Reactiile de oxidare si de reducere

Oxidarea inseamna pierdere de electroni, iar reducerea inseamna castig de

echivalenti respiratori adica castig de H2 sau electroni.
Reactiile de oxido-reducere reprezinta principala sursa de energie biochimica.
Reactiile biologice de oxidoreducere sunt sustinute de catre energia care rezulta din
oxidarea carbohidratilor si lipidelor. Exista 4 tipuri de reactii biologice de oxidoreducere:
In primul tip electronii pot fi transferati direct de la donatori la acceptori.EX:
citocromul B forma redusa bivalent+citocromulC1 forma oxidata trivalent, reactia de
oxidoreducere se transforma in citocrom B Fe trivalent si citocrom C1 Fe bivalent.
Citocormul B este agentul reducator, iar citocromul C1 este agentul oxidant.
2)Electronii pot fi transferati ca protoni in procesul echivalent cu transferul
atomilor de hidrogen A+sH+se= AH2; A reprezinta agentul oxidant sau acceptor de
electroni. EX: reducerea FAD-ului care sufera reducere in echivalenti de 2 protoni si FAD
devine FADH2.
In al treilea tip permite transferul electronilor sub forma de ioni de H, estea reactia
in care electronii pot fi transferati ca ioni de hidrogen si implica coenzima A.
Al patrulea tip cand poate fi o reactie directa intre reductant AH si agentul
molecular.
AH+O2+BH2-> AOH+H20+B
Reactiile de oxidoreducere au loc simultan dar una nu poate avea loc fara cealalta.
Oxidarea biologica este mecanismul prin care se obtine cea mai mare energie in
organism.Ca aceasta reactie se poate produce in anaerobioza si aerobioza cand vorbim de
oxidare respiratorie.
Cand energia rezultata provine din reactii de oxidoreducere anaerobe, iar sinteza
dintre ATP si acid fosforic pentru producerea unei molecule de ATP, poarta denumirea de
fosforilare de substrat, cand sinteza ATP-ului din reactia ADP+fosfor cand are loc pe
seama energiei produsa in anaeroba a oxidatiei celulare vorbim in faza aeroba sau
oxidarea respiratorie.
Desprinderea H2 de pe substrat si a electronilor de pe substrateste puternic
exergonica eliberand multa energie.
Potentialul reducator(redox)
Daca o reactie biochimica se scrie cu reactantii in partea stanga, iar produsii pe
partea dreapta obtinem o ecuatie chimica.Folosirea termenului de potential reducator
pentru a accentua procesul de reducere care are loc.
Prin conventie internationala sa hotarat ca concentratia H2 sa fie de un milimol iar
presiunea gazoasa a hidrogenului sa fie de o atmosfera.In aceste conditii reactia asigura
un potential reducator standard de 0 volti.
Daca un component aflat in pozitii standard poate dona electroni catre un electrod
de H2 considerat de referinta atunci standardul reducator este negativ. Daca un
component poate accepta un electron de la unul standar atunci standardul reducator este
pozitiv
Electronii poseda sarcini electrice negative.
Conditiile standard cuprindeau presiunea, dar nu se facea referire la pH.

Potentialul standard reducator la pH e 7 si se noteaza cu peo .

Si in cazul energiei libere standard de reactie notarea se face cu delta G0. Energia
libera o notam cu delta G, cand adaugam standardul pentru presiune vorbim de delta G0,
iar cand vorbim si de constanta tensiunii si a pH-ului punem delta G0.
Potentilul standard reducator al H2 e intens pozitiv avand tendinta de a dona
electroni actionand ca un agent reducator.
Reactie
NAD+H+2e->NADH
FMN+2H+2e->FMNH2
Fe trivalent+electron->Fe bivalent
OH+H++e->H20

peo
-0,320
-190
0,772
330

Electronii se deplaseaza dinspre moleculele din partea stanga a tabelului la NAD

la citocromi si spre oxidanti puternici de tipul oxigenului.
Mitocondria locul de desfasurare a oxidatiei biologice
Dpdv structural mitocondria este formata din 4 componente: membrana externa,
interna, cutele membranare si matricea mitocondriala din matricea care se gaseste in
interior. Se gaseste in majoritatea organelor numeric de la 1 la 10 000. in functie de
activitatea respiratorie a organului respectiv. Cea mai mare activitate este la nivelul
creierului, unde activitatea celulara intensa necesita prezenta mitocondriilor fara de care
activitatile biologice nar avea loc. Pe fata interna a matricei, pliurilor mitocondriale se
gasesc aranjate in ordine toate procesele metabolice incepand cu glicoliza aeroba
betaoxidarea acizilor grasi, catabolizarea AA si terminand cu elementele lantului
respirator. Acest aranjament intracelular permite eficienta maxima in procesul de oxidare
biologica a substraturilor pana la CO2, H20 si energie.
In suferintele de boala, in momentul in care elementele structurale ale
mitocondriei parasesc celula si ajung in sange inseamna ca evolutia bolii este
nefavorabila.
Cu cat un organ are activitate mai mare cu cat nr cutelor interne este mai mare si
la fel si suprafata lor. Celula musculara cardiaca are numarul cel mai mare de mitocondrii
si un numar mare de cute sau creste mitocondriale, pe cand celula hepatica are un numar
mai redus de mitocondrii. Membrana interna este formata din peste 70% proteine si 30%
lipide, Jumatate din proteinele membranei interne din mitocondrilul inimii la bovine este
formata din proteine direct implicate in transportul de electroni si in procesul de
fosforilare oxidativa. In rest alte proteine din structura mitocondriei se ocupa de alte
transporturi in interiorul mitocondriei.Un tip de proteine legate de membrana externa care
include enzime de oxidoreducere a aminoacizilor a elongarii acizilor grasi, a biosintezei
fosfolipidelor membranare si a procesului de hidroxilare enzimatica. Concluzia ca nu
numa proteinelor cu rol in transport anaerob se gaseste in membrana ci si alte proteine
care ajuta la acest proces.
Intregul lant respirator se gaseste pe fata interna a membranei interne, prin cutele
respective. Elementele lantului respirator sunt asamblate sub forma a 5 complexe
multiproteice notate de la 1 la 15. In interiorul complexelor multiproteice pe langa

elelmentele structurale ale lantului respirator gasim proteine purtatoare de Fe si S,

prescurate proteine Fe-S. Complexul 1 cuprinde NAD-dehidrogenaza FMN dependenta
si proteina Fe-S. Aicea are loc procesul de reducere prin dehidrogenare adica de preluare
a hidrogenului de la FMNH2 si transportul lui spre coenzima Q. Tot la complexul 1
inspre coenzima Q se indreapta si fumaratul succinil coenzima A. Acest complex in loc
de FMN are NAD si trasnporta echivalentii reducatori tot la coenzima Q. Deci coenzima
Q primeste echivalentii reducatori de la oxidoreductaza FMN si de la oxidoreductaza
succinil FAD. De la complexul coenzimei Q trecerea echivalentilor respiratori se face sub
forma de electroni ajutati de proteinele Fe+S si de proteinele cu Fe. Complexul 3 este
format din citocromul C in citocromul B si din proteina Fe-S si are character
oxidoreducator. Complexul 4 si complexul citocrom oxidazei cuprinde citocromul C, A si
citocrom A3. Avem un umar de 5 complexe:
Complexul 1 format din FMN si Fe+S+ coenzima Q
Complexul 2 format din fumarat+succinil coenzima Q
Complexul 3 format din Citocrom C + citocrom B+ proteina Fe+s
Complexul 4 citocorm A si citocrom A3
Complexul 5 nu are rol decat de a favoriza unirea apei cu oxigenul si eliberarea de
energie.
Componentele lantului respirator se gasesc pe membrana interna a cutelor interne
impreuna cu alte proteine care provin prin lantul respirator si ca asigura transferul
hidrogenului respectiv al electronilor pana la faza finala cand se elibereaza si o cantitate
mare de energie.
Energia eliberata in cursul acestor reactii exergonice creeaza un gradient protonic
de a lungul membranei interne, protonii fiind pompati inspre spatiul intramembranar.
Ulterior protonii reintra intre cele doua membrane printun canal special care se gaseste in
complexul 5. La acest nivel energia care se elibereaza actioneaza asupra ADP-ului si a
ionilor fosfati pe care ii transforma in ATP . Transferul de electron idea lungul lantului
respirator este formata dintro serie de reactii de oxidoreducere cuplate sau de reactii
redox cuplate.Schimbul cu energia libera in oxidatia biologica se face cu ajutorul
reactiilor redox cuplate care implica transferul electronilor de la o pereche redox de pe
alta pereche avand un potential redox implicat. Fiecare reactie redox individuala este
exergonica in conditiile standard de presiune atmosferica de pH si de temperatura.
Fiecare reactie de oxidoreducere arata ca electronii sunt transferati in mod continuu
dinspre electronii cu potential redus spre cei cu potential crescut. Eliberarea energiei la
nivelul fiecarei reactii de oxidoreducere se face la valoarea respectiva mecanismul fiind
numit eliberarea energiei in trepte. Daca o oxidoreducataza nu elibereaza peste -7,41 kcal
nu se poate sintetiza o molecula de ATP. Reactiile oxidoreducatoare in lantul respirator se
pot uni energetic pana cand realizeaza concentratia energiei de peste delta G=-7,41 pentru
a putea sintetiza o molecula de ATP. Respectiv acest principiu in desfasurarea lantului
respirator se elibereaza direct trei molecule de ATP:prima de complexul coenzimei q, a
doua din complexul citocromilor B si C si a treia din complexul citocromilor A si A3 sau
a citocromooxidazei. Pentru a fi oxidati la nivelul mitocondriilor oxidoreductazele
trebuie duse din citosol in mitocondrie , acolo este locul unde se produce oxidarea.
Glicera-adehil 3 nu poate traversa singura membrana mitocondriala pentru a fi oxidata in
lantul respirator. Pentru aceasta oxidoreductaza este preluata de un transportor special

denumite sistemul suveica. Cel mai vechi sitem suveica cunoscut este sistemul dehidrozi., permite .
Al doilea sistem suveica deosebit de active in ficat si in inima este sistemul
malag-aspartat.