PRINCIPALELE GRUPE DE NUTRIENŢI SI ALIMENTE

MACRONUTRIENŢII

GLUCIDELE
Principalala sursă de energie a organismului e reprezentată de glucide, substanţe chimice care conţin în
molecula lor 3 elemente de bază : C, H, O.
- Se mai numesc şi hidraţi de carbon, deoarece reprezentanţii acestei clase au în compoziţia lor ,
pentru fiecare atom de carbon, hidrogenul şi oxigenul în proporţia apei.
- Din punct de vedere chimic, se împart în 2 clase mari : oze şi ozide.
OZELE sau monozaharidele
 Sunt zaharuri simple care nu pot fi hidrolizate
 Sunt polialcooli cu proprietăţi reductoare datorite funcţiilor cetonice sau aldehidice din molecula
lor
 După numărul atomilor conţinuţi în molecula lor se poate vorbi despre – trioze, tetroze, pentoze
hexoze.
 Mai răspândite în alimente sunt unele pentoze ( arabinoza şi xiloza) , aflate din abundenţă în
unele fructe (cireşe, prune, mere) şi legume ( ceapă ), dar mai ales hexozele. Dintre acestea
glucoza e cel mai răspândit glucid din natură, intrând în compoziţia unor zaharuri compuse, ca
zaharoza, maltoza, lactoza, amidonul, glicogenul, celuloza. Se găsesc mai ales în fructele dulci,
miere, în zarzavaturi , iar în organism , ca produs de hidroliză a glucagonului.
 Galactoza intră în compoziţia lactozei din lapte, iar fructoza se găseşte în miere, fructe şi unele
legume.
OZIDELE
 Zaharuri mai complexe,
 pot fi:
 holozide , când sunt formate din 2 sau mai multe ozide ( în funcţie de numărul acestora
vor lua denumire de oligozaharide sau polizaharide)
 heterozide, când conţin în molecula lor, alături de oze, o substanţă de altă natură numită
aglicon
 mai importante sunt dizaharidele:
 zaharoza - cel mai răspândit din natură
- alcătită dintr-o moleculă de glucoză şi una de fructoză
- se găseşte în proporţii considerabile în trestia şi sfecla de zahăr
 maltoza –alcătuită din 2 molecule de glucoză
-se află în seminţe germinate şi în numeroase plante
 lactoza - se găseşte în lapte
- singurul dizaharid de origine animală
- este formată dintr-o moleculă de glucoză şi una de galactoză
 celobioza – intră în structura celulozei
- alcătuită din 2 molecule de glucoză unite printr-o legătură deosebită de aceea
a maltozei
 polizaharidele - sunt alcătuite din condensarea mai multor oze şi sunt reprezentanţii cei mai de
seamă ai glucidelor alimentare
- dintre acestea amintim amidonul, glicogenul, celuloza
 - amidonul – rezervă de glucide a plantelor şi principala sursă de glucide alimentare a animalelor
şi omului
- se prezintă sub formă de granule, de mărimi şi aspecte diferite, în funcţie de specia de
plante din care provine
- se formează în frunzele plantelor verzi si apoi se depozitează în tuberculi, rădăcină ,
seminţe, etc.
- granulele de amidon au 2 componente distincte :
 amilaza aflată în interior
 amilopectina , la exterior
- glicogenul reprezintă forma de rezervă a glucidelor în organismul animalelor şi are o structură
analogă cu aceea a amidonului
- ficatul şi muşchiul reprezintă o importantă sursă de glicogen
- celuloza intră în scheletul de susţinere al vegetalelor, fiind formată din numeroase unităţi de
glucoză
- datorită structurii sale , nu e degradată în organismul omului, având doar un rol mecanic
- ierbivorele conţin în intestinul lor o enzimă care poate degrada celuloza până la stadiul de glucoză

Din grupa heterozidelor, amintim hemicelulozele ( de pildă, xilanii) şi poliunidele ( de pildă,

substanţe pectice) care însoţesc de obicei celuloza din unele plante.

DIGESTIA, RESORBŢIA, METABOLISMUL ŞI ELIMINAREA GLUCIDELOR

În organism, glucidele complexe sunt scindate în ozele componente. Sub acţiunea alfa- amilazei
salivare , amidonul e scindat în maltoză şi izomaltoză. Digestia amidonului continuă şi în stomac ( în
interiorul bolului alimentar), până ce , sub acţiunea sucului gastric acid, amilaza salivară e inactivată.
Stomacul neavând enzime specifice pentru digestia glucidelor, acestea vor continua în intestinul subţire ,
unde amilaza pancreatică va scinda amidonul – rămas neatacat de enzimele salivare –până în stadiul de
dizaharide. Mai departe, enzimele sucului intestinal (maltaza, zaharaza, lactaza) desfac dizaharidele :
maltoză, zaharoză, lactoză, în monozaharidele componente. Sub această formă de oze e posibilă resorbţia
glucidelor , care decurge în două moduri : activ ( prin procesul de fosforilare) şi pasiv ( prin difuziune
osmotică). După resorbţia intestinală a oazelor, acestea trec prin vena portă în ficat în glucoză, singura
formă sub care circulă glucidele în sângele periferic. Tot la nivelul ficatului are loc transformarea
glucozei în glicogen, cu depunerea sa ca glucid de rezervă.
O parte din glucide ( celuloza, fragmente de amidon, pectinele) rămase nedigerate, trec din intestinal
subţire în partea terminal a ileonului şi în colon, unde suferă acţiunea florei de fermentaţie. Resturile
nedigerate sunt eliminate prin fecale.
Metabolismul intermediar al glucidelor implică 3 procese importante : glicogeneza, gliconeoeneza şi
glicoliza.
Prin glicogeneză – formarea glicogenului hepatic şi muscular- organismul îşi asigură rezerva de
glucide disponibile pentru nevoile sale fiziologice.
Gliconeogeneza reprezintă procesul de sinteză a glucidelor pornind de la lipide şi proteine.
Glicoliza sau procesul de oxidare a glucozei are loc pe două căi :oxidare anaerobă, cu formarea
acidului piruvic şi a acidului lactic, sau oxidare aerobă, în final formându-se bioxid de carbon şi apă.
Ambele procese pun în libertate o importantă cantitate de energie, consumată fie pentru nevoile imediate
ale organismului, fie depozitată prin intermediul unui alt proces metabolic – numit fosforilare oxidativă –
sub formă de molecule de ATP, care reprezintă energia de rezervă a organismului.

Necesarul de glucide este de 4-6 g / kg corp/ 24 h.