Etapele respirației celulare

Clasa Google
Respirația celulară este o cale metabolică ce descompune glucoza și produce ATP. Fazele
respirației celulare includ glicoliza, oxidarea acidului piruvic, ciclul acidului citric sau ciclul
Krebs și fosforilarea oxidativă.

Introducere
Respirația celulară este unul dintre cele mai elegante, mărețe și fascinante procese metabolice de
pe Pământ. În același timp, este și unul dintre cele mai complicate. Când am învățat despre asta
pentru prima dată, simțeam că m-am împiedicat și am căzut într-o farfurie de supă alfabet cu gust
de chimie organică!
Din fericire, respirația celulară nu este atât de înfricoșătoare atunci când ajungi să o cunoști. Să
ne uităm, mai întâi, la respirația celulară la nivel înalt, parcurgând cele patru etape principale și
urmărind legățurile dintre ele.

Pașii respirației celulare

Prezentare generală a etapelor respirației celulare.

1. Glicozidă. Glucoza, formată din șase atomi de carbon, este transformată în două piruvate
(câte trei carboni). Se formează ATP și NADH. Aceste reacții au loc în citosol.
2. Oxidarea piruvatului; Piruvatul se deplasează în matricea mitocondrială și se transformă
într-o moleculă cu doi atomi de carbon, legată de coenzima A, numită acetil-CoA.
Dioxidul de carbon este eliberat și se produce NADH.
3. Ciclul acidului citric. Acetil CoA se combină cu o moleculă de patru atomi de carbon și
trece printr-un ciclu de reacții, regenerând în cele din urmă molecula inițială de patru
atomi de carbon. ATP (sau, în unele cazuri, GTP), sunt produse NADH și FADH_2 și
dioxidul de carbon este eliberat. Aceste reacții au loc în matricea mitocondrială.
4. Fosforilarea oxidativă. NADH și FADH_2 produse în alți pași, își depozitează electronii
în lanțul de transport electronic în membrana mitocondrială interioară. Pe măsură ce
electronii se deplasează de-a lungul lanțului, este eliberată energie și utilizată pentru a
 pompa protoni din matrice, în spațiul intermembranar, formând un gradient. Protonii se
reîntorc în matrice printr-o enzimă numită ATP sintetază, care produce ATP. La capătul
lanțului de transport al electronilor, oxigenul acceptă electroni și preia protoni pentru a
forma apă.

În timpul respirației celulare, o moleculă de glucoză se descompune, treptat, în dioxid de carbon

și apă. Pe drum, niște ATP este produs direct în reacțiile care transformă glucoza. Cu toate
acestea, mai mult ATP este produs ulterior, într-un proces numit fosforilare oxidativă.
Fosforilarea oxidativă este alimentată de circulația electronilor prin lanțul de transport al
electronilor, o serie de proteine încorporate în membrana interioară a mitocondriei.
Acești electroni provin inițial de la glucoză și sunt transportați la lanțul de transport al
electronilor de către electronii purtători
‍ și ‍, care devin ‍ și ‍ când câștigă electroni. Ca să clarificăm: asta se întâmplă în diagrama de
mai sus unde se spune ‍ ‍ sau ‍
‍. Molecula nu apare din nimic, este doar convertită în forma sa de transportare a electronilor:
‍‍‍‍‍‍‍‍
‍
‍‍‍‍‍‍
‍
Pentru a vedea cum este transformată o moleculă de glucoză în dioxid de carbon și cum este
recoltată energia sa sub formă de ATP și
‍/
‍ într-una din celulele corpului, să trecem, pas cu pas, de-a lungul celor patru etape ale respirației
celulare.

1. Glicoliza. În glicoliză, glucoza - un zahar cu șase atomi de carbon - este supusă unei serii
de transformări chimice. În final, se transformă în două molecule de piruvat, o moleculă
organică cu trei atomi de carbon. În aceste reacții, se produce ATP, iar

‍ este transformată în
 ‍.
 Oxidarea piruvatului Fiecare piruvat din glicoliză ajunge în matricea mitocondrială –
compartimentul cel mai interior al mitocondriei. Acolo, aceasta este transformată într-o moleculă
cu doi atomi de carbon, legată de Coenzima A, cunoscută sub denumirea de acetilCoA. Dioxidul
de carbon este eliberat și este generat
 ‍.
 Ciclul acidului citric. Acetilul CoA, fabricat în ultima etapă, se combină cu o moleculă de
patru carboni și trece printr-un ciclu de reacție, în cele din urmă, regenerându-se molecula
inițială cu patru atomi de carbon. ATP,
‍ și
 ‍ sunt produse, iar dioxidul de carbon este eliberat.
 Fosforilarea oxidativă.. NADH și FADH_2, produși în alți pași, își depozitează electronii în
lanțul de transport electronic, transformându-se înapoi în formele lor „goale” (
‍ și

4. ‍). Pe măsură ce electronii se deplasează de-a lungul lanțului, energia este eliberată și
utilizată pentru a pompa protoni din matrice, formând un gradient. Protonii se reîntorc în
matrice, printr-o enzimă numită ATP sintetază, producându-se ATP. La capătul lanțului
de transport al electronilor, oxigenul acceptă electroni și preia protoni pentru a forma apă.

Gliccoliza poate avea loc fără oxigen, într-un proces numit fermentație. Celelalte trei faze ale
respirației celulare – oxidarea piruvatului, ciclul acidului citric și fosforilarea oxidativă – necesită
oxigen pentru a se produce. Numai fosforilarea oxidativă utilizează direct oxigenul, dar celelalte
două faze nu se pot desfășura fără fosforilare oxidativă.
Fiecare etapă a respirației celulare este prezentată mai detaliat în alte articole și videoclipuri de
pe site. Încearcă să vizionezi videoclipul cu imaginea de ansamblu sau sari direct la un articol
dintr-o anumită etapă folosind linkurile de mai sus.

Referințe:
Bear, Robert, David Rintoul, Bruce Snyder, Martha Smith-Caldas, Christopher Herren, and Eva
Horne. "Overview of Cellular Respiration." Principles of Biology. OpenStax CNX. Last
modified May 13, 2016. http://cnx.org/contents/24nI-KJ8@24.18:R_v3DfP5@9/Overview-of-
Cellular-Respirati.
OpenStax College, Anatomy & Physiology. "Carbohydrate Metabolism." OpenStax CNX. Last
modified February 24, 2014.
http://cnx.org/contents/FPtK1zmh@6.17:nWir-Uwu@3/Carbohydrate-Metabolism.
Raven, P. H., G. B. Johnson, K. A. Mason, J. B. Losos, and S. R. Singer. "How Cells Harvest
Energy." In Biology, 122-46. 10th ed. AP Edition. New York, NY: McGraw-Hill, 2014.
Reece, J. B., L. A. Urry, M. L. Cain, S. A. Wasserman, P. V. Minorsky, and R. B. Jackson.
"Cellular Respiration and Fermentation." In Campbell Biology, 162-84. 10th ed. San Francisco,
CA: Pearson, 2011.

Legatura cu Geografia:

Hemoglobin S is an inherited variant of normal adult hemoglobin (hemoglobin A). It results

from a substitution of valine for glutamic acid in the sixth position of the beta (β) globin chain.
The gene for Hemoglobin S has the highest frequency among people of African heritage (about
1 in 10). However, it is also found in people of Hispanic and Mediterranean (Italian, Greek, and
Turkish) descent. Summarized below are the four most commonly encountered hemoglobin
patterns that involve hemoglobin S.
Sursa: Healthcare department of US
https://doh.wa.gov/sites/default/files/legacy/Documents/5220/HbSFactSheet.pdf