radioactivi ai unei substanţe
 aparate- (Roentgen, acceleratori liniari de particule, betatroane, ciclotroane) care pun în
mişcare particulele elementare şi trimit spre bolnav aceste particule sau radiaţii pe care
acestea o produc

Radioterapia se poate aplica izolat sau asociată cu o altă metodă terapeutică- chirurgicală,
chimioterapică.
Radiochimioterapia se practică în carcinom epidermiod al faringelui, bronhiilor, esofagului şi
canalului anal.
Radioterapia preoperatorie se practică pentru iradierea unei tumori profunde (rectală,
pancreatică) în cursul unei intervenţii chirurgicale (după îndepărtarea organelor învecinate- intestine,
rinichi).

CRACIUN IONELA Pag. 3

CRACIUN IONELA

Radioterapia corporală totală- este indicată pentru pregătirea unei grefe de măduvă osoasă
pentru a trata anumite forme de leucemie sau de hematopatii.
Radioterapia cutanată totală este indicată în tratamentul limfoamelor cutanate

SCOPUL RADIOTERAPIEI
 iradiere profilactică: distrugerea leziunii tumorale microscopice şi prevenirea apariţiei
metastazelor şi a recidivelor
 iradiere curativă: utilizată exclusiv în neoplaziile ORL,cancerele de col uterin cu
dimensiuni mici, limfom Hodgkin
TEHNICA:
 Se reperează organul sau organele interesate prin scanare; reperele marcate permit poziţionarea
aparatelor pentru fiecare şedinţă
 se stabileşte doza de radiaţie necesară distrugerii celulelor canceroase prin dozimetrie
 aplicarea radiaţiei trebuie condusă atent pentru a nu leza ţesuturile sănătoase
 se informează pacientul, se obţine consimţământul şi se ajută să se dezbrace
 se asigură poziţia corespunzătoare zonei interesate, solicitându-i să stea nemişcat pe toată
perioada expunerii
 expunerea durează câteva minute
 expunerea la doze mici se poate face zilnic sau de mai multe ori pe zi (cancerul de faringe,
laringe)
 dozele mai mari implică scheme terapeutice specifice
 şedinţele se aplică timp de 4-8 săptămâni nefiind obligatorie spitalizarea
 pe parcursul radioterapiei bolnavul va fi supravegheat cu atenţie pentru a observa eventualele
reacţii adverse precoce şi va fi informat asupra posibilelor reacţii tardive pentru a le putea depista
şi a se prezenta la control medical de specialitate în vederea unei conduite terapeutice adecvate

REACŢII ADVERSE:
 PRECOCE:
 radiodermită acută –eritem cutanat, depilare
 radiomucită acută- dureri la nivelul cavităţii bucale şi mucoase eritematoase
 hipoplazie medulară-reducerea functionalitatii maduvei hematoformatoare
 aceste reacţii sunt reversibile în câteva săptămâni
 TARDIVE:
 uneori apar după ani de zile şi sunt greu reversibile
 radiodermita cronică- piele fină, uscată
 fibromatoză pulmonară
 întârzierea creşterii la copil
 tulburări genitale- menopauză precoce, sterilitate
 anomalii ale gameţilor posibil transmisibile urmaşilor
 apariţia altor cancere

tehnica fasciculelor convergente:

 se iradiază ţesutul/ organul bolnav cu un fascicul pe faţa anterioară, un alt fascicul pe partea
posterioară, un fascicul din partea dreaptă şi unul din partea stângă, astfel încât, suma
intensităţilor celor 4 fascicule să acţioneze eficient asupra tumorii, fără a leza ţesuturile din jur
tehnica minifasciculelor (multiple minifascule convergente)
 este indicată în tratamentul malformaţiilor arteriovenoase sau tumorilor cerebrale limitate, dar
inoperabile

PREVENIREA COMPLICAŢIILOR:
 mobilizare pentru a preveni escarele

CRACIUN IONELA Pag. 4

CRACIUN IONELA

 poziţionarea corectă în pat, iar la nevoie, membrele inferioare se vor aşeza pe 1-2 perne sau o
pătură rulată, dacă starea generală a pacientului o permite
 masaj uşor al extremităţilor
 administrare de anticoagulante conform prescripţiilor
 aerisirea sistematică a încăperii
 informarea pacientului asupra necesităţii efectuării exerciţiilor respiratorii

EXERCIŢII DE RESPIRAŢIE:
1. RESPIRAŢIE CU PRESIUNE POZITIVĂ SAU PROFUNDĂ:
 se realizează cu buzele strânse, iar pacientul poate fi în ortostatism, şezând sau decubit
 în ortostatism- pacientul inspiră pe nas şi expiră pe gură cu buzele strânse efectând 5-10 paşi cu
balansarea membrelor superioare
 în şezând- poziţia pacientului este pe scaun cu braţele încrucişate pe piept executând timpul
inspirator pe nas şi expirând pe gură cu buzele strânse, aplecându-se în faţă; între un ciclu şi altul
al acestui exerciţiu sunt obligatorii pauze de aproximativ 10 secunde
 în poziţia decubit, pacientul inspiră pe nas şi expiră pe gură cu buzele strânse ca pentru
pronunţarea vocalei „U”, contractând muşchii abdominali; sunt necesare între ciclurile de
exersare pauze de circa 10 minute
2. RESPIRAŢIE DIAFRAMATICĂ:
 constă în amplificarea rolului diafragmului în procesul respirator
 poziţiile pacientului pot fi ortostatism, şezând şi decubit dorsal
 în decubit, pacientul va plasa o mână pe stomac şi cealaltă pe abdomen, sub coaste; rugăm
pacientul să inspire lent şi adând pe nas având gura închisă, permiţând expansiunea abdominală
cât mai mult posibil; pacientul va expira pe gură cu buzele strânse, contractându-şi muşchii
abdominali, concomitent cu coborârea abdomenului; durata acestui exerciţiu va creşte progresiv
de la un minut la 10 minute cu pauze obligatorii de 2 minute; în 24 de ore exerciţiul poate fi
exersat de 4 ori
 pacientul va fi poziţionat forţat în ortopnee- pentru a permite dilatarea cutiei toracice

CRACIUN IONELA Pag. 5