Sunteți pe pagina 1din 8

INTERACŢII INTERMOLECULARE

¾ între moleculele substanţelor acţionează interacţii slabe, de natură fizică D interacţii


fizice; ele influenţează proprietăţile fizice ale substanţelor moleculare şi sunt modificate
prin dizolvare sau schimbarea stării de agregare
¾ interacţii intermoleculare sunt:
o legătura de hidrogen
o forţele van der Waals

L E G Ă T U R I IN T E R M O L E C U L A R E

E x is te n ţa m o le c u le lo r id e n tic e în s tă ri d e a g re g a re d if e rite s e e x p lic ă p rin


in te ra c ţiile in te rm o l e c u la re , a d ic ă f o rţe d e a tra c ţie - re s p in g e re
in te rm o le c u la re .

S e d is tin g :
• F o r ţe le v a n d e r W a a ls .
•F o rţe d ip o l/d ip o l = f o rţe K e e s o m

•F o rţe d ip o l/d ip o l-in d u s = fo rţe D e b y e

•F o rţe d e d is p e rs ie = f o rţe L o n d o n
• L e g ă tu r i (p u n ţi) d e h id r o g e n :

LEGĂTURI DE HIDROGEN
¾ S – a observat că hidrurile elementelor din perioada a 2-a (HF, H2O, NH3) au puncte de
fierbere cu mult mai mari decât hidrurile elementelor din perioada a 3-a, vecine lor în
sistemul periodic. S-au observat „anomalii” şi pentru alte proprietăţi fizice (punct de
topire, densitate, căldură de vaporizare, etc.) ale acestor substanţe anorganice, precum şi
în cazul unor substanţe organice care conţin în molecule grupe – OH, - COOH şi
– NH2. Aceste anomalii au condus la ideea că aceste molecule sunt unite între ele prin
interacţii slabe în asociaţii moleculare de tipul (HF)n, (H2O)n, (NH3)n.

LEGĂTUR I DE H ID RO GEN
G EN
Când atomi de hidrogen sunt legaţi de atom i puternic electronegativi,
legăturile form ate sunt puternic polarizate (transfer electronic im portant).
Atom ii de H (δ+) se leagă de alţi atom i puternic electronegativi (δ-) şi cu
volum mic (F, O , N) ai unei molecule vecine.

Aceste “legături” sunt p u n ţi de hidrog


hidrog e n care conduc adesea la asociaţii
moleculare.
De exemplu între H şi O în alcooli:

O H O H O H O H O H O H

R R R R R R
LEGĂTURI DE HIDROGEN
Apa constituie un alt exemplu

O H O H O H O H O H O H

H H H H H H

O H O H O H O H O H O H

H H H H H H

O H O H O H O H O H O H

H H H H H H
Aceste legături intermoleculare explică p.f. mari ale
H 2O (100°C) et HF (20°C)
în comparaţie cu ale H 2S (-60°C) şi HCl (-85°C)

¾ Condiţiile formării legăturii de hidrogen:


o Atomul de hidrogen să fie legat de un atom X puternic electronegativ (F, O,
N mai rar Cl, Br, S, P)
o Atomul de hidrogen să interacţioneze cu o pereche de electroni
neparticipanţi ai unui atom Y puternic electronegativ şi cu volum mic:
X – H ....Y
o Cel mai des întâlnite legături de hidrogen sunt:

D atomul de hidrogen este legat printr-o legătură covalentă de un atom


electronegativ (X – H) şi printr-o legătură de hidrogen de celălalt atom
electronegativ (H ... Y) X δ-– H δ+.... Y δ-
¾ Caracteristicile legăturii de hidrogen:
o Este de natură electrostatică
o Este mai slabă decât legătura covalentă şi mai puternică decât legătura van
der Waals, având o energie de legătură de 2-60 kJ/mol. (se desfac la creşterea
temperaturii, la scăderea presiunii sau la diluarea cu solvenţi)
o Este mai lungă decât legătura covalentă şi mai scurtă decât legătura van der
Waals (2,3 – 3 Å)
¾ Sunt două tipuri de legături de hidrogen:
o Legături de hidrogen intermoleculare
¾ Se realizează între molecule dând naştere la asociaţii moleculare D
(H2O)n; (HF)n :
Legături de hidrogen în apa lichidă lichidă Legături de hidrogen în gheaţă

Legături de hidrogen între molecule de HF

Formarea dimerilor acizilor carboxilici


o Legături de hidrogen intramoleculare
¾ Se realizează între atomii aceleaşi molecule (grupări funcţionale diferite)

aldehida salicilică

¾ Legăturile de hidrogen influenţează proprietăţile substanţelor:


o punctele de fierbere (p.f.):
o apa, H2O, care realizează legături de hidrogen atât în stare solidă, cât şi în
stare lichidă, are p. f. = 100ºC, mult mai mare comparativ cu hidruri
asemănătoare: H2S, cu p.f. = -60ºC
o acidul fluorhidric, HF, care realizează legături de hidrogen intermoleculare,
are p. f. = 20ºC, mult mai mare comparativ compuşi asemănători: acidul
clorhidric, HCl cu p.f. = -85ºC
o densitatea: apa lichidă are densitate este mai mare decât a apa în fază solidă
(gheaţa) datorită numărului mai mic de legături de hidrogen realizate de moleculele
de apă în apa lichidă, comparativ cu gheaţa (în apa lichidă la 25ºC, aproape 80% din
atomii de hidrogen sunt implicaţi în legături de hidrogen, în timp ce în gheaţă 100%
din atomii de oxigen ai moleculelor de apă sunt implicaţi în legături de hidrogen).
Gheaţa are o structură rigidă, deschisă, hexagonală, afânată, fiecare moleculă de apă
fiind înconjurată de alte 4 molecule de apă, într–un aranjament tetraedric. Astfel,
fiecare atom de hidrogen al moleculei centrale de apă formează o legătură covalentă
cu atomul de oxigen al moleculei centrale de apă şi o legătură de hidrogen cu o
pereche de electroni neparticipanţi ai unei molecule de apă vecine, având deci
numărul de coordinaţie 2. Atomul de oxigen al moleculei centrale de apă formează 2
legături covalente cu cei 2 atomi de hidrogen ai moleculei centrale de apă, dar şi 2
legături de hidrogen, prin cele 2 perechi de electroni neparticipanţi, cu 2 molecule de
apă vecine, având deci numărul de coordinaţie 4. În apa lichidă sunt asociaţii
moleculare care cuprind 2 -6 molecule, cu structuri tetraedrice, structuri similare
cuarţului şi structuri tip colivie.
o solubilitatea: s-a observat solubilitatea în apă a unor compuşi organic care conţin
grupe –OH, -COOH, =C=O, -NH2 în asociaţii moleculare de tipul: (HF)n, (H2O)n,
(CH3OH)n.
¾ Legăturile de hidrogen se rup la creşterea temperaturii, la scăderea presiunii sau la
adaosul de solvenţi nepolari.
¾ Legăturile de hidrogen participă la construcţia structurilor moleculare (proteine,
acizi nucleici) şi reţelelor cristaline ale multor substanţe: gheaţă, NaHCO3, KH2PO4,
H3BO3, Al(OH)3, CaSO4·2H2O şi alţi cristalohidraţi.
¾ Aspectele energetice şi stereochimia legăturilor de hidrogen intervin în diverse domenii:
cataliza, recunoaşterea moleculară, sinteza de noi substanţe.

STRUCTURA PRIMARĂ A PROTEINELOR


STRUCTURA SECUNDARĂ A PROTEINELOR

STRUCTURA ACIZILOR NUCLEICI


LEGĂTURI PRIN FORŢE van der WAALS

• sunt forţe intermoleculare slabe care se manifestă în funcţie de proprietăţile moleculelor:


polaritatea moleculelor (μ – momentul de dipol) şi polarizabilitatea lor (α). Ele se
manifestă uniform în jurul moleculelor, nu sunt dirijate în spaţiu, nu sunt saturate şi
acţionează la distanţe foarte mici.
• influenţează unele proprietăţi fizice ale substanţelor: tensiunea superficială,
temperatura de fierbere, căldura de evaporare, lichefierea şi cristalizarea, etc.
• intervin în formarea unor compuşi de tip special: complecşi moleculari (soluţii ale
iodului în solvenţi organici), compuşi de incluziune (clatraţi).

F o r ţe le v a n d e r W a a ls

L e g ă tu rile in te rm o le c u la re s e m a n ife stă d a c ă fo rţe le d e a tra c ţie su n t m a i


p u te rn ic e d e c â t fo rţe le d e re p u lsie .
S e c u n o sc m o le c u le p o la re şi m o le c u le n e p o la re .
+q -q 0 0

•F o r ţe le d ip o l/d ip o l = fo r ţe K e e so m re z u ltă d in in te ra c ţiu n ile


e le c tro sta tic e s ta b iliz a n te o b ţin u te p rin o rie n ta re a d ip o lilo r
+q -q
+q -q

+q
-q
+q
-q +q

-q
-q +q

F o r ţe v a n d e r W a a ls
O m o le c u lă a p o la r ă p o a t e f i p o la r iz a t ă ş i s u b in f lu e n ţa u n u i
d ip o l, s e p o la r iz e z ă , s e
0 0 +δq -δq
f o r m e a z ă u n d ip o l in d u s

-q +q

• F o r ţ e d ip o l/d ip o l- in d u s = f o r ţ e D e b y e p r o v in d in in te r a c ţi u n i le
e le c tr o s t a ti c e s ta b i liz a n te r e z u lta n t e

+δq -δ q

-q +q

Forţe van der Waals


Moleculele polarizabile pot interacţiona via prin dipoli induşi instantaneu
0 0 + δq -δ q + δ q - δq

-δq +δ
+δq

•Forţele de dispersie London sunt forţe dipol indus/dipol indus

Ele sunt cu atât mai mari, cu cât polarizabilitatea moleculelor este


mai mare.

Se explică astfel creştere temperaturilor de fierbere ale


halogenilor
F2 -183°C; Cl2 -35°C; Br2 58°C; I2 183°C
Tipuri de interacţiuni între particule (ioni şi molecule)

Tip de interacţii Energie kJ/mol Distanţa „d” între Comentarii


molecule (sau ioni)
Ion - ion 40 - 500 1/d Solide ionice, soluţii
Ion - dipol 15 - 200 1/d2 Solvatarea ionilor
Dipol - dipol 8 - 160 1/d3 Molecule polare în
„repaus”
Dipol - dipol 2 - 40 1/d6 Molecule polare în
„rotaţie”
Dipol – dipol indus 1 - 10 1/d6 Toate tipurile de
molecule
Dipol indus – dipol 2 - 50 1/d6 Toate tipurile de
indus molecule