P. 1
Referat chimie[1]

Referat chimie[1]

|Views: 813|Likes:
Published by Marcu Daniela

More info:

Published by: Marcu Daniela on Jun 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/26/2015

pdf

text

original

PROCESE REDOX IN ORGANISMUL UMAN

1). Ce sunt reactiile redox ?
Reacţii de oxidare-reducere sau redox: reacţii prin care se combină substanţe chimice care atrag electroni (despre acestea se spune că sunt reduse) cu substanţe chimice care cedează uşor electroni (se spune despre aceste substanţe că oxidează). Un exemplu tipic: sodiul este oxidat de sulf:

2 N a+ S → N a S 2

Doi atomi de sodiu, fiecare având un unic electron de valentă slab atras de către nucleu, cedeaza electronul de pe stratul exterior pentru a completa stratul exterior al unui atom de sulf. Fiecare atom de sodiu este ulterior oxidat, rezultând ioni pozitivi Na+, în timp ce atomul de sulf este redus la un ion negativ S2-. Aceşti ioni cu sarcini electrice opuse se combină, rezultând o molecula de sulfat de sodiu.

2). Reactii redox in bioenergetica:
Mecanismele de transfer ale energiei in celulele sunt componente ale cailor metabolice ale celulelor ce pot fi impartite in anabolice sau sinteza si catabolice sau de descompunere. Reactiile anabolice implica o crestere in structura biologica, iar cea de-a doua lege a termodinamicii are o crestere in entropia sistemului, este nevoie de energie. In contrast, reactiile catabolice implica o crestere a entropiei si o eliberare de energie. Prin urmare este posibila directa legare a reactiilor anabolice si catabolice in organism. Atata timp cat energia eliberata prin catabolism este mai mare ca cea consumata prin anabolism, cea de-a doua lege este indeplinita. Dar in majoritatea reactiilor biologice cele doua aspecte (anabolismul si catabolismul) nu sunt legate direct si in loc de energie multa este utilizata cea intermediara. Deci caile catabiloce genereaza metaboliti (amino-acizi, acizi grasi-glucoza-zahar) si energii mari intermediare ce sunt cu totii folositi in anabolism. Energia compusilor fosfati si energia transferului electronilor sunt doua forme de mare energie intermediara generata de reactiile catabolice. O forma de energie intermediara puternica comuna in metabolism este potentialul de transfer al electronilor sau potentialul de reducere al compusilor. Potentialul de reducere este reprezentat cu E0 ; potential de transfer al electronilor este o masura a afinitatii compusilor pentru electroni. Un potential de reducere negativ inseamna o mai mica afinitate a compusului pentru electroni si acestia sunt transferati de la compusii cu afinitate mica la cei cu afinitate mai pronuntata. Sunt mai multi termeni importanti ce vor fi frecvent folositi pentru a ne referi la transferul de electroni. Un compus organic reduc sau reducator are electroni (i) liberi pentru transfer, deci poate fi considerat un agent reducator. Un agent organic oxidat sau oxidant poate accepta electroni (i), deci este un agent oxidant.

1

NAD+ exista in celule intr-o stare fosforica ca NADP+ ce este similara cu potentialul de reducere. iar un voltmetru va indica potentialul de reducere a probei A ca fiind negativ (E0<0 mV).→NADH Notatii: NADH=nicotinamide ademine dinucleotide ATP=adenozine trifosfate 3). de e. cele doua transferuri de e. Din acest motiv electrodul de H2 este folosit pentru a masura potentialele diferitelor celule galvanice. Transformarea NAD+ in NADH: NAD++ 2e-+H.ale compusilor sunt recunoscute de enzime diferite. Cele mai intalnite coenzime in celule sunt NAD+ si FAD. reactia de reducere a 2H(+) + 2e.06 kcal/v-mol). In reactiile biologice nu exista surse sau scaderi electronice. Asadar un potential standard redox pozitiv inseamna o mai mare afinitate pentru e ce trebuie sa circule de la afinitate mica la una mare ceea ce reprezinta o crestere a entropiei. Electroni pot sa circule intre cele doua celule galvanice prin intermediul puntii de sare (K.Respiraţia celulară este esenţială pentru supravieţuirea celor 2 . O reactie oxidanta insotita de inlaturarea p+ este catalizata de enzime numite dehidrogenoase. De exemplu cand NADH este oxidat intr-un cuplu redox cu reducerea pana la lactate. Respiratia celulara: 1. Prin definitie. valoarea G a unei celule depinde de concentratia relativa a produsilor si reactantilor. prin urmare cand un compus este redus. Intr-o pereche redox transferul de electroni are loc de la un reducator cu afinitate mica pentr e. ele fiind folosite pentru cai metabolice diferite. Depinzand de moleculele organice. Invers. etc. Dupa definitie numai un compus redus poate fi oxidat si numai unul oxidat poate fi redus. celulele folosesc oxigen pentru a descompune glucoza si pentru a îi reţine energia în molecule de adenozintrifosfat(ATP). Reactiile ce implica transfer de electroni in perechi sunt reactii redox. Totusi. Energia libera a unui sistem redox se calculeaza prin Δb=nFΔE . transferul de e.poate sa nu fie insotit si de transfer de p+. e vor circula de la proba de referinta. Similar cu orice alta reactie chimica. e vor circula de la H2 de referinta la proba. În respiraţia celulară. n este nr. INTRODUCERE Respiraţia celulară este un proces prin care celulele produc energia necesară pentru a supravieţui.Oxidarea se refera la cedarea de electroni: Fe(2+) Fe(3+) +ereducerea se refera la acceptarea de electroni: Fe(3+) +e- Fe(2+). pe cand NADP+ este folosit in rectii anabolice.transferati si F este constanta lui Faraday(23. daca proba A are o mai mare afinitate pentru e decat H. Nota ΔE este diferenta in potentialul de reducere al reactiei de oxidare din reactia de reduce. iar in acest caz E0>0mV. altul trebuie sa fie oxidat.NaNO3.) si daca proba A are o mica afinitate pentru e decat H2.la un oxidant cu o afinitate mai mare. Diferenta de energie este eliberata si disponibila spre a fi folosita. H2 la 1 M si 25 C are potentialul standard E = 0mV. In general NAD este folosit in reactii catabolice.

mai multe organisme întrucât energia conţinută în glucoză nu poate fi folosită în celule fără a fi stocată în ATP. glicogenul. 2. proces care este endoterm. Când cele două grupuri cu 3 atomi de carbon sunt separate de grupurile fosfat. În glicoliză. Reformarea glicogenului se face în muşchi. sub acţiunea unei enzime. eliberând energie ce alimentează celula. grupul PO4 este eliberat din grupul cu 3 atomi de carbon şi se combină cu o moleculă de ADP. Cele două componente esenţiale ale respiraţiei sunt oxigenul şi glucoza Animalele obţin glucoză mâncând plante. Restul energiei din glucoză este eliberat sub formă de căldură. Prin adăugarea unui al treilea grup fosfat se obţine ATP. Spre deosebire de fermentaţia alcoolică. doi atomi de hidrogen sunt înlăturaţi din fiecare grup cu trei atomi de carbon şi se leagă de atomii de Oxigen liber din citoplasmă. Aşadar ADP este compus din grupul din 3 atomi de carbon şi restul a două grupuri fosfat. Respiraţia celulară transferă cam 40% din energia glucozei în ATP. de glicoliza. fiecare cu câte o moleculă de fosfat. Un ion şi doi electroni sunt transferaţi la nicotinamid adenin dinucleotid (NAD+) pentru a forma două molecule de NADH. Acest proces este cunoscut sub numele. La următorul pas al respiraţie celulare. Glicoliza În organismul animalelor se produce un proces asemănător fermentaţiilor monohazaridelor. O altă enzimă împarte glucoza în două pentru a forma două grupuri de trei atomi de carbon. la care doar 25% din energie este utilizată. sunt transformate în două molecule piruvat C3O3H3 . o polizaharidă conţinută în muşchiul animal. pe care omul o foloseşte pentru a-şi menţine temperatura corporală. Procesul este reversibil: o parte din acidul lactic sintetizează din nou glicogenul. Aici se obţin două molecule ATP. În momentul în care consumul de energie al moleculei creşte. dar mai ales în ficat. Respiraţia celulară este uimitor de eficientă comparată cu alte procese de conversie a energiei. CUM FUNCŢIONEAZĂ RESPIRAŢIA CELULARĂ Procesul respiraţiei celulare apare în patru stadii: glicoliză. Atomii sunt transformaţi în ioni de hidrogen. Un grup fosfat are formula P04. rezultând apă. şi anume fermentaţia monozaharidelor până la acid lactic. În următorul pas. În fazele finale ale glicolizei. ca arderea benzinei. este transformat în eteri fosforici printr-o reacţie de tipul: glicogen + H3 PO4 → fosfat de glucoză Transformarea glicogenului în acid lactic este un proces exoterm. unde acidul lactic este adus de sânge. glucoza este descompusă cu ajutorul enzimelor şi altor molecule ce se află în citoplasmă. o enzimă îndepărtează un atom de hidrogen şi doi electronidin fiecare moleculă. Enzimele unesc două grupuri fosfat la glucoză pentru a-I mări reactivitatea. stadiul de tranziţie. el dă energia necesară producerii travaliului muscular. La încheierea glicolizei au apărut produse necesare în etapele ulterioare ale respiraţiei celulare: două molecule de 3 . Simultan ATP devine ADP care poate fi folosit din nou în respiraţia celulară pentru a produce mai mult ATP. şi lanţul de transport al electronilor. o altă enzimă înlătură al treilea grup fosfat. ciclul Krebs. la care punctul de plecare este glucoza. în cazul glicolizei.

Acest dioxid de carbon. În această scurtă fază enzimele transferă ioni de hidrogen şi electroni din cele două molecule de piruvat la doua molecule NAD+ pentru a forma încă două molecule NADH. La încheierea ciclului. a grăsimilor şi proteinelor din organism. Fiecare mitocondrie este acoperită cu o membrană care este înfăşurată de multe ori. apărând o moleculă bogata în energie numita adenosintrifosforic (ATP). În ciclul lui Krebs se consumă apă şi se elimină CO 2 şi H. Ciclul Krebs Serie de reacţii chimice produse în celule al căror rezultat final este descompunerea moleculelor din hrană în energie. Faza de tranziţie reprezintă un scurt pasaj biochimic între glicoliză şi ciclul Krebs. Prin urmare. creatinfosfatul. hidrogenul format este oxidat enzimatic printr-un proces însoţit de eliberarea unei cantităţi mari de energie. Se manifestă la toate animalele. fiecare moleculă de piruvat se transformă într-un grup acetil. În celelalte faze ale ciclului.NADH şi două molecule de piruvat. Moleculele de ATP şi GTP sunt utilizate pentru procesele consumatoare de energie ale celulei. molecula de acid citric pierde doi dintre atomii săi de carbon. molecula de oxaloacetat este regenerată. La iniţierea ciclului. apă şi dioxid de carbon. Prima moleculă din lanţ atrage electronii. Un alt produs al ciclului este o altă moleculă purtătoare de energie. În organismele ale căror celule au nucleu. eliminaţi sub forma de CO 2. Numeroasele enzime permit ca o mare cantitate de ATP să fie podusă simultan într-o mitocondrie. structură deseori numită uzina energetica a celulei. aflat 4 . numita guanosintrifosfat (GTP). moleculele de NADH şi FADH2 îşi depun încărcătura de electroni şi ioni de hidrogen lângă moleculele ce formează lanţul. dar următoarea moleculă are o atracţie mai puternică şi îi atrage către ea. există o strânsă legătură între ciclul Krebs şi ciclul acizilor graşi. Cele două molecule acetil împreună cu două molecule de coenzima A intră în aşa numitul ciclu al lui Krebs. este difuzat în afara celulei. Lantul de transport al electronilor. Aceasta moleculă se poate combina cu un alt grup acetil pentru a iniţia încă un ciclu de reacţii care produce mai multă energie pentru acoperirea nevoilor organismului. Această membrană întinsă este acoperită cu sute de mii de enzime care dirijează respraţia celulară. Înainte ca hrana să intre în ciclul acidului citric. înainte de a se combina cu oxigenul şi a forma apa. Faza de tranziţie Moleculele de piruvat se mută din citoplasmă în structuri specializate ale celulei numite mitocondrii unde au loc celelalte faze ale respiraţiei celulare. Între ciclul acidului citric şi metabolismul proteinelor există o interdependenţă. Cele două molecule de ATP apărute în cursul glicolizei sunt folosite pentru reacţii celulare ce necesită energie. este folosita pentru a furniza energie suplimentara celulelor musculare şi nervoase. În urma acestor reacţii. De asemenea. un prim deşeu al respiraţiei celulare. Dioxidul de carbon format se elimină la respiraţie. fiecare grup acetil se combină cu o moleculă de oxaloacetat. care circulă în celulă de-a lungul unei serii de molecule purtătoare. O altă enzimă înlătură CO2 din fiecare moleculă de piruvat. la plantele superioare şi în cele mai multe bacterii. O altă moleculă energizată. ciclul acidului citric are o deosebită importanţă pentru sinteza şi degradarea hidraţilor de carbon. Se eliberează de asemenea patru electroni. Acţionând ca agenţi de transport. Reacţiile lanţului de transport al electronilor apar în câteva molecule apropiate din membrana mitocondrială. ciclul are loc în mitocondrii. ea este sfărâmată în grupuri acetil CH3CO. Electronii trec de-a lungul lanţului până găsesc O 2. rezultând acid citric C3H4OH.

tetroze. Oxigenul are cea mai mare afinitate pentru electroni din lanţ şi de aceea el reţine electronii. Combinaţia de electroni. ceea ce oferă celulei o resursă stabilă de astfel de molecule pentru a realiza respiraţia celulară. cristaline. care sunt însoţiţi de ionii de hidrogen. Milioane de molecule de ATP sunt sintetizate în fiecare secundă. Toate monozaharidele sunt substante neutre. dar majoritatea se deplasează în citoplasmă. numite cetoze.Ca urmare se deosebesc monozaharide cu grupa aldehidica . Împreună cu cele două molecule ATP produse în cursul glicolizei şi cele patru molecule generate în ciclul lui Krebs. sunt produse de condensare a monozaharidelor. O constanta caracteristica a lor este rotatia specifica.în ultima moleculă din lanţ.Dupa cum a fost oxidata o grupa de alcool primar sau de alcool secundar rexzulta o grupa aldehidica sau o grupa cetonica adica hidroxi-aldehide sau hidroxi-cetone. rezultă 38 molecule de ATP pentru fiecare moleculă de glucoză procesată. Monozaharide Monozaharidele pot fi considerate produse de oxidare a unor alcooli polihidroxilici. 5 . cloroform etc. Se estimează că o singură celulă din creierul uman foloseşte 10 milioane de molecule de ATP în fiecare secundă. cat si in forma combinata. monozaharidele se caramelizeazasi apoi se carbonizeaza. mai greu solubile in alcool si insolubile in eter. pentoze. exista insa monozaharide fara gust sau cu gust amarui. Prin incalzire. solubile in apa. numite aldoze. Zaharul . etc. Cu toate că glucoza este principala sursă pentru sintetizarea ATP.contin cantitati importante de glucoza. din care acestea se pot obtine prin hidroliza. O clasa de derivati ai monozaharidelor sunt substantele tanante din categoria galotaninurilor. Abilitatea de a utiliza molecule alternative păstrează activă producţia de ATP chiar dacă se epuizează glucoza. unde sunt folosite la activitatea celulară. ioni de hidrogen şi oxigen formează apa. utilizată de celulă în alte reacţii. si monozaharidecu grupa cetonica . de exemplu alcooli si fenoli. Produsele naturale -fructele. 4). amidonul. Ele au gust dulce. ele sunt convertite la NAD+ şi FAD2+. etc. Glicozidele. Monozaharidele sunt foarte raspandite in natura. Pe masură ce electronii avansează pe lanţul de transport. celuloza. heptoze. In organismele vii au loc variate reactii in urma carora din substante cu molecule mai simple rezulta substante cu molecule mai complicate sunt transformate in substante cu molecule mai simple. monozaharidele se impart in bioze. atat in stare libera. Unele dintre ele rămân în celulă pentru a-i oferi energia necesară. hexoze. Dupa numarul de atomi de carbon din molecula. Solutiile monozaharidelor naturale prezinta activitate optica. După ce NADH şi FADH2 cedează electronii şi ionii de hidrogen. lanţul produce 32 molecule de ATP. În cele mai multe celule. fructoza. celulele pot produce ATP pornind şi de la alte molecule. trioze. Respiraţia celulară este în legătură cu alte sisteme metabolice care pot ceda respiraţiei celulare molecule în diferite momente ale ciclului. ei eliberează energie care este utilizată de o enzimă pentru a sintetiza ATP din ADP şi grupuri de fosfaţi din mitocondrie. foarte raspandite substante.

ele nu se intalnesc in natura. De asemenea. Glucoza se obtine prin hidroliza a oligo. sub presiune mica. etc. fie ca atare in sucul de fructe dulci sau in flori. maltoza. In cantitati mici se mai gaseste in sange limfa. pentozanii. D(+)-xiloza si D (-)-riboza. In stare anhidra se topeste la 146C. Dintre hexoze. care se topeste la 72C. ( La bolnavii de diabet cantitatea de glucoza din urina si sange este marita). Industrial se prepare din amidon. Glucoza este intrebuintata ca inlocuitor de zahar in cofetarie si la prepararea lichiorurilor. glucoza are structura piranozica. Racemicul este o substanta cu gust dulce. D-glucoza trece intai in acid D-gluconic. In solutie da toate reactiile caracteristice grupei carboxil. ca si glicerinaldehida. ci rezulta prin reactii de degradare a pentozelor. cristalina. D (-)-fructoza este cea mai importanta ceto-hexoza. D (+)-manoza. si anume este o alfa-piranoza. zaharoza. impreuna cu glucoza intra in 6 . imprimerie si ca apret). In forma stabila. cristalizata acicular care dimerizeaza usor. Exista patru perechi de stereoizomeri ai aldo-pentozelor. in coji de seminte. De asemenea. Prin oxidare. Glicerinaldehida racemica se paote scinda in enantiomeri. De asemenea. este foarte raspandita in regnul vegetal. urina. Mai importante sunt glicerinaldehida si dihidroxiacetona . Prin fermentarea glucozei cu drojdie de bere se btin ca produse principale bioxid de carbon si etanol. celobioza) sau polizaharide (amidon si celuloza). Hexozele sunt foarte raspandite in natura. in paie . mai putin in stare libera. De asemenea se gaseste in stare combinata. Din solutie apoasa cristalizeaza in mod obisnuit in forma alfa cu o molecula de apa. In stare solida este dimerizata. D (+)-Glucoza. cele mai importante sunt : D (+)glucoza. prin hidroliza dau pentoze. cum si a glicozidelor. mai mult sub forma de polizaharide si glicozide. Tetrozele sunt mai putin importante. Dihidroxiacetona se poate obtine din glicerina prin oxidare cu brom sau pe cale fermentativa. Acestia apar in regnul vegetal in lemn. se cunosc glicozide in a caror structura se gasesc pentoze. prin reducere trece in alcoolul hexahidroxilic D-sorbitol. cum si doua perechi de stereoizomeri ai cetopentozelor. substante siropoase. sau zaharul de struguri.etc.Monozaharide mai importante: Triozele nu se gasesc libere in natura. pri hidroliza cu acid clorhidric diluat.si polizaharidelor. In forma racemica se poate obtine prin oxidarea moderata a glicerinei. se mai utilizeaza in industria textila (vopsitorie. Este o substanta cu gust dulce. sub forma de glicozide. este folosita la fabricarea oglinzilor. care se dimeriziaza de asemenea cu usurinta. Dintre stereoizomerii aldo-pentozelor sunt mai importanti: L (+)-arabinoza. D (+)-galactoza si D (-)-fructoza. Pentozele se gasesc in natura sub forma unor polizaharide. 2 atm. apoi in acid D-zaharic. fie sub forma de dizaharide (lactoza. Avand proprietati reducatoare. insa in amestec cu alti compusi. Ea se gaseste alaturi de glucoza in fructe dulci si miere. Glicerin aldehida se prepara cu greutate.

Heptozele sunt mai putin importante. Fructoza se obtine. Ea este puternic levogira. odata cu glucoza. In aceste combinatii. prin hidroliza zaharozeisau prin hidroliza inulinei. desi apartine seriei D. in stare libera se gaseste insa sub forma piranozica. si anume doua ceto-heptoze. fructoza se gaseste sub forma furanozica. Se topeste la 103 C si este solubila in apa. 7 .compozitia dizaharidei zaharoza. Prin reducerea fructozei se obtin doi hexitoli : D-manitol si D-sorbitol. De aceea inainte se numea levuloza. In natura exista doua heptoze. Aldo-heptoze au fost obtinute pe cale de sinteza pornind de la hexoze.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->