Biochimie Cursuri Metabolism

1
1. Noţiuni de bază în metabolism

2. Metabolism energetic
3. Metabolismul glucidelor
4. Metabolismul lipidelor
2
1.Noţiuni de bază în metabolism
 Metabolism: definiție generală; funcții generale
 Clasificarea căilor metabolice:
• Catabolism
• Anabolism
3
Metabolism
 totalitatea reacţiilor biochimice care se petrec în

organismele vii
 modalităţile de schimb cu mediul
 transportul bioelementelor / electroliţilor Enzime
biomoleculelor şi energiei
4
 Metabolismul intermediar
= suma tuturor reacțiilor enzimatice din celulă, care asigură schimbul de
materie și energie între celulă și mediul
 procesele metabolice se desfăşoară în etape (trepte, secvenţe) iar

produşii intermediari corespunzători anumitor etape ale recţiilor
biochimice se numesc metaboliţi
 Metabolismul intermediar se desfăşoară ca o activitate coordonată, la

care participă multe sisteme enzimatice
5
Metabolismul intermediar are 4 funcții specifice:
1. obținerea energiei chimice - din molecule "combustibil " (sau din lumina solară în cazul plantelor)
2. conversia substanțelor nutritive exogene - în unități constituente, sau precursori ai componentelor
celulare macromoleculare
3. asamblarea acestor elemente în proteine, acizi nucleici, lipide şi alte componente celulare
specifice
4. formarea şi degradarea biomoleculelor necesare diferitelor funcţii celulare specializate
Metabolismul, prin sute de mii de reacţii enzimatice distincte, asigură

menţinerea structurii şi a tuturor funcţiilor celulelor.
6
Viața celulei = Surse de carbon și energie
AUTOTROFE HETEROTROFE
 autotrofe = se hrănesc singure  heterotrofe = se hranesc pe seama altora
 pot utiliza CO2 ca unica sursa de C,  nu pot utiliza CO2 ca unica sursa de C
 sursa de energeie = lumina solară  trebuie să procure C din mediu, sub o altă
 plante (fotosintetice) şi unele formă, relativ complexă
bacterii  heterotrofele depind de produşii altor celule.
 Celulele animale si cele mai multe
microorganisme
 se clasifică în 2 clase majore:
• Aerobe - folosesc oxigenul ca acceptor final de electroni,
• Anaerobe - folosesc în locul oxigenului, alte molecule, ca
7
acceptori de electroni.
În plantele superioare:
 celulele cu clorofilă din frunze şi părţile verzi sunt autotrofe fotosintetice
 celule rădăcinilor sunt heterotrofe
 Cele mai multe celule din frunzele verzi sunt autotrofe la lumină,
iar la întuneric devin heterotrofe.
8
 Interdependenţa organismelor şi celulelor
 Sintrofia = interrelaţia metabolică între organismele diferitelor specii
implică molecule organice înalt specializate, în cantităţi foarte mici.
 Chiar în cazul unui anumit organism multicelular, un tip de celule depinde

adesea de produşii metabolismului unui alt tip de celule.
 Interdependenţa nutriţională este un principiu de organizare în evoluția

organismelor multicelulare.
 În general, celulele animalelor superioare au nevoie de cele mai multe

substanţe exogene
9
Oxidare biologică = catabolizarea
oxidativă a substanțelor nutritive –
reacții biochimice exoterme
Metabolism
energetic
Metabolism
intermediar
= la nivel celular, cu 3 scopuri principale: Metabolism general

• conversie substanțe nutritive exogene = digestia și transportul
• sinteza biomoleculelor specifice celulare substanțelor între celule
• formarea şi degradarea biomoleculelor
necesare funcţiilor celulare specializate
10
Reacții de scindare au loc cu eliberare de
energie chimică (în principal sub formă
de ATP).
CATABOLISM ANABOLISM
 Transformări în sensul degradării (scindării  Biosinteza componentelor moleculare ale
treptate) a biomoleculelor complexe celulelor (oligo și poliglucide, lipide,
• Exogene (substanțe nutritive) peptide, proteine, acizi nucleici etc.) din
• Endogene (substanțe de rezervă – de biomolecule mici – unităţi structurale
ex. glicogenul din mușchi, lipidele din  Biosinteze complexe ale unor unităţi
țesutul adipos) structurale (hem, mononucleotide, etc.)
 Formarea unor molecule mai mici =
substrate sau metaboliţi
Procesele anabolice (de biosinteză) sunt

consumatoare de energie chimică (în
principal sub formă de ATP și alte molecule
macroergice). 11
Catabolism şi anabolism
 Fiecare cale anabolică sau catabolică este formată dintr-o secvenţă de reacţii consecutive,
catalizate de enzime; unele căi au chiar câte 20 de etape.
De ce este nevoie de atâtea etape, cand acelaşi produs s-ar putea

obţine prin mai puţine sau chiar o singură etapă?
 Secvenţele multiple sunt mai mobile şi mai flexibile decât o singură etapă, virtual
ireversibilă, ceea ce este de maximă importanţă pentru asigurarea interconexiunilor în
reţeaua metabolică.
 În catabolism, pentru formarea unei molecule de ATP din ADP şi fosfat, este necesară o
anumită cantitate, fixă, de energie liberă. Invers, într-o cale biosintetică, cantitatea de
energie liberă furnizată de o moleculă de ATP este limitată la o anumită valoare maximă.
12
Catabolism şi anabolism Sisteme multienzimatice
13
https://slideplayer.com/slide/4943360/
Căi catabolice și anabolice
 căile catabolice – pornesc de la molecule foarte  căile biosintetice sunt divergente: ele pornesc
diferite (proteine, poliglucide şi lipide) și de la un număr restrâns de precursori, căile se
converg, în cele din urmă într-o cale finală ramifică şi se diversifică, ducând la formarea
comună unor molecule foarte variate
 Calea catabolică şi cea anabolică dintre un precursor anumit şi un produs anumit nu sunt
una inversul celeilalte.
• De ex., glicogenul este degradat la acid lactic de către o secvenţă de 12 enzime.
• Biosinteza glicogenului din acid lactic se face prin inversarea a numai 9 din cele 12 reacţii ale catabolizării.
 Enzimele necesare derulării proceselor sunt diferite:

• Enzimele care catalizează reacții de catabolizare ale glicogenului la acid lactic sunt diferite de cele
care controleaza procesul invers, de conversie a acidului lactic în glicogen.
• In acest mod, traficul metabolic dintre acidul lactic şi glicogen poate fi reglat foarte eficient in
ambele direcţii: când o cale este deschisă, cealaltă se închide. 14
 Căile catabolice şi anabolice - în multe cazuri au localizări diferite în
celulele eucariote
• Oxidarea acizilor graşi la acetil-CoA se face de către un set de enzime localizate în mitocondrii
• Biosinteza acizilor graşi din acetil-CoA se face de către un alt set de enzime, localizate în
citoplasma extramitocondrială.
Separarea căii anabolice de cea catabolică, în diferite compartimente ale

celulei, permite desfăşurarea independentă şi totuşi simultană a celor 2 căi.
15
METABOLISM
I. Energetic
II. Glucidic
III. Lipidic
IV. Proteic
V. Acizilor nucleici
16
Exemplu de relații
între diverse căi metabolice
17
https://www.researchgate.net/publication/316024689
 Metabolismul începe odată cu ingestia alimentelor  se termină cu excreția
produșilor neutilizabili
 Se desfășoară în 3 etape pincipale:
• Etapa digestivă
• Etapa celulară
• Etapa excretorie
 Legătura dintre aceste etape = circulația sanguină
Etapa digestivă Etapa celulară Etapa excretorie

 Fragmentarea hidrolitică a
macromoleculelor din alimente
 Metabolism energetic  excreția produșilor
 Absorbția moleculelor simple
 Metabolismul intermediar – neutilizabili – în principal la
formate (ex: glucoză, acizi grași, nivel renal (eliminare în
catabolism și anabolism
glicerol, aminoacizi, etc.) urină)
 Absorbția și activarea nutrienților
esențiali 18
19
2.1. Căi de utilizare a substanțelor nutritive.
2.2. Biomolecule macroergice
2.3. Oxidarea biologică
2.3.1. Ciclul acizilor tricarboxilixi (Ciclul ATC sau Ciclul KREBS)
2.3.2. Catena de respirația mitocondrială și fosforilarea oxidativă
20
2.1. Căi de utilizare a substanțelor nutritive
 Valorificarea substanțelor nutritive = catabolizarea lor oxidativă; prin reacții biochimice

exoterme (denumită impropriu şi "ardere„ sau „combustie„)
 Principale substanţe nutritive preluate prin hrană = poliglucidele, lipidele şi proteinele
 pe traiectul digestiv sunt scindate hidrolitic în unităţile lor structural (molecule
simple)
 Moleculele simple (unitățile structurale)
• catabolizate în continuare, cu eliberare de energie la nivel celular
• o parte din ele sunt utilizate în biosinteze de componente celulare proprii
 Aport alimentar deficitar în substanţe nutritive pentru asigurarea nevoilor
energetice ale organismului
• are loc mobilizarea moleculelor endogene (acizilor graşi din lipidele ţesutului
adipos; aminoacizi glucoformatori din proteinele ţesutului muscular)
21
Proteine Poliglucide Lipide
Hidroliză enzimatică
Acizi grași,
Aminoacizi Monoglucide glicerol, etc.
Metabolism specific
Metaboliți parțial comuni

Piruvat / Acizi grași activați / Cetoacizi
Metabolism specific
Metabolit comun
Acetil Coenzima A
CO2
Ciclul ATC
NADH+H+ Catena de respirație și + O2
fosforilarea oxidativă H2O + ATP + Q
FADH2
Intermediari metabolici 22
 Substanțe nutritive (glucide, lipide, proteine)
 Factori nutriţionali esenţiali (vitamine, săruri minerale /microelemente, acizi graşi esenţiali,
aminoacizi esenţiali)
 Factori care influențează randamentul de utilizare
 specie
 masă corporală,
 capacitate de producţie,
 stare de sănătate
 stare de stres.
 Diverse patologii, parazitoze, stresul chirurgical sau de altă natură  scădere în capacitatea de asimilare şi
deci în utilizarea substanţelor nutritive  scăderea capacităţii de biosinteză a componentelor celulare.
 stresul de transport de asemenea pot apare la animalele domestice multiple şi diverse tulburări de
metabolism.
 de exemplu la porcii transportaţi pe timp rece se poate instala o hipertermie accentuată -
"hipertermia malignă " - ce poate duce la moarte.
23
2.3.1. Ciclul acizilor tricarboxilixi (Ciclul ATC sau Ciclul KREBS)
24
Adenozin trifosfat (ATP)
 ATP formată la nivelul mitocondriilor, difuzează în citoplasmă şi apoi în nucleu, fiind utilizată în procesele
biochimice consumatoare de energie :
 Activarea unor substrate fie în vederea catabolizării lor, fie pentru participare la biosinteze;
 Procese de transport a unor ioni şi biomolecule unităţi structurale, etc.;
 Reacţii de biosinteză a componentelor celulare proprii organismului animal ( oligo şi poliglucide,
lipide, proteine, acizi nucleici);
 Exercitarea unor funcţii speciale cum sunt contracţia musculară, transmiterea de informaţii pe cale
chimică (de exemplu formarea c-AMP).
Pentru schimbul de energie, respectiv bilanţul energetic (consum şi formare de energie) în

orice tip de celule vii este de importanţă hotărâtoare aşa numitul sistem adenilat
25
SISTEMUL ADENILAT = adenozin trifosfat (ATP)
adenozin difosfat (ADP)
adenozin monofosfat (AMP)
NH2
N
N O O O
N N O CH2 O P O P O P OH
OH OH OH
OH OH
D-riboza
adenozina
adenozin-5'-monofosfat (AMP)
adenozin-5'-difosfat (ADP)
adenozin-5'-trifosfat (ATP)
26 https://www.news-medical.net/health/Science-of-
Metabolism.aspx
 Celulele animale îşi asigură formarea necesarului de ATP pe două căi principale:
 fosforilarea substratelor
 fosforilarea oxidativă
 Fosforilarea substratelor
• are loc în cadrul diverselor procese biochimice, implicând preluare de fosfat anorganic (Pa)
• se asigură doar aproximativ 10 - 12% din ATP-ul necesar pentru consum în organismul animal
De exemplu:
 în cadrul glicolizei, aldehida 3-fosfoglicerică sub
acţiunea gliceraldehid-fosfat-dehidrogenazei este
oxidată la acid 1,3-difosfogliceric, cu preluare de
fosfat anorganic, eliberându-se apoi ATP şi acidul 3-
fosfo-gliceric, sub acţiunea fosfoglicerat kinazei
27
Fosforilarea oxidativă
este cea mai importantă cale de formare a ATP
asigură aproximativ 88-90% din necesarul de ATP
se realizează prin fixarea directă de fosfat anorganic (Pa) la ADP, proces
cuplat cu oxidarea formelor reduse ale dehidrogenazelor implicate în
formarea apei la preluarea oxigenului din aer (respiraţie)
28
 concentraţiile de ATP, ADP şi AMP se menţin relativ constante doar pentru
scurt timp în celulele vii, concentraţia de ATP fiind întotdeauna mult
superioară în condiţii normale
 viteza de producere a ATP în celule este determinată de viteza de utilizare

 reglarea acestui proces se realizează prin enzime alosterice specifice, a
căror activitate este modulată în funcţie de concentraţiile
corespunzătoare de ATP, ADP şi AMP
 în celule, ATP funcţionează ca rezervă de energie stocată doar pe scurtă

durată, funcţia sa principală fiind aceea de transportor prin transfer al energiei
29
ATP + H2O ADP + Pa
ATP + H2O AMP + PPa
30
Moleculă macroergică = Creatin-fosfatul
 în fibrele musculare energia stocată sub formă de ATP este
insuficientă pentru asigurarea necesarului în contracţia
musculară
 sistemul adenilat este "tamponat" la un înalt potenţial
energetic prin transferul de rest fosfat respectiv energie de la A
TP la creatină, cu formarea creatin-fosfatului ca rezervă de
energie.
Creatin-fosfatul transferă foarte rapid, la nevoie, gruparea fosforil din

legătura macroergică, la scindarea hidrolitică extrem de uşoară a acestei
legături eliberându-se totodată o cantitate considerabilă de energie. 31
Molecule macroergice = nucleotide polifosforilate
 Mononucleotidele trifosforilate, ca biomolecule macroergice, sunt implicate în procese

complexe de biosinteză
• uridintrifosfatul (UTP) în biosinteza lactozei, a glicogenului
• citidintrifosfatul (CTP) în biosinteza fosfolipidelor
• guanozintrifosfatul (GTP) în biosinteza proteinelor
32
 Potenţialul energetic al legăturilor care cuprind rest fosfat în diferite biomolecule
este diferit:
33
1
2.3.1. Ciclul acizilor tricarboxilixi (Cicul ATC sau Ciclul KREBS)
2
3
Ciclul acizilor tricarboxilici
Acetil-CoA
"ciclul acidului citric" sau " ciclul Krebs"
• Procesul biochimie prin care acetatul activat (acetil-CoA), Oxaloacetat Citrat

ca metabolit central al utilizării substanţelor nutritive de
către celulele aerobe este catabolizat în scop energetic Malat Izocitrat
Fumarat
a-Cetoglutarat
Succinat
A. Acetatul activat (acetil-CoA) este catabolizat  Succinil-CoA
acid fumaric
B. Acidul fumaric este apoi utilizat ca substrat pentru Dehidrogenaze
Dehidrogenaze
reduse
regenerarea acidului oxalilacetic necesar pentru (NADH+H+;
oxidate
(NAD+; FAD)
FADH2)
începerea unui nou ciclu
Fosforilare
oxidativă
4
H – OH
1. acetilcoenzimă A eliberează hidrolitică a coenzimei A și reacționează cu acidul oxalilacetic sub acţiunea

citratsintetazei
2. Acidul citric este transformat printr-o reacţie reversibilă (eliminare şi adiţie de apă) în izocitrat. Reacția
este catalizată de către acţiunea aconitazei și are loc prin formarea unui intermediar = acidului cis-aconitic
5
3. Sub acțiunea catalitică a izocitrat dehidrogenazei ( coenzimă NAD+), acidul izocitric este decarboxilat oxidativ cu formarea
acidului a-cetoglutaric.
4. Acidul a-cetoglutaric este decarboxilat oxidativ, în prezența Coenzimei A, cu formarea succinilcoenzimei A

Transformarea are loc sub acțiunea unui sistem enzimatic complex numit generic a-cetoglutarat dehidrogenază (coenzime
tiaminpirofosfat - TPP şi acid lipoic)
6
5. Are loc eliberarea hidrolitică coenzimei A, cu eliberarea acidului succinic.
• Energia eliberată prin hidroliza legaturii macroergice este utilizată de către GDP care prin
fixare de fosfat anorganic (Pa) dă naştere la GTP.
6. Acidul succinic este dihidrogenat la acid fumaric, sub acțiunea catalitică a succinat dehidrogenazei (flavin-
dehidrogenază = coenzimă FAD)
7
H – OH
7. Acidul fumaric, prin adiție de apă (reversibilă) este transformat în acid L-malic, reacție controlată de fumarază
8. Ultima reacție este reprezentată de oxidarea acidului L-malic, sub actiunea malat dehidrogenazei (coenzima
NAD+), cu formarea acidului oxalilacetic (care poate relua procesul ciclic)
8
NAD+
NADH+H+
NADH+H+ NAD+
NADH+H+
NAD+
GDP
H2O FAD
H2O Pa
FADH2 GTP
CH3–CO~SCoA + 3 NAD+ + FAD + GDP + 2H2O + Pi  2CO2 + FADH2 + 3 NADH+H+ + GTP + CoASH
9
La modul cel mai general = prin ciclul acizilor tricarboxilici substratul catabolizat este acetatul,
din el rezultând pe parcursul întregului ciclu 2 molecule de CO2 şi 8 atomi de hidrogen fixaţi pe
dehidrogenaze specifice, conform ecuaţiei:
3 NADH+H+
FADH2
 Formele reduse ale dehidrogenazelor intră în catena de respiraţie în care, prin cuplare cu fosforilarea oxidativă, din ele
rezultă 11 moli de ATP
1 mol de NADH+H+ = 3 moli de ATP

1 mol de FADH2 = 2 moli de ATP
CH3–CO~SCoA 2CO2 + FADH2 + 3 NADH+H+ + GTP + CoASH

2 moli ATP 3 x 3 moli ATP 1 mol ATP
 Bilantul energetic: prin catabolizarea unui mol de acetat prin ciclul ATC continuat cu
catena de respiraţie în cuplaj cu fosforilarea oxidativă, se formează 12 moli de ATP
10
De ce ciclul Krebs este atât de complicat?
Ciclul Krebs = sursă de intermediari pentru principalele căi metabolice
Piruvat
Glucoza
Acizi grași
Acetil-CoA Steroli
Glutamină
Fosfoenolpiruvat Prolină
Oxalilacetat Citrat Arginină
(PEP)
Glicocol Malat a-Cetoglutarat Glutamat

Serină Aspartat
Cisteină
Fenilalanină
Tirozina Succinil-CoA Baze nucleice
Triptofan Baze nucleice purinice
pirimidinice
Porfirine
Hem
11
 ciclul ATC, pe lângă funcţia catabolică, de a furniza energie (din catabolizarea
acetatului), este şi o sursă importantă de substrate pentru diferite reacţii de biosinteză
(prin metaboliţii săi intermediari care constituie în acest fel puncte de legătură între
procesele metabolice specifice ale glucidelor, lipidelor şi proteinelor)
• Aceşti intermediari pot fi preluaţi ca substrate atât în procese anabolice, de
biosinteză a unor componente celulare proprii, cât şi în alte procese catabolice,
generatoare de energie sau de substrate energetice, de aici derivând caracterul
amfibolic al ciclului ATC.
12
• Cetoacizii formaţi în ciclul ATC
• De exemplu: a-cetoglutaratul şi oxalilacetatul, pot fi utilizaţi de exemplu în biosinteza aminoacizilor
• Succinil-CoA este utilizată ·de către celulele animale la biosinteza porfobilinogenului - precursor al
hemoglobinei, mioglobinei, citocromilor
• Izocitratul trece în anumite proporţii în citoplasmă unde, sub acţiunea izocitrat- NADP+-oxidoreductazei, se
transformă în oxalilsuccinat, din această reacţie rezultând forma redusă a dehidrogenazei, NADPH+H+, extrem
de importantă şi necesară pentru reacţii de hidrogenare (de exemplu la rumegătoare pentru hidrogenarea
acizilor graşi nesaturaţi, etc.)
• În hepatocitele şi celulele adipoase ale animalelor monogastrice, la un aport excesiv de glucoză este
promovată intens formarea de citrat (sub acţiunea citrat sintetazei). O parte din citrat trece în
citoplasmă unde se scindează înapoi (sub acţiunea ATP-citrat liazei), la oxalilacetat şi acetilcoenzimă A.
• Malatul prin decarboxilare oxidativă este transformat în piruvat, reacţie ce s-a dovedit a fi de asemenea de
mare importanţă pentru asigurarea cu NADPH+H+ a biosintezei acizilor graşi şi colesterolului (de exemplu în
hepatocitele păsărilor).
13
 REGLAREA CICLULUI ATC
 Reglarea asigură producerea de intermediari și produși astfel încât:
• să se mențină o stare de echilibru a celulelor
• evitarea supraroducției de metaboliți
3 enzime de reglare:
• Citrat sintetaza
• Izocitrat dehidrogenaza
• a-cetoglutarat dehidrogenaza
Enzima Modulatori pozitivi Modulatori negativi

Citrat sintetaza ADP ATP
NADH+H+
Citrat
Izocitrat dehidrogenaza ADP ATP
NADH+H+
a-cetoglutarat dehidrogenaza NADH+H+
Succinil – coenzima A 14
 Dereglări ale ciclului ATC
Disfuncţii ale mitocondriilor
• Cauzate de otrăvuri de membrane (CCl4 de exemplu, activă ca radical liber).
• Randamentul de producere a formelor reduse ale dehidrogenazelor (NADH+H+ și
FADH2) este sub necesarul pentru formarea de ATP prin fosforilarea oxidativă cuplată
la catena de respiraţie.
• În cetoza rumegătoarelor - insuficienţă de oxalilacetat în

asigurarea raportului echimolar necesar condensării cu acetatul
activat.
• Concentraţia scăzută a oxalilacetatului în mitocondriile
hepatocitelor determină scăderea dinamicii biosintezei citratului
şi în consecinţă micşorarea concentraţiilor majorităţii
substratelor/ metaboliţilor intermediari ai ciclului ATC. 15
2.3.1. Ciclul acizilor tricarboxilixi (Cicul ATC sau Ciclul KREBS)
2.3.2. Catena de respirație mitocondrială și fosforilarea oxidativă
16
La modul cel mai general = prin Ciclul Krebs substratul catabolizat este acetatul, din el
rezultând pe parcursul întregului ciclu 2 molecule de CO2 şi 8 atomi de hidrogen fixaţi pe
dehidrogenaze specifice, conform ecuaţiei:
3 NADH+H+
FADH2
17
 Formarea apei din hidrogenul rezultat prin dehidrogenarea substratelor şi oxigenul preluat din aer
(prin intermediul hemoglobinei) este procesul metabolic determinant în producerea de energie.
 Energia reacţiei de formare a apei se eliberează treptat, prin parcurgerea unei catene de
sisteme redox, energia fiecărei etape fiind captată în "factorii de cuplare", cu formarea de ATP,
 în acest fel energia chimică fiind conservată
 Catena de sisteme redox pe parcursul căreia se formează apa
• este numită catenă de respiraţie
• în cadrul acestui proces complex se realizează de fapt, prin schimb (transport) de
• electroni, activarea ( oxidarea) hidrogenului la proton (H+) respectiv reducerea
oxigenului molecular la anion (02-) şi astfel, posibilitatea de formare a apei.
 Formarea de ATP din ADP şi Pa cuplată pe catena de respiraţie constituie de fapt un proces
metabolic unitar ("oxidare fosforilantă" sau "catenă de respiraţie fosforilantă").
 Reacţiile de oxido-reducere implicate în formarea apei nu sunt posibile fară fosforilarea
concomitentă a ADP. 18
 Localizare:
 Mitocondrii
 Sistemele de cuplare sunt componente ale membranei mitocondriale interne, deci

componente structurale ale mitocondriilor
 Sistemele sau "factorii de cuplare" sunt:

• formaţiuni proteice nefosforilate, bogate în energie
• prezintă un gradient de concentraţie electrochimică (ionică)  implicate
direct, pe lângă transportul de electroni, în transportul activ de ioni (în special
acumularea ionilor Ca2+) şi formarea de ATP.
19
 Reacţiile de oxidoreducere din catena de respiraţie pot fi redate prin următoarele secvenţe:
• Substratul principal al catenei de respiraţie este NADH+H+ (şi numai cel format în
mitocondrii)
• transferul de hidrogen la ubichinonă ca "substrat auxiliar" (acceptor) este realizat prin
intermediul unui complex enzimatic format dintr-o flavoproteină (FMN), ioni de Fe3+ şi încă o
proteină neporfirinică cu sulf.
o În această etapă, ubichinona poate accepta direct şi hidrogen sub formă de FADH2
(rezultat din succinat în ciclul ATC sau din acizi graşi prin b-oxidare). 20
Transfer de electroni (2e-)  prin intermediul citocromilor
o Cit. b + c1
o Cit. c
o Cit. a + a3
 Forma redusă a ubichinonei (structură hidrochinonică) eliberează hidrogenul în stare

ionizată, refacerea structurii chinonice (forma oxidată a ubichinonei) având loc pe seama
sistemului enzimatic format din citocromii b şi c1
21
 sistemul enzimatic Cit.b+c1 catalizează transferul electronilor din forma redusă a ubichinonei la
citocromul c, deci ionizarea hidrogenului.
 Citocromul c este considerat de asemenea "substrat auxiliar" deoarece sub acţiunea sistemului
enzimatic citocrom a+a3 denumit şi citocrom-c-oxidază sau citocromoxidază, disponibilizează
electronii în vederea transfemlui lor către oxigenul molecular.
 Sistemul citocrom a+ a3 (denumit şi "fermentul respirator" al lui Warburg)

• cuprinde un complex lipoproteic conţinând hem şi cupru, la transferul de electroni
presupus fiind a participa atât Fe2+/3+ cât şi Cu1+/2+  componenta "a3" poate reacţiona
direct cu oxigenul inspirat din aer ("autoxidare"), cedând direct electronii necesari ionizării
• se mai numeşte şi "oxidază terminală" 22
 Complexe enzimatice la nivelul membranei mitocondriale
https://www.hindawi.com/journals/bri/2012/749845/fig2/ 23
 Complexul I
• denumit şi complexul NADH-coenzima Q reductaza
• Subunităţile complexului I conţin şi câteva heteroproteine cu fier neheminic şi sulf notate cu FeS1, FeS2
• Flavoproteina (având ca şi coenzimă flavinmononucleotidul - FMN), este o componentă a complexului I, fiind
implicată în preluarea hidrogenului de la coenzimele NADH.
 Complexul II
• denumit şi succinat-coenzima Q-reductaza
• Reprezintă punctul de intrare în catena de respiraţie a hidrogenului de la succinat.
• include flavoproteina succinatdehidrogenaza (fiind aceeaşi enzimă care participă şi în ciclul Krebs) cu
coenzimă de tip FAD.
 Funcţionarea catenei de respiraţie se poate face
o „ramura lungă” - atunci când echivalenţii de reducere intră în lanţul respirator prin complexul I.
o „ramura scurtă” - când intrarea echivalenţilor se poate face prin complexul II. 24
 Coenzima Q
• face legătura cu complexul III (complexul citocrom C reductază)
• este implicată în transferul de electroni de la complexul II la complexul III
 Complexul III
• denumit şi coenzima Q-citocrom c-reductază.
• Electronii primiţi de la complexele I şi II sunt cedaţi complexului III prin
intermediul coenzimei Q
 Complexul IV
• numit şi citocromoxidază
• este acceptorul de electroni de la citocromul C în stare redusă pe care-i transferă
la oxigenul molecular ca acceptor final. 25
 Fosforilarea oxidativă cuplată pe catena de respiraţie
 Sinteza de ATP este realizată de o proteină cu structură complexă formată din 12-13 subunităţi şi
denumită factor de cuplare F1 care este localizată în membrana internă mitocondrială.
 puncte de cuplare:
- Sistemul de transfer al hidrogenului de la NADH+H+ şi fixarea la una din flavoproteine
- Sistemul de transfer al unei perechi de electroni de la ubichinonă la citocromul c
- Sistemul citocrom a+a3, de transfer al electronilor la oxigen molecular
ATP + H2O
ATP + H2O ATP + H2O ADP + Pa
ADP + Pa ADP + Pa
Cit a+a3 1/2 O2
NADH+H+ FMN QH2 Cit b+c1 2 Cit c
(Fe3+ /Cu2+)
(FAD) (Fe3+) (Fe2+)
FMNH2 2 Cit c Cit a+a3

NAD+ Q Cit b+c1 O2-
(FADH2) (Fe2+) (Fe3+) (Fe2+ /Cu1+)
2H+
26
 oxidarea unui mol de NADH+H+ pe parcursul catenei de respiraţie prezintă trei centre de cuplare
cu reacţia de fosforilare a ADP şi se poate exprima prin ecuaţia generală:
 oxidarea prin catena de respiraţie a flavindehidrogenazelor reduse FMNH2/FADH2 parcurge doar

două centre de formare a ATP:
Echivalenţa în ATP (ca energie chimică stocată temporar) a formelor reduse ale dehidrogenazelor:
27
 Dereglări ale catenei de respiraţie cuplată cu fosforilarea oxidativă
 Participarea formelor oxidate ale citocromilor la transportul de electroni pe

catena de respiraţie
 poate fi blocată - acid cianhidric şi cianuri - anionul CN- legând ireversibil
ionul central (Fe3+) din structura porfirinică (centrul activ al acestor enzime)
↔ blocată formarea ATP.
 poate fi blocată - unele antibiotice

• antimicina, oligomicina, etc. au fost utilizate ca inhibitori respectiv
factori de decuplare - în cercetarea secvenţelor de reacţii redox ale
catenei de respiraţie.
28
 reducere incompletă (trivalentă) a moleculei de O2  formarea radicalului anion
superoxid = specie reactivă de oxigen (SRO)
reducere « tetravalenta » O2 + 4 H+ + 4e- → 2 H2O
reducere « trivalenta » O2 + 3e- → O2• –
Anion radical superoxid
Fe 2+/3+ , Cu 1+/2+
H2O2 + O2 O2 + HO + HO
Radical hidroxil
https://www.semanticscholar.org/paper/Exercise-Amaliorates-Metabolic-Disturbances-and-in-
Mahmoud/11a3fa54313d059630114dd49003c698b94b3f12/figure/1
29
SPECIILE REACTIVE DE OXIGEN
▪ anion radical superoxid (O2• –) ▪ peroxid de hidrogen (H2O2)
▪ radical hidroxil (HO•) ▪ oxigen singlet (1O2)
▪ radical peroxid (ROO•)
- - +
e e 2- 2H
O2 O2 O2 H2O2
Anion radical Anion Peroxid de
superoxid peroxid hidrogen
+ - + -
H ,e H ,e
H2O2 HO + H2O 2 H2O
Peroxid de Radical
hidrogen hidroxil
30
 Radicalii peroxid ROO•
R-H R + H
Acid gras Radical ROOH
liber +H
Hidroperoxid
R + O2 ROO
Radical
peroxid +R ROOR
Peroxid
31
> Catena de respiratie mitocondriala
> Peroxizomi
> Fagocitoza
> Metabolismul acidului arahidonic
> Peroxidarea lipidelor
32
SRO - funcţii fiziologice
- reglarea apoptozei
- activarea unor factori de transcripţie
- modularea expresiei genelor implicate în sinteza enzimelor antioxidante
SRO - efecte NEGATIVE

 deteriorarea structurii → mutații în structura ADN; inactivarea unor proteine
și enzime
 deteriorarea oxidativă a lipidelor membranare și din sistemele lipoproteice
de transport
 oxidarea proteinelor (ex. inactivarea unor enzime)
33
Antioxidanți enzimatici
• SOD
Prooxidanți • Catalaza
Antioxidanți • Peroxidaze
• Tioredoxina – tioredoxin reductaza
Antioxidanţi neenzimatici
• transferina, feritina, ceruloplasmina
• vitamine A, C, E
• ubichinone, carotenoide, flavonoide
• glutation, acid uric, bilirubina
• oligoelemente (cupru, zinc, seleniu)
34
Antioxidanți intracelulari (Bankson et al, 1993) 35
Sisteme antioxidante neenzimatice
◊ antioxidanţi liposolubili
- carotenoide
- vitamine A
- tocoferoli (vitamina E)
- coenzima Q10
◊ antioxidanţi hidrosolubili
- vitamine C
- acid uric
- glutation
- oligoelemente (seleniu, cupru, zinc)
- proteine de fixare a fierului şi cuprului 36
► Compuşii fenolici
clasă de metaboliţi secundari, omniprezenţi în plante, alimente,
derivate din plante şi în băuturi
alimentele bogate în compuşi fenolici se pot menţiona cerealele,
ceaiurile, cafeaua, ciocolata, fructele, legumele şi nucile
37
► Antocianii
- fructele roşii (fructe de pădure, struguri roşii), cereale, legume şi vinul roşu
38
STRESUL OXIDATIV
Definiţie:
● totalitatea degradărilor oxidative produse de radicalii liberi ai oxigenului
● modificarea raportului prooxidanţi / antioxidanţi în favoarea prooxidanţilor
39
Consecinţele
stresului oxidativ
40
Stresul oxidativ în medicina
veterinară - Trei direcții majore
 Studiul stresului oxidativ indus la animalele de laborator și implicarea sa în
diverse patologii, corelate cu administrarea de antioxidanți alimentari
41
• Implicații ale stresului oxidativ
și antioxidanților în patologia
animalelor de companie
• Implicații ale stresului oxidativ și antioxidanților

în patologia rumegătoarelor, cailor, etc.
42
► stres oxidativ la cai cu anumite
patologii respiratorii
► stres oxidativ ca urmare

a efortului muscular
43
44
1
3. METABOLISMUL GLUCIDELOR
3.1. Digestia şi absorbţia glucidelor.
3.2. Metabolismul GLUCOZEI
3.2.1. Catabolismul aerob şi anaerob al glucozei (etape, reglare, bilanţ energetic).
3.2.2. Catabolizarea glucozei pe calea pentozo/hexozo fosfaţilor.
3.2.3. Catabolizarea glucozei pe calea glucuronatului.
3.2.4. Gluconeogeneza.
3.3. Metabolismul GLICOGENULUI
3.3.1. Biosinteza glicogenului.
3.3.2. Catabolismul glicogenului.
3.4. Metabolismul LACTOZEI
3.4.1. Biosinteza lactozei.
3.4.2. Catabolismul lactozei.
3.5. Conversia glucozei în fructoză şi alte oze.
3.6. Reglarea glicemiei.
3.7. Dereglări specifice metabolismului glucidic.
2
3.1. Digestia și absorbția glucidelor
Poliglucide
AMIDON
Amilaze
Diglucide Diglucide Diglucide

ZAHAROZA MALTOZA LACTOZA
Invertaza Maltaza Lactaza
Monoglucide
GLUCOZA 2 GLUCOZA GLUCOZA

FRUCTOZA GALACTOZA
 Enzimele de hidroliză
• acţionează la nivelul marginii în perie a enterocitului, în imediata apropiere a sistemului de transport
al monoglucidelor rezultate
3
Digestia celulozei  Enzima de hidroliza = CELULAZA
 Studii genetice au arătat că marea majoritate a
animalelor nu posedă gena pentru producerea
celulazei, astfel încât enzima nu este sintetizată.
 Gena celulazei pare să existe la anumite insecte
(cum ar fi larvele de gărgăriță de viță de vie, gândaci,
termite și viermi de mătase), la viermi de pământ.
Rumegătoare - părți din sistemul digestiv au fost

modificate pentru a forma "saci" mari – rumen – în
care coloniile de microrganisme produc celulaza.
https://www.open.edu/openlearn/nature-environment/natural-history/studying-mammals-plant-predators/content-section-4.2
4
 Absorbția și transportul
monoglucidelor
• absorbția - celulele epiteliate ale intestinului

• proces de difuzie
o galactoza şi glucoza sunt absorbite cu o viteză mai mare decât fructoza sau manoza.
• În acelaşi mod sunt absorbite prin mucoasa intestinală şi pentoze rezultate prin hidroliza unor
poliglucide vegetale sau a nucleotidelor respectiv acizilor nucleici din hrană.
• Transportul - cale sanguină în aşa numita stare "circulantă"

• preluate la nivelul diferitelor tipuri de ţesuturi (în funcție de nevoile energetice sau biosintetice ale
acestora).
Source: Pacmanfull.com 5
GLUCOZA
principala oză circulantă
utilizată de toate tipurile de celule animale, dinamica sa
metabolică fiind cea mai pronunțată.
Glicemie = concentraţia glucozei în sânge

 menținerea la valori fiziologice normale este
asigurată prin mecanisme homeostatice
 la modul general  reglarea enzimatică şi
neuroendocrină a proceselor metabolice legate de
utilizarea glucozei.
Valorile glicemiei la unele specii de animale și om
6
7
https://ib.bioninja.com.au/standard-level/topic-6-human-physiology/61-digestion-and-absorption/starch-digestion.html
 Gradul de utilizare a glucozei diferă în funcție de ţesut:
 Hepatocitele şi celulele nervoase - utilizează cel mai intens glucoza
 Țesut muscular
 Glanda mamară (în perioada prenatală şi postnatală)
 Adipocite
 Gradul de utilizare a altor monoglucide:
 Galactoza, manoza şi fructoza sunt şi ele utilizate în principal de către hepatocite dar şi
de celulele cu funcţii specializate
 galactoza este preluată selectiv de către glanda mamară
 fructoza este preluată selectiv de către celulele seminale
 transformarea lor în derivaţi cu rol de forme active.

 esterii fosforici
• rezultaţi din hexoze în prezenţa ATP sub acţiunea unor fosfotransferaze = hexozokinaze.
• anumiți esteri fosforici, în prezenţa unor pirofosforilaze specifice reacționează cu UTP,
rezultând forme şi mai reactive ale ozelor = UDP- derivaţi
8
9
Căi de metabolizare a glucozei în organismele animale
 Catabolizarea aerobă, oxidativă (glicoliza)
– decurge prin intermediul piruvatului şi care duce la formarea acetil~CoA (ce poate fi preluat în ciclul
Krebs şi catena de respiraţie în cuplare cu fosforilarea oxidativă).
 Catabolizarea anaerobă (glicoliza anaerobă)

– formare de acid lactic şi având ca intermediar acidul piruvic
 Calea pentozo/hexozo-fosfaţilor
– decurge prin intermediul esterilor fosforici ai acidului gluconic şi anumite pentoze.
– este furnizat NADPH necesar unor biosinteze reductive dar şi pentozele necesare biosintezei
nucleotidelor şi acizilor nucleici.
 Calea acidului glucuronic

– implică activarea glucozo-1-fosfatului sub formă de UDP-glucoză şi convertirea acestuia din urmă prin
intermediul UDP-glucuronatului în pentoze şi acid ascorbic la majoritatea speciilor (cu excepţia omului,
primatelor şi cobailor).
10
3.2.1. Catabolismul aerob şi anaerob al glucozei
• Catabolizarea glucozei se realizează printr-o serie de etape, unul din

metaboliţii intermediari cheie fiind acidul piruvic
• Acidul piruvic:
 este convertit la acetil~CoA şi preluat apoi în ciclul ATC în condiţiile în
care ţesuturile dispun de oxigen = catabolizare aerobă
 este redus la acidul lactic în condiţiile unui deficit de oxigen =
catabolizare anaerobă
11
1. Activarea glucozei
• sub acţiunea glucokinazei

• preia un rest fosfat de la ATP, transformându-se în glucozo-6-fosfat ca substrat activ
12
2. Izomerizarea glucozo-6-fosfat la fructozo-6-fosfat
• sub acţiunea glucozo-6-fosfat izomerazei
• este o reacţie reversibilă, controlată prin nivelul substratului
3. Fosforilarea fructozo-6-fosfatul la fructozo-1,6-difosfat

• sub acţiunea enzimei fosfofructokinazei (PFK)
• PFK este enzima reglatoare majoră a glicolizei.
13
4. Scindarea aldolică a fructozo-1,6-difosfatului cu formare de gliceraldehid-3-
fosfat şi dihidroxiaceton-fosfatul
• sub acţiunea unei liaze = fructozo-1,6-difosfatliaza sau aldolaza:
• reacţia este reversibilă iar între triozo-fosfaţii obţinuţi se stabileşte un echilibru sub acţiunea unei
triozo-fosfat izomeraze
+ Echilibrul este deplasat în mod

normal continuu spre
gliceraldehid-3-fosfat, sistemul
enzimatic şi transformările
ulterioare având specificitate în
principal pentru acest substrat.
14
5. Oxidarea și fosforilarea gliceraldehid-3-fosfatul hidratat (reacţie de fosforilare a substratului, fără
intervenţia ATP), sub acţiunea gliceraldehid-3-fosfat-dehidrogenazei în acid 1,3-difosfo-gliceric
6. Formarea acidului 3-fosfogliceric, sub acțiunea 1,3-difosfoglicerat kinazei (este preluată energia
legăturii macroergice de la C1 de către un mol de ADP cu formarea unui mol de ATP).
15
7. Formarea acidului 2- fosfoenolpiruvic ( 2- fosfoenol-piruvat sau PEP).
a) Acidul 3-fosfogliceric se transformă, sub acţiunea fosfogliceromutaze, în acid 2-fosfogliceric
b) Acid 2-fosfogliceric elimină intramolecular o molecule de apă, în prezenţa unei enolaze , enzimă care necesită
prezenţa Mg2+
8. Formarea acidului piruvic prin defosforilarea acidul 2-fosfoenolpiruvic sub acţiunea piruvatkinazei
(eliberarea de energie sub formă de ATP în prezenţă de ADP).
16
 În condiţii aerobe
 acidul piruvic este decarboxilat oxidativ, în prezenţă de coenzimă A şi acid lipoic
 sistem enzimatic complex = piruvat dehidrogenază
 Produsul final = acetil-Coenzima A (acetatul activat)
17
 În condiţii aerobe – în organismul rumegătoarelor
 Acidul piruvic este carboxilat la acidul oxalilacetic sub

acţiunea unei carboxilaze specifice:
 Acidul oxalilacetic este şi substrat al ciclului ATC.
18
 Catabolizarea aerobă a glucozei – schema generală
La rumegătoare
19
 Bilanțul energetic în catabolizarea aerobă a glucozei
1 mol de glucoză ↔ 2 moli CH3CO~SCoA + 2 moli ATP + 4 moli NADH+H+
1 mol NADH+H+ = 3 moli de ATP (catena de respirație cuplată cu fosforilarea oxidativă)

1 mol CH3CO~SCoA = 12 moli ATP ( ciclul ATC)
 1 mol de glucoză = (2 x 12) + 2 + (4 x 3) = 38 moli ATP
 Dacă glucoza provine din rezerva sub formă de glicogen a organismului bilanțul energetic este
următorul: 1 mol glucoză = 39 moli ATP
• din glicogen se eliberează direct glucozo-1-fosfat, nemaifiind necesar consumul de 1 moi
de ATP pentru activarea iniţială.
20
 Reglarea procesului de catabolizare aerobă a glucozei
• Mecanisme enzimatice – 3 enzime reglatoare

 Glucokinaza (GK)
o este inhibata de glucozo- 6- fosfat
 Fosfofructokinaza (PFK)
o este inhibată de citrat şi de ATP
o este activată de ADP, AMP şi Pa
 Piruvat kinaza (PK)
o este inhibata de ATP
o La nivel hepatic este activată de fructozo-1,6-difosfat
21
Fosfofructokinaza (PFK) este considerată enzima cheie în reglarea procesului de
catabolizare aerobă a glucozei
De ce PFK este mai importantă decât glucokinaza (GK)?
 Glucozo-6-fosfat este intermediar şi al altor căi

metabolice, de aceea inhibarea GK va conduce la
inhibarea şi a celorlalte căi metabolice.
 Prima reacţie ireversibilă caracteristică acestei căi
metabolice este reacţia catalizată de PFK. Deci, alterarea
activităţii PFK va influenţa activitatea doar a unei căi
metabolice.
22
 Deficienţa de Piruvat kinaza (PK)
• Deficienţă congenitală  anemie hemolitică cronică

 ↓ numărul eritrocitelor datorită scăderii aportului
energetic;
 eritrocitele nu îşi menţin integritatea peretelui
celular datorită dezechilibrului ionic → hemoliza
celulară.
 eritrocitele devin rigide şi deformate
• Manifestări clinice: icter la nou-născuţi, splenomegalie
23
Modalităţi de reglare:
 Pe perioade scurte (minute → ore):
• Activare / inhibiţie alosterică (vezi slide-uri
anterioare pentru reglarea GK, PFK, PK)
 Pe perioade mai lungi (ore →zile):

•Hormonal: insulina, glucagon (produc ↑ de 20-30 ori a
activităţii enzimatice)
•Insulina sau mesele bogate în glucide activează
transcripţia genică precum şi ↑ [GK], [PFK] şi [PK] la
nivel hepatic cu activarea glicolizei
24
Catabolizarea anaerobă a glucozei (glicoliza anaerobă)
 În aceste condiţii anaerobe, catabolizarea glucozei decurge tot prin intermediul acidului
piruvic (cale comună cu catabolizarea aerobă)
 Acidul piruvic este redus la acidul lactic sub acţiunea lactatdehidrogenazei (LDH)
 Glicoliza are loc în celule cu activitate intensă, cum sunt de exemplu fibrele musculare la
efort susţinut  în aceste celule, în condiţiile unei insuficienţe temporare de oxigen necesar
catenei de respiraţie, se ajunge la o stare cu concentraţie crescută a dehidrogenazelor
NADH+H+.
 Glicoliza are loc în hematii, retina, ţesuturi embrionare, țesuturi neoplazice ↔ ţesuturi care
nu au echipamentul enzimatic necesar metabolizării aerobe a piruvatului
25
 Bilanțul energetic în catabolizarea anaerobă a glucozei (glicoliza)
 1 mol de glucoză ↔ 2 moli ATP
 Dacă glucoza provine din rezerva sub formă de glicogen a organismului bilanțul energetic este
următorul: 1 mol glucoză = 3 moli ATP
 Deşi cantitatea de energie formată este relativ mică, procesul prezintă avantajul unei dinamici
deosebite prin care se asigură nevoia de ATP a celulelor în condiţiile unui aport insuficient de oxigen.
 Fibrele musculare albe, sărace în mioglobină (ca moleculă de stocare oxigen), produc într-o măsură mai
mare enzimele glicolizei decât cele roşii, bogate în mioglobină.
26
 Acidul lactic
 Creşterea conţinutului în acid lactic al musculaturii se reflectă într-o creştere
corespunzătoare în plasma sanguină
 Creşterea conţinutului în acid lactic este proporţională cu intensitatea activităţii celulelor
musculare.
• Exemplu: efort fizic intens concentraţia lactatului în plasma sanguină poate ajunge la
100-200 mg/100 mL în timp ce în condiţii normale este de aproximativ 10 mg/100 mL
la animalele domestice.
 O mare parte din lactatul rezultat prin glicoliză este transportat pe cale sanguine
• ficat
• miocard
 La nivelul acestor țesuturi este utilizat în mare măsură în scop energetic, pe cale
oxidativă prin intermediul piruvatului putând fi preluat în ciclul ATC ca acetat activat.
 Lactatul ajuns pe cale sanguină în hepatocite poate fi reconvertit în glucoză (ciclul Cori)
27
 Ciclul Cori (ciclul acidului lactic)
 Sinteza musculară de lactat este favorizată
de ↑ raport NADH+H+/ NAD+ (când se depăşeşte
capacitatea oxidativă a lanţului respirator – ex. în efort
muscular intens)
 În efort fizic intens, lactatul se acumulează în

muşchi şi determină ↓ pH celular → crampe
musculare
 Cea mai mare parte a lactatului difuzează în sângele

circulant fiind utilizat la nivel hepatic pt sinteza
glucozei (prin gluconeogeneză)
 Muşchiul cardiac = singurul capabil să oxideze

Lactatul → CO2+H2O prin ciclul Krebs
28
 Glicoliza – bilanţ energetic general
29
30
3.2.2. Catabolizarea glucozei pe calea pentozo/hexozo fosfaţilor
 Procesul prin care glucozo-6-fosfatul ca substrat este catabolizat oxidativ prin intermediul
acidului 6-fosfogluconic respectiv al lactonei acestuia, cu formare de pentozofosfaţi.
 Se desfășoară în 2 etape:
• Etapa oxidativă
o glucozo-6-fosfatul este oxidat şi decarboxilat oxidativ cu formare de pentozo-fosfaţi
• Etapa de regenerare a glucozo-6-fosfatul
o pentozo-fosfaţii printr-o serie de interconversii implicând reacţii de condensări/scindări
aldolice (transcetolizare/transaldolizare) regenerează glucozo-6-fosfat cu care procesul
poate fi reluat.
 Sistemele enzimatice ale etapei oxidative (având la bază NADP+) şi transcetolazele celei
de a doua etape sunt localizate în citoplasmă, deci extramitocondrial.
31
Etapa oxidativă
 glucozo-6-fosfatul se transformă în lactona acidului 6-fosfogluconic, sub acţiunea glucozo-6-fosfat-
dehidrogenazei
 lactona acidului 6-fosfogluconic hidrolizează spontan formând acidul 6-fosfo gluconic
32
 acidul 6-fosfo gluconic este decarboxilat oxidativ, sub acțiunea 6-fosfogluconat-
dehidrogenaza cu formarea primului pentozo-fosfat, ribulozo-5-fosfatul.
33
 ribulozo-5-fosfatul sub acţiunea fosfopentozo izomerazei este transformat în ribozo-5-fosfat,
iar sub acţiunea fosfopentozo epimerazei trece în xilulozo-5-fosfat
34
Etapa de conversie a pentozelor
 Ribozo-5-fosfatul şi xilulozo-5-fosfatul sub acţiunea unei transcetolaze specifice se transformă în
sedoheptulozo-7-fosfat şi gliceraldehid-3-fosfat
Ribozo-5-fosfat xilulozo-5-fosfat
35
 sedoheptulozo-7-fosfat şi gliceraldehid-3-fosfat sub acţiunea unei transaldolaze specifice, rezultă
fructozo-6-fosfat (intermediar comun al glicolizei şi căii pentozo-fosfaţilor) şi eritrozo-4-fosfat:
sedoheptulozo-7-fosfat gliceraldehid-3-fosfat
36
 O nouă moleculă de xilulozo-5-fosfat cedează un rest glicolaldehidic unei molecule de eritrozo-4-
fosfat, sub acţiunea unei transcetolaze, cu formare de fructozo-6-fosfat şi gliceraldehid-3-fosfat
(intermediari ai glicolizei):
eritrozo-4-fosfat xilulozo-5-fosfat fructozo-6-fosfat gliceraldehid-3-fosfat
37
A. Conversia glucozei în pentoze
B. Conversia pentoselor în hexoze
38
 Importanță
 din punct de vedere energetic
 NADPH+H+ = este esenţial pentru procesele biochimice de sinteză dependente de

această formă fosforilată a dehidrogenazelor  biosinteza acizilor graşi, a
colesterolului şi a hormonilor steroidici, a unor lipide.
 În eritrocite - NADPH+H+ este necesar atât pentru prevenirea oxidării hemoglobinei la

methemoglobină cât şi pentru formarea glutationului redus (cosubstrat al glutation-
peroxidazei), cu rol protector al membranei interne a eritrocitelor împotriva
autoxidării (peroxidării).
 Formarea ribozo-5-fosfatului respectiv a fosforibozilpirofosfatului (PRPP), necesar în

biosinteza nucleotidelor (și deci a acizilor nucleici)
39
 Reglarea procesului de catabolizare
• aportul de glucoză ↔ doar un exces de glucoză va promova intensificarea

catabolizării glucozei pe această cale
• Concentraţia NADPH+H+ ↔ viteza etapei oxidative este inhibată de acumularea
acestora.
• prin varietatea mare a substratelor implicate în desfăşurarea sa, poate manifesta

o mare flexibilitate metabolică, oferind posibilitatea ramificării căilor de
utilizare a ozelor de către organismele vii.
40
41
3.2.3. Catabolizarea glucozei pe calea glucuronatului
 are loc în hepatocite

 glucoza poate fi utilizată (sub forma activă UDP-glucoză)
pentru formarea acidului glucuronic ca produs de oxidare.
 prin intermediul acidului L-gulonic, în funcţie de condiţiile
enzimatice şi de factorii de reglare a lor, procesul poate
urma 2 direcţii:
• formare de pentoze
• formarea vitaminei C
42
 glucozo-6-fosfatului este izomerizat la glucozo-1-fosfat, sub acţiunea fosfoglucomutazei
 glucozo-1-fosfatul este activat în UDP-glucoză, sub acțiunea UDP-glucozo-pirofosforilaza
43
 UDP-glucoza este oxidată la acid UDP-glucuronic, în prezenţa unei dehidrogenaze
NAD-dependente
 acid UDP-glucuronic prin reducerea grupării aldehidice de la C-1, sub acţiunea unei
hidrogenaze NADPH dependente, se transformă în acid L-gulonic
44
 Utilizarea acidului L-gulonic
a. Sinteza acidului ascorbic
b. Sinteza L-xilulozei
a. Sinteza acidului ascorbic

 Hepatocite - cu excepţia omului, maimuţelor şi cobailor
 Gulonolactonoxidaza catalizează transformarea g-gulonolactonei (rezultată spontan din
acidul L-gulonic) în 2-ceto-L-gulonolactonă  acidului L-ascorbic
g-gulonolactona 2-ceto-L-gulonolactonă acid L-ascorbic
45
b. Sinteza L-xilulozei
 acidul L-gulonic printr-o decarboxilare oxidativă, sub acțiunea L-gulonat-dehidrogenazei, este
transformat în L-xiluloză
 L-xiluloză prin intermediul xilitolului (produs comun de hidrogenare) trece în D-xiluloză
46
Calea acidului glucuronic
47
 Importanța acidului glucuronic
 Acidul UDP-glucuronic este preluat în biosinteza mucopoliglucidelor cu caracter acid
(acid hialuronic, condroitinsulfaţi, heparină).
 în ficat, sub acțiunea glucuronil transferazelor, se combină sub formă de

glucuronoconjugaţi sau glucuronide, cu anumiţi metaboliţi toxici, de natură exo sau
endogenă, din clasa acizilor carboxilici, fenolilor (intervine in procesele de detoxifiere)
• de exemplu, bilirubina, produsul de catabolizare al hemului (toxic și cu solubilitate
scăzută) se conjugă cu UDP-glucuronat şi se elimină prin bilă și urină
Legătură glicozodică
48
49
3.2.4. Gluconeogeneza (GNG) = Biosinteza
glucozei din precursori neglucidici
 Precursorii principali antrenaţi ca substrate pentru gluconeogeneză sunt:

• Acidul lactic
• Acizii graşi
• Glicerolul
• Anumiți aminoacizii (aminoacizi glucoformatori)
 Rumegătoarele valorifică produşii de catabolizare rumenală a glucozei, de

exemplu propionatul activat cu coenzima A
50
 Precursori (substraturi) ai gluconeogenezei
 Acidul lactic
• reprezintă 40-50% din substratele GNG;
• rezultă în glicoliză, pornind de la acid piruvic
 Glicerol
• rezultă prin hidroliza trigliceridelor din ţesutul adipos (lipoliză), fiind transportat în ficat
• este fosforilat la glicerol-fosfat de glicerol-kinaza hepatică (care lipseşte în adipocite)
 Aminoacizi glucogeni (glucoformatori)

• reprezintă 30-40% din toate substratele pentru GNG
• de exemplu: alanină este transformată în piruvat, prin transaminare (ALAT -alanin
aminotransferaza)
51
Când și de ce este glucoza sintetizată prin gluconeogeneză ?
 Țesuturi glucodependente = Sistemul nervos central, muşchiul alb în contracţie,

hematiile solicită permanent glucoză în condiţii de inaniţie sau regim alimentar bogat
în lipide şi proteine.
 Sediul gluconeogenezei este ficatul (responsabil de 85-90% din glucoza sintetizată) şi

cortexul renal
 Creierul şi țesutul muscuar sunt şi ele capabile de gluconeogeneză însă exclusiv

pentru nevoile proprii întrucât le lipseşte glucozo-6-fosfataza.
 Gluconeogeneza din ficat şi rinichi este implicată în menţinerea în limite fiziologice a

glicemiei.
 Gluconeogeneza din rinichi permite excreţia unui număr crescut de protoni în
condiţiile unei acidoze metabolice.
52
Utilizarea de substrate în procesul de gluconeogeneză
53
a. GNG pornind de la acidul piruvic
 se desfășoară în principal prin parcurgerea în sens invers a etapelor glicolizei
 excepţii = reacţii catalizate de enzime unidirecţionale care sunt specifice
gluconeogenezei:
• fructozo-1,6-difosfataza
• fosfoenolpiruvat carboxikinaza
• piruvat carboxilaza
• glucozo-6-fosfataza
 ETAPE:
a.1. Mitocondrială: conversia piruvatului → fosfoenolpiruvat (PEP)
a.2. Citoplasmatică: conversia PEP → glucozo-6-fosfat
a.3. Reticul endoplasmatic: conversia glucozo-6-fosfat → Glucoza
54
 ETAPE:
a.1. Mitocondrială:
 Conversia piruvatului → fosfoenolpiruvat (PEP)
 Prima barieră energetică
• Piruvatul este transportat în mitocondrii și transformat

în oxalilacetat prin carboxilare cu consum de ATP, sub
acţiunea piruvat carboxilazei (PC)
– prezentă doar în mitocondriile din ficat şi rinichi
(nu şi în muşchi)
– se leagă covalent de biotină
• Oxalilacetatul nu poate traversa membrana

mitocondriilor
– va fi eliberat în citoplasmă sub formă de acid malic
– format sub acțiunea malat-dehidrogenazei (MDH)
– în citoplasmă, oxalilacetatul este decarboxilat la
PEP sub acţiunea fosfoenolpiruvat carboxikinaza
(PEPCK) și în prezență de GTP şi Mg2+
55
 ETAPE GNG :
a.2. Citoplasmatică: conversia PEP → glucozo-6-fosfat

 Transformarea PEP → fructozo 1,6-disfosfat parcurgerea în sens invers a
etapelor glicolizei.
 a doua barieră energetică
• defosforilarea fructozo 1,6-disfosfat → fructozo-6-fosfat, sub acţiunea
fructozo-1,6 bifosfatazei (reacţie specifică GNC)
• izomerizarea fructozo-6-fosfat → glucozo-6-fosfat, sub acţiunea glucozo-6-
fosfat-izomerazei.
56
 ETAPELE GNG :
a.3. Reticul endoplasmatic: conversia glucozo-6-fosfat → Glucoza
A treia barieră energetică
•Enzima implicată în defosforilare este Glucozo-6-fosfataza
•Prezentă doar în ficat şi medulara renală
ATP ADP
Mg2+ GLICOLIZĂ
Glucokinază
Glucoză Glucozo-6-fosfat
Glucozo-6-fosfataza
GLUCONEOGENEZA
Pa H2O
57
 Acidul lactic este de asemenea un substrat al gluconeogenezei hepatice, sursa majoră
fiind glicoliza anaerobă din muşchi dar şi din eritrocite (aceste celule în lipsa
mitocondriilor sunt dependente energetic de glicoliză).
 Transformarea lactatului în piruvat este o reacţie reversibilă catalizată de lactat
dehidrogenază (LDH).
Ciclul lactat-glucoză
(ciclul Cori)
58
b. GNG pornind de glicerol
 În urma hidrolizei lipidelor la

nivelul ţesutului adipos, hepatic şi
muscular rezultă glicerolul și acizi
grași
 Glicerol kinaza este absentă în
adipocite, deci glicerolul eliberat din
hidroliza trigliceridelor nu poate fi
utilizat pentru reesterificare, fiind
eliberat în circulaţia sanguină
• Glicerolul este preluat de ficat şi
utilizat în gluconeogeneză
• Din acizii graşi liberi se vor
sintetiza corpii cetonici la nivel
hepatic
59
R R
c. GNG pornind de la aminoacizi H2N CH HC N

COOH COO
L - aminoacid D - am
 Aminoacizii glucoformatori (cu excepţia leucinei) sunt catabolizaţi la substrate
ale ciclului ATC care pot fi convertiţi la oxalilacetat sau piruvat = substrate
ale gluconeogenezei.
scheletul de atomi de carbon al aminoacizilor → 7 molecule diferite:

- acetil CoA
Aminoacizi cetogenici
- acetoacetil CoA
- acid piruvic
- acid a-cetoglutaric
- succinil CoA Aminoacizi glucogenici
- acid fumaric
- acid oxalilacetic
60
c.1. Gluconeogeneza pornind de la alanină H2C NH2
CH3
H2N CH
 Alanina - considerat cel mai important aminoacid glucoformator COOH COOH
 Alanina - este un inhibitor al piruvat kinazei şi stimulează astfel accesul unor substrate
(precursori ai glucozei) la gluconeogeneză prin blocarea reacţiei fosfoenolpiruvat → piruvat.
Glicocol Alanina
 Ciclul alanină-glucoză (Felig- Malette)

• În muşchi Ala este obţinută din piruvat prin transaminare, eliberată apoi în sânge şi transportată la ficat, unde
este convertită la Piruvat
• În ficat, piruvatul este transformat în glucoză (eliminata în sânge)
• Glucoza sanguină este preluată de către muşchi şi transformată în piruvat (prin glicoliză), piruvat care prin
transaminare este convertit din nou la alanină.
61
 Rumegătoare
 utilizează în GNG produşii de catabolizare rumenală a glucozei

 30 - 50% din substratele GNG este reprezentat de acidul
propionic activat = propionat-CoA
• propionatul activat cu coenzima A este carboxilat la
metilmalonat activat
• sub acțiunea metil-malonil-coenzimă A-mutază (având
vitamina B12 coenzimă) este transformat în succinat
activat care pe calea ciclului ATC formează oxalilacetat.
62
Gluconeogeneza
 Suplineşte aportul exogen de glucoză în lipsa prelungită a
alimentației
 Utilizează produşii rezultați în alte căi metabolice:
• Lactatul din muşchi şi eritrocite → ficat
• Glicerolul din ţesutul adipos → ficat şi rinichi
• Produși de metabolizare oxidativă a aminoacizilor
 Interferează cu ciclul Krebs la nivelul oxalilacetatului
63

1
 Surplusul de glucoză este dirijat în organismele animale în asigurarea unei
rezerve sub formă de glicogen
Ce este GLICOGENUL?
• poliglucidă omogenă, cu structură ramificată

• format din monomeri de α-glucoză - unite prin legături legături α1,4-glicozidice şi α1,6-glicozidice
• la fiecare interval de 8-10 resturi glicozil (monomeri) există o ramificaţie care conţine o legătură
α1,6-glicozidică
2
 Glicogenul este prezent în cantităţi mari în citoplasma
celulelor hepatice şi musculare
 Apare sub formă de granulaţii citoplasmatice care conţin
şi enzimele de sinteză şi degradare a glicogenului
Principalele rezerve de glicogen

• muşchiul striat – aproximativ 1-2% din masa reală în repaus
o glicogenul muscular este folosit ca rezervă energetică
proprie (sinteză de ATP în contracţie)
• ficat – aproximativ 10% din masa ficatului adult)
o glicogenul din ficat este utilizat în vederea menţinerii
glicemiei
https://www.netterimages.com/light-micrograph-of-the-liver-stained-to-show-glycogen-in-
3
hepatocytes-labeled-ovalle-histology-13058.html
De ce nu ne păstrează excesul de Glucoză ca atare?
 Glucoza este activă osmotic

 Acumularea concentraţiei de glucoză intracelular va
determina intrarea unei cantităţi de H2O considerabile la
nivel celular → liza osmotică a celulei
4
3.3.1. Biosinteza glicogenului = glicogenogeneza
 Localizare: citoplasma celulelor hepatice şi a celulelor musculare

 Se desfășoară sub acțiunea unui sistem enzimatic numit generic
glicogen-sintetază.
 Substratul = glucoza activată la UDP-glucoză
 Reglare: hormon stimulator al glicogenogenezei = INSULINA
5
 Glicogenogeneza are loc în mai multe etape:
1. Formarea glucozo-6-fosfat
2. Formarea glucozo-1-fosfat
3. Formarea UDP-Glucoza
4. Transferul restului glicozil de pe UDP-G pe un primer de glicogen
5. Formarea ramificaţiilor (legăturile 1,6 glicozidice)
REPETARE etapele 4 şi 5.
6
1. Glucoza este activată la glucozo-6-fosfat, sub acţiunea glucokinazei în prezență de ATP și Mg2+
2. Glucozo-6-fosfatului este izomerizat la glucozo-1-fosfat, sub acţiunea fosfoglucomutazei
3. Glucozo-1-fosfatul este activat în UDP-glucoză, sub acțiunea UDP-glucozo-pirofosforilaza
GLucoză Glucozo-6-fosfat Glucozo-1-fosfat

Glucozo-6-fosfat
7
4. Transferul restului glucozil din UDP-glucoză la un glucan primar
 Glicogen-sintetaza catalizează transferul restului glicozil are loc la C-4 aparţinând restului de glucoză
terminal (capătului nereducător) dintr-un fragment 1,4-a-oligoglucozidic numit glucan primar
 Se formează o nouă legătură 1,4-a-glicozidică respectiv creşterea catenei lineare a glucanului primar
Glicogen-sintetaza
catalizează doar sinteza
legăturilor 1,4-α-glicozidice,
ataşând resturile de glucoză
în poziţie 1-4.
8
 Enzimă implicată: enzima de ramificare = amilo-1,4-1,6-transglucozilază.
 catalizează formarea ramificaţiilor = legături 1,6-α-glicozidice
– îndepărtează un fragment cu cel puţin

6 resturi de glucoză de la un capăt
nereducător al catenei elongate
– îl ataşează la o moleculă de glucoză

localizată la o distanţă de cel puţin 3-4
resturi de Glu de punctul iniţial de
ramificaţie, formând un nou punct de
ramificaţie.
9
etapele 4 şi 5 se repetă
4. Transferul restului glucozil din UDP-glucoză la un glucan primar
Nucleu
Ramificarea glicogenului
• este importantă deoarece permite accesul enzimelor
glicogen fosforilaza şi glicogen sintetaza la un număr
mare de resturi glucozil terminale.
• această ramificare măreşte gradul de solubilitate al
glicogenului.
10
Glicogenogeneza fără primer
 Se utilizează un ”primer” de natură proteică –
glicogenina (Tirozina – Tyr - 194) = este şi
substrat şi enzimă
 Pe glicogenină se fixează un rest de

glucoză de pe UDP-G
•enzima implicată: glicogenina
 Fixarea a încă 7 resturi de glucoză de pe
UPD-G; rezultă un ”primer de glicogen”
•enzimele implicate: glicogenina +
glicogen-sintetaza
 Etapa de elongare și ramificare
• acţiunea glicogen-sintetazei şi a
enzimei de ramificare
11
 Bilanţul energetic al glicogenogenezei
 Sinteza glicogenului necesită ATP.

 2 ATP – utilizați pentru fiecare moleculă glucoză care este ataşată
la macromolecula de glicogen
 1 ATP = fosforilarea iniţială a Glucoză → Glucozo-6-fosfat
 1 UTP = formare UDP-Glucoză
o regenerarea UTP se face cu consum de energie (hidroliza ATP)
12
Reglarea biosintezei glicogenului (glicogenogenezei)
 factorii de control asupra activităţii glicogen-sintetazei.
 glicogen-sintetaza
• formă inactivă = conţine legat covalent rest fosfat
• forma activă = defosforilată
Forma activă sub acţiunea unei glicogensintetaz kinaze (dependente de c-AMP)

şi în prezenţă de ATP, se transformă în forma inactivă, fosforilată:
13
Reglarea biosintezei glicogenului (glicogenogenezei)
• Reglare alosterică:
Efectori pozitivi (activatori alosterici) = glucozo-6-fosfatul şi ATP
Efectori negativi (inhibitori alosterici) = AMP şi ADP
 Utilizarea glucozei prin intermediul glucozo-6-fosfatului este

promovată şi hormonal, prin insulină şi hormonii
glucocorticosteroizi.
14
3.3.2. Catabolismul glicogenului = glicogenoliza
 Procesul de hidroliză a glicogenului din rezervele organismului

 Localizare: citoplasmatică în țesuturi: ficat, muşchi în contracţie,
rinichi
• În ficat şi rinichi→ eliberare glucoză în circulaţie =

homeostazia glicemiei
• Muşchi (nu posedă glucozo-6-fosfatază), glucoza este
catabolizată prin glicoliza → acid lactic cu formare ATP
(pentru nevoile proprii)
15
 Glicogenoliza – repetarea ciclică a 3 etape
1. Sub acţiunea glicogen fosforilazei (fosforilaza „a”)
- desface legăturile 1,4-α-glicozidice până la 3-4 resturi
de glucoză de ramificaţie → Glucozo-1-fosfat
2. Sub acţiunea glucan-transferazei

- se transferă 3 resturi de glucoză din ramificaţie pe
lanţul de bază (de pe un capăt nereducător pe altul);
- rămâne liberă numai o moleculă de glucoză legată 1-
6, care devine „susceptibilă” acţiunii 1,6-α-
glucozidazei
3. Sub acţiunea 1,6-α-glucozidazei (enzima de deramificare)

- produce scindarea legăturii 1,6-α-glicozidice; Nucleu
- Glucoza este eliberată sub formă de glucoză liberă.
Glucan-transferaza şi 1,6-α-glucozidaza sunt componente ale aceleaşi enzime.

16
 Acţiunea glicogen fosforilazei (fosforilaza „a”) = scurtarea
lanţului de glicogen
 Nu scindează legăturile 1,6-α-glicozidice de la nivelul punctelor de
ramificaţie
 Îşi încetează activitatea când ajunge la un rest de glucoză localizat la o
distanţă de 4 resturi de glucoză de un punct de ramificaţie
 Piridoxal fosfatul (forma activă a vitaminei B6) = coenzimă
 Intre acţiunea fosforilazei la nivel muscular şi hepatic există diferenţe :

•adrenalina → activează fosforilaza musculară
•glucagonul → activează fosforilaza hepatică
17
 glucozo-1-fosfatul este convertit la glucozo-6-fosfat
• sub acţiunea fosfoglucomutazei
 glucozo-6-fosfataza hidrolizează restul fosfat cu formare de glucoză

• localizată în ficat, la nivelul membranei reticului endoplasmatic → permite
ficatului să elibereze glucoză în sânge → menţinerea relativ constantă a
glicemiei
• Localizarea glucozo-6-fosfatazei
o prezentă în intestin şi rinichi
o lipsa acestei enzime în muşchi şi creier face ca glucozo-6-fosfatul
să fie reţinut şi utilizat exclusiv pentru generarea de energie sub
formă de ATP numai pentru aceste organe.
18
 Reglarea catabolismului glicogenului (glicogenoliza)
 Glicogen-fosforilaza prezintă două forme structurale:

• forma fosforilată = activă
• forma defosforilată = inactivă
 Fosforilarea are loc în prezenţă de ATP sub acţiunea glicogen-fosforilaz kinazei

(protein-fosfokinază dependentă de c-AMP)
 Glicogen-fosforilaz fosfataza catalizează eliberarea restului fosfat - trecerea
formei active în cea inactivă
19
Reglarea catabolismului glicogenului (glicogenoliza)
 Promovarea glicogenolizei → activarea fosforilaz kinazei se realizează:
• glucagon → ficat
• adrenalină → ficat şi muşchi aceşti hormoni stimulează formarea c-AMP
 Reglare alosterică:
• Inhibitori alosterici: glucozo-6-fosfatul şi ATP
• Activatori alosterici: AMP şi ADP
20
21
Reglarea metabolismului glicogenului
 Pentru a nu se produce simultan, cele două procese se află sub controlul:
• adrenalinei
• glucagonului
• insulinei
 Există 2 niveluri de control:

• Glicogen-fosforilaza = punctul principal de control al glicogenolizei
• Glicogen-sintetaza = punctul principal de control al glicogenogenezei
 Reglarea - de 2 tipuri:
• alosterică: concentraţia metaboliţilor, necesarul energetic al celulei
• hormonală: pe calea mediată de AMPc
22
 Reglarea hormonală a metabolismului glicogenului (via AMPc)
 Principalii hormoni implicaţi în controlul metabolismului glicogenului sunt:
 Glucagonul = hormon hiperglicemiant

•stimulează glicogenoliza
•inhibă glicogenogeneza
 Insulina = hormon hipoglicemiant

•inhibă glicogenoliza
•stimulează glicogenogeneza
 Adrenalina are aceleaşi efecte ca şi glucagonul
23
 Reglarea metabolismului glicogenului
 Ficat:  Mușchi:
• Glicogen fosforilaza • Glicogen fosforilaza
o Inhibată de glucoză, glucozo-6-fosfat, ATP o Inhibată de glucozo-6-fosfat, ATP
• Glicogen sintetaza o Activată de Ca2+ și AMP
o Activată de glucozo-6-fosfat • Glicogen sintetaza
o Activată de glucozo-6-fosfat
24

25
Ce este lactoza ?
 Diglucidă reducătoare
 β-D-galactopiranozil-(1→4)-α-D-glucopiranoza
legătura glicozidică β(1→4)
β-D-galactoza α-D-glucoza
26
 diglucidă specifică laptelui
 produsă de glanda mamară în lactație
 hidrolizată enzimatic sub acțiuunea lactazei
27
3.4.1. Biosinteza lactozei
 Substrat = glucoza
 Etape principale:
1. Activarea glucozei  UDP-glucoză
2. Epimerizarea UDP-glucozei  b-UDP-galactoză
3. Sinteza - reacția b-UDP-galactozei cu a-D-glucoză  lactoza
28
1. activarea glucozei  UDP-glucoză
2. Epimerizarea UDP-glucozei  b-UDP-galactoză

- enzima: UDP-glucozo-4-epimerază (NAD+ dependentă)
29
3. Reacția b-UDP-galactozei cu a-D-glucoză  lactoza
 sistem enzimatic denumit lactoz-sintetază (care funcţionează ca o

galactoziltransferază)
• Format din 2 componente:
 proteină A - prezentă în glanda mamară, ficat şi intestin
 proteina B - biosintetizată doar de celulele specializate ale glandei mamare, fiind
identică structural cu a-lactalbumina laptelui
30
 Lactoz-sintetaza - proteină A
 Prezintă activitate enzimatică proprie
 Specificitate de substrat  N-acetil-glucozamină
 Catalizează reacția de formare a N-acetil-lactozamină în loc de lactază
 Lactoz-sintetaza - proteină B
 nu are activitate catalitică proprie
 în asociere cu "proteina A"  induce modificări structurale  schimbă
specificitatea în sensul utilizării glucozei ca substrat  se biosintetizează lactoza
31
3.4.2. Catabolismul lactozei
 hidroliza lactozei de către lactază (b-galactozidază)  la nivelul celulelor
mucoasei intestinale
 Galactoza este convertită apoi în mai multe etape în timpul metabolizării la
glucozo-6- fosfat = METABOLISMUL GALACTOZEI
32
 METABOLISMUL GALACTOZEI
• pătrunderea galactozei în celule NU este dependentă de insulină
• pentru a fi metabolizată trebuie activată  fosforilare și transfer pe un rest UDP
1. fosforilarea Galactoză → Galactozo-1-fosfat

• Enzima implicată: galactokinaza, prezentă
la nivelul majorităţii ţesuturilor
• donorul de grupare fosfat = ATP
2. Transferul restului galactozil pe UDP-glucoză

cu formare de UDP-galactoză
• Enzima implicată: galactozil-UDP-glucozo-
transferază
33
 METABOLISMUL GALACTOZEI
3. UDP-galactoza este apoi uşor transformată în UDP-glucoză = reacţie reversibilă
(participare NAD+ / NADH+H+)
 Echilibrul este deplasat spre galactoză atunci când nevoile organismului animal o impun
(sinteza structurilor glicolipidice, glanda mamară în perioadele de lactaţie când se
sintetizează lactoza etc.)
 În ficatul noilor născuţi pe toată perioada alăptării există în stare activă o uridil-transferază
specifică
• catalizează transferul reversibil al restului uridil din UDP-glucoză luată ca substrat
donor, galactozo-1-fosfatului ca acceptor, rezultând glucozo-1-fosfat respectiv UDP-
galactoză.
34
Utilizarea lactozei ca sursă de glucoză
35
36
3.5. Conversia glucozei în fructoză şi alte oze
Fructoza
 precursor biosintetic al unora dintre cele mai
importante aminoglucide.
 transportul fructozei în celule NU este dependentă de
insulină
 Surse:
o aport alimentar
o dacă prin aport alimentar nu este asigurat necesarul 
în hepatocite are transformarea glucozo-6-fosfatului în
fructozo-6-fosfat sub acţiunea glucozo-6-fosfat
izomerazei
37
1. Activarea fructozei prin fosforilare → Fructozo-1-fosfat
• enzima implicată: fructokinaza și hexokinaza
• Fructokinaza catalizează principala reacție de fosforilare a fructozei la nivel hepatic
• Hexokinaza
o catalizează transformarea în Fructozo-6-fosfat, reacție ce se desfășoară la nivelul tuturor
celulelor organismului.
o hexokinaza are o afinitate ↓ pentru fructoză; deci cantităţi ↓de fructoză transformată în
fructozo-6-fosfat
• donor de grupare fosfat = ATP
2. Scindarea fructozo-1-fosfat → dihidroxiaceton-fosfat +

gliceraldehidă sub acțiunea fructozo-1-fosfat aldolaza
• Gliceradehida:
o Substrat pentru sinteza trigliceridelor
o Fosforilare → Gliceraldehid -3-fosfat ↔ intră alături de
dihidroxiaceton-fosfat în glicoliză sau gluconeogeneză
38
 Fructoza - precursor biosintetic pentru aminoglucide
39
Celule seminale
Glicoliza - In celulele hepatice, ovariene

și seminale, sorbitolul este
oxidat la fructoză, sub
acțiunea sorbitol
Glucoza dehidrogenazei (NADPH+H+)
Glucoza
sânge
- Reacția este importantă în
Reduc
taza celulele seminale  acestea
utilizeaza fructoza ca sursă de
energie
Sorbitol
Sorbitol
dehidroge
naza
Fructoza
40
3.6. Reglarea glicemiei
41
Hormonii principali implicaţi în
reglarea glicemiei = INSULINA și
GLUCAGONUL
42
Alți hormoni
 Tiroxina
• stimulează glicogenoliza hepatică
• stimulează absorbţia glucozei la nivel intestinal
 Adrenalina
• în condiţii de stres stimulează glicogenoliza hepatică
 Hormonii glucocorticoizi
• stimulează gluconeogeneza
• hidrocortizonul este considerat ca un hormon diabetogen, fiind un antagonist al insulinei.
• În sindromul Cushing = hiperplazia corticosuprarenalei  instalarea unei hiperglicemii.
• În boala Addison = insuficienţa corticosuprarenalei  hipoglicemie moderată
 Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) şi hormonul de creştere

• au ca efect creşterea concentraţiei glucozei sanguine, fiind antagonişti ai insulinei.
43
Determinarea concentrației de glucoză în sânge = glicemie
• In general se realizează pe plasmă / ser

• Metode
o Chimice - bazate pe reacții de culoare (orto-toluidina, antrona, etc.) sau oxidoreducere
o Enzimatice - hexokinaza, glucokinaza, glucozo dehidrogenaza sau glucozoxidaza pentru a
cataliza modificarea chimicǎ a glucozei și generarea de produşi care pot fi determinați
fotometric
• Sânge integral Concentrație
• Metode electrochimice glucoză (mg/dl)
• Strip
Om 80 - 110
Câine 60 - 110
Pisică 60 - 125
Cal 60 - 115
Vacă 42 - 75
Oaie 44 - 81
Capră 48 - 76
Iepure 75 - 155
Porc 66 - 116
44
45
 Dereglări în metabolismul
glucozei
 Hiperglicemia şi glucozuria alimentară

 Diabet
 Cetoza rumegătoarelor
 Hipoglicemia neonatală
46
 Hiperglicemia şi glucozuria alimentară
pot apare la animale în condiţiile unui aport excesiv de

poliglucide (amidon) şi diglucide care afectează capacitatea de
reabsorbţie a glucozei la nivelul tubulilor renali.
47
Care sunt cele trei modificări majore ale proceselor
fiziologice care produc hiperglicemie?
Hiperglicemia poate fi produsă de:

1. aportul crescut de glucoză,
2. creșterea biosintezei de glucoză
3. scăderea absorbției de glucoză de către țesuturile periferice.
• Aportul crescut de glucoză poate rezulta din ingestia de glucide (alimente).

• O altǎ sursǎ de glucozǎ sanguinǎ este glicogenoliza hepaticǎ
• Scăderea absorbției de glucoză de către țesuturile periferice poate avea ca
rezultat o hiperglicemie ușoară
• Absorbția crescută de glucoză sau o producție crescută de glucoză poate spori
severitatea hiperglicemiei.
48
Care sunt procesele fiziologice ce determină
hiperglicemie postprandială?
• După ingestia unei mese care conține glucide, prin

digestie se elibereazǎ glucoză, care este absorbită de
celulele epiteliale ale mucoasei intestinale și intră în
sângele portal.
• Dacă extracția hepatică a glucozei din sângele portal nu
este completă, glucoza intră în sângele sistemic şi produce
hiperglicemie.
49
Care sunt procesele fiziologice ce determină
hiperglicemie postprandială?
• După ingerarea și digestia proteinelor, aminoacizii sunt absorbiți de

cǎtre celulele epiteliale ale mucoasei intestinale și intră în sângele
portal.
• Concentrația crescută de aminoacizi stimulează eliberarea de
glucagon din celulele de tip a din insulele pancreatice (şi din
mucoasa gastrică canină).
• Glucagonul determinǎ hiperglicemie prin stimularea
gluconeogenezei hepatice și antagonizând activitatea insulinei în
celulele periferice.
50
 Hiperglicemia la câini
 Valorile normale ale glicemiei = 75-120 mg/dL
• Cauze ale hiperglicemiei:
 Pancreatite  reduc secreția de insulină
 Factori alimentari
 Anumite infecții – infecții dentare, infecții urinare
• Apare mai frecvent la câinii adulți și bătrâni
• Frecvență ridicată la femele comparativ cu masculi
• Anumite rase – Beagle, Terrier, Poodle, Schnauzer
• Glucosuria
= eliminarea de glucoză în urină
= este depășită capacitatea de reabsorbție a glucozei la
nivel renal
51
 Hiperglicemia la pisici
 Valorile normale ale glicemiei = 70-120 mg/dL
• Apare mai frecvent la pisicile adulte și bătrâne

• Frecvență ridicată la femele comparativ cu masculi
• Nu există un risc legat de rasă – toate rasele pot prezenta hiperglicemie
• În condiții de stres – glicemia paate crește foarte mult, până la valori de
300 – 400 mg/dL.
52
Hipoglicemie Hiperglicemie
Transpirație Paloare Gura uscată Sete

constantă
Iritabilitate Foame Slăbiciune Migrene
Stare de Somnolență Vedere Urinare

amețeală în ceață frecventă
53
 Diabet
• este o consecinţă a unei deficienţe în secreţia de insulină

o este inhibată conversia glucozei libere la glucozo-6-fosfat
sub acţiunea glucozo-fosfokinazei
• se manifestă prin hiperglicemie şi glucozurie
• frecvent la animalele bătrâne (porci, ierbivore, pisici, câini)
54
 Diabetul tip 1 = diabet insulino-dependent
 la om este forma întâlnită la 5-10% dintre
persoanele cu această afecțiune.
 sistemul imunitar al organismului distruge
celulele care eliberează insulină, blocând producția
de insulină a organismului.
 Diabetul tip 2 = diabet noninsulino-dependent
 se poate dezvolta la orice vârstă, dar de obicei în

perioada adultă.
 la om - întâlnit în cea mai mare proporție în
rândul persoanelor cu diabet (90-95% dintre
cazuri) organismul nu utilizează insulina în mod
corespunzător  rezistență la insulină.
 agravarea acestui tip de diabet face ca pancreasul
să producă și mai puțină insulină, numită deficit
de secreție a insulinei.
55
https://www.romedic.ro/care-sunt-diferentele-dintre-diabetul-tip-1-si-diabetul-tip-2-0C34834
Simptome diabet – specia CANINA
Scădere în
greutate
Sete excesivă, Letargie Obezitate

urinare frecventă
Apetit crescut
Apetit crescut Vomă
Simptome diabet –
Sete constantă
specia FELINĂ
Urinare
frecventă
https://www.petcare.com.au/diabetes 56
 Diabet
• Formarea energiei necesare organismului animal
 mobilizarea lipidelor din ţesutul adipos şi intensificarea

catabolismului acestora.
 creşterea concentraţiei lipoproteinelor plasmei sanguine
cu un conţinut ridicat de colesterol liber dar şi a
concentraţiei acizilor graşi liberi în condiţiile inhibării
biosintezei lipidelor.
57
 Cetoza rumegătoarelor (acetonemie, acetonurie)
 se caracterizează prin hipoglicemie şi niveluri ridicate de corpi cetonici în lapte şi urină.
 dereglare a metabolismului glucidic  acumulare de corpi cetonici (intensificarea lipolizei și
b-oxidarii acizilor grași)
58
 Hipoglicemia neonatală
 Apare datorită:
• rezervei limitate de glicogen
• intensificarea metabolismului glucidic în scop energetic în timpul naşterii.
 În aceste condiţii, glicemia poate lua valori critice datorită unui aport
insuficient de substrate pentru gluconeogeneză dar şi activităţii scăzute a
echipamentului enzimatic implicat în acest proces.
59
 Dereglări în metabolismul glicogenului
 Boli de stocare a glicogenului
https://basicmedicalkey.com/glycogen-storage-disease-2/
60
 Boli de stocare a glicogenului
 Deficienţa unor enzime implicate în metabolismul glicogenului → boli de stocare a
glicogenului (glicogenoze)
 Acumularea unor cantităţi mari de glicogen cu structură normală sau anormală în

unele țesuturi
• ficat, rinichi, intestin, muşchi, creier, etc.)
• însoţite de hipoglicemie şi acidoză lactică
 Boli genetice (ereditare) = defecte genetice ale enzimelor implicate în metabolismul

glicogenului
 Clasificate numeric în ordinea în care au fost identificate defectele enzimatice (de tip I,
II, III, etc.) sau sunt numite după persoana care a descoperit fiecare defect (von Gierke,
Pompe, Cori etc.)
 Din punct de vedere clinic sunt clasificate în funcţie de organul principal implicat
(hepatice, musculare)
61
Tip Enzima deficitară Țesut Caracteristici generale
I glucozo-6-fosfataza Ficat şi rinichi Hepatomegalie,
Boala Von -Renomegalie,
Gierke -Hipoglicemie,
-Hiperlipemie,
-Cetoză,
-Hiperlactacidemie
II α1,4 -1,6 glucozidaza Toate organele Acumulare generalizată de glicogen în lizozomi, în
Boala Pompe lizozomală (maltaza acidă) principal la nivel cardiac, muscular, hepatic, SNC;
- Cardiomegalie severă
III enzima de deramificare Muşchi şi ficat - Acumulare de glicogen sub forma unor
Boala Cori polizaharide ramificate, în special la nivelul
ficatului şi muşchilor
IV enzima de ramificare Ficat şi splină Acumulare de glicogen cu puţine puncte de
Boala Andersen ramificaţie, în special la nivel hepatic şi splină
V glicogen fosforilaza musculară Muşchi -Acumulare masivă de glicogen (cu structură
Boala Mc Ardle normală) la nivelul muşchilor scheletici →
diminuarea toleranţei la efort
VI glicogen fosforilaza hepatică Ficat -Acumulare hepatică masivă de glicogen (cu
Boala Hers structură normală)
-Tendinţe spre hipoglicemie
VII fosfofructokinaza musculară şi Muşchi -Semne asemănătoare tipului V, cu posibilitatea
Boala Tarui eritrocitară apariţiei anemiei hemolitice
62
• Simptomele bolii de depozitare a glicogenului la câini
 Slăbiciune • Cauze:
 Hipoglicemie
 Boala genetică
 Colaps
 Letargie
 Hepatomegalie (ficatul mărit)
 Anorexie
• Tip de boală:
I: apare la rasele mici; greutate corporală redusă, letargie și glicemie scăzută.
II: apare la rasa Lapponian Herde; tulburări gastro-intestinale, slăbiciune și
probleme cardiace.
III: apare la rasa Ciobănesc German; slăbiciune, greutate corporală redusă și
ușor glicemie scăzută.
IV: apare la rasa Springer Spaniels, deteriorarea globulelor roșii, anomalii
urinare.
• Tratament:
 Din păcate este o boală fatală.
 În timpul procesului de diagnosticare, există o serie de moduri în care poate fi corectată
hipoglicemia, cum ar fi o dietă bogată în glucide și administrarea de dextroză intravenos.
 Acestea sunt doar măsuri pe termen scurt și foarte rar câinii afectați supraviețuiasc mai mult
de un an
63
• Simptomele bolii de depozitare a glicogenului la pisici
 Febra persistentă care nu răspunde la tratament
 Tremurături musculare
 Slăbiciune musculară transformându-se în cele din urmă în atrofie
 Paralizia musculară
 Convulsii
• Diagnostic
 Testele de bază: profilul biochimic, hemograma completă și analiza urinei, care pot
dezvălui scăderea glicemiei și / sau a enzimelor hepatice crescute.
 Ecografie: pentru a evalua ficatul, rinichii sau inima.
 Ecocardiogramă: o ecografie a inimii
• Tratament:
 Din păcate este o boală fatală.
 Este o boală progresivă și majoritatea animalelor sunt eutanasiate la 12 – 15 luni
64
 Dereglări în metabolismul galactozei
 Intoleranţa la lactoză
 Deficienţa de galactokinază
 Galactozemia
65
 Intoleranţa la lactoză (deficiența de lactaza)
 imposibilitatea de a digera complet lactoza
 Cauze = lipsa lactazei (enzimă produsă de mucoasa intestinului subțire)
 simptomele intoleranței la lactoză - pot fi controlate printr-o dietă în care este
limitat consumul de lactoză fără eliminarea calciului și a suplimentelor
Deficitul de lactază poate apărea în trei situații diferite:

• intoleranță congenitală;
• intoleranță secundară;
• intoleranță primară
• Simptomele frecvente sunt: diaree,

dureri abdominale, flatulență,
balonări, greață
66
 intoleranță congenitală
 absența (de la naștere) a lactazei din cauza unei mutații a genei responsabile de
codificarea acesteia
 o formă foarte rară de deficit și simptomele încep imediat după naștere
 intoleranță secundară
 secundar unor boli precum gastroenterita acută, boala Crohn, giardioza, gastropatia
diabetică etc.
 intoleranță primară
 apare în timpul copilăriei și persistă până la maturitate
 o formă caracterizată prin faptul că lactaza este prezentă la concentrații sub valorile
normale (determinate genetic în anumite grupuri etnice).
67
 Deficienţa de galactokinază
 Boală genetică cauzată de deficienţa galactokinazei
 Galactoza se acumulează în sânge (galactozemie) şi apare în urină (galactozurie).
 O cale minoră în condiţii fiziologice: Galactoza → galactitol (sub acţiunea aldozreductaza)
• acestă cale devine majoră în deficienţa de galactokinază → acumularea intracelulară
de galactitol → cataractă şi alte modificări tisulare.
 Galactozemia
 Galactozo-1-fosfat nu poate fi metabolizat → se acumulează în celule (ficat, ţesut nervos,,
rinichi) → alterări ale ţesutului hepatic, retard mental, cataractă, leziuni renale.
 Acumularea Galactozo-1-fosfat inhibă:
• galactokinaza
• glicogen fosforilaza (enzimă implicată în catabolismul glicogenului)
↔ galactozemie, galactozurie şi hipoglicemie.
Există şi absenţa UDP-glucozo-4-epimerază → galactozemie esenţială (retard mental grav → moarte)
68
 Dereglări în metabolismul fructozei
 Fructozuria esenţială
 Intoleranţa ereditară la fructoză
 Fructozuria esenţială
• cauzată de deficienţa fructokinazei (transformă Fructoza → Fructozo-1-fosfat)
• este o boală fară simptome clinice manifeste, benignă
• caracterizată prin acumularea de fructoză în sânge şi urină (fructozemie şi fructozurie)
 Intoleranţa ereditară la fructoză

• Cauza: deficienţa aldolazei B (clivează Fructozo-1-fosfat → dihidroxiaceton-fosfat şi
gliceraldehida)
• Manifestări: hipoglicemie, vomă, hepatomegalie, icter.
69
4. METABOLISMUL
LIPIDELOR
1
4.1. Digestia şi absorbţia lipidelor.
4.2. Metabolismul acizilor graşi.
4.3. Metabolismul corpilor cetonici.
4.4. Metabolismul colesterolului.
4.5. Biosinteza lipidelor.
4.6. Dereglări specifice metabolismului lipidic.
2
 Forma principală de stocare a energiei
 Depozitate sub formă de TG în țesutul
adipos
LIPIDELE  Valoare calorică x 2 mai mare față de alte
forme de stocare ale energiei
= molecule insolubile în
apă, solubile în solvenți
 Mare parte provin din aportul alimentar 
organici pentru a acoperi necesarul de acizi grași,
vitamine liposolubile și factori lipotropi
3
I. CLASIFICAREA LIPIDELOR după STRUCTURĂ
SIMPLE COMPLEXE DERIVATE
Grăsimi și Uleiuri Fosfolipide Corpi cetonici

•Trigliceride (TG) •Glicerolfosfolipide
•Sfingofosfolipide
Eicosanoide
Glicolipide / Glicosfingolipide Compuși steroidici

•Cerebrozide
•Gangliozide
Ceruri (ceride)
4
II. CLASIFICAREA LIPIDELOR după FUNCȚIE
STRUCTURALE / CO-FACTORI /
DE STOCARE
MEMBRANARE PIGMENȚI / SEMNALE
Trigliceride FOSFOLIPIDE
EICOSANOIDE
(triacilglicerol) • Glicerofosfolipide
• Sfingolipide
HORMONI STEROIDICI
VITAMINE LIPOSOLUBILE
GLICOLIPIDE
•Sfingolipide
5
a) STRUCTURAL
 Participă la structura membranelor celulare și intracelulare
 izolatori mecanici, electrici și termici
b) TRANSPORT
 Ajută la vehiculare în organism a unor hormoni, carotenoide sau
FUNCȚII vitamine liposolubile
PRINCIPALE c) STOCARE ENERGIE
 Stocarea are loc în țesutul adipost, în celule = ADIPOCITE
 celule ce sintetizează și hidrolizează continuu TG stocate
 control prin feed-back hormonal, cu ajutorul enzimei LIPAZA
d) DE SEMNALIZARE
 Participă la semnalele celulare cu ajutorul prostaglandinelor,
hormonilor steroidici și a sfingolipidelor
 în reglarea mobilizării calciului, creștere celulară, apoptoză,
inflamație și imunitate
6
LIPOGENEZĂ = procesul de
sinteză a lipidelor
METABOLISM
LIPIDIC
 include atât sinteza, cât și catabolizarea
lipidelor la nivel celular,
 implică metabolizarea sau stocarea lipidelor
pentru energie, lipidelor structurale şi
funcționale, precum cele implicate în structura
membranelor celulare.
7
8
PAȘII DIGESTIEI LIPIDELOR
 LIPIDELE – insolubile în apă și lichidele din organism

4.1. 1) ADUCEREA LIPIDELOR ÎN STAREA EMULSIONATĂ
Digestia şi cu ajutorul sărurilor biliare conjugate (bilă  duoden)

2) ÎNCORPORAREA LOR ÎNTR-O FORMĂ ABSORBABILĂ
absorbţia pentru peretele intestinal
lipidelor  LIPIDELE EMULSIONATE – scindate hidrolitic, sub

acțiunea enzimelor = LIPAZE
lipaze  trigliceride
ex: colesterolesteraza  esterii colesterolului
fosfolipaze  fosfolipide
9
 Lipazele
• Lipazele (triacilglicerol ester hidrolaze) sunt o familie de peste 80 de
carboxilesteraze care catalizează hidroliza legăturilor esterice ale TG pentru a
forma acizi grași liberi și glicerol
• Exista tipuri de lipaze care pot sǎ accepte şi alte substrate (esterii
colesterolului, etc)
• Sunt rǎspândite în microorganisme, plante și animale, unde joacă un rol
important în metabolismul lipidelor.
Clasificare:
• lipazele digestive - implicate în aborbţia lipidelor;
• lipazele plasmatice - implicate în metabolismul lipoproteinelor;
• lipazele intracelulare - implicate în producerea de energie şi semnalizarea celularǎ
10
Tipuri de lipaze  Lipaza pancreatică (triacilglicerol-lipază) şi carboxilesteraza
pancreaticǎ (colesterolesteraza)
• produse de celulele acinare pancreatice
• catalizează hidroliza trigliceridelor alimentare ȋn intestin
 Lipoprotein lipaza (LPL)
• produsă în principal de celulele extrahepatice, inclusiv
adipocitele și miocitele.
 Lipaza hepatică
• produsă de hepatocite,
• catalizează hidrolizează trigliceridele din moleculele LDL
 Lipaza din adipocite
• prezentǎ în ţesutul adipos, muşchiul striat, intestine, ficat
şi pancreas
 Monoacilglicerolipaza (MGL)
• catalizeză hidroliza MG la glicerol şi acizi graşi
 Lipaza sensibilă la hormoni (HSL)
• prezentă în adipocite
• catalizează hidroliza TG stocate, ceea ce duce la eliberarea
de acizi grași
 Lipaza lizozomală
• enzimă intracelulară
• catalizează hidroliza steridelor (esterii colesterolului)
11
 Lipaza linguală
 este prezentă la șobolan, șoareci, oameni și bovine.
 se consideră că lipaza linguală este mai puțin importantă pentru
digestia și absorbția grăsimilor la mamiferele adulte sănătoase
 Se considerǎ cǎ are un rol în percepția gustului gras
 Lipaza Gastricǎ
 este secretată de celulele stomacului
 eliberează acizii graşi din moleculele TG, în special
acizii cu catenă scurtă sau medie (≤12 carboni), cum
sunt cei din lapte
 joacă un rol deosebit de important în digestia lipidelor
la sugari pentru care grăsimea din lapte este sursa
principală de calorii
12
4.1. Digestia şi absorbţia lipidelor
 Lipaza pancreatică ↔ scindează hidrolitic legaturile esterice din pozițiile α și α’ ale trigliceridelor
a´
 LIPOLIZA are loc în intestinul subțire, iar acizii grași rezultați se găsesc sub formă de săruri de sodiu
datorită reacţiei acestora cu bicarbonaţii alcalini din sucul pancreatic:
• Sărurile alcaline ale acizilor graşi astfel formate contribuie şi ele la

emulsionarea lipidelor încă nedigerate.
13
 Hidroliza fosfolipidelor are loc în tractul digestiv unde acţionează fosfolipaze
pancreatice.
 De exemplu lecitinele pot fi scindate hidrolitic în prezenţa fosfolipazei A2 la
lizolecitine care au proprietăţi tensioactive şi care contribuie şi ele la
emulsionarea lipidelor încă nedigerate:
14
 Steridele sunt scindate hidrolitic sub acţiunea catalitică a sterol ester hidrolazelor
pancreatice, cum este de exemplu Colesterol esteraza:
Colesteridă
Colesterol esteraza
Acid gras Colesterol
15
Absorţia lipidelor la nivelul enterocitelor
Lumen intestinal (enterocite) CE = colesterol esterificat;
CL = colesterol;
DAG = diacilglicerol;
FA = acizi grași (fatty acids);
Lipide
LPL = lizofosfolipide;
MAG = monoacilglicerol;
SAB
PL = fosfolipide;
Emulsie SAB = sărurile acizilor biliari;
SCFA = acizi grași cu catena scurta (short-chain fatty acid);
Reticul
TAG = triacilglicerol sau trigliceride
endoplasmic
Lipaze
Fosfolipaze
chilomicroni
Enterocite
Limfă
Sânge
Agregate micelare 16
Sursa: https://veteriankey.com/fat-and-fatty-acids/
1. AG, Colesterolul, MAG şi DAG sunt produşii primari ai digestiei lipidelor.

2. În asociere cu SAB şi vitaminele liposolubile formează agregate micelare,
(aglomerări de lipide amfipatice) care îşi expun grupările hidrofile la exterior şi
cele hidrofobe la interior, solubile în mediul apos al lumenului intestinal.
3. Miceliile ajung la nivelul marginii în perie a enterocitelor unde va avea loc
absorţia. AG cu catenă scurt (SCFA) nu necesită prezenţa miceliilor.
4. Resinteza TAG, a PL şi a CE are loc în reticulul endoplasmic din amestecul de
lipide absorbite rezultând lipide complexe, în prezenţa AG intra-enterocitari cu
catenă lungă.
5. Moleculele de TAG, PL şi CE nou sintetizate sunt extrem de hidrofobe şi agregă
în mediul apos. Moleculele vor fi înglobate în picături lipidice înconjurate de
fosfolipide, colesterol liber şi o proteină caracteristică (Apo B-48) = chilomicroni
6. Chilomicronii sunt eliberaţi din enterocite la nivelul limfei, prin exocitoză
(eliberare în canalele lactifere, conferind limfei un aspect lăptos).
7. Acizii grași cu catenă scurtă (SCFA) sunt direct absorbiți de capilarele sanguine
din vilozitãți, de unde trec în sângele portal
17
 Utilizarea lipidelor exogene în ţesuturi
 Trigliceridele din chilomicroni sunt hidrolizate la glicerol şi acizi grași liberi (AGL)
• enzima de hidroliză = lipoprotein-lipaza (LPL)
o enzima este sintetizată predominant în miocite şi adipocite, la nivelul
celulelor cardiace, hepatice şi renale
• localizarea hidrolizei - capilarele muşchilor scheletici şi ale ţesutului adipos
 AGL pătrund direct în miocitele şi adipocitele adiacente sau pot fi transportaţi

în sânge legaţi de albumina serică de unde vor fi preluaţi de cellule
 Adipocitele reesterifică AGL până la TAG care sunt depozitate până când
creşte necesarul de AG pentru organism.
18
• Glicerolul este preluat din plasma sanguină în cea mai mare parte de către celulele
hepatice:
 Este activat  sub acţiunea glicerofosfokinaze specifice
 Forma activă este utilizată:
o în biosinteza de lipide
o în scop energetic
19
Acizii grași
catabolizați în scop
biosinteza de lipide rezultaţi prin energetic (majoritatea
(formarea de lipide
proprii organismului) lipoliză tipurilor de celule)
 Excepţie = celulele nervoase

care în afara glucozei utilizează
doar în măsură foarte mică alte
surse de energie.
20
 Modul de utilizare a lipidelor

• dependent de asigurarea cu substanţe nutritive prin aport alimentar
• starea fiziologică a animalelor (creştere, efort, gestaţie, lactaţie )
• reglat ↔ și prin gradul de absorbţie respectiv nivelul glucozei în sânge
Mobilizarea lipidelor celulare în

direcţia utilizării lor în scop energetic
• promovată = hormoni hipofizari (ACTH, STH, TSH, MSH, vasopresină)

• promovată = adrenalină (în stări de stres fiind stimulată lipoliza)
• inhibată = insulină (inhibitor pentru lipaze)
 Lipazele – sunt activate şi de către heparină ("factor de clarefiere" în plasma sanguină)

21
4.2. Metabolismul acizilor graşi
4.2.1. Catabolizarea acizilor grași
(b-oxidarea AG)
4.2.2. Biosinteza acizilor grași
22
 Principala cale de degradare oxidativă a AG care
4.2.1. rezultă prin hidroliza lipidelor (exogene/endogene)
este b-oxidarea care are loc la nivelul mitocondriilor.
Catabolismul  Ca procese minore de catabolizare a AG care au loc
acizilor graşi la nivelul ribozomilor sunt a-oxidarea şi ω-oxidarea.
23
ω-oxidarea β-oxidarea α-oxidarea
Acizi grași Acizi grași superiori

Acizi grași superiori (degradați oxidativ) (decarboxilați oxidativ)
oxidare gruparea peroxidaze
metil terminală ω desprindere fragment de 2 atomi C intermediari aldehidici
(acetil-coenzima A)
Acizi dicarboxilici repetare proces Acizi grași inferiori
convertire totală în acetil-CoA (nr. impar de C)
24
 Activarea acizilor graşi

 Reacţia de activare a acizilor graşi cu formarea legăturii tioesterice (gruparea carboxil
a acidului gras şi gruparea -SH a coenzimei A)
are loc extramitocondrial (pe faţa citosolică a mitocondriilor) şi este catalizată de
acid gras-tiokinaze
 Acil-Co A = compuşi macroergici şi reprezintă forma prin care acizii graşi

participă la toate procesele metabolice (fie anabolice, fie catabolice).
25
 Catabolizarea AG (b-oxidarea) are loc în mitocondrii, însă derivaţii acil~CoA NU pot străbate
membrana mitocondrială
 transferul resturilor acil este realizat în prezență de CARNITINĂ (g-trimetilamino-b-
hidroxibutirat) + două aciltransferaze.
• aciltransferaze = CAT (carnitin aciltransferaze = CAT)
• CAT 1 = pe faţa externă a membranei mitocondriale
• CAT 2 = pe faţa internă a membranei mitocondriale
 trecerea resturilor acil prin membrana mitocondrială se face sub formă de acil-carnitină
26
=> resturile acil din acil-carnitină se cuplează din nou cu coenzima A după
străbaterea membranei mitocondriale:
 Reacţia are loc în prezenţa enzimelor carnitin acil-transferaza II şi

coenzimei A-ligază şi este dependentă de GTP ca furnizor de energie.
 Acizii graşi activaţi sub formă de acil-coenzima A devin substratul unui
sistem complex de oxidare care este situat în interiorul mitocondriilor.
27
4.2.1. Catabolizarea acizilor grași - β-Oxidarea acizilor graşi saturaţi
Calea b-oxidării acizilor graşi  cuprinde o secvenţă repetitivă de patru reacţii :
a. dehidrogenare (FAD)
b. adiţie de apă
c. dehidrogenare (NAD+ )
d. tioliza prin reacţia cu coenzima A
a. acidul gras activat ca acil-coenzimă A suferă a,b-dehidrogenare sub acţiunea unei FAD-acid gras-
dehidrogenaze, cu formare de trans-a,b-enoil-coenzimă A:
28
b. La dubla legătură adiţionează apoi stereospecific şi reversibil, o moleculă de apă sub

acţiunea unei enol-hidrataze , rezultând b-hidroxiacil-coenzimă A:
c. Oxidarea derivatului hidroxilat cu formarea b-cetoacil-coenzimei A, sub acţiunea unei

NAD+-L-b-hidroxiacil-coA-dehidrogenaze:
29
d. b-cetoacil-coenzima A , în prezența unei molecule de coenzimă A, suferă o scindare având ca

rezultat un mol de acetil-coenzimă A (C2) şi unul de acid gras activat, mai mic cu 2 atomi de
carbon.
Tiolaza
Tiolaza care catalizează

această reacţie are o
specificitate pentru
anumite lungimi ale
catenelor de acizi graşi.
30
 Repetarea etapelor b-oxidării a fost imaginată ca o spirală – spirala (helixul) lui Lynen
- fiecare spiră cuprinde cele 4 etape de reacție
- în fiecare spiră, în cea de a patra etapă, se eliberează câte o moleculă de acetil-coA
 un acid gras saturat activat cu n atomi de carbon (Cn), prin calea β-oxidării => n/2 moli de acetil-CoA.
31
 acid palmitic (16:0) activat => prin parcurgerea a 7 spire Lynen => 8 molecule de acetil-CoA
C16
1
C14
2
C12
3
4
5
6
C4
7
C2 8 32
 Ecuaţia generală pentru fiecare ciclu de reacţie (fiecare spiră Lynen) este:
AcilCoA(Cn) +FAD +NAD⁺ + H2O + CoASH AcilCoA(Cn-2) +FADH2+NADH+H⁺

 pe parcursul unei spire (cele 4 etape ale b-oxidării) echivalenţii a 5 moli de ATP
1 moleculă FADH2 => 2 molecule de ATP
1 molecule de NADH+H+ => 3 molecule de ATP
1 mol de acetil-CoA (în ciclul ATC) => echivalenţii a 12 moli de ATP
Exemplu – Bilanțul energetic în b-oxidarea

acidului palmitic (16:0)
 7 spire Lynen x 5 => 35 moli ATP
 8 acetil-CoA x 12 => 96 moli ATP
TOTAL = 131 – 1 mol necesar activare
FINAL = 130 moli ATP
33
4.2.1. Catabolizarea acizilor grași - β-Oxidarea acizilor graşi nesaturaţi
 după activare, b-oxidarea decurge
normal până când prin scindare s-a ajuns
ca dubla legătură să fie în poziţie b,g -
deci la b,g-cis-enoil-coA.
 sub acţiunea unor izomeraze cis-trans

specifice sunt transformaţi în izomerii
trans corespunzători o dată cu migrarea
dublei legături în poziţie a,b.
 cu derivaţii a,b-trans-enoil CoA rezultaţi,

procesul b-oxidării se reia în etapa de
aditie de apa
 se continuă până la catabolizarea

completă a respectivului acid gras.
b-0xidarea acidului oleic ( 18:1, 9c) 34
4.2.1. Catabolizarea acizilor grași - β-Oxidarea acizilor graşi nesaturaţi
Bilanțul energetic în b-oxidarea acidului oleic (18:1)
 8 spire Lynen => 9 molecule de acetil-CoA

 pe parcursul unei spire = 5 moli ATP
 pe a 4-a spiră Lynen, datorită prezenţei dublei legături (9,10 cis în
molecula de acid oleic activat) NU mai este necesară dehidrogenarea cu
flavin-enzimă (FAD) = spira incompletă => 3 moli ATP
 7 spire Lynen normale și o spiră incompletă
Oleil-CoA + 7FAD + 8NAD+ + 8CoA + 7H2O  9 Acetil-CoA + 7FADH2 + 8NADH+H+
1 mol de acetil-CoA (în ciclul ATC) => 12 moli de ATP => 12 x 9 = 108 moli ATP
pe parcursul unei spire = 5 moli de ATP => (5 x 7) + 3 = 38 moli ATP
TOTAL = 146 – 1 mol necesar activării

FINAL = 145 moli ATP
35
Formarea şi utilizarea acetilcoenzimei A în organismul animal
Substrat energetic
Precursor biosintetic
Donor de grupare acetil în

reacții de acetilare
36
Utilizarea acetilcoenzimei A în reacții de acetilare

 formarea acetilcolinei ca neurotransmiţător (joncţiunile neuromusculare)
• are loc sub acţiunea unei colin acetil transferaze specifice, produsă de celulele
musculare
37
 Există mai multe căi de biosinteză:
– biosinteza AG inferiori = biosinteza „de novo”
– biosinteza AG superiori = elongarea
– biosinteza acizilor graşi nesaturați precursori ai
4.2.2. prostaglandinelor
Biosinteza
 Localizare: hepatocite, adipocite şi glanda mamară
acizilor graşi
 sinteza AG  în citosol , spre deosebire de
catabolismul lor care se produce în mitocondrii.
38
Biosinteza „de novo” a acizilor graşi în organismele animale
 Punct final: obţinerea acidului palmitic (16:0)
 Localizare: ficat
 Precursor: Acetil~CoA
 Sursa Acetil~CoA => acidul piruvic în matricea mitocondrială format în glicoliză

acetil~CoA trebuie să fie transferată
din mitocondrie în citosol
 Membrana internă a mitocondriilor nu are permeabilitate pentru acetil~CoA, iar
transferul acesteia în citosol se realizează prin intermediul citratului.
39
4.2.2. Biosinteza acizilor graşi în organismele animale.
• acetil-coenzimă A (C2) = precursor primar

• malonil-coenzimă A (C3) = precursor de condensare în construirea catenei AG
A. Biosinteza malonil~CoA ↔ Acetil–CoA carboxilaza

B. Elongarea malonil~CoA ↔ Complexul AG-sintetaze
o reprezintă sisteme multienzimatice complexe care catalizează reacţiile
caracteristice biosintezei AG
o cuprind o serie de enzime, fiecare dintre ele fiind specifică unei anume
etape
o catalizează reacţiile specifice până la formarea acidului palmitic (16:0),
urmând ca alte sisteme enzimatice să asigure elongarea mai departe,
inclusiv inserţia dublelor legături.
40
A. Biosinteza malonil~CoA
carboxilarea acetil~CoA la malonil~CoA = prima etapă în biosinteza AG
• Acetil–CoA carboxilaza conţine ca grupare prostetică biotina iar reacţia se

desfăşoară în două etape:
a. Biotin-enzima + ATP + HCO3–  carboxi-biotin-enzima + ADP +Pi

b. Carboxi-biotin-enzimă + acetil~CoA  malonil~CoA + biotin-enzima
41
 Reglarea pe termen scurt a acetil-CoA carboxilazei

• Reglare alosterică ↔ palmitoil~CoA inhibă activitatea acetil~CoA carboxilazei
• Reglare covalentă ↔ 2 mecanisme
 convertită de la un protomer inactiv enzimatic la un polimer activ în prezenţa citratului.
 fosforilarea reversibilă:
o în prezenţa adrenalinei şi a glucagonului, acetil-CoA carboxilaza este fosforilată
şi astfel inactivată
o defosforilarea cu activarea enzimei are loc în prezenţa insulinei
 Reglarea pe termen lung a acetil-CoA carboxilazei

• Excesul caloric pe termen lung determină o intensificare a sintezei acetil-CoA
carboxilazei, stimulând sinteza de AG
• Dieta săracă în calorii conduce la diminuarea sintezei de AG ca urmare a reducerii
sintezei acetil-CoA carboxilazei
42
B. Elongarea malonil~CoA
 Enzimele implicate constituie un complex multienzimatic = acid gras sintetaza
 Complexul acid gras sintetaza:
• La vertebrate – conţine 2 subunităţi identice, iar fiecare subunitate conține:
o o regiune ACP (acyl carier protein) sau PTA = proteină transportoare de acil
o enzime care intervin in sinteză
o o tioesterază care eliberează acidul gras din complexul acil-coA
 Complexul acid gras sintetaza = 6 enzime sunt grupate în 2 domenii

• Domeniul I : cetoacil sintetaza, acil transacilaza, malonil transacilaza
• Domeniul II: cetoacetil reductaza, deshidrataza, enoil reductaza + ACP
 Fiecare domeniul enzimatic are 2 tipuri de grupări tiol (-SH).

• cisteina din domeniul I
• 4-fosfopantoteina din domeniul II
 In sinteză participă o subunitate funcțională de la un domeniu și una de la celălat
domeniu 43
• de grupările SH din cele doua domenii se va lega:
 malonil ↔ SH de la pantoteina
 acetil ↔ SH din cisteină
 unirea acetatului cu malonilul
44
în reacții AGS = simbol pentru Acid gras sintetaza
• In continuare urmează 4 reacții repetitive:
a) Condensare (sinteză)
b) Reducere (NADP+ dependenta)
c) Dehidratare (sub actiunea unei dehidraze)
d) Reducere (NADP+ dependenta)
a) formarea acetoacetil –AGS, în prezenţa aceto-acetil-sintetazei respectiv cetoacil-

sintetazei (reacţie care presupune o decarboxilare)
a) acetoacetil
45
b) formarea de b-hidroxi-acil-derivat, sub acţiunea b-ceto-acil-reductazei (cu NADP+ drept
coenzimă)
acetoacetil –AGS b-hidroxi-acil-derivat
c) eliminarea de apă, cu formarea a,b-enoil-derivatul corespunzător, sub acţiunea b-hidroxi-

acil-dehidratazei
a
b
b-hidroxi-acil-derivat a,b-enoil-derivat
46
d) hidrogenarea catenei la nivelul dublei legături, având ca rezultat o catenă de acid gras
saturat (care pentru iniţiere, corespunde restului butiroil), sub acţiunea unei enoil-
reductază (cu NADP+ drept coenzimă)
Acid gras saturat (C4 – inițial)
a,b-enoil-derivat
 sistemul enzimatic este specific acidului butiric ( 4:0)  urmează eliberarea acestuia prin
hidroliza legăturii tioesterice, sub acțiunea butiroil-tioesterazei
47
 Procesul se reia cu secvenţa de cuplare şi continuă, iar prin repetarea celor 4+1
secvenţe (cuplare, reducere, hidratare, hidrogenare şi transfer) ↔ se atinge
lungimea catenei pentru care este specific sistemul enzimatic
 acidul palmitic și complexul enzimatic se eliberează prin hidroliză, sub acţiunea

palmitoil-tioesterazei
48
Sinteza acidului palmitic

malonil
acetil
Acid gras
sintetaza
Spire
Lynen
Ecuația generală a biosintezei

Acidului palmitic (16:0)
PALMITAT
49
 Surse de NADPH necesare sintezei acizilor graşi

 Calea glicolitică
• furnizor de piruvat ce reprezintă sursa primară de acetil-CoA mitocondrială, folosită în sinteza acizilor
graşi
• se produce şi NADH+H+ citosolic important în conversia oxalilacetatului la malat în prezenţa malat-
dehidrogenazei citosolice.
• NADH-ul rezultat din glicoliză  contribuie la reducerea NADP+ la NADPH necesar sintezei de
palmitoil-CoA.
 Calea hexozo-monofosfaţilor
• este cea mai importantă sursă de NADPH+H+
• se produc două molecule de NADPH+H+ pentru fiecare moleculă de glucoză
 Conversia citosolică a oxaloacetatului la piruvat

• prin oxidare şi decarboxilare  generează NADPH+H+ citosolic
50
Biosinteza acizilor graşi superiori – ELONGAREA
 Sinteza de acizi grași cu participarea acid gras sintetazei (AGS) se opreste la palmitat
 Elongarea = calea mitocondrială de biosinteză a acizilor graşi superiori

 se sintetizează la nivelul mitocondriilor și în reticulul endoplasmatic
 precursor biosintetic = acidul palmitic
 La mamifere  elongarea acizilor graşi în prezenţa unui complex

multienzimatic care catalizează condensarea dintre acidul gras preexistent cu
unitatea C2
• unitatea de 2C în elongare în mitocondrie provine de la acetil-coA
• unitatea de 2C în elongare în reticulul endoplasmatic provine de malonil-coA
 Formarea acizilor graşi cu catene lungi (C20 – C24) ↔ necesari în mod special
formării şi dezvoltării sistemului nervos prin participarea lor la structura
fosfolipidelor tecilor de mielină. 51
 Mecanismul general
 La capatul carboxil al acilului care urmează a fi alungit se adauga 2C de la acetil-CoA
sau malonil CoA şi urmează cele 4 reactii repetitive:
• Condensare
• Reducere
• Dehidratare
• Reducere
 Rezultatul = un acil cu 2C în plus

De exemplu pentru formarea acidului lignogeric (24:0) prin elongarea acidului palmitic (16:0)
52
Condensare
Reducere
Dehidratare
Reducere
53
Biosinteza acizilor graşi nesaturați
3.4. Anabolismul acizilor graşi în organismele animale.
 Desaturarea catenelor de acizi graşi

• se realizează prin introducerea legăturilor duble (cis) în prezenţa oxigenazelor
cu funcţii mixte, a NADH-ului şi a O2
• oxigenaze cu functii mixte = enzimele implicate în formarea dublelor legături
acţionează prin preluare de oxigen molecular în prezenţă de NADPH+H+
 Localizare - formaţiunile microsomale din hepatocitele şi adipocitele mamiferelor
Acizii linoleic (18:2) şi linolenic (18:3) NU pot fi obţinuţi de mamifere folosind ca

precursor biologic acidul oleic (18:1) de exemplu.
• Acizii linoleic şi linolenic sunt doi acizi graşi esenţiali care sunt precursori
pentru sinteza altor acizi graşi nesaturaţi şi care trebuie obţinuţi din alimente.
54
Exemplu:
acid palmitic (16:0)  desaturare  acid palmitoleic (16:1, 9c)
acid palmitoleic (16:1, 9c)  elongare  acid vaccenic (18:1, 11c)
55
Exemplu:
 acid palmitic (16:0)  elongare = acid stearic (18:0)
 acid stearic (18:0)  desaturare = acid oleic (18:1, 9c)
 acid oleic (18:1, 9c)  elongare = acid nervonic (24:1, 15c)
56
Acizii graşi superiori polinesaturaţi - au importanţă deosebită pentru

organismul animal
 constituenţi ai lipidelor unor biomembrane (ex: cele ale celulelor nervoase)
 precursori în biosinteza prostaglandinelor
o prostaglandinele = efectori biochimici cu o multitudine de funcţii, unele
considerate de tip hormonal,
o de exemplu: în metabolismul lipidic
 acțiune de inhibare a lipazelor (pentru PGE1)
 reglare a biosintezei hormonilor steroidici
57
4.2.2. Biosinteza acizilor graşi în organismele animale.
REGLAREA BIOSINTEZEI Acizilor Grasi

 Scop :
o Depozitarea energiei sub formă de glicogen este limitată ↔ excesul de glucoză este stocat sub formă de
lipide în țesutul adipos
 Sinteza AG este dependentă de:

 Disponibilitatea Acetil-CoA (piruvat - glicoliză)
 Disponibilitatea NADPH+H+
 Activitatea enzimei acetil-CoA carboxilaza
 Se realizează sub controlul insulinei (facilitează intrarea glucozei în adipocite și accelerarea
catabolizării acesteia prin glicoliză  acetil-CoA fiind substrat în sinteza lipidelor în acest țesut)
 acetil-CoA carboxilaza: 2 mecanisme de control:

 Mecanismul covalent prin fosforilare / defosforilare: forma defosforilată este activă
• Insuline  activează reacția de defosforilare
• Glucagonul și adrenalina  activează reacția de fosforilare
 Mecanism alosteric
• Citrate  activator alosteric
• Acil-CoA  inhibitor alosteric
58
4. METABOLISMUL
LIPIDELOR
1
2
Metabolismul corpilor cetonici
Dacă catabolismul glucozei și Alimentație deficitară sau

catabolismul lipidelor (AG) sunt diabet: oxalilacetatul este
Concentrația plasmatică (mM)

echilibrate: utilizat pentru sintea de glucoză
Corpi cetonici
AG  Acetil – CoA  Ciclul Gluconeogeneză
KREBS  acetil-CoA  corpi cetonici
Glucoză
Acizi grași
zile de înfometare
3
 Utilizarea acetil-CoA  precursor biosintetic pentru:
 corpii cetonici şi acizii graşi proprii fiecărui organism
 colesterol şi derivaţii steroidici derivaţi de la el
Ce sunt corpii cetonici?
 Structura:
acetona acetoacetat b-hidroxibutirat
 Compuși hidrosolubili ↔ NU au nevoie de transportori specifici

 Rol biologic = sursă alternativă de energie pentru țesuturi extrahepatice
• mușchi scheletici
• mușchi cardiac
• cortex renal
• creier 4
4.3.1. Formarea corpilor cetonici (cetogeneza)
 Etape
 Cetogeneza  substrat: Acetil-CoA I. Sinteza hidroximetilglutaril-CoA (HMG-CoA)
 Localizare: Hepatocite – mitocondrii II. Transformarea HMG-CoA  acetoacetat
III. Conversia acetoacetat  b-hidroxibutirat și acetonă
2 Acetil-CoA
tiolaza
hidroximetilglutaril-CoA (HMG-CoA)
HMG CoA
liaza
Acetoacetil-CoA Acetoacetat
Acetil-CoA acetoacetat b-hidroxibutirat
HMG CoA decarboxilaza dehidrogenaza
sintetaza
Acetoacetat
hidroximetilglutaril-CoA (HMG-CoA) Acetonă b-hidroxibutirat
5
2 Acetil-CoA
Tiolaza
Acetoacetil-CoA
Acetil-CoA
HMG CoA sintetaza
 Acetona, formată în cantități mai mici, este
Hidroximetilglutaril-CoA (HMG-CoA) expirată
HMG CoA liaza  Acetoacetatul și β-hidroxibutiratul sunt
Acetil-CoA
transportate de sânge către țesuturile
Acetoacetat extrahepatice (mușchiul scheletic, mușchiul
b-hidroxibutirat inimii, cortexul renal) unde sunt oxidate în
dehidrogenaza Acetonă ciclul Krebs pentru a furniza o mare parte din
b-hidroxibutirat energie.
 Creierul - care folosește în mod normal glucoza
pentru energie, va folosi cetone în caz de deficit
de glucoză (de exemplu în timpul unui post
prelungit).
6
REGLAREA CETOGENEZEI
 Se realizează pe 3 nivele diferite:
• Lipoliza la nivelul țesutului adipos: AG (prin b-oxidare la acetil-CoA) substrate pentru cetogeneza
• Transportul AG intramitocondrial : inhibarea enzimei acilcarnitin transferază de către malonil-CoA
• b-Oxidarea: acetil-CoA inhibă activitatea b-cetotiolazei
 Reglare la nivel hepatic

 În timpul mesei (ingerare alimente)
• Creșterea secreției de insulină ↔ inhibare lipoliză și activare biosintezei trigliceridelor
• Activarea lipogenezei ↔ creșterea concentrației malonil-CoA
• Inhibarea b-oxidării AG ↔ inhibarea cetogenezei
 În lipsa alimentației
• Creșterea secreției de glucagon ↔ activare lipoliză
• Inhibarea lipogenezei ↔ scăderea concentrației malonil-CoA
• Activarea b-oxidării AG ↔ activarea cetogenezei
 În efort muscular
• Creșterea secreției de adrenalină ↔ activarea cetogenezei
7
4.3.2. Catabolizarea corpilor cetonici (cetoliza)
 Difuzarea corpilor cetonici în sânge și transportul lor către
țesuturile periferice (extrahepatice)
b-hidroxibutirat
 În țesuturile extrahepatice corpii cetonici sunt
b-hidroxibutirat transformați în acetil CoA.
dehidrogenaza
 Acetil CoA poate intra apoi în ciclul Krebs ↔ acetoacetatul
și b-hidroxibutiratul reprezintă sursă de energie în multe
țesuturi (mai ales atunci când nivelul glicemiei scade).
Acetoacetat
 Importanța citolizei extra hepatice
Succinil-CoA tioacil-transferaza • Ajută la "economisirea" glucozei pentru celulele "dependente
de glucoză" (de exemplu - creier)
• În cazul lipsa aportului alimentar pe termen scurt ↔
Succinat oxidarea corpilor cetonici de către mușchi
• În cazul lipsa aportului alimentar pe termen lung ↔
Acetoacetil-CoA concentrația corpilor cetonici crește și atinge un nivel care
permite utilizarea lor de către creier.
tiolaza
• Această stare de cetoză este cauzată de diete bogate în
proteine (situația este nefiziologică, aceste diete nu sunt
recomandate rinichilor).
Acetil-CoA Acetil-CoA 8
ȚESUTURI EXTRAHEPATICE
FICAT SÂNGE De exemplu – mușchi, creier
Acizi grași
Corpi cetonici
Țesut renal
Țesut pulmonar Acizi grași
Glucoza Acizi grași Amino
acizi Glucoza Amino
acizi
Acetil-CoA
Corpi
Corpi
cetonici Acetil-CoA
Ciclul cetonici
ATC
Ciclul
ATC
Corpi cetonici Corpi cetonici
(eliminare (eliminare –
urină) expirat)
9
Preluat și modificat: http://biocheminfo.com/2020/04/23/ketone-bodies/
 Bilanțul energetic în metabolismul corpilor cetonici
CETOGENEZA:
 NU consumă ATP
 Utilizează NADH+H+ produs prin oxidarea acizilor grași în perioada
lipsei de aport alimentar
 CETOLIZA:
 Produce acetil-CoA  producere de ATP prin preluare în Ciclul Krebs
(extra-hepatic)
10
Dereglări în metabolismul corpilor cetonici
 Acidoza
 Diminuarea pH-ului sanguin (pH < 7,37).
 Creșterea eliberării acetoacetat și b-hidroxibutirat în sânge
 Cauze:
• Hipoglicemie prelungită
• Diabet
o insuficienţă de insulină  limitarea activării glucozei pentru participare la procesele
de glicoliză  este promovată şi accentuată catabolizarea acizilor graşi şi a corpilor
cetonici la acetil-coA ca substrat energetic.
Mitocondriile celulei hepatice pH sanguin

Stimularea lipolizei
Alcaloză
Acetoacetat Normal
b-hidroxibutirat
Acidoză
b-hidroxibutirat Acetoacet SÂNGE

at 11
 Cetoza rumegătoarelor (acetonemie, acetonurie)

 se caracterizează prin hipoglicemie şi niveluri ridicate de corpi cetonici în lapte şi urină.
 dereglare a metabolismului glucidic  acumulare de corpi cetonici (intensificarea lipolizei și
b-oxidarii acizilor grași)
 Tipuri:
o Cetoza spontană sau primară
o Cetoza de subnutriție
 un dezechilibru între consumul
ridicat de glucoză (în gestaţie şi
lactaţie) şi a unui aport
insuficient de substanţe nutritive
 intensificare a degradării acizilor
graşi din lipidele proprii dar şi a
aminoacizilor din proteine cu
scopul obţinerii de substrate
pentru gluconeogeneză şi energie.
o Cetoza secundară – afecțiuni ale
prestomacelor, boli febrile, tulburări
neurohormonale
12
Teste diagnostic: determinarea corpilor cetonici – sânge, urină, lapte
13
4.4. COLESTEROLUL
Metabolismul  În organismele animale apare liber sau esterificat cu acizi graşi
superiori (îndeosebi palmitic, stearic sau oleic) este prezent în:
colesterolului • Structura sistemele lipoproteice de transport (HDL, LDL,
vLDL, chilomicroni)
• Structura biomembranelor
 Precursor în biosinteza unor biomolecule cu structură steroidică.
 Surse exogene:
• provine din alimente cum ar fi ouăle, ficatul, creierul,
• în formă liberă - după absorbție este încorporat în micelii la
nivelul intestinului şi în prezenţa sărurilor biliare
colesteridele sunt scindate hidrolitic sub acţiunea
4.4.1.
Biosinteza colesterolului colesterolesterazei pancreatice.
4.4.2.  Sinteza endogenă - localizată în primul rând în citoplasma
Catabolismul colesterolului hepatocitelor, dar şi în ţesuturi periferice specializate cum ar fi
gonadele sau glandele suprarenale.
4.4. Metabolismul colesterolului
Din faza micelară, COLESTEROLUL este absorbit ajungând în enterocite, unde are
loc un proces parţial de reesterificare a acestuia şi în final de încorporare împreună cu
alte componente în chilomicroni.
• Lecitin-colesterol-aciltransferază (LCAT) localizată în plasma sanguină
Lecitină
Colesterol
(fosfatidilcolina)
Lecitin-colesterol-aciltransferază (LCAT)
Colesterol esterificat Lizoecitină

(colesteridă) (lizofosfatidilcolina)
4.4.1. Biosinteza colesterolului
 Substrat = acetil-CoA
 Sistem multienzimatic
 Localizare:
• în cea mai mare masură în citoplasma hepatocitelor
• ţesuturi periferice specializate (cortexul landelor suprarenale, gonade)
 Intermediar cheie = acidul mevalonic (mevalonatul)
 Etape principale:
1. sinteza b-hidroximetilglutaril-CoA (HMG-CoA)
2. reducerea HMG-CoA la acid mevalonic
3. convertirea acidului mevalonic la izopentenil-pirofosfat
4. condensarea izopentenil-pirofosfatului în derivaţi poliizoprenici cu formarea scualenului
5. ciclizarea scualenului în lanosterol
6. convertirea lanosterolului în colesterol
1. Sinteza b-hidroximetil-glutaril-CoA (HMG-CoA)

• condensarea a două molecule de Acetil-CoA în
prezenţa unei tiolaze cu formarea acetoacetil-CoA.
• acetoacetil-CoA condensează cu o nouă moleculă
de acetil-CoA sub acţiunea HMG~CoA sintetazei
2. Reducerea HMG-CoA la acid mevalonic

• sub acţiunea HMG~CoA reductazei
(dependentă de NADP⁺) tiolaza
o HMG~CoA reductaza este
inhibată alosteric de
colesterol
HMG~CoA sintetaza
HMG~CoA reductaza
4. convertirea acidului mevalonic la

izopentenil-pirofosfat
5. condensarea izopentenil-pirofosfatului
în derivaţi poliizoprenici cu formarea
scualenului (sub acţiunea squalen-
sintetazei)
6. ciclizarea scualenului în lanosterol
(squalen-epoxidază și sistem enzimatic
denumit generic 2,3-epoxisqualen-
lanosterol-ciclază)
7. convertirea lanosterolului în colesterol
(este un proces complex la care
participă în jur de 20 enzime)
 Reglarea biosintezei colesterolului  enzima cheie = HMG-CoA reductaza
 Mecanism alosteric
• Efector alosteric = colesterol
• nivel crescut de colesterol  inhibă enzima
• nivel scăzut de colesterol  activează enzima
 Mecanism covalent = fosforilarea / defosforilarea independentă de steroli

• Forma defosforilată = forma activă
• Forma fosforilată = forma inactivă
o Reglare: proteinkinază specifică (activată de AMP) și fosfoproteinfosfataza
o Deficitul de AMP și ATP  limitează sinteza de colesterol
 Mecanism hormonal
• Insulina = crește activitatea enzimei prin stimularea procesului de defosforilare
• Glucagon = scade activitatea enzimei prin stimularea procesului de fosforilare
• Tiroxina și estrogenii = reduc activitatea enzimei
Acetil-CoA
Insulina
HMG-CoA
inactivă
HMG-CoA fosfataza HMG-CoA

reductaza reductaza
kinaza
Mevalonat
Glucagon
COLESTEROL
 Inhibarea enzimei de către anumite medicamente

• Statinele = utilizate pentru inhibarea sintezei de colesterol la pacienții cu hipercolesterolemie
o sunt metabolizate în molecule inhibitoare ale sintezei de colestrol
 În organismele animale și umane structura steranică a
colesterolului NU este metabolizată la produși finali,
4.4.2. colesterolul fiind preluat în mare parte în biosinteza
Catabolismul altor compuși steroidici
colesterolului • Acizi biliari (cea mai importantă cale de catabolizare)
• Hormoni steroidici
 Colesterolul este preluat de la nivelul țesuturilor
periferice și transportat la ficat (de către fracțiunile
HDL)
 O parte a colesterolului neabsorbit la nivelul
intestinului este hidrogenată la nivelul dublei legături
din nucleu prin acţiunea enzimelor produse de flora
bacteriană
• colestanol (5a) şi coprostanol (5b)
• eliminate prin fecale
4.4.2. Catabolismul colesterolului
 ACIZI BILIARI
 Derivați de colesterol (cu 24 atomi de C), al căror rol funcțional principal constă în
emulsificarea lipidelor și facilitarea absorbției acestora la nivel intestinal
 Structură și clasificare
 Acizi biliari primari  Acizi biliari secundari
 sintetizați din colesterol la nivel hepatic  sintetizați din acizi biliari primar la nivel intestinal
 Acid colic și acid chenodeoxicolic  Acid deoxicolic și acid litocolic
Nume acid biliar R1 R2 R3 R4
Acid colic - OH - OH - OH - OH
Acid chenodeoxicolic - OH(a) - OH(a) -H - OH
Acid deoxicolic - OH -H - OH - OH
Acid litocolic - OH -H -H - OH
 Biosinteza acizilor biliari primari

• Localizare - ficat
• Colesterol-7-a-hidroxilaza = enzimă a
citocromului P450, asociată RE
o Reglare alosterică:
• inhibată de acid colic
• activată de colesterol
v
c
o Glicocol
 Conjugarea acizilor biliari primari o Taurină
Taurină
Acid taurocolic
Aminoacid
N-aciltransferaza
Glicocol
Colil-CoA
Acid glicocolic
 Acid glicocolic
 Acid glicochenodioxicolic  Acizii biliari primari conjugați
 Acid taurocolic • Sunt eliminați în intestin unde sub acțiunea
 Acid taurochenodeoxicolic microflorei bacteriene sunt transformați în
• Raportul între glicocol și taurină este de 3:1 acizi biliari secundari
 Formarea acizilor biliari secundari

• La nivel intestinal se eliberează glicocolul, taurina și acizii biliari primari
• Formarea acixilor biliari secundari are loc prin dehidroxilare
o Acid colic  acid deoxicolic
o Acid chenodeoxicolic  acid litocolic
 Sărurile acizilor biliari
 Sărurile acizilor biliari conjugați au proprietăți de emulsificare a lipidelor mai bune

comparativ cu acizii biliari liberi (datorită naturii amfipatice a structurii)
 Sărurile biliare – se găsesc în bilă
 Reabsorbiți din intestin prin ciclul enterohepatic  transportați la ficat prin vena portă 
eliminarea colesterolului este eficientizată prin reutilizarea acizilor biliari
https://www.mdpi.com/1422-0067/21/18/6495/htm
Utilizări ale colestrolului  Sinteza hormonilor cu structură steroidică
• Metabolit comun = Progesterona
4.5. Biosinteza lipidelor
4.5.1. Biosinteza gliceridelor și glicerofosfolipidelor

4.5.2. Biosinteza sfingolipidelor
 Are loc în principal în hepatocite și adipocite

 La mamifere monogastrice – ficat
 La păsări - țesut adipos subcutanat
 Sub acţiunea unor ligaze (sintetaze) specifice
4.5.1. Biosinteza
gliceridelor și  Necesită forme activate ale componentelor
 Acizii graşi sunt activaţi sub formă de acil-coenzimă A
glicerofosfolipidelor  diferitele componente alcoolice pot fi activate
 fie cu ATP ca esteri fosforici
 fie cu alte mononucleotide polifosforilate (de exemplu CTP)
Acizi a-fosfatidici = intermediari cheie în biosinteza tuturor glicerolipidelor

• în stare ionizată poartă denumirea generică de "fosfatidat"
• există ca atare doar în cantităţi foarte mici în celule
Acizi a-fosfatidici = se formează din glicerol-3-fosfat şi dihidroxi-aceton-fosfat

tioacil-transferaze
tioacil-transferaze
tioacil-transferaze
 Biosinteza trigliceridelor (TG sau TAG)

• ţesutul adipos şi ficat, dar și alte ţesuturi (cu excepţia enterocitelor) au capacitatea de a sintetiza trigliceride
• sub acţiunea unor fosfataze, se scindează hidrolitic fosfat anorganic şi rezultă digliceride (DG), care sunt
intermediari biosintetici pentru TG
• TG sintetizate în ficat sunt eliberate în plasmă  preluate în structura lipoproteinelor vLDL

• Lipoproteinele vLDL sunt captate de ţesuturi extrahepatice în care este activă
lipoproteinlipaza (catalizează hidroliza trigliceridelor din vLDL)
• AG eliberaţi pot fi utilizaţi pentru sinteza trigliceridelor la nivelul ţesutului adipos
 Biosinteza trigliceridelor (TG sau TAG) la nivelul enterocitelor

• porneşte de la o monogliceridă MG (poartă și denumirea de „calea
monogliceridelor”).
b-Monogliceridă (MG) a,b-Digliceridă (DG) Trigliceridă (TG)
• TG sintetizate în enterocite  preluate în structura chilomicronilor (alături

de fosfolipide, colesterol liber şi esterificat şi proteine)
 Particule pseudomicelare de dimensiuni diverse, formate
din:
Apolipoproteine
• nucleu, cu caracter hidrofob ce conţine trigliceride (TG)
TRIGLICERIDE
+
COLESTEROL ESTERIFICAT
Colesterol
Fosfolipide
şi colesterol esterificat (CE)
• un strat extern, cu caracter hidrofil, ce conţine
fosfolipide, colesterol liber şi apolipoproteine
 Componenta proteică: apoproteine sau apolipoproteine
Sisteme  Componenta lipidică: diferă în funcţie de sistemul
lipoproteice lipoproteic
 Lipoproteine bogate în TG:
de transport o Chilomicroni: TG exogene (din alimentaţie)
ovLDL: TG endogene (sinteză la nivel hepatic)
• Lipoproteine bogate în colesterol:
o LDL: colesterol liber
o HDL: colesterol esterificat
 TG în ficat și țesutul adipos

• în țesutul adipos TG sunt stocate sub formă de picături de grăsime în
citoplasma celulelor.
• o parte redusă din TG sunt stocate în ficat, în timp ce majoritatea sunt
preluate la nivelul lipoproteinelor de tip chilomicroni și vLDL
 Circuitul general al TG
• TG exogene (din alimentație) sunt preluate din intestin și transportate în
restul organismului
• TG endogene (sintetizate în ficat) sunt preluate și transportate spre
ţesuturile extrahepatice
 Glicerofosfolipidele și TG  cale comună de biosinteză

până la nivelul DG (diacilglicerolului)
4.5.1.
 Reacțiile specifice de biosinteză a glicerofosfolipidelor
Biosinteza sunt caracterizate de fixarea componentelor alcoolice
glicero- specifice (etanolamină, colină, inozitol, etc.)  care va
determina natura chimică a lipidei sintetizate
fosfolipidelor
Activarea ·componentelor aminoalcoolice - are loc în 2 etape:

a. formarea de esteri fosforici, în prezenţă de ATP, sub acţiunea unor
fosfokinaze specifice
b. reacția esterilor cu CTP, sub acțiunea unor citidintransferaze cu formare de
citidin-difosfaţi corespunzători
• În reacția de metilare a restului de colamină la colină,

donorul de metil este S-adenozilmetionina (SAM)
 DG prin reacția cu CDP colamină / colină

formează cefalinele / lecitinele
 Din cefaline, sub acţiunea unei enzime
specifice de schimb, are loc o transesterificare
la restul fosfat prin preluarea unui rest de
serină în locul celui de colamină, cu formarea
serinfosfatidelor.
• Serinfosfatidele sunt reconvertibile în
cefaline respectiv lecitine prin
decarboxilare sub controlul unor PLP-
decarboxilaze.
 Pe de altă parte, fosfatidat activat sub formă
de CDP-digliceridă, poate reacționa direct cu
serina cu formarea de serinfosfatide
 CDP-digliceridele prin reacție cu glicerol
activat formează fosfatidilglicerol, precursor
pentru cardiolipide
 CDP-digliceridele prin reacție cu inozitolul
formează inozitofostatide
Biosinteza plasmalogenelor
 dihidroxiacetonfosfat (un alcool superior), CDP-colină (sau CDP-colamină),

acizi graşi activaţi, NADPH+H+
 oxigenază dependentă de NADH+H+ pentru introducerea dublei legături
a grupării enoleterice de la C1 (poziţia a)
 Intermediar comun = ceramidele

 Sistemele enzimatice - stare legată de
membranele reticulilor endoplasmatici
4.5.2.
 Etape principale:
Biosinteza • Biosinteza sfingozinei / sfinganinei
sfingolipidelor • Biosinteza ceramidelor
• Biosinteza sfingofosfolipidelor și a
sfingoglicolipidelor
 Biosinteza sfingozinei / sfinganinei
• precursori biosintetici = serina şi

palmitatul activat.
• Condensarea precursorilor prin
eliberare de coenzimă A şi
decarboxilare, cu formarede 3-
cetosfinganină
• 3-cetosfinganină sub acțiunea
reductaze dependente de NADP+ este
hidrogentă la nivelul grupării
cetonice, rezultând sfinganina
• rin dehidrogenarea sfinganinei în
poziţia 4-5, sub acţiunea unei
flavinenzime, se formează sfingozina
 Biosinteza ceramidelor
• Acilarea sfingozinei cu acizi graşi superiori activaţi
18
CH3 CH3
(CH2)12 (CH2)12
5 4 R–COSCoA
HC CH H2C CH2
3 HC OH HC OH
2 HC NH2 HC NH2
CoA–SH
1 H2C OH H2C OH
Sfingozina Ceramidă
D-sfingozina D-sfinganina
 Biosinteza sfingolipidelor
• Sfingomielinele se biosintetizează din

ceramide cu lecitine (colinfosfatide)
sau CDP-colină drept cosubstrate
• Sfingoglicolipidele (cerebrozide,
sulfatide şi gangliozide) sunt
sintetizate în prezența ozelor activate
sub formă de UDP-derivaţi (UDP-
glucoză, UDP-galactoză, etc.) respectiv
CMP-derivaţii acizilor sialici în cazul
gangliozidelor
• Cerebrozidele şi gangliozidele pot avea
ca precursor biosintetic şi psihozina (o
glicozidă a sfingozinei la C1 cu
galactoză sau glucoză), care se acilează
apoi uşor la gruparea amino cu acizi
graşi superiori activaţi
 Sunt cunoscute sub numele de lipidoze
 Dereglări ce pot să apară din diverse cauze:
• tulburări de digestie și absorbție a lipidelor: subalimentaţie
respectiv supralimentaţie, stări febrile, parazitoze, carenţe în
4.6. Dereglări aportul de factori nutriţionali esenţiali (vitamine, acizi graşi
esenţiali, colină, mezoinozitol)
specifice • deficienţe genetice afectând biosinteza sistemelor enzimatice
metabolismului implicate în biosinteză / catabolizare
lipidic  Hiperlipemia
Tulburări în metabolismul colesterolului
 Dislipemiile
 Acumularea anormală de lipide complexe
4.6. Dereglări specifice metabolismului lipidic
Hiperlipemia - se caracterizează printr-o creştere anormală

a concentrației gliceridelor și AGL în sânge
 Cauze:
• Intensificarea biosintezei trigliceridelor (precursori intermediari ai
catabolizării glucidelor
• Supra-alimentaţii
o Intensificarea biosintezei de TG în îngrăşare, prin acumularea
acestora în adipocite, poate cauza de exemplu în condiţii de stres,
hipertermie, datorită efectului termoizolant al acestui tip de ţesut
• Mobilizarea excesivă a lipidelor, care are ca rezultat o creştere a

concentraţiei acizilor graşi liberi în sânge
 Tulburări în metabolismul colesterolului

 Hipercolesterolemie:
• Cauze exogene – aport alimentar excesiv
o Nivelurile ridicate de colesterol apar în urma unei alimentații bogate în
colesterol, grăsimi saturate și de tip „trans”.
o Acestea cresc nivelurile de colesterol LDL.
• Cauze endogene – acetatul activat este intens preluat în biosinteza
colesterolului (la animale și om odată cu înaintarea în vârstă)
• Mutații genetice (hipercolesterolemia sau dislipidemia familială)
 Clasificare:
• primară = determinată genetic (la om incidența este de aproximativ 3%
din populație)
• secundară unor afecțiuni cronice: hipotiroidie, diabet zaharat, obezitate,
boli hepatice, pancreatita, boli renale, anumite medicamente.
Dislipemiile
• Principalele lipide care au semnificaţie clinică = colesterolul şi
trigliceridele
• Anomalii metabolice caracterizate prin creşteri (hiperlipidemii) ale
lipidelor plasmatice
• Importanţa ↔ asocierea cu creşterea riscului cardiovascular
o Ateroscleroza = boala sistemica progresiva care afecteaza
arterele mari si medii, prin formarea de placi de aterom, în
prezența hipercolesterolemiei și a pierderii integrității
morfofuncționale a peretelui vascular.
 Acumularea excesivă a TG la nivel hepatic și muscular

• La nivel hepatic  determină creșterea vLDL 
determină creșterea LDL și scăderea HDL
• La nivel muscular  asimilare deficitară a glucozei
mediate de insulină ↔ fenomen cunoscut sub
denumirea de rezistență la insulină
 LDL vs HDL:
• LDL – conținut crescut de colesterol și TG
• HDL – conținut ridicat de proteine și scăzut de TG
 Tulburări în metabolismul colesterolului

 Hipercolesterolemia  favorizează apariţia litiazei biliare
o colesterolul este prezent în concentraţie foarte mare în compoziţia
calculilor biliari
 Acumularea anormală de lipide complexe = fosfolipidoze

 Țesuturi - ficat, creier, rinichi
 Carenţa în factori lipotropi (colină, mezoinozitol)

• în condiţii în care acizii graşi liberi (AGL) şi TG prezintă valori crescute în
plasma sanguină, are loc blocarea biosintezei fosfolipidelor în celulele hepatice
• se biosintetizează în concentrații ridicate TG, care se acumulează anormal
• apariţia sindromului de "ficat gras" (mai frecvent la păsări, de exemplu prin
"îndopare").
 Un aport insuficient de AGE, componenţi ai unor lipide

(serin/colamin/colin-fosfatide)
• corelat la animale domestice cu o creştere încetinită, dermatite scuamoase,
subţierea pielii, căderea părului, infertilitate şi alte simptome
 Alte dereglări
 Starea de cetoză
• rumegătoare şi la animale monogastrice în stare de foame prelungită
• se manifestă prin creşterea concentraţiei corpilor cetonici şi a acizilor graşi
liberi în sânge concomitent cu scăderea rezervei de glicogen hepatic şi a
glicemiei şi intensificarea biosintezei de lipide în hepatocite
• această dereglare este cauzată îndeosebi de un aport insuficient de glucide
care determină o mobilizare excesivă a lipidelor prin lipoliză.
 Lipsa ereditară a carnitinei

• carnitina fiind implicată în transportul prin membrana mitocondrială a
acizilor graşi ↔ imposibilă oxidarea acestora
• se manifestă prin dureri musculare la efort precum şi în urma consumării
grăsimilor

Biochimie Cursuri Metabolism

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biochimie Cursuri Metabolism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

1. Noţiuni de bază în metabolism

 totalitatea reacţiilor biochimice care se petrec în

 procesele metabolice se desfăşoară în etape (trepte, secvenţe) iar

 Metabolismul intermediar se desfăşoară ca o activitate coordonată, la

Metabolismul, prin sute de mii de reacţii enzimatice distincte, asigură

 Chiar în cazul unui anumit organism multicelular, un tip de celule depinde

 Interdependenţa nutriţională este un principiu de organizare în evoluția

 În general, celulele animalelor superioare au nevoie de cele mai multe

= la nivel celular, cu 3 scopuri principale: Metabolism general

Procesele anabolice (de biosinteză) sunt

De ce este nevoie de atâtea etape, cand acelaşi produs s-ar putea

 Enzimele necesare derulării proceselor sunt diferite:

Separarea căii anabolice de cea catabolică, în diferite compartimente ale

Etapa digestivă Etapa celulară Etapa excretorie

 Valorificarea substanțelor nutritive = catabolizarea lor oxidativă; prin reacții biochimice

Metaboliți parțial comuni

Pentru schimbul de energie, respectiv bilanţul energetic (consum şi formare de energie) în

 viteza de producere a ATP în celule este determinată de viteza de utilizare

 în celule, ATP funcţionează ca rezervă de energie stocată doar pe scurtă

Creatin-fosfatul transferă foarte rapid, la nevoie, gruparea fosforil din

 Mononucleotidele trifosforilate, ca biomolecule macroergice, sunt implicate în procese

• Procesul biochimie prin care acetatul activat (acetil-CoA), Oxaloacetat Citrat

1. acetilcoenzimă A eliberează hidrolitică a coenzimei A și reacționează cu acidul oxalilacetic sub acţiunea

4. Acidul a-cetoglutaric este decarboxilat oxidativ, în prezența Coenzimei A, cu formarea succinilcoenzimei A

1 mol de NADH+H+ = 3 moli de ATP

CH3–CO~SCoA 2CO2 + FADH2 + 3 NADH+H+ + GTP + CoASH

Glicocol Malat a-Cetoglutarat Glutamat

Enzima Modulatori pozitivi Modulatori negativi

• În cetoza rumegătoarelor - insuficienţă de oxalilacetat în

 Sistemele de cuplare sunt componente ale membranei mitocondriale interne, deci

 Sistemele sau "factorii de cuplare" sunt:

 Forma redusă a ubichinonei (structură hidrochinonică) eliberează hidrogenul în stare

 Sistemul citocrom a+ a3 (denumit şi "fermentul respirator" al lui Warburg)

FMNH2 2 Cit c Cit a+a3

 oxidarea prin catena de respiraţie a flavindehidrogenazelor reduse FMNH2/FADH2 parcurge doar

 Participarea formelor oxidate ale citocromilor la transportul de electroni pe

 poate fi blocată - unele antibiotice

SRO - efecte NEGATIVE

• Implicații ale stresului oxidativ și antioxidanților

► stres oxidativ ca urmare

Diglucide Diglucide Diglucide

Invertaza Maltaza Lactaza

GLUCOZA 2 GLUCOZA GLUCOZA

Rumegătoare - părți din sistemul digestiv au fost

• absorbția - celulele epiteliate ale intestinului

• Transportul - cale sanguină în aşa numita stare "circulantă"

Glicemie = concentraţia glucozei în sânge

Valorile glicemiei la unele specii de animale și om

 transformarea lor în derivaţi cu rol de forme active.

 Catabolizarea anaerobă (glicoliza anaerobă)

 Calea acidului glucuronic

• Catabolizarea glucozei se realizează printr-o serie de etape, unul din

• sub acţiunea glucokinazei

3. Fosforilarea fructozo-6-fosfatul la fructozo-1,6-difosfat

+ Echilibrul este deplasat în mod

 Acidul piruvic este carboxilat la acidul oxalilacetic sub

1 mol de glucoză ↔ 2 moli CH3CO~SCoA + 2 moli ATP + 4 moli NADH+H+

1 mol NADH+H+ = 3 moli de ATP (catena de respirație cuplată cu fosforilarea oxidativă)

 1 mol de glucoză = (2 x 12) + 2 + (4 x 3) = 38 moli ATP

• Mecanisme enzimatice – 3 enzime reglatoare

De ce PFK este mai importantă decât glucokinaza (GK)?

 Glucozo-6-fosfat este intermediar şi al altor căi

• Deficienţă congenitală  anemie hemolitică cronică