PROCESE REDOX IN ORGANISMUL UMAN

1). Ce sunt reactiile redox ?
Reacţii de oxidare-reducere sau redox: reacţii prin care se combină substanţe chimice care atrag electroni (despre acestea se spune că sunt reduse) cu substanţe chimice care cedează uşor electroni (se spune despre aceste substanţe că oxidează). Un exemplu tipic: sodiul este oxidat de sulf:

2 N a+ S → N a S 2

Doi atomi de sodiu, fiecare având un unic electron de valentă slab atras de către nucleu, cedeaza electronul de pe stratul exterior pentru a completa stratul exterior al unui atom de sulf. Fiecare atom de sodiu este ulterior oxidat, rezultând ioni pozitivi Na+, în timp ce atomul de sulf este redus la un ion negativ S2-. Aceşti ioni cu sarcini electrice opuse se combină, rezultând o molecula de sulfat de sodiu.

2). Reactii redox in bioenergetica:
Mecanismele de transfer ale energiei in celulele sunt componente ale cailor metabolice ale celulelor ce pot fi impartite in anabolice sau sinteza si catabolice sau de descompunere. Reactiile anabolice implica o crestere in structura biologica, iar cea de-a doua lege a termodinamicii are o crestere in entropia sistemului, este nevoie de energie. In contrast, reactiile catabolice implica o crestere a entropiei si o eliberare de energie. Prin urmare este posibila directa legare a reactiilor anabolice si catabolice in organism. Atata timp cat energia eliberata prin catabolism este mai mare ca cea consumata prin anabolism, cea de-a doua lege este indeplinita. Dar in majoritatea reactiilor biologice cele doua aspecte (anabolismul si catabolismul) nu sunt legate direct si in loc de energie multa este utilizata cea intermediara. Deci caile catabiloce genereaza metaboliti (amino-acizi, acizi grasi-glucoza-zahar) si energii mari intermediare ce sunt cu totii folositi in anabolism. Energia compusilor fosfati si energia transferului electronilor sunt doua forme de mare energie intermediara generata de reactiile catabolice. O forma de energie intermediara puternica comuna in metabolism este potentialul de transfer al electronilor sau potentialul de reducere al compusilor. Potentialul de reducere este reprezentat cu E0 ; potential de transfer al electronilor este o masura a afinitatii compusilor pentru electroni. Un potential de reducere negativ inseamna o mai mica afinitate a compusului pentru electroni si acestia sunt transferati de la compusii cu afinitate mica la cei cu afinitate mai pronuntata. Sunt mai multi termeni importanti ce vor fi frecvent folositi pentru a ne referi la transferul de electroni. Un compus organic reduc sau reducator are electroni (i) liberi pentru transfer, deci poate fi considerat un agent reducator. Un agent organic oxidat sau oxidant poate accepta electroni (i), deci este un agent oxidant.

1

→NADH Notatii: NADH=nicotinamide ademine dinucleotide ATP=adenozine trifosfate 3). pe cand NADP+ este folosit in rectii anabolice. Respiratia celulara: 1. Reactiile ce implica transfer de electroni in perechi sunt reactii redox. In reactiile biologice nu exista surse sau scaderi electronice.) si daca proba A are o mica afinitate pentru e decat H2. daca proba A are o mai mare afinitate pentru e decat H. Totusi. transferul de e. Prin definitie. n este nr.Respiraţia celulară este esenţială pentru supravieţuirea celor 2 .poate sa nu fie insotit si de transfer de p+. valoarea G a unei celule depinde de concentratia relativa a produsilor si reactantilor. e vor circula de la proba de referinta. cele doua transferuri de e. Intr-o pereche redox transferul de electroni are loc de la un reducator cu afinitate mica pentr e. prin urmare cand un compus este redus.la un oxidant cu o afinitate mai mare. de e.06 kcal/v-mol).NaNO3. reactia de reducere a 2H(+) + 2e. H2 la 1 M si 25 C are potentialul standard E = 0mV. În respiraţia celulară. Nota ΔE este diferenta in potentialul de reducere al reactiei de oxidare din reactia de reduce. Dupa definitie numai un compus redus poate fi oxidat si numai unul oxidat poate fi redus. Asadar un potential standard redox pozitiv inseamna o mai mare afinitate pentru e ce trebuie sa circule de la afinitate mica la una mare ceea ce reprezinta o crestere a entropiei. Diferenta de energie este eliberata si disponibila spre a fi folosita. ele fiind folosite pentru cai metabolice diferite. iar un voltmetru va indica potentialul de reducere a probei A ca fiind negativ (E0<0 mV).Oxidarea se refera la cedarea de electroni: Fe(2+) Fe(3+) +ereducerea se refera la acceptarea de electroni: Fe(3+) +e- Fe(2+). O reactie oxidanta insotita de inlaturarea p+ este catalizata de enzime numite dehidrogenoase. e vor circula de la H2 de referinta la proba. Depinzand de moleculele organice. INTRODUCERE Respiraţia celulară este un proces prin care celulele produc energia necesară pentru a supravieţui. Energia libera a unui sistem redox se calculeaza prin Δb=nFΔE . De exemplu cand NADH este oxidat intr-un cuplu redox cu reducerea pana la lactate. etc. Transformarea NAD+ in NADH: NAD++ 2e-+H. Electroni pot sa circule intre cele doua celule galvanice prin intermediul puntii de sare (K. Invers.ale compusilor sunt recunoscute de enzime diferite. In general NAD este folosit in reactii catabolice. Cele mai intalnite coenzime in celule sunt NAD+ si FAD. Din acest motiv electrodul de H2 este folosit pentru a masura potentialele diferitelor celule galvanice. NAD+ exista in celule intr-o stare fosforica ca NADP+ ce este similara cu potentialul de reducere. celulele folosesc oxigen pentru a descompune glucoza si pentru a îi reţine energia în molecule de adenozintrifosfat(ATP). Similar cu orice alta reactie chimica. altul trebuie sa fie oxidat.transferati si F este constanta lui Faraday(23. iar in acest caz E0>0mV.

o altă enzimă înlătură al treilea grup fosfat. În momentul în care consumul de energie al moleculei creşte. La încheierea glicolizei au apărut produse necesare în etapele ulterioare ale respiraţiei celulare: două molecule de 3 . În fazele finale ale glicolizei. Respiraţia celulară transferă cam 40% din energia glucozei în ATP. Aici se obţin două molecule ATP. Reformarea glicogenului se face în muşchi. CUM FUNCŢIONEAZĂ RESPIRAŢIA CELULARĂ Procesul respiraţiei celulare apare în patru stadii: glicoliză. la care punctul de plecare este glucoza. fiecare cu câte o moleculă de fosfat. sub acţiunea unei enzime. Un grup fosfat are formula P04. La următorul pas al respiraţie celulare. ciclul Krebs. eliberând energie ce alimentează celula. În glicoliză. dar mai ales în ficat. proces care este endoterm. glucoza este descompusă cu ajutorul enzimelor şi altor molecule ce se află în citoplasmă. şi anume fermentaţia monozaharidelor până la acid lactic. rezultând apă. şi lanţul de transport al electronilor. în cazul glicolizei. o polizaharidă conţinută în muşchiul animal. doi atomi de hidrogen sunt înlăturaţi din fiecare grup cu trei atomi de carbon şi se leagă de atomii de Oxigen liber din citoplasmă. de glicoliza. O altă enzimă împarte glucoza în două pentru a forma două grupuri de trei atomi de carbon. Prin adăugarea unui al treilea grup fosfat se obţine ATP. Procesul este reversibil: o parte din acidul lactic sintetizează din nou glicogenul.mai multe organisme întrucât energia conţinută în glucoză nu poate fi folosită în celule fără a fi stocată în ATP. ca arderea benzinei. sunt transformate în două molecule piruvat C3O3H3 . Cele două componente esenţiale ale respiraţiei sunt oxigenul şi glucoza Animalele obţin glucoză mâncând plante. o enzimă îndepărtează un atom de hidrogen şi doi electronidin fiecare moleculă. Enzimele unesc două grupuri fosfat la glucoză pentru a-I mări reactivitatea. Un ion şi doi electroni sunt transferaţi la nicotinamid adenin dinucleotid (NAD+) pentru a forma două molecule de NADH. el dă energia necesară producerii travaliului muscular. Glicoliza În organismul animalelor se produce un proces asemănător fermentaţiilor monohazaridelor. Restul energiei din glucoză este eliberat sub formă de căldură. Respiraţia celulară este uimitor de eficientă comparată cu alte procese de conversie a energiei. Spre deosebire de fermentaţia alcoolică. este transformat în eteri fosforici printr-o reacţie de tipul: glicogen + H3 PO4 → fosfat de glucoză Transformarea glicogenului în acid lactic este un proces exoterm. În următorul pas. Aşadar ADP este compus din grupul din 3 atomi de carbon şi restul a două grupuri fosfat. stadiul de tranziţie. glicogenul. la care doar 25% din energie este utilizată. unde acidul lactic este adus de sânge. Când cele două grupuri cu 3 atomi de carbon sunt separate de grupurile fosfat. grupul PO4 este eliberat din grupul cu 3 atomi de carbon şi se combină cu o moleculă de ADP. Simultan ATP devine ADP care poate fi folosit din nou în respiraţia celulară pentru a produce mai mult ATP. pe care omul o foloseşte pentru a-şi menţine temperatura corporală. Atomii sunt transformaţi în ioni de hidrogen. 2. Acest proces este cunoscut sub numele.

hidrogenul format este oxidat enzimatic printr-un proces însoţit de eliberarea unei cantităţi mari de energie.NADH şi două molecule de piruvat. înainte de a se combina cu oxigenul şi a forma apa. numita guanosintrifosfat (GTP). În această scurtă fază enzimele transferă ioni de hidrogen şi electroni din cele două molecule de piruvat la doua molecule NAD+ pentru a forma încă două molecule NADH. Un alt produs al ciclului este o altă moleculă purtătoare de energie. Aceasta moleculă se poate combina cu un alt grup acetil pentru a iniţia încă un ciclu de reacţii care produce mai multă energie pentru acoperirea nevoilor organismului. Moleculele de ATP şi GTP sunt utilizate pentru procesele consumatoare de energie ale celulei. un prim deşeu al respiraţiei celulare. Ciclul Krebs Serie de reacţii chimice produse în celule al căror rezultat final este descompunerea moleculelor din hrană în energie. dar următoarea moleculă are o atracţie mai puternică şi îi atrage către ea. Cele două molecule acetil împreună cu două molecule de coenzima A intră în aşa numitul ciclu al lui Krebs. Se manifestă la toate animalele. Electronii trec de-a lungul lanţului până găsesc O 2. Înainte ca hrana să intre în ciclul acidului citric. este difuzat în afara celulei. O altă enzimă înlătură CO2 din fiecare moleculă de piruvat. apărând o moleculă bogata în energie numita adenosintrifosforic (ATP). De asemenea. ciclul are loc în mitocondrii. Fiecare mitocondrie este acoperită cu o membrană care este înfăşurată de multe ori. aflat 4 . Se eliberează de asemenea patru electroni. Cele două molecule de ATP apărute în cursul glicolizei sunt folosite pentru reacţii celulare ce necesită energie. Prima moleculă din lanţ atrage electronii. Faza de tranziţie Moleculele de piruvat se mută din citoplasmă în structuri specializate ale celulei numite mitocondrii unde au loc celelalte faze ale respiraţiei celulare. molecula de oxaloacetat este regenerată. fiecare grup acetil se combină cu o moleculă de oxaloacetat. Dioxidul de carbon format se elimină la respiraţie. La încheierea ciclului. moleculele de NADH şi FADH2 îşi depun încărcătura de electroni şi ioni de hidrogen lângă moleculele ce formează lanţul. structură deseori numită uzina energetica a celulei. rezultând acid citric C3H4OH. Între ciclul acidului citric şi metabolismul proteinelor există o interdependenţă. există o strânsă legătură între ciclul Krebs şi ciclul acizilor graşi. În urma acestor reacţii. apă şi dioxid de carbon. creatinfosfatul. Lantul de transport al electronilor. care circulă în celulă de-a lungul unei serii de molecule purtătoare. Numeroasele enzime permit ca o mare cantitate de ATP să fie podusă simultan într-o mitocondrie. fiecare moleculă de piruvat se transformă într-un grup acetil. Această membrană întinsă este acoperită cu sute de mii de enzime care dirijează respraţia celulară. În ciclul lui Krebs se consumă apă şi se elimină CO 2 şi H. eliminaţi sub forma de CO 2. La iniţierea ciclului. ea este sfărâmată în grupuri acetil CH3CO. O altă moleculă energizată. Reacţiile lanţului de transport al electronilor apar în câteva molecule apropiate din membrana mitocondrială. este folosita pentru a furniza energie suplimentara celulelor musculare şi nervoase. În celelalte faze ale ciclului. molecula de acid citric pierde doi dintre atomii săi de carbon. Acţionând ca agenţi de transport. Acest dioxid de carbon. Faza de tranziţie reprezintă un scurt pasaj biochimic între glicoliză şi ciclul Krebs. Prin urmare. În organismele ale căror celule au nucleu. ciclul acidului citric are o deosebită importanţă pentru sinteza şi degradarea hidraţilor de carbon. la plantele superioare şi în cele mai multe bacterii. a grăsimilor şi proteinelor din organism.

Combinaţia de electroni. ceea ce oferă celulei o resursă stabilă de astfel de molecule pentru a realiza respiraţia celulară. din care acestea se pot obtine prin hidroliza. unde sunt folosite la activitatea celulară. trioze. monozaharidele se caramelizeazasi apoi se carbonizeaza. Milioane de molecule de ATP sunt sintetizate în fiecare secundă. etc. care sunt însoţiţi de ionii de hidrogen. Pe masură ce electronii avansează pe lanţul de transport. etc. Monozaharidele sunt foarte raspandite in natura. Dupa numarul de atomi de carbon din molecula. O clasa de derivati ai monozaharidelor sunt substantele tanante din categoria galotaninurilor.Ca urmare se deosebesc monozaharide cu grupa aldehidica . Ele au gust dulce. tetroze. heptoze. si monozaharidecu grupa cetonica . Prin incalzire. solubile in apa. dar majoritatea se deplasează în citoplasmă. numite cetoze. fructoza. Solutiile monozaharidelor naturale prezinta activitate optica. Se estimează că o singură celulă din creierul uman foloseşte 10 milioane de molecule de ATP în fiecare secundă. numite aldoze. Respiraţia celulară este în legătură cu alte sisteme metabolice care pot ceda respiraţiei celulare molecule în diferite momente ale ciclului. Împreună cu cele două molecule ATP produse în cursul glicolizei şi cele patru molecule generate în ciclul lui Krebs. Cu toate că glucoza este principala sursă pentru sintetizarea ATP. In organismele vii au loc variate reactii in urma carora din substante cu molecule mai simple rezulta substante cu molecule mai complicate sunt transformate in substante cu molecule mai simple. mai greu solubile in alcool si insolubile in eter. pentoze. După ce NADH şi FADH2 cedează electronii şi ionii de hidrogen. rezultă 38 molecule de ATP pentru fiecare moleculă de glucoză procesată. Toate monozaharidele sunt substante neutre. ele sunt convertite la NAD+ şi FAD2+. O constanta caracteristica a lor este rotatia specifica. cristaline. monozaharidele se impart in bioze. sunt produse de condensare a monozaharidelor. de exemplu alcooli si fenoli. celuloza. Monozaharide Monozaharidele pot fi considerate produse de oxidare a unor alcooli polihidroxilici. cat si in forma combinata.contin cantitati importante de glucoza. ioni de hidrogen şi oxigen formează apa. Glicozidele. În cele mai multe celule. Zaharul . 4).în ultima moleculă din lanţ.Dupa cum a fost oxidata o grupa de alcool primar sau de alcool secundar rexzulta o grupa aldehidica sau o grupa cetonica adica hidroxi-aldehide sau hidroxi-cetone. ei eliberează energie care este utilizată de o enzimă pentru a sintetiza ATP din ADP şi grupuri de fosfaţi din mitocondrie. foarte raspandite substante. Unele dintre ele rămân în celulă pentru a-i oferi energia necesară. amidonul. Abilitatea de a utiliza molecule alternative păstrează activă producţia de ATP chiar dacă se epuizează glucoza. cloroform etc. Produsele naturale -fructele. exista insa monozaharide fara gust sau cu gust amarui. 5 . utilizată de celulă în alte reacţii. celulele pot produce ATP pornind şi de la alte molecule. hexoze. Oxigenul are cea mai mare afinitate pentru electroni din lanţ şi de aceea el reţine electronii. atat in stare libera. lanţul produce 32 molecule de ATP.

substante siropoase. se mai utilizeaza in industria textila (vopsitorie. In solutie da toate reactiile caracteristice grupei carboxil. fie ca atare in sucul de fructe dulci sau in flori. cum si a glicozidelor. D (-)-fructoza este cea mai importanta ceto-hexoza. este foarte raspandita in regnul vegetal. In forma racemica se poate obtine prin oxidarea moderata a glicerinei. D (+)-Glucoza. Glucoza se obtine prin hidroliza a oligo. ci rezulta prin reactii de degradare a pentozelor. De asemenea. De asemenea. Ea se gaseste alaturi de glucoza in fructe dulci si miere. 2 atm. care se topeste la 72C. Dintre stereoizomerii aldo-pentozelor sunt mai importanti: L (+)-arabinoza. cele mai importante sunt : D (+)glucoza. Hexozele sunt foarte raspandite in natura. Glicerin aldehida se prepara cu greutate. sub forma de glicozide. etc. Este o substanta cu gust dulce. In stare anhidra se topeste la 146C. ca si glicerinaldehida. De asemenea se gaseste in stare combinata. celobioza) sau polizaharide (amidon si celuloza). sau zaharul de struguri. Tetrozele sunt mai putin importante. zaharoza. Exista patru perechi de stereoizomeri ai aldo-pentozelor. Dintre hexoze. prin reducere trece in alcoolul hexahidroxilic D-sorbitol. Mai importante sunt glicerinaldehida si dihidroxiacetona . Glicerinaldehida racemica se paote scinda in enantiomeri.etc. In cantitati mici se mai gaseste in sange limfa. Din solutie apoasa cristalizeaza in mod obisnuit in forma alfa cu o molecula de apa. insa in amestec cu alti compusi. Glucoza este intrebuintata ca inlocuitor de zahar in cofetarie si la prepararea lichiorurilor. D (+)-galactoza si D (-)-fructoza. Racemicul este o substanta cu gust dulce. cum si doua perechi de stereoizomeri ai cetopentozelor. In stare solida este dimerizata. De asemenea. Acestia apar in regnul vegetal in lemn. mai mult sub forma de polizaharide si glicozide. prin hidroliza dau pentoze. cristalizata acicular care dimerizeaza usor. ele nu se intalnesc in natura.Monozaharide mai importante: Triozele nu se gasesc libere in natura.si polizaharidelor. pentozanii. cristalina. glucoza are structura piranozica. fie sub forma de dizaharide (lactoza. apoi in acid D-zaharic. ( La bolnavii de diabet cantitatea de glucoza din urina si sange este marita). D-glucoza trece intai in acid D-gluconic. imprimerie si ca apret). Prin oxidare. se cunosc glicozide in a caror structura se gasesc pentoze. In forma stabila. D(+)-xiloza si D (-)-riboza. este folosita la fabricarea oglinzilor. maltoza. Pentozele se gasesc in natura sub forma unor polizaharide. si anume este o alfa-piranoza. urina. in coji de seminte. Industrial se prepare din amidon. sub presiune mica. D (+)-manoza. mai putin in stare libera. Prin fermentarea glucozei cu drojdie de bere se btin ca produse principale bioxid de carbon si etanol. impreuna cu glucoza intra in 6 . care se dimeriziaza de asemenea cu usurinta. Avand proprietati reducatoare. pri hidroliza cu acid clorhidric diluat. in paie . Dihidroxiacetona se poate obtine din glicerina prin oxidare cu brom sau pe cale fermentativa.

Heptozele sunt mai putin importante. Fructoza se obtine.compozitia dizaharidei zaharoza. Ea este puternic levogira. odata cu glucoza. In aceste combinatii. Se topeste la 103 C si este solubila in apa. De aceea inainte se numea levuloza. in stare libera se gaseste insa sub forma piranozica. 7 . Prin reducerea fructozei se obtin doi hexitoli : D-manitol si D-sorbitol. prin hidroliza zaharozeisau prin hidroliza inulinei. fructoza se gaseste sub forma furanozica. Aldo-heptoze au fost obtinute pe cale de sinteza pornind de la hexoze. si anume doua ceto-heptoze. desi apartine seriei D. In natura exista doua heptoze.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful