PROTEINE

Proteinele sunt substan e organice macromoleculare formate din lan uri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente n celulele tuturor organismelor vii n propor ie de peste 50% din greutatea uscat. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, n care secven a acestora este codificat de ctre o gen. Fiecare protein are secven a ei unic de aminoacizi, determina t de secven a nucleotidic a genei. Astfel, mpreun cu apa, cu unele sruri anorganice, hidrai de carbon etc. proteinele sunt componeni ai protoplasmei. Multe funciuni al e organismelor vii depind de proteine: enzimele catalizatorii din organismele vii hormonii tot biocatalizatori aticorpii, pigmenii respiratori s-au dovedit a fi proteine.

Compozitia
Sub aspectul compoziiei elementare, proteinele sunt compui organici care conin toate elementele organice: C, H, O, N, S, P. Compoziia procentual pe elemente a proteinelor variaz n limitele restrnse: C = 51 56% O = 20 23% S = 0,5 2% H = 6,5 7,5% N = 15,5 18,5% P = 0,1 1%

Clasificarea proteinelor
In functie de structura loc chimica, de rolul pe care il indeplinesc in organismele vii si de proprietatile lor fizico-chimice, proteinele pot fi clasificate in mai multe moduri. Delimitarea neta intre proteine si polipeptide este foarte dificila deoarece exista proteine alcatuite numai din catene polipeptidice (asa numitele proteine simple sau holoproteine ). Majoritatea autorilor delimiteaza aceste doua clase de biomolecule dupa masa lor moleculara considerand ca polipeptidele au o masa moleculara de pana la 10.000 Da, iar proteinele au masa moleculara superioara acestei valori. In functie de forma moleculelor, proteinele sunt de doua tipuri: proteine fibrilare care au molecula filiforma si sunt, in general, insolubile in apa. Din aceasta grupa fac parte de exemplu fibroina, keratinele, colagenul etc.

 proteine globulare a caror molecula are forma sferica sau elipsoidala si sunt usor solubile in apa. Din clasa proteinelor globulare fac parte toate enzimele, globulinele serice si alte. In functie de rolul biologic principal pe care il indeplinesc, proteinele se imparte in 6 clase astfel: proteine structurale . Acestea sunt reprezentate de proteinele ce joaca rol plastic, adica acele proteine ce intra in structura membranelor biologice, a tesuturilor si organelor. Proteinele structurale cele mai bine studiate sunt: colagenul intalnit in tesutul conjunctiv din cartilaje, tendoane, piele, oase etc., elastina ce intra in structura tesutului conjunctiv elastic din ligamente, fibroina din matasea produsa de Bombix mori, sclerotina intalnita in exoscheletul insectelor, keratina ce se gaseste in cantitati mari in derma, par, pene etc., proteinele membranare ce intra in structura tuturor membranelor biologice si altele. proteinele de rezerva au rolul principal de a constitui principala rezerva de aminoacizi a organismelor vii. Din aceasta grupa fac parte cazeina care este componenta proteica majora a laptelui, gliadina din cariopsele cerealelor, zeina ce reprezinta principala proteina de rezerva din boabele de porumb, ovalbumina si lactalbumina din oua si respectiv din lapte, feritina care faciliteaza acumularea ionilor de fier in splina si altele. proteinele contractile au un rol important pentru miscarea organismelor vii fiind implicate in contractia muschilor, cililor, flagelilor etc. Cele mai bine studiate proteine contractile sunt actina si miozina implicate in contractia miofibrilelor si dineina care asigura miscarea cililor si flagelilor la nevertebrate. proteinele de transport sunt proteine cu o structura deseori complexa ce indeplinesc un important rol in transportul diferitilor metaboliti in organism. Cele mai bine studiate proteine de transport sunt hemoglobina care asigura transportul oxigenului si dioxidului de carbon, mioglobina cu rol in transportul oxigenului la nivel muscular, albuminele serice care realizeaza transportul acizilor grasi in circulatia sanguina, lipoproteinele serice care asigura transportul lipidelor in sange etc. Tot din aceasta categorie fac parte si transportorii membranari care realizeaza transportul activ, contra gradientului de concentratie, al diferitilor metaboliti prin membranele biologice. proteinele cu rol catalitic si hormonal reprezinta o grupa extrem de importanta de proteine functionale. Din aceasta grupa fac parte enzimele (care sunt toate, fara nici o exceptie, proteine), precum si unii hormoni (hormonii reglatori ai hipotalamusului, hormonii hipofizei, cei pancreatici, hormonii paratiroidieni, hormonii timusului etc.).

 proteine cu rol de protectie . Acestea sunt proteine implicate in diferite procese fiziologice de protectie si aparare a organismului fata de anumiti factori externi. Cele mai bine studiate sunt trombina (o proteina ce participa la procesul coagularii sanguine), fibrinogenul (care este precursorul fibrinei, proteina implicata, de asemenea, in procesul coagularii sanguine), imunoglobulinele sau anticorpii (proteine capabile sa formeze complecsi anticorp antigen cu proteinele straine organismului respectiv si altele. In functie de structura lor chimica, proteinele se impart in doua mari grupe: proteine simple si proteine complexe . proteine simple (holoproteine). Acestea sunt proteine ale caror molecule sunt formate numai din catene polipeptidice. Acest lucru a fost demonstrat prin faptul ca prin hidroliza completa, holoproteinele pun in libertate numai aminoacizi. Din aceasta grupa fac parte o serie de proteine ce indeplinesc importante functii biochimi ce si fiziologice , si globulinele serice, anticorpii, histonele, protaminele, fibrinogenul, miozina, actina, colagenul, fibroina, keratinele etc. proteinele complexe (numite si conjugate, sau heteroproteine) contin in molecula lor, pe langa componenta proteica si o componenta de alta natura numita grupare prostetica. La randul lor, heteroproteinele se impart in mai multe grupe in functie de natura chimica a gruparilor prostetice. cromoproteinele contin in molecula lor o grupare prostetica de natura protoporfirinica. Din aceasta categorie fac parte o serie de proteine ce indeplinesc importante functii biochimice si fiziologice: hemoglobina, mioglobina, citocromii, catalaza, peroxidaza etc. lipoproteinele contin in molecula lor grupari prostetice de natura lipidica. Din aceasta grupa fac parte de exemplu lipoproteinele serice. fosfoproteinele . Gruparile prostetice ale hetero-proteinelor din aceasta grupa sunt reprezentate de resturi de serina esterificate cu acid fosforic. Cele mai cunoscute fosfoproteine sunt cazeina, vitelina, vitelenina, fosvitina si altele. glicoproteinele contin grupari prostetice de natura glucidica (galactoza, manoza, unele hexozamine, acidul N-acetilneuraminic etc.). Din grupa glicoproteinelor sunt bine studiate -globulinele, orosomucoidul plasmatic, ovalbumina, glucoproteinele serice ce determina grupele sanguine si altele. metaloproteinele contin unii ioni metalici (Fe 2+ , Fe 3+ , Cu 2+ , Zn 2+ ) in calitate de grupare prostetica. Din aceasta grupa fac parte de exemplu alcooldehidrogenaza, enolaza, feritina, conalbumina, ceruloplasmina si

altele. Trebuie mentionat faptul ca la metaloproteine, ionul metalic este legat direct de catenele polipeptidice ale componentei proteice si nu este inclus intr-o alta structura (cum ar fi nucleul protoporfirinic la cromoproteine). flavoproteinele contin un flavinnucleotid in calitate de grupare prostetica. Din aceasta grupa fac parte flavoenzimele FMN- si FADdependente (succinat-dehidrogenaza, aminoacid-oxidazele etc.). nucleoproteinele sunt poate cele mai importante proteine complexe datorita faptului ca gruparea lor prostetica este reprezentata de un acid nucleic. In functie de natura acidului nucleic ce joaca rol de grupare prostetica ele se imparte in ribonucleoproteine (nucleoproteine ce contin ARN) si deoxiribonucleo-proteine (ce contin ADN in calitate de grupare prostetica). In moleculele proteinelor, resturile de aminoacizi sunt unite prin legaturi peptidice ca si in cazul peptidelor: Datorita efectelor electronice mentionate si in cazul proteinelor legatura peptidica prezinta un caracter partial de legatura dubla, impiedicand rotirea libera a substituentilor. Tabelul I. Exemple de proteine ce ilustreaza marea diversitate a masei moleculare si a numarului de catene polipeptidice Nr. Nr. Masa Proteina Resturilor de catenelor moleculara aminoacizi polipeptidice Hemoglobina 574 64.500 4 Albumina serica 550 68.500 1 Insulina 51 5.770 2 -Globulina 1250 149.000 4 Glutamat8300 1.000.000 40 dehidrogenaza Proteina virusului mozaicului 336500 40.000.000 2.130 tutunului

Numarul resturilor de aminoacizi ce intra in structura unei molecule proteice poate fi de ordinul sutelor, miilor si chiar zecilor de mii. Acestia pot forma una sau mai multe catene polipeptidice, in functie de structura, rolul biologic si mecanismele prin care proteinele respective isi exercita functiile biologice Obinerea aminoacizilor . Sursa principal pentru obinerea aminoacizi o constituie proteinele. Din hidrolizatele substanelor proteice, aceti compui pot fi izolai prin diferite metode. Dar, pentru astabili sau confirma structura unor aminoacizi izolai din hidrolizatele proteice, pentru aefectua unele studii biologice, sau pentru a asigura materia prim necesar obinerii unorprodui chiar la nivel industrial, a fost necesar cbinerea aminoacizilor prin sintez.

Propieti fizice i chimice ale proteinelor

Prop ieti fizice Proteinele sunt substane solide, cristalizate sau amorfe. Solubilitatea n ap este diferit, unele proteine (globulare) sunt solubile, altele (fibrilare) sunt insolubile; solubilitatea n ap este condiionat de structura proteinelor; macromoleculare proteice se gsesc n soluie sub form de amfioni. Soluiile proteinelor sunt coloidate, tensioactive, macromoleculare migreaz cu vitez mic ntr -un cmp electric, la valori ale pH-ului diferite de ale punctului izoelectric. Unele proteine, nainte de a se dizolva, reine o cantitate mai mare de ap fornnd geluri. Proteinele greu solubile prezint, n contact cu apa, fenomenul de gonflare (fixeaz apa datorit gruprilor polare pe care le conin, mrindu - i volumul) Sol uiile apoase de proteine prezint activitate optic, de obicei sunt levogire,excepie fcnd soluiile unor heteroproteine, care sunt dextrogire. Puntea rotatorie este, n general, o mrime caracteristic a proteinelor. Ca i aminoacizii, proteinele au u n punct izoelectric la care solubilitatea proteinei este minim. Punctul izoelectric difer de la o protein la alta; acesta poate fi plasat n domeniul acid sau bazic n funcie de caracterul acid sau bazic al proteinei, caracter condiionat de prezena n macromolecula proteciei a acizilor monoamino -dicarboxilici sau diaminomonocrboxilici.

Propieti chimice. Principala propietate a proteinelor este hidroliza, n urma cruia se obin amestecuri de -aminoacizi. Supuse aciuni unor ageni chimici (acizi sau baze tari, electrolitici) proteinele sufer fenomenul de denaturare. Acestea reprezint o modificare ireversibil astructirii lanurilor macromoleculare, de exemplu schimbarea conformaiei naturale prin ruperea legturilor de hidrogen dintre lanuri. Hidroliza proteinelor se poate realiza pe cale chimic sau enzimatic, aceasta din urm avnd un rol biologic deosebit. n prezena unor enzime specifice, are loc scindarea lanului proteic prin desfacerea legturilor peptidice. De remarcat, pentru organism, este hidroliza proteinelor n tubul digestiv si la nivel celular; aici intervin dou tipuri deenzime, proteinazele i peptidazele, care acioneaz n dou etape: Proteinaze 1) Protein Polipeptide Peptidaze 2) Polipeptid -aminoacizi dup cum se vede, n schema redat n prima etap, macromolecula se fragmenteaz rezultnd polipeptide. Reacii de culoare. Reacia biuretului este specific legturii peptidice. O soluie de protein d o coloraie roz - violet dac se trateaz cu o soluie de NaOH 10% i soluie de CuSO4 1%. Aceeai coloraiei se obine i prin tratarea soluiei proteice cu un amestec de acid acetic glacial i soluie concentrat de acid sulfuric. Reacii de precipitare. n prezena unor substane organice sau anorganice, ca de exemplu: alcool etilic, acid tricloracetic, acid picric, sruri ale unor metale, acizi anorganici, proteinele dau reacii de precipitare reversibile sau ireversibile. Reaciile de precipitare prezint importan pentru separarea unor proteine sau ndeprtarea proteinelor a cror prezen deranjeaz n lichidele biologice supuse analizei.

GRASIMI (LIPIDE)
Grasimile sunt substante organice produse atat in renul animal ,sunt stocate in tesutul subcutan, in epiploon sau in jurul oranelor interne iar plantele il acumuleaza in jurul elementelor reproducatoare. Au o mare eterogenitate de structuri si indeplinesc functii complexe. Din cele mai vechi timpuri grasimile si-au gasit diferite intrebuintari in alimentatie, medicina, industrie.

Obtinere
Sinteza naturala a grasimilor In plante, grasimea ia nastere prin transformarea glucidelor, sub influenta enzimelor. S-a constatat ca prin maturizare, plantele saracesc in amidon si zaharuri, imbogatindu-si continutul in ulei. Glucidele sunt sintetizate prim asimilatie clorofiliana in frunze, dupa urmatorul mecanism: CO2+H2O O2+HCHO Aldehida formica

Oxigenul se degaja, iar aldehida formica se condenseaza, formand glucoza 6HCHO C6H12O6 glucoza

care formeaza produsi superiori, bioze, trioze, polioze (zaharuri si amidon) Principalele mecanisne chimice din plante care conduc la formarea grasimilor pornind de la glucide sunt: R-CHOH-CHOH- R R-CO-CH2- R R-CH2-CH2- R Polioza cetona nesaturat produs saturat R-CHOH-CH2- R alcool superior R-CH=CH- R produs

Aceste reactii succesive de deshidratare-hidrogenare au loc in tot lantul moleculei de polioza. La unul din capetele lantului are loc o oxidare cu formarea unui radical acid (-COOH) asa incat in final din polioza initiala cu formula: R-CHOH-CHOH- R in care R=CH2-CHOH-CHOH- etc R= -CHO se obtine un compus cu formula generala : CH3-(CH2)n-COOH , adica acid Se obtin prin acest mecanism, acizi grasi saturati, care contin in moleculele lor un numar de atomi de carbon multiplu de 6. Formarea acizilor grasi nesaturati are loc cand zaharurile se degradeaza formand un compus numit metilglioxal (CH3-CO-CHO) care se condenseaza cu el insusi formand o poli-oxicetona-aldehida saturata, care prin hidrogenarii si deshidratari succesive se transforma intr-o aldehida superioara nesaturata. Aceasta la randul ei este oxidata la gruparea CHO (aldehidica) transformandu-se in acidul gras nesaturat . corespunzator Glicerina se formeaza in plante prin reactii asemanatoare cu formarea acizilor grasi. Printr-o reactie de esterificare, acizii grasi se combina cu glicerina dand nastere grasimilor

CH2OH ! CHOH ! CH2OH

HOOC-R ! HOOC-R1 ! HOOC-R2

CH2-OOC-R CH-OOC-R1+3H2O CH2-OOC-R2 Triclicerida

In plante materia grasa se concentreaza numai in anumite parti cum sunt semintele, fructele, samburii, jucand rolul unei substante de rezerva, pe care planta o utilizeaza in timpul dezvoltarii ei, drept sursa de energie.Grasimile prezinta avantajul ca puterea lor calorica este foarte ridicata si sunt lipsite de apa de cristalizare. Cele mai multe plante naturale au seminte oleaginoase. La cele de cultura predomina cele cu seminte amidonoase. Acumulari de grasimi de rezerva se produc si in tulpinile unor copaci. La germinatie, r ezervele de grasimi sunt practic complet epuizate. Se produce o hidroliza a grasimilor la acizi grasi si glicerina, sub actiunea lipazelor vegetale prezente in toate semintele si in alte organe ale plantei.

Seminte Oleaginoase

Amidonoase

Specia vegetala Floarea soarelui Nuci de cocos Ricin Boabe grau Boabe mazare Boabe orez

Grasimi 45-55 65 60-65 1.8 1.9 1.3

Glucide 10 12 15 69 53 77

Tabel 2. Continutul de substanta de rezerva in semintele oleaginoase si amidonoase Energia chimica a grasimilor este eliberata prin oxidarea produsilor de hidroliza: acizi grasi si glicerina. Grasimile si acizi grasi fiind greu translocabile in organismele vegatale , rezerva lor de energie se poate valorifica direct numai in organul de depozitare. Grasimile din regnul animal In organismul animal, sintetizarea grasimilor propriise face, fie in urma tranformarii altor componente ale alimentelor. Formarea grsimilor din glucide si proteine este legata de ciclul lui Krebs De remarcat este importanta pentru aceste transformariia unor substante care ocupa un loc central: acidul piruvic, acetilcoenzima A si subsatntele care constitue unele etape ale ciclului Krebs, precum si coenzimele procesului redox, care de asemenea au rolul unor substante active.

Acesti metaboliti, care sunt comuni in metabolismul mai multor clase de substante, formeaza pentru organism asa- numitul fond metabolic comun. Grasimile din tesuturile animale contin in structurile lor acizi grasi cu un numar pereche de atomi de carbon cuprins intre 4 si 24. Posibilitatile organismului de a sintetiza acesti acizi, sunt foare diferite de la tesut la tesut si de specie la specie. Comun penrtu toate speciile si toate tesuturile este faptul aratat mai sus, ca biosinteza porneste de la aceiasi substan ta simpla care este acetilul coenzima A denumit acid acetic activat si care poate provenii din glucide, din aminoacizi, din alcool etilic si din acizi grasi. Dupa felul cum este folosit acetilul conezima A se poate realiza sinteza de acizi grasi, deci grasimi sau producere de energie prin oxidare pana la CO2 si H2O in ciclul citric. Trecerea spre o cale sau alta depinde de starea generala a organismului si de factorii de mentinere a homeostazei generale. Intr -un regim normal , acetil coenzima A pentru sinteza de acizi grasi provine 30% din glucide. Dupa sintetizarea acizilor grasi, pentru formarea lipidelor propriu zise, acestia rebuie sa se esterificecu glicerina, obtinuta in ciclul Krebs din glucide.Procesul de esterificare are loc dupa o prealabila fosforilare a glicerinei. Cea mai mare parte din grasimea animalelor se gaseste sub forma se tesuturi adipoase subcutante, tesuturi adipoase asezate pe membranele peritoneale care sustin stomacul si intestinele si grasimea depusa la suprafata organelor interne.Aceasta sursa o constituie principala sursa de lipide pentru organism, functionand in acelasi timp ca termoregulator.In functie de starea de ingrasare a animalului in carne se gaseste asa numita grasime de marmorare dintre muschi, si cea de pe rselare in interiorul muschiului. O cantitate mica de grasime se gaseste chiar in interiorul fibrei. Grasimile crude den diferite parti ale corpului difera in ceea ce priveste consistenta, culoarea, compozitia chimica. In general grasimile de acoperire au un punct de topire mai scazut, dacat grasimea acumulata in interiorul organismului.La animalele din zone calde grasimea are consistenta mai tare dacat la cele dintr-un climat temperat rece. Grasimea de bovine este culoare galbena, determinata de pigmentii carotenoici . Intensitatea culorii depinde de continutul de caroten. Pana la 1mg caroten /kg grasimea este alb-galbuie, intre 2-3 mg caroten/kg este galbena iar peste 5 mg caroten /kg este galben intens. Femelele au grasimea mai intens colorata decat masculii. Efect hotarator in compozitia grasimii il are hrana.Cand hrana are putina grasime se formeaza grasime prin sinteza din glucide si proteine si

in consecinta bogata in acizi grasi saturati si monosaturati. Aceasta deoarece organismul animal este in stare sa sa sintetizeze din glucide si proteine numai acizi grasi saturati si monosaturati ceilalti acizi grasi polinesaturati putand fi sintetizati nami daca alimentele ingerate contin acizi grasi cel putin dinesaturati.

Clasificare
In functie de solubilitate si structura, lipidele se pot clasifica astfel: - dupa solubilitate : - lipide nepolare : triacilglicerolii i esterii colesterolului . - lipide polare : glicerofosfolipide, sfingolipide, colestrerol. - structural: - lipide simple ; - lipide complexe ; - lipide derivate . Lipidele simple sunt esteri ai acizilor gra i cu diferi i alcooli - Gliceride: esteri ai acizilor gra i cu glicerolul (acilgliceroli) - Ceride : esteri ai acizilor gra i cu diver i alcooli (alcooli alifatici superiori, alcooli carotenoidici) - Steride : esteri ai sterolilor cu acizi gra i superiori Lipidele complexe con in acizi gra i, alcooli i alte grupri: resturi de acid fosforic, compu i azota i, zaharuri - Fosfolipide (fosfatide): con in acizi gra i, acid fosforic i un un alcool care poate fi glicerol (glicerofosfolipide), inozitol (inozitolfosfolipide) sau aminoalcoolul sfingozin (sfingofosfolipide) - Glicolipide : cuprind cerebrozide i gangliozide Lipidele derivate sunt produ i de hidroliz ai lipidelor simple i complexe dar care mai pstreaz propriet ile specifice lipidelor: - hidrocarburi superioare, acizi gra i, alcooli alifatici superiori, compu i steroidici, carotenoizi, terpene Grasimea este o parte vitala a oricarei celule vii. De asemenea grasimea reprezinta combustibilul de rezerva al organismului. De aceea, n am putea fi sanatosi daca grasimea ar lipsi din alimentatia noatra. Problema apare din cauza ca cei mai multi dintre noi consumam prea multa grasime, deseori in forme pe care organismul nule poate prelucra cu usurinta. Excesul de grasime nu face altceva decat sa creasca vascozitatea si aderenta sangelui, incetinind circulatia si ducand la alipirea globulelor rosii una de alta intocmai ca monedele intr-un fasic. In acesta stare, agregata, globulele

rosii sunt incapabile sa se incarce la capacitatea maxima cu oxigen si sa navigheze prin capilarele microscopice. Lipsite de oxigen si de celelalte substante nutritive, celulele organismului de vin tot mai susceptibile la lezare, imbolnavire si moarte. Majoritatea alimentelor bogate in grasimi sunt incarcate si cu colesterol, substanta care lezeaza peretele interior al artelor. Organismul reactioneaza prin acoperirea acestor leziuni cu celule. In conditiile prezentei in sange aunui exces de grasimi si colesterol, organismul aplica tot mai multe bandaje de acest fel, unul peste altul, pana ce formeaza placi ateromatoase. Iar atunci cand aceste placi cresc suficient de mult pentru a ingusta sau chiar obtura arterele coronariene care hranesc inima,apare infarctul de miocard. Cand acest lucru se petrece in arterele care hranesc creierul, are loc un accident vascular cerebral. Grasimile sunt prezente constant in sange, fie ca provin din alimentatie, fie ca sunt produse de organism. Grasimile preovenind din alimentatie sunt constituite, in esenta, din acizi grasi. Grasimile naturale sunt sintetizate din zaharuri (glucide) de catre plante si animale. Cele din organismul animal sunt de doua feluri: - glucide de rezerva - grasimi de constitutie Grasimile de rezerva sunt depozitate in cea mai mare parte in diferite tesuturi si organe (seminte, fructe, funze) sau parti ale microorganismelor. De asemenea, se afla in jurul organelor interne ca: ficat,rinichi, intestine, precum si in tesutul conjuctiv surcutanat. Grasime de constitutie face parte integranta din orice celula (componenta a materiei celulare). Compozitia ei este independenta de alimentatie si nu se consuma niciodata. Acizi grasi din constitutia grasimilor Acizii grasi sunt componenti fundamentali ai multor categorii de grasimi, carora le confera diferitele lor gusturi, aspecte si grade de fluiditate. Ei sunt acizi monocarboxilici, cu catena normala (saturata sau nesaturata) si numar par de atomi de carbon (de la 4 la 30 atomi de carbon). Exceptie fac cativa acizi ciclici si acidul izovalerianic. Sinteza acizilor grasi este un proces foarte activ detinand un rol important in stocarea rezervelor energetice ale organismului. Capacitatea organismului de a depozita glucoza sub forma de glicogen este limitata, astfel incat glucoza

care prisiseste peste nevoile imediate si nu poate fi pastrata ca glicogen este converita in acizi grasi si depozitata ca trigliceride in toate tesuturile, in mod preponderent in tesutul adicos. Proteinele alimentare, i ntr-o masura redusa, furnizeaza si ele material pentru sinteza de acizi grasi. De asemenea, prin arderea acizilor grasi se metabolizeaza cantitati mai mari de energie decat acelea puse in libertate de oxidarea glucidelor, deoarece catenele hidrocarbonate din moleculele de acizi grasi cuprind mai mult hidrogen decat glucoza. Din punct de vedere chimic acizii grasi pot fi: saturati si nesaturati Acizii grasi saturati sunt folositi de catre animale ca substante de rezerva si formeaza grasimi tari, stabile putin reactive. Consumul abundent de acizi grasi saturati face sa creasca nivelul corestelolului in sange. Acizii grasi nesaturati sunt mai fragili, mai fluizi, fiind sensibili la oxidare (adica rancezesc in contact cu aerul). Ei constituie baza grasimilor de origine vegetaka, sub forma de uleiuri vegetale (soia, floarea -soarelui, germeni de grau, porumb, samburi de strugure), dar ii gasin in cantitate mare si in peste sau incarnea mamiferelor marine.

Utilizari
in industria alimentara; in industria farmaceutica; fabricarea de lubrifianti; obtinerea lacurilor, vopselelor, sapunurilor.

Bibliografie Grasimile, aliment si materie prima pentru industrie, Ionescu Boeru , Ed Tehnica Bucuresti