Metode de studiere a metabolismului

Realizat:Cernomaz Nicolae

Profesor: Simionică Eugeniu, lector universitar

1
Ce este metabolismul?
Prin metabolism se înțelege totalitatea transformărilor biochimice și energetice care au loc
în țesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de
materii și energii, și care include două procese (simultane) opuse:
 catabolism / dezasimilație - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanțelor din
organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din
moleculele diferitelor substanțe; acest tip de reacții este însoțit de eliberare de energie
(reacție exergonice).
 anabolism / asimilație - procesele chimice de biosinteză a substanțelor ce intră în
alcătuirea materiei vii. Reacțiile anabolice se caracterizează prin consum de energie și se
numesc reacții endergonice.
După rolul jucat în biologia organismelor, metabolismul este clasificat în:
 Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esențial în menținerea
vieții organismelor și plantelor.
 Metabolism secundar sau lăturalnic, care este implicat în producerea de substanțe
"neesențiale" vieții (de ex., pigmenți, alcaloizi, antibiotici agenți etc.).
Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din desfacerea
legăturilor macroergice ale diferiților compuși. În funcție de capacitatea de producere a energiei,
organismele se împart în :
 autotrofe (greacă autos=însuși; trophe=hrană) - organisme care își sintetizează
substanțele organice necesare din substanțe anorganice, prin procesul
de fotosinteză și chemosinteză.
 heterotrofe (greacă heteros=diferit; trophe=hrană) - organisme care își asigură hrana
folosind substanțe sintetizate de alte organisme (acestea pot fi microfage, fitofage sau
zoofage).

2
Tipuri de reactii metabolice
Catabolism/Dezasimilație

 Glicogenoliză - transformarea glicogenului în glucoză
 Glicoliză - transformarea glucozei în piruvat și ATP
 Fosforilarea oxidativă
 Degradarea glucidelor prin ciclul pentozofosfaților (numit și șuntul hexozomonofosfatului)
 Proteic - hidroliza proteinelor în aminoacizi
 Degradări fermentative:
o Fermentația anaeroba:
 Fermentația alcoolică
 Fermentația lactică
 Fermentația propionică
 Fermentația butirică
 Fermentația celulozei
o Fermentația aerobă:
 Fermentația acetică
 Fermentația citrică, succinică și malică
 Fermentația oxalică
 Calea acidului mevalonic

Anabolism/Asimilație

 Glicogeneza - formarea glicogenului din glucoză prin procesul de hidroliză

 Gluconeogeneza - formarea glucozei din proteine și grăsimi
 Fotosinteza - sintetizarea substanțelor organice complexe din substanțe minerale cu ajutorul
luminii
 Sinteza porfirinelor

3
Calea catabolică (catabolism)
 calea catabolică este o serie de reacții care determină o eliberare netă de energie sub forma unei
legături fosfat de mare energie formată cu purtătorii de energie adenozin difosfat (ADP) și
guanozin difosfat (PIB) pentru a produce adenozin trifosfat (ATP) și guanozin trifosfat ),
respectiv. Reacția netă este, prin urmare, favorabilă termodinamic, deoarece are ca rezultat o
energie liberă mai mică pentru produsele finale. O cale catabolică este un sistem exergonic care
produce energie chimică sub formă de ATP, GTP, NADH, NADPH, FADH2 etc. din surse care
conțin energie, cum ar fi carbohidrați, grăsimi și proteine. Produsele finale sunt adesea dioxid de
carbon, apă și amoniac. Împreună cu o reacție endergonică a anabolismului, celula poate
sintetiza noi macromolecule folosind precursorii originali ai căii anabolice. Un exemplu de
reacție cuplată este fosforilarea fructoză-6-fosfat pentru a forma intermediarul fructoză-1,6-
bifosfat de către enzimă fosfofructokinaza însoțită de hidroliza ATP în calea glicoliză. Reacția
chimică rezultată în calea metabolică este extrem de favorabilă termodinamic și, ca urmare,
ireversibilă în celulă.

4
Respirație celulară
Un set de bază pentru producerea de energie catabolice căile apar într-o formă sub toate
organismele vii. Aceste căi transferă energia eliberată prin defalcarea nutrienți în ATP și alte
molecule mici utilizate pentru energie (de ex. GTP, NADPH, FADH ). Toate celulele pot
funcționa respirația anaerobă de glicoliză. În plus, majoritatea organismelor pot obține rezultate
mai eficiente respirație aerobică prin ciclul acidului citric și fosforilarea oxidativă. În
plus plante, alge și cianobacterii sunt capabili să folosească lumina soarelui
pentru anabolic sintetizează compuși din materie non-vie prin fotosinteză.

5
Calea anabolică (anabolism)
Spre deosebire de căile catabolice, căi anabolice necesită un aport de energie pentru a construi
macromolecule precum polipeptide, acizi nucleici, proteine, polizaharide și lipide. Reacția
izolată a anabolismului este nefavorabilă într-o celulă din cauza unui pozitiv Energie liberă
Gibbs (+ ΔG). Astfel, un aport de energie chimică printr-o cuplare cu un reacție exergonică este
necesar. Reacția cuplată a căii catabolice afectează termodinamica reacției prin scăderea energiei
generale de activare a unei căi anabolice și permițând reacția să aibă loc.  În caz contrar,
un reacție endergonică este non-spontan.

O cale anabolică este o cale biosintetică, ceea ce înseamnă că combină molecule mai mici pentru
a forma altele mai mari și mai complexe. Un exemplu este calea inversată a glicolizei, cunoscută
și sub numele de gluconeogeneză, care apare în ficat și uneori în rinichi pentru a menține o
concentrație adecvată de glucoză în sânge și pentru a furniza creierului și țesuturilor musculare o
cantitate adecvată de glucoză. Deși gluconeogeneza este similară cu calea inversă a glicolizei,
aceasta conține trei enzime distincte de glicoliză care permit ca calea să apară spontan. Un
exemplu de cale pentru gluconeogeneză este ilustrat în imaginea intitulată „Mecanismul
gluconeogenezei ".

Calea amfibolică
6
Proprietățile amfibolice ale ciclului acidului citric
Un cale amfibolică este una care poate fi catabolică sau anabolică pe baza disponibilității sau a
necesității de energie. Moneda energiei într-o celulă biologică este adenozin trifosfat (ATP), care
își stochează energia în legături fosfoanohidride. Energia este utilizată pentru a efectua
biosinteza, pentru a facilita mișcarea și pentru a regla transportul activ în interiorul celulei.
Exemple de căi amfibolice sunt ciclul acidului citric și ciclul glioxilat. Aceste seturi de reacții
chimice conțin atât căi producătoare de energie, cât și utilizarea acestora.În dreapta este o
ilustrare a proprietăților amfibolice ale ciclului TCA.

Calea de șunt glioxilat este o alternativă la ciclul acidului tricarboxilic (TCA), pentru că
redirecționează calea TCA pentru a preveni oxidarea completă a compușilor de carbon și pentru
a păstra surse de carbon cu energie ridicată ca surse de energie viitoare. Această cale apare doar
la plante și bacterii și transpare în absența moleculelor de glucoză.
7
Etapele biosintezei

Biosinteza componentelor celulare ( anabolism ) poate fi considerată ca având loc în două etape

principale. În primul, compușii intermediari ai căilor centrale ale metabolismului sunt deviați de
la un catabolism suplimentar și sunt canalizați în căi care duc de obicei la formarea moleculelor
relativ mici care servesc ca blocuri de construcție sau precursori ai macromoleculelor .În a doua
etapă a biosintezei, blocurile de construcție sunt combinate pentru a produce macromoleculele
- proteine , acizi nucleici , lipide și polizaharide - care alcătuiesc cea mai mare parte
a țesuturilor și a componentelor celulare. În organismele cu capacitatea genetică adecvată, de
exemplu, toți aminoacizii pot fi sintetizați din amoniac și intermediari ai principalelor căi
de fragmentare și oxidare a carbohidraților . Astfel de intermediari acționează, de asemenea, ca
precursori pentru purinele , pirimidinele și zaharurile pentoze care constituie ADN .iar pentru o
serie de tipuri de ARN . Asamblarea proteinelor necesită combinarea precisă a aminoacizilor
specifici într-un mod foarte ordonat și controlat; aceasta, la rândul său, implică copierea
sau transcrierea în ARN a unor părți specifice ale ADN-ului ( vezi mai jos Acizi nucleici și
proteine ). Prima etapă a biosintezei necesită astfel specificitatea necesară în mod normal pentru
funcționarea eficientă a secvențelor reacțiilor catalizate de enzime . A doua etapă implică, de
asemenea, direct pentru proteine și acid nucleicsinteza, mai puțin direct pentru sinteza altor
macromolecule - menținerea și exprimarea informațiilor biologice care specifică identitatea
celulei, țesutului și organismului.

8
Utilizarea ATP
Cele două etape ale biosintezei - formarea blocurilor de construcție și asamblarea lor specifică în
macromolecule - sunt procese consumatoare de energie și, prin urmare, necesită ATP . Deși ATP
este derivat din catabolism, catabolismul nu „conduce” biosinteza. După cum sa explicat în
prima secțiune a acestui articol, apariția reacțiilor chimice în celula vie este însoțită de o scădere
netă a energiei libere . Deşi creşterea şi dezvoltarea biologicărezultă în crearea unor sisteme
ordonate din cele mai puțin ordonate și a sistemelor complexe din altele mai simple, aceste
evenimente trebuie să se producă în detrimentul reacțiilor de producere a energiei. Reacțiile
cuplate generale sunt, în general, însoțite încă de o scădere a energiei libere și sunt astfel esențial
ireversibile în direcția biosintezei. Energia totală eliberată din ATP, de exemplu, este de obicei
mult mai mare decât este necesară pentru o anumită etapă de biosinteză; astfel, multe dintre
reacțiile implicate în biosinteză eliberează substanțe anorganicepirofosfat (PP i ) mai degrabă
decât fosfat (P i ) din ATP și, prin urmare, produce AMP mai degrabă decât ADP. Deoarece
pirofosfatul anorganic suferă cu ușurință o hidroliză practic ireversibilă la doi echivalenți de
fosfat anorganic (reacția [21a]), crearea unei noi legături în produsul de sinteză poate fi însoțită
de ruperea a două legături de mare energie ale ATP - deși, în teorie, ar fi fost suficient .

Utilizarea eficientă pentru procesele anabolice a ATP și a unor compuși intermediari formați în

timpul unei reacții catabolice necesită ca celula să aibă simultan un mediu favorabil atât pentru
generarea, cât și pentru consumul de ATP.. Catabolismul apare cu ușurință numai dacă este
disponibil suficient ADP; prin urmare, concentrația de ATP este scăzută. Pe de altă parte,
biosinteza necesită un nivel ridicat de ATP și, în consecință, niveluri scăzute de ADP și AMP.

Furnizarea de precursori biosintetici

Atunci când animalele mai mari consumă o dietă mixtă, sunt disponibile cantități suficiente de
compuși atât pentru biosinteză, cât și pentru furnizarea de energie. Carbohidrații produc
intermediari ai glicolizei și ai căii fosfogluconaților, care la rândul lor produc acetil coenzima A
(sau acetil-CoA); lipidele produc intermediari glicolitici și acetil coenzima A; și mulți
aminoacizi formează intermediari atât ai ciclului TCA , cât și ai glicolizei. Orice intermediar
retras pentru biosinteză poate fi astfel umplut cu ușurință prin catabolismul altor
nutrienți. Această situație nu este întotdeauna valabilă, însă. Microorganismele în special își pot
obține toate cerințele de carbon și energie prin utilizarea unei singure surse de carbon. Singura
sursă de carbon poate fi o substanță cum ar fi un carbohidrat sau aacid gras sau un intermediar al
ciclului TCA (sau o substanță ușor transformată în una).

9
Cuprins
1.Ce este metabolismul?..............................................................2
2.Tipuri de reactii metabolice…………………………………..3
3. Calea catabolică (catabolism)…………………………………4
4. Respirație celulară……………………………………………..5
5. Calea anabolică (anabolism)……………………………………6
6. Calea amfibolică………………………………………………..7
7. Etapele biosintezei………………………………………………8
8. Utilizarea ATP, Furnizarea de precursori biosintetici…………...9

10