Polizaharidele reprezinta organizarea macromoleculara a monozaharidelor. Ele sunt
foarte mult raspandite in natura, mai ales in vegetale. Dintre polizaharide, celuloza reprezinta cea mai mare masa raspandita pe glob. Polizaharidele indeplinesc roluri biochimice diferite: • De stocare a rezervelor de hidrati (amidonul si glicogenul) • De structura sau „de schelet”, pentru conferire de rezistenta mecanica (chitina si celuloza); • De recunoastere (polizaharuri ale suprafetei celulare) Dintre cele mai importante polizaharide amintim: amidonul, glicogenul,celuloza si dextrinele. AMIDONUL Amidonul este o polizaharida naturala, ce indeplineste rol de rezerva de energie a plantelor. Se sintetizeaza in procesul de fotosinteza si se depoziteaza in radacinile, tulpina, frunzele, florile sau semintele plantei.Prin hidroliza amidonului se obtine glucoza. Amidonul se afla in procente foarte mari in cereale si cartofi, sub forma de bobite. Reactiile formarii amidonului in plante sunt: • CO2 + H2O ----> CH2O + O2
• 6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O
Amidonul este constituit din 2 polizaharide: amiloza, in centrul bobitei si amilopectina, la exterior. AMILOZA • Este prezenta in proportie de 10-30%. • Contine n molecule de alfa-glucoza. • Contine legaturi monoterice. • Se dizolva in apa calda. • Nu are gust dulce. • Se identifica cu iod, aparand o coloratie albastru-verzuie. AMILOPECTINA • Este prezent in proportie de 70-90% • Are structura ramificata. • Prezinta legaturi eterice monocarboxilice • Nu se dizolva in apa • Se identifica in iod, aparand o coloratie purpurie. • Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman și animal. Nimerind în organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform schemei: C6H12O6 + 6O2 = 6CO2+ 6H2O + Q Utilizari: • Sub forma de coca fiarta sau coapta, amidonul constituie hrana de baza a omului. Prin hidroliza totala, amidonul se transforma in glucoza.() • Este utilizat ca materie prima pentru obtinerea berii. Alcolul etilic se obtice conform structurii: PROPRIETATI CHIMICE
• Reactia amidonului cu apa in prezenta acizilor:
(C6H10O5)N + N(H2O) → N C6H12O6
• Reactia amidonului cu apa in prezenta amilazei:
2(C6H10O5)N + N(H2O) → N(C12H22O11) DEXTRAN Dextranul reprezinta un alt membru important al familiei polizaharurilor de rezerva,fiind obtnut prin hidrolizarea partiala a amidonului. Structura lui consta in unitati glucozidice legate prin legaturi a- (1,6), unitatea repetativa fiind izomaltoza si prezenta lanturilor ramificate Gradul de ramificare precum si lungimea lantului principal depind de specia care il produce. Dextranul produs de o tulpina de Leucinostoc mesenteroides este utilizat drept inlocuitor de plasma sanguina. Acumulari extracelulare de dextran se gasesc in plaga dentala, fiind produs de bacteriile care se gasesc la suprafata dintilor. GLICOGENUL • Glicogenul este la organismul animal corespondentul amidonului de la plante, fiind un polizaharid compus din mai multe molecule de glucoză. • Glicogenul servește la înmagazinarea energiei și detoxifierea organismului, o mare parte din glicogen se găsește în ficat. • Desfacerea glicogenului în monozaharide ca glucoza se face cu eliberare de energie necesară de exemplu contractiei musculare. Procesul de eliberare sau înmagazinare de energie fiind reversibil și se realizează cu ajutorul ATP-ului. CELULOZA • Celuloza este o substanță macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharidă și împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) și alte substanțe, formează pereții celulelor vegetale și conferă plantei rezistență mecanică și elasticitate. Aceasta are aceeași formulă brută ca și amidonul (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra miilor. • Este insolubila in apa si solubila in reactantul Schweitzer (hidracid tetraaminocupric). • Celuloza este o substanta solida, amorfa, alb galbuie, inodora si insipida. • Nu are punct de topire fix, iar la incalzire se carbonizeaza. • Celuloza apare în stare pură în componența bumbacului. Se găsește în combinație cu lignină în lemn (40-60%). Fibrele de celuloză prezente în lemn sunt sub forma unui polimer complex: lignină. Acesta tratat cu substanțe alcaline duce la formarea hârtiei. Alte surse sunt inul, cânepa, stuful (50%). • Timp de mulți ani s-a acceptat că celuloza este un lanț lung de polimeri, alcătuit din glucoză. În anii 1900 celuloza a fost descrisă mai amănunțit de Cross și Bevan. Ei au îndepărtat părțile vegetale prezente în mod normal în celuloză prin dizolvarea lor în soluție concentrată de hidroxid de sodiu. Partea care nu s-a dizolvat a fost numită alpha-celuloză. Materialul solubil (ß-celuloza și γ-celuloza) s-a dovedit mai târziu a nu fi celuloză ci zaharuri și carbohidrați.Astfel α-celuloza descoperită de Cross și Bevan este ceea ce numim noi astăzi celuloză UTILIZARI • Celuloza nu este o substanta nutritive pentru om deoarece omul nu produce enzimele necesare hidrolizei acesteia. Si daca am putea sa o producem, celuloza nu adduce niciun aport energetic. • Cea mai mare cantitate de celuloza este utilizata la obtinerea fibrelor textile si hartiei. • Prin tratarea celulozei cu acid sulfuric sau azotic se obtin esteri ai celulozei cu acidul azotic(nitrati de celuloza), numiti si nitroceluloza.