POLIZAHARIDE

Polizaharidele reprezinta organizarea macromoleculara a monozaharidelor. Ele sunt

foarte mult raspandite in natura, mai ales in vegetale. Dintre polizaharide, celuloza
reprezinta cea mai mare masa raspandita pe glob.
Polizaharidele indeplinesc roluri biochimice diferite:
• De stocare a rezervelor de hidrati (amidonul si glicogenul)
• De structura sau „de schelet”, pentru conferire de rezistenta mecanica (chitina si
celuloza);
• De recunoastere (polizaharuri ale suprafetei celulare)
Dintre cele mai importante polizaharide amintim: amidonul, glicogenul,celuloza si
dextrinele.
 AMIDONUL
Amidonul este o polizaharida naturala, ce indeplineste rol de rezerva de energie a
plantelor. Se sintetizeaza in procesul de fotosinteza si se depoziteaza in radacinile,
tulpina, frunzele, florile sau semintele plantei.Prin hidroliza amidonului se obtine glucoza.
Amidonul se afla in procente foarte mari in cereale si cartofi, sub forma de bobite.
Reactiile formarii amidonului in plante sunt:
• CO2 + H2O ----> CH2O + O2

• 6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O

Amidonul este constituit din 2 polizaharide: amiloza, in centrul bobitei si amilopectina,
la exterior.
AMILOZA
• Este prezenta in proportie de 10-30%.
• Contine n molecule de alfa-glucoza.
• Contine legaturi monoterice.
• Se dizolva in apa calda.
• Nu are gust dulce.
• Se identifica cu iod, aparand o coloratie
albastru-verzuie.
AMILOPECTINA
• Este prezent in proportie de 70-90%
• Are structura ramificata.
• Prezinta legaturi eterice monocarboxilice
• Nu se dizolva in apa
• Se identifica in iod, aparand o coloratie
purpurie.
•   Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și
animal. Nimerind în organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în
prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule,
unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform
schemei:
C6H12O6 + 6O2 = 6CO2+ 6H2O + Q
Utilizari:
• Sub forma de coca fiarta sau coapta, amidonul constituie hrana de baza a omului. Prin
hidroliza totala, amidonul se transforma in glucoza.()
• Este utilizat ca materie prima pentru obtinerea berii. Alcolul etilic se obtice conform
structurii:
 PROPRIETATI CHIMICE

• Reactia amidonului cu apa in prezenta acizilor:

(C6H10O5)N + N(H2O) → N C6H12O6

• Reactia amidonului cu apa in prezenta amilazei:

2(C6H10O5)N + N(H2O) → N(C12H22O11)
DEXTRAN
Dextranul reprezinta un alt membru important
al familiei polizaharurilor de rezerva,fiind obtnut
prin hidrolizarea partiala a amidonului. Structura lui
consta in unitati glucozidice legate prin legaturi a-
(1,6), unitatea repetativa fiind izomaltoza si
prezenta lanturilor ramificate Gradul de ramificare
precum si lungimea lantului principal depind de
specia care il produce.
Dextranul produs de o tulpina de Leucinostoc
mesenteroides este utilizat drept inlocuitor de
plasma sanguina.
Acumulari extracelulare de dextran se gasesc
in plaga dentala, fiind produs de bacteriile care se
gasesc la suprafata dintilor.
GLICOGENUL
• Glicogenul este la organismul animal
corespondentul amidonului de la plante, fiind un
polizaharid compus din mai multe molecule de
glucoză.
• Glicogenul servește la înmagazinarea energiei
și detoxifierea organismului, o mare parte din
glicogen se găsește în ficat.
• Desfacerea glicogenului în monozaharide ca
glucoza se face cu eliberare de energie
necesară de exemplu contractiei musculare.
Procesul de eliberare sau înmagazinare de
energie fiind reversibil și se realizează cu
ajutorul ATP-ului.
CELULOZA
• Celuloza este o substanță macromoleculară
naturală din clasa glucidelor, fiind constituentul
principal al membranelor celulelor vegetale.
Celuloza este polizaharidă și împreună cu lignina
(un compus macromolecular aromatic) și alte
substanțe, formează pereții celulelor vegetale și
conferă plantei rezistență mecanică și elasticitate.
Aceasta are aceeași formulă brută ca și amidonul
(C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra miilor.
• Este insolubila in apa si solubila in reactantul
Schweitzer (hidracid tetraaminocupric).
• Celuloza este o substanta solida, amorfa, alb
galbuie, inodora si insipida.
• Nu are punct de topire fix, iar la incalzire se
carbonizeaza.
• Celuloza apare în stare pură în componența bumbacului. Se găsește în combinație cu
lignină în lemn (40-60%). Fibrele de celuloză prezente în lemn sunt sub forma unui
polimer complex: lignină. Acesta tratat cu substanțe alcaline duce la formarea hârtiei.
Alte surse sunt inul, cânepa, stuful (50%).
• Timp de mulți ani s-a acceptat că celuloza este un lanț lung de polimeri, alcătuit din
glucoză. În anii 1900 celuloza a fost descrisă mai amănunțit de Cross și Bevan. Ei au
îndepărtat părțile vegetale prezente în mod normal în celuloză prin dizolvarea lor în
soluție concentrată de hidroxid de sodiu. Partea care nu s-a dizolvat a fost numită
alpha-celuloză. Materialul solubil (ß-celuloza și γ-celuloza) s-a dovedit mai târziu a nu fi
celuloză ci zaharuri și carbohidrați.Astfel α-celuloza descoperită de Cross și Bevan este
ceea ce numim noi astăzi celuloză
 UTILIZARI
• Celuloza nu este o substanta nutritive pentru om deoarece omul nu produce enzimele
necesare hidrolizei acesteia. Si daca am putea sa o producem, celuloza nu adduce
niciun aport energetic.
• Cea mai mare cantitate de celuloza este utilizata la obtinerea fibrelor textile si hartiei.
• Prin tratarea celulozei cu acid sulfuric sau azotic se obtin esteri ai celulozei cu acidul
azotic(nitrati de celuloza), numiti si nitroceluloza.