GLUCIDELE

Glucidele sunt aldehide sau cetone ale unor alcooli polihidroxilici, respectiv substante
carbonilice polihidroxilate.
Denumirea de glucide sau zaharide vine de la faptul ca au un gust dulce (glicos = dulce).
Formula generala, a glucidelor ca hidrati de carbon este Cn (H2O)m.
Glucidele se gasesc atat in regnul vegetal, cat si in regnul animal. Ele sunt prezente in
fructe, legume, seminte, tuberculi, sânge etc.
Substanta cea mai raspandita de pe planeta este celuloza un zaharid de origine
vegetala.
In celula animala glucidele sunt intr-o proportie mai mica decat proteinele sau lipidele.
Importanta glucidelor in organismul uman este deodebit de mare :
-sunt sursa energetica cea mai importanta, obtinuta prin degradarea biochimica a
glucozei.
Prin oxidare, glucidele produc peste 65% din energia necesara organismului.
Desi energie se obtine si prin oxidarea lipidelor si a proteinelor, in conditii obisnuite, normale,
glucidele reprezinta combustibilul preferat pentru ca se oxideaza total, rapid, iar produsii
finali sunt H2O si CO2, netoxici si usor metabolizabili.
Prin arderea unui gram de glucide se obtin 4,1 Kcal.
- participa la sinteza unor substante complexe cu rol plastic cum ar fi:
mucopolizaharidele si cerebrozidele.
- in combinatie cu diverse substante participa la procesele metabolice
In functie de complexitatea moleculei glucidele se impart in:
- monozaharide, substante simple, nehidrolizabile, care pot fi aldoze sau cetoze
- oligozaharide, derivati glicozidici ai monozaharidelor, cuprinzand 2-10 resturi de
monozaharide
- polizaharide, produsi de policondensare ai monozaharidelor
A. Monozaharidele sau monoglucidele sunt zaharuri simple care prin hidroliza elibereaza
numai molecule glucidice.
In functie de numarul atomilor de carbon sunt: trioze, tetroze, pentoze, hexoze etc
In functie de gruparea carbonilica pot fi aldoze ( glucoza, galactoza, manoza, riboza)
sau cetoze ( fructoza, ribuloza, xiluloza).
Proprietatile fizice ale monozaharidelor sunt:
-substante cristalizate
- substante incolore
- substante usor solubile in apa. In concentratii mari dau nastere unui sirop.
- substante greu solubile sau insolubile in alcool
- substante insolubile in solventi organici(eter, toluen, cloroform)
- substante cu gust dulce
Proprietatile chimice ale monozaharidelor sunt datorate gruparii caboxil si
hidroxililor alcoolici.
A. Proprietatile chimice datorate gruparii carbonil
-reducerea – gruparea carbonil poate fi transformata in oxidril
- se formeaza polioli
-oxidarea - gruparea carbonil se transforma in grupare carboxil
-se formeaza hidroxiacizi monobazici
Oxidarea poate fi blanda, energica si menajata.
B. Proprietatile chimice datorate gruparii hidroxil aseamana monozaharidele cu alcoolii
primari sau secundari.
-formarea de esteri
-formarea de eteri
Cele mai importante monozaharide sunt:
- triozele, de exemplu gliceraldehida, dehidroxiacetona
- pentozele, de exemplu riboza, xiloza
- hexozele, de exemplu glucoza, manoza, galactoza, fructoza
Glucoza
- este cel mai important monozaharit pentru organismul uman.
-este larg raspandita in regnul vegetal( suc de fructe si legume, miere) si in regnul animal
(sânge)
- se gaseste libera, esterificata si in combinatii polizaharidice (amidon, celuloza, glicogen)
- este origine exogena primita zilnic de organism în rația alimentara
- este de origine endogena sintetizata in ficat si in rinichi
- este o substanta puternic energogenă, materia prima pentru obtinerea energiei necesare bunei
functionari a organismului
-este transportata prin sange la toate organele, tesuturile, celulele organismului. Cantitatea de
glucoza din sange se numeste glicemie si valoarea normala este 0,80-1,10 mg%. Cantitatea de
glucoza din urina se numeste glicozurie si in mod normal este absenta.
Fructoza
– se gaseste libera sau esterificata
-se poate transforma in glucoza
-se gaseste in fructe si legume dulci, in miere
-este cel mai dulce monozaharid
-are mare putere energogena
B. Oligozaharidele
- au in structura lor 2 pana la 10 monozaharide
- cele mai importante pentru organismul uman sunt dizaharidele
- dizaharidele pot fi reducatoare, ca de exemplu maltoza si lactoza si nereducatoare,
ca de exemplu zaharoza
Maltoza
- este formata din doua molecule de glucoza.
- nu este larg raspandta in natura
- se formeaza in intestinul subtire prin hidroliza amidonului sau a glicogenului sub
actiunea amilazei
- prin hidroliza, sub actiunea maltazei, se transforma in doua molecule de glucoza
Lactoza
- este formata dintr-o molecula de galactoza si una de glucoza
- se gaseste in laptele tuturor mamiferelor, in proportii diferite, de exemplu in
laptele matern uman 7,1g%, iar in laptele de vaca 4,8g%
- este degradata in intestin sub actiunea lactazei
Zaharoza
-este formata dintr-o molecula de fructoza si una de glucoza
-este sintetizata mai ales in regnul vegetal
-se gaseste in sfecla de zahar, trestia de zahar si in unele bacterii
C. Polizaharidele
- sunt raspandite in natura atat in ragnul vegetal cat si in regnul animal
- au rol de sustinere, in constitutie si de rezerva
- din punc de vedere chimic polizaharidele sunt holozaharide, formate numai di
monozaharide, ca de exemplu amidon, celuloza, glicogen si heterozide, formate din
monozharide si un compus neglucidic, ca de exemplu glicoproteine, glicolipide
Amidonul
 - este un poliglucid sintetizat de plante in urma procesului de fotosinteza. El
reprezinta substanta de rezerva glucidica din lumea vegetala.
- are o valoare alimentara mare, reprezentand 50% din glucoza exogena
- este putin solubil in apa, formand o stare coloidala numita coca.
- nu are proprietati reducatoare
- in prezenta iodului capata o culoare albastra, care dispare la incalzire.Astfel poate
fi testata smantana pentru a afla daca a fost ingrosata cu amidon
- prin hidroliza se transforma in maltoza si apoi in glucoza
Glicogenul
- este un poliglucid sintetizat de organismele animale. El reprezinta substanta de
rezerva din regnul animal.
- se gaseste in cantitate mare in ficat si in muschi
- este solubil in apa
- este insolubil in alcool
- este hidrolizat in intestin
Celuloza
- este poliglucidul cel mai raspandit in natura, mai ales in regnul vegetal
- este substanta de sustinere in regnul vegetal
- nu se dizolva in apa
- nu se asimileaza in organismul uman
- are valoare energetica limitata
- are importanta mare in procesul de digestie. Absenta celulozei in ratia alimentara
poate duce la aparitia problemelor de digestie, care prin agravare pot duce la stari
canceroase.
In organismul uman glucidele nu pot fi sintetizate si de aceea cea mai mare parte din
necesarul zilnic este asigurat de ratia alimentara.
In regimul alimentar normal ele se gasesc sub forma de polizaharide (amidon, glicogen,
celuloza), de dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza) si o mica parte ca monozaharide
(glucoza, fructoza, galactoza).
La nivelul cavitatii bucale, in saliva, se gaseste ptialina (amilaza salivara). Ea este o
enzima hidrolitica secretata de glandele salivare si care actioneaza optim la un pH de 8.
Ptialina actioneaza asupra amidonului, il hidrolizeaza si se obtin dextrine, eventual maltoza.
La nivelul stomacului nu sunt sunt enzime amilolitice. Ptialina isi continua actiunea in
interiorul bolului alimentar pana este inactivata de pH-ul foarte acid al sucului gastric.
 Deoarece mucoasa intestinala nu poate fi strabatuta decat de monozaharide (hexoze si
pentoze), glucidele alimentare sunt scindate hidrolitic sub actiunea enzimelor specifice din
sucurile digestive, pana la forme absorbabile.
Amilaza pancreatica transforma amidonul si glicogenul in dextrine si apoi in maltoza.
Aceasta sub actiunea glicozidazei intestinale se transforma in doua molecule de glucoza.
Zaharoza se descompune in glucoza si fructoza, iar lactoza in glucoza si galactoza.
O exceptie este celuloza, care la om nu se metabolizeaza neexistand enzimele necesare. Ea
se elimina ca atare, dar are mare valoare digestiva prin marirea peristaltismului si prin
eliminarea produsilor toxici.
Monozaharidele sunt absorbite in partile superioare ale intestinului subtire. Acest proces
depinde de: starea functionala a intestinului, de prezenta enzimelor si a vitaminelor necesare
si de natura glucidului.
Viteza de absorbtie cea mai mare o are glucoza. Ajunse pe cale portala in ficat, o parte
sunt transformate in rezerve de glicogen, iar cealalta parte strabate ficatul ajungand in
circulatia sanguina si crescand temporar glicemia. Un exemplu specific este cresterea
glicemiei post-prandial.
Absorbtia se face prin mecanisme fizice cum ar fi difuziunea si prin mecanisme chimice
complexe desfasurate cu ajutorul gruparii fosfat donata de ATP.
Ficatul este principalul rezervor glucidic al organismului. El este capabil sa extraga, sa
metabolizeze si sa depoziteze o mare parte din glucoza pe cere o primeste din intestin in
timpul digestiei. Ficatul este capabil sa elibereze glucoza necesara activitatii tisulare in
perioadele interprandiale.
In cadrul metabolismului glucidic, se deosebesc o serie de procese intim legate intre ele:
- oxidarea tisulara a glucozei
- transformarea excesului de glucoza in materiale de rezerva (glicogenogeneza,
lipogeneza)
- eliberarea de glucoza endogena (glicogenoliza, gluconeogeneza)
Oxidarea tisulara a glucozei
Acest proces furnizeaza energia necesara diverselor activitati celulare. Un gram de
glucoza elibereaza prin oxidare 4,1 Kcalorii.
Glucoza oxidata in tesuturi provine din degradarea glicogenului propriu sau este
extrasa din sângele care perfuzeaza tesutul respectiv.
Indiferent de provenienta glucozei, procesele de oxidare se desfasoara la fel in diverse
tesuturi, eliberand gradat energia chimica a moleculei printr-o serie de reactii metabolice.
 Energia eliberata va fi inmagazinata, pe masura ce se produce, sub forma legaturilor
fosfat macroergice care reprezinta forma cea mai raspandita de stocare intracelulara a
energiei.
In ficat, 2/3 din acetatul activ este utilizat ca sursa energetica fiind oxidat in ciclul
Krebs, iar 1/3 va intra in alte cai de metabolizare ca: sinteza de corpi cetonici, de colesterol,
de acizi grasi.
In muschiul aflat in activitate intensa precum si in alte tesuturi in conditii anaerobice
acidul piruvic va fi transformat in acid lactic. O parte din acesta va fi metabolizat local, dar
cea mai mare parte va fi eliberata in sange de unde va fi captat si metabolizat in ficat.
Transformarea excesului de glucoza in materiale de rezerva
Glicogenogeneza este procesul de sinteza si depunere de glicogen. El este
caracteristic pentru ficat dar este intalnit la nivelul fiecarei celule.
Ficatul sintetizeaza glicogen in timpul absorbtiei intestinale iar celelalte celule
sintetizeaza glicogenul in perioada de hiperglicemie postprandiala.
La nivelul ficatului se sintetizeaza glicogen nu numai din glucoza dar si din fructoza si
galactoza. El poate sintetiza glicogen si din acid lactic, glicerol sau din produsi intermediari
rezultati din metabolizarea aminoacizilor.
Principalele depozite de glicogen din organismul uman sunt ficatul si musculatura
scheletica.
Lipogeneza este procesul de sinteza al lipidelor din glucide.
El are o importanta deosebita in metabolismul glucidic deoarece din totalul glucozei
metabolizate 1/3 este depusa ca rezerva. Numai 1/30 este sub forma de glicogen, restul fiind
sub forma de substante lipidice.
Procesele de lipogeneza au loc in principal in ficat, dar se intalnesc si in alte tesuturi.
Eliberarea de glucoza endogena
Glicogenoliza este procesul de degradare a glicogenului tisular ca rezultat al unor
reactii enzimatice.
Gliconeogeneza este procesul de sinteza a glocogenului din materiale neglucidice.
Acest proces este caracteristic ficatului si in mai mica masura rinichiului.Gliconeogeneza are
mare importanta in perioadele de inanitie, cand reprezinta singura sursa de glucoza a
organismului.
Glicemia si glicozuria
Legatura intre rezervorul glucidic al organismului, ficatul si tesuturile consumatoare
de glucide se face prin sange si lichid interstitial.
 Cantitatea de glucoza din sange poarta numele de glicemie. Valoarea ei in conditii
fiziologice normale este de 0.70-1,10 mg%. Glicemia este un parametru deosebit de important
pentru organism. Nivelul ei este mentinut intre limitele normale de catre procese complicate
de reglare umorala si nervoasa. In conditii speciale, care depasesc capacitatea organismului de
adaptare, pot aparea hipo si hiperglicemii. Este foarte important de stiut ca semnele clinice
aparute in cazul hipoglicemiei sunt aproape aceleasi ca in cazul hiperglicemiei: paloare,
ameteala, transpiratii reci, tahicardie, agitatie si uneori, daca nu se intervine, coma.
Hipoglicemia apare la o valoare a glicemiei sub 0,65mg%. Cauzele pot fi fiziologice
si patologice:
-fizologice - dimineata, pe nemancate prin proasta mobilizare a glucozei prin insuficienta
hipofizara sau corticosuprarenala
-regim alimentar prost dozat
-regim de efort prost dozat
-patologice - tumori pancreatice, hepatice, renale
-dozare proasta a tratamentului cu insulina
-ingestia prelungita de alcool
-la sugari cu mame diabetice
Hiperglicemia apare la o valoare a glicemiei peste 120mg%. Cauzele pot fi
fiziologice si patologice:
-fiziologice – in perioada post-prandiala
- in starea de start dinaintea competiilor sau a examenelor
-patologice – in stari stress prelungit
- in stari de soc
- in deficit de insulina in organism
- in disfunctie pancreatica, hepatica, renala
In starile prelungite de hiperglicemie apare suspiciunea de diabet. Aceasta boala apare intr-o
secretie inadecvata de insulina.
Diabetul poate fi:
– potential, asimptomatic la persoanele cu antecedente heredocolaterale, in stari de soc, in
perioadele postnatale, dupa o sarcina si o nastere grea.
- manifest, prezentand semnele caracteristice acestei boli
Diabetul poate fi, de asemenea:
– secundar, in cazul unei pancreatite sau intr-o dereglare hormonala hipofizara (exces de
hormon de crestere hipofizar).
- esential juvenil si poate debuta cu acidoza si alena cu miros de acetona
- al varstei adulte si se asociaza de cele mai multe ori cu obezitatea, ateroscleroza si
hipertensiunea
In majoritatea cazurilor de diabet apar disfunctii nu numai in metabolismul glucidic,
dar si in metabolismul lipidic. Apare hiperlipemia care duce la obezitate si ateroscleroza.
Diabetul este influentat de:
- factori genetici, mosteniti de la membrii familiei
- factori de mediu, excesul de calorii din ratia alimentara dezechilibrata, miscare
insuficienta, sedentarism.
Când glicemia depaseste valoarea de 180 mg% apare glicozuria.
Cantitatea de glucoza din urina se numeste glicozurie si in mod normal este absenta.
Rinichiul, in mod fiziologic, nu lasa sa treaca molecula de glucoza. Ea poate aparea in mod
fiziologic, pentru o scurta perioada de timp, dupa o ingestie exagerata de glucide, dupa un
efort intens, dupa o stare de soc.
Daca prezenta glicozuriei se prelungeste sunt recomandate investigatii ale rinichiului si
teste hormonale.
Reglarea glicemiei se face :
- enzimatic la nivelul metabolismului fiecarei celule
- hormonal prin actiunea unor hormoni hipoglicemiant ca insulina sau
hiperglicemianti ca glucagonul, adrenalina, cortizonul, ACTH
- ficatul intervine in glicemiile sub 100 mg% prin procese care produc glucoza si in
glicemii peste 100mg% prin procese care capteaza glucoza
- rinichiul intervine in reglarea glicemiei prin eliminarea ei urinar
Acidul lactic este permanent prezent in plasma sanguina datorita unei minime activitati
anaerobe.
In timpul unui efort fizic intens si de lunga durata dupa un consum mare de oxigen
liber, prin cresterea intensitatii reactiilor anaerobe apare si o crestere a concentratiei acidului
lactic sanguin.
Producerea acidului lactic apare in celula musculara de unde difuzeaza prin peretele
celular in plasma. Acidul lactic plasmatic difuzeaza prin membrana hematiilor pentru a stabili
un echilibru. Acest proces de echilibrare dureaza cateva minute.
Deci, pentru testarea acidului lactic, trebuie tinut cont de existenta fractiunii
plasmatice (extracelulara), dar si de fractiunea hematica (intracelulara).
Valoarea normala a acidului lactic plasmatic este 0,7-1,8 mMol/l.
 Anabolismul glucidic (sinteza glucidelor) prezinta doua aspecte fundamentale:
- biosinteza glucozei ( a glucozo-6-fosfatului) are la baza doua procese : de glucogeneza si de
gluconeogeneza. Glucozo-6-fosfatul se poate forma pe mai multe cai:
- prin glucogeneza - prin fotosinteza in regnul vegetal, la plantele verzi
- prin conversia acidului lactic si formarea glucozei din piruvat
- prin gluconeogeneza - din intermediarii ciclului Krebs
- din aminoacizi
-prin conversia altor hexoze
-biosinteza oligo si a polizaharidelor are la baza doua procese:
-de glicogeneza
-de gliconeogeneza
Ficatul, rezervorul de glicogen al organismului, repartizeaza dupa necesitati glicogenul
la nivel celular si la nivel muscular.
-glicogeneza hepatica este procesul prin care organismul sintetizeaza rezerva de
glucides ub forma de glicogen pornind de la glucoza.
-gliconeogeneza apare in cazul unui aport insuficient de glucide sau intr-un efort fizic
prelungit. In aceste cazuri ficatul poate sintetiza glicogen dinsubstante neglucidice, din
aminoacizi ca: alanina, acidul aspartic, acidul glutamic. Acestia prin dezaminare trec in
cetoacizi ca: acid piruvic, acid oxalil acetic, care intra in procesul de gliconeogeneza.
Catabolismul glucidic (degradarea glucidelor) are ca principal substrat glucoza si
de desfasoara pe mai multe cai:
-degradarea anaeroba (glicoliza)
-degradarea aeroba
-degradarea pe calea pentozofosfatului
-degradarea pe calea acizilor uronici
-fermentatiile
Degradarea anaeroba numita si glicoliza
-se desfasoara in toate celulele organismelor vii
-sunt procese de oxidoreducere cu eliberare de energie
-este un proces prin care o molecula de glucoza se transforma anaerob(in lipsa
oxigenului) in doua molecule de acid lactic eliberand 47-56 Kcal/molecula de glucoza
In cadrul glicolizei au loc concomitent trei procese:
- transformarea unei molecule de glucoza in doua molecule de acid lactic
 - formarea moleculelor de ATPpe seama energiei eliberate in diverse etape ale
glicolizei
- un continuu transfer de hidrogen si electroni prin transportori intermediari
Glicoliza se desfasoara in 12 etape.Se evidentiaza doua stadii:
-stadiul I – in care glucoza se transforma in doua molecule de fosfat trioza (gliceraldehid 3
fosfat)
- reactiile au loc cu consum de energie,de molecule de ATP
-stadiul II – in care gliceraldehidul3fosfat se transforma in acid lactic
- reactiile au loc cu formare de molecule de ATP
Muschii cu activitate continua, cardiac si diafragm, au un metabolism anaerob intens.
In eritrocit principala sursa de energie este glicoliza.
La mamifere degradarea glucozei se face 90% prin procese anaerobe.
In cadrul tesutului muscular degradarea anaeroba are ca substrat glicogenul.
Degradarea aeroba a glucidelor
- reprezinta transformarea glucozei in prezenta oxigenului in bioxid de carbon si apa
- oxidarea se face sub actiunea enzimelor piridinice si flavinice.Ele sunt reduse prin fixare de
hidrogen. Intrand in lantul respirator se regenereaza in forma oxidata, iar hidrogenul din
substrat va forma cu oxigenul din mediu, apa.
Degradarea aeroba parcurge mai multe etape:
- transformarea glucozei in acid piruvic
- decarboxilarea oxidativa a acidului piruvic
- transformarea piruvatului in oxalilacetat
- oxidarea acetilcoenzimeiA in ciclul citratului
Degradarea aeroba este un proces ciclic, numit ciclul Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici.
Degradarea pe calea pentozofosfatului
-este o cale oxidativa citoplasmatica de combustie totala a glucozei
-se disting doua etape:- sinteza pentozelor din hexoze
-sinteza hexozelor din pentoze
Acest tip de degradare este intalnit in ficat, eritrocite,tiroida
Importanta degradarii pe calea pentozofosfatului este:
-genereaza molecule de NAD PH importante in procesele de biosinteza
-reprezinta o sursa de riboza,necesara in sinteza de acizi nucleici
-reprezinta o sursa importanta de energie
Degradarea pe calea acizilor uronici
-este calea prin care organismul ajunge prin degradarea glucozei la acidul glucuronic
-este intalnit in procesele de detoxifiere hepatica si in procesele de biosinteza a acidului
ascorbic.
Fermentatiile
-sunt procese de degradare a glucozei pana la etanol si bioxid de carbon.In cazul fermentatiei
alcoolice sunt folosite microorganismele din drojdia de bere.
Cele mai cunoscute fermentatii sunt: alcoolica, acetica, butirica, succinica.
Reglarea metabolismului glucidic se face:
- celular prin –stimularea sau inhibarea de enzime
-transformarea de enzime inactive in enzime active
-modificarea afinitatii enzimelor fata de substrat
- hormonal prin - hipo sau hiperconcentratia de glucoza in sange care atentioneaza
mecanismele glucoreglatoare din intreg organismul
-actiunea insulinei ca hormon hipoglicemiant
- activitatea ficatului de captator de glucoza cand glicemia are valori peste
100mg% si de producator de glucoza cand glicemia are o valoare sub 70mg%
-nervos prin- mecanismele de control al glandelor cu secretie interna
-stimularea planseului ventricolului IV in momentele de hiperglicemie
Testari biochimice
Glicemia are valoarea normala de 0,90-1,10 mg%
Recoltare sangelui se face prin punctie venoasa, dimineata, pe nemancate ( a jeun)
Valoarea analizei depinde de locul recoltarii (in sangele venos glicemia este mai mica), de
varsta (cu varsta valoarea creste usor), momentul recoltarii, regimul alimentar, regimul de
efort, metoda de analiza.
Glicozuria in mod normal este absenta sau negativa.
Prezenta glucozei in urina poate fi:
- tranzitorie post-prandial, in aport glucidic in exces, in eforturi de durata, in prima
faza a infarctului miocardic
- permanenta in diabet, acromegalie, disfunctii hormonale, hepatice, renale
Hiperglicemia provocata este un test de depistare precoce a diabetului
- prin incarcare orala : dimineata, pe nemancate se analizeaza gliceamia.
La doua ore se administreaza 100 grame glucoza cu 250 ml apa. Se fac prelevari de sange din
30 in 30 minute si se face de fiecare data testarea glicemiei.
La un pacient sanatos, la 90 minute de la administrarea glucozei valoarea glicemiei trebuie sa
fie in jurul valorii de 180 mg%, iar la 120 minute trebuie sa ajunga aproape de valoarea
initiala.
E important ca pe timpul testului de hiperglicemie provocata sa nu apara glicozuria.
- prin incarcare intravenoasa se utilizeaza pentru a exclude factorii digestivi. Se
recolteaza sange dimineata, pe nemancate si se testeaza glicemia. Se administreaza 0,3-0,5
grame glucoza/kg corp in solutie de 20% timp de 20 minute.
Recoltarile de sange se fac din 30 in 30 minute timp de doua ore.
La pacientii sanatosi valoarea glicemiei trebuie sa ajunga la valoarea initiala dupa 120 minute.