Modele-concept de tratament în

filozofia osteopată

Dr. Adrian Barna

Medic m.g.
Sibiu, 2023 Specialist tehnici osteopate
Despre osteopatie

 Osteopatia = model de îngrijire bazat pe pricipii ştiinţifice, care

privesc fiinţa umană vie ca pe o unitate funcţională între structură
(anatomie) şi funcţie (fiziologie).

 Osteopatia este expresia modului original în care dr. Andrew Taylor Still
a înțeles sănătatea și boala, precum și modul în care trebuie îngrijit
pacientul până la restabilirea totală a stării de sănătate;

 “Data de naştere” a acestei ştiinţe este considerată a fi ziua de 22 iunie

1874, dată la care, conform autobiografiei lui Still, şi-a dat seama că ceea
ce a gândit el, având la bază aceleaşi vechi legi ale naturii, reprezintă o
nouă ştiinţă.
Despre osteopatie

 Dr. Still, fiu de pastor, era convins că Dumnezeu a creat

“maşinăria” perfectă numită „om”, astfel că, în
înţelepciunea Sa, e imposibil să nu fi pus „înăuntru” toate
ingredientele necesare menţinerii și refacerii sănătăţii
organismului, astfel încât să nu fie nevoie de alte
medicamente.
 De reţinut că, la acea vreme, medicamentele erau
reprezentate de opium, mercur şi alte asemenea extracte,
uleiuri şi seruri, iar prescrierea acestora era una empirică.
Principiile osteopatiei

 au fost enunţate de către dr. Andrew Taylor Still, la sfârşitul

secolului 18 (1874).
1. Corpul uman funcţionează ca un întreg.
2. Corpul dispune de mecanisme de autoreglare, ceea ce duce
la autovindecare.
3. Structura şi funcţia sunt interdependente la toate nivelurile.
4. Un tratament raţional are în vedere toate aceste principii.
Despre osteopatie

 Osteopatia, deşi are la bază nişte idei şi concepte enunţate

cu aproape 150 de ani în urmă, a evoluat şi s-a adaptat în
permanenţă, profitând de toate “noile” descoperiri din
domeniul anatomiei, fiziologiei şi fiziopatologiei,
integrându-le armonios pentru a ajunge ceea ce este azi:
 o ştiinţă,
 o filozofie,
 o artă!
Despre osteopatie

 Ştiinţă – ideile şi conceptele sale sunt strict în

conformitate cu legile naturii şi pot fi oricând
verificate de către oricine are curiozitatea
necesară!
 Filozofie – ideile şi conceptele sunt proprii!
 Artă – un osteopat cu experienţă va reuşi, cu
siguranţă, să aplice aceste principii în orice
domeniu al medicinii.
Despre osteopatie

 Alţi gânditori care au contribuit la dezvoltarea şi la

popularizarea osteopatiei :
 William Garet Sutherland;
 Irwin M. Korr;
 John Littlejohn;
 Burns, Cole, Denslow;
 Jean-Pierre Barral;
Despre osteopatie

 Există mai multe ramuri ale osteopatiei:

 Osteopatia structurală;
 Osteopatia cranio-sacrală;
 Osteopatia viscerală;

 Această împărțire este una didactică, întrucât un

osteopat bine pregătit trebuie să cunoască toate aceste
aspecte, oferind pacientului tratamentul optim.
 Abordarea Terapeutică

 Examinarea clinică,
diagnosticul și trata-
mentul în osteopatie
sunt de o diversitate
foarte mare, fiecare
terapeut, în funcție de
experiența sa, putând
avea o viziune proprie
cu privire la modul de
abordare a unui pacient.
 Abordarea Terapeutică

 Forurile superioare din cadrul universităților

americane de osteopatie, care alcătuiesc ECOP
(Educational Council on Osteopathic Principles), au
stabilit niște linii directoare pentru a veni în ajutorul
osteopaților, și au propus un concept al pacientului
care se poate încadra în 5 modele, care, în 2006, au
fost recunoscute de către Organizația Mondială a
Sănătății ca fiind contribuția osteopatiei la standardul
mondial de îngrijire a sănătății (World Health Care):
Abordarea Terapeutică

 Modelul biomecanic
 Modelul respirator-circulator
 Modelul neurologic
 Modelul metabolic-energetic
 Modelul comportamental
 Modelul biomecanic

 În cadrul acestui model sunt evaluate și tratate

elementele sistemului osteo-articular : mușchi, oase
și articulații, care intervin și determină postura și
mișcarea corpului.
 Modelul respirator-circulator

 Aici vor fi evaluate și tratate cutia toracică și

diafragmul, considerându-le direct implicate în
procesul de respirație dar și în cel al circulației de
întoarcere, influențând atât circuitul venos cât și pe
cel limfatic.
 Modelul neurologic

 Evaluarea se adresează zonei cefalice și a coloanei

vertebrale, sistemului nervos central și periferic.
 Modelul metabolic-energetic

 Evaluarea și tratarea organelor din regiunea abdomino-

pelvică, ca fiind cele responsabile de procesarea
alimentelor și transformarea lor în energie și produși
de excreție.
 Modelul comportamental

 Evaluarea factorilor stresori din mediul pacientului,

alegerile și valorile acestuia, în general, stilul de viață.
 Abordarea Terapeutică

 Prin urmare, aceste modele ghidează osteopatul în

ceea ce privește evaluarea, diagnosticul și
tratamentul. De obicei, o combinație de modele va
fi potrivită pentru un anume pacient. Combinația
aleasă este modificată în funcție de diagnosticul
pacientului, comorbidități, alte regimuri
terapeutice și de momentul prezentării la osteopat.
Exemplul 1 – modelul biomecanic

 Un pacient care a fost implicat într-un accident rutier, cu

un traumatism la nivelul coloanei cervicale (whiplash).
Probabil va avea dureri și amorțeli la nivelul umerilor, cu
iradiere spre mâini. Fiind afectați și mușchii respiratori,
apar dificultățile de respirație, amețeli și lipsă de
concentrare, imposibilitatea desfășurării activităților fizice
obișnuite, cu retragerea din viața socială, scăderea poftei
de mâncare. Astfel sunt afectate toate cele 5 dimensiuni
ale sănătății sale. Restabilirea problemei structurale, de la
nivel cervical va reface condiția necesară vindecării pe
toate cele 5 planuri.
 Exemplul 2 – Model respirator-circulator

 Un pacient cu pneumonie... Din cauza durerii apărute

aproape la fiecare mișcare respiratorie, amplitudinea
mișcărilor costale și vertebrale va fi diminuată, va
avea respirația afectată, deci și funcția de oxigenare a
sângelui, cu amețelile și oboseala secundare, nevoia
crescută de somn, scăderea apetitului și retragerea
din viața socială... Din nou sunt afectate și necesită
atenție terapeutică toate cele 5 domenii.
 Exemplul 3 – Modelul Neurologic

 Un pacient care se încadrează în modelul neurologic pentru evaluare și

management este unul care după anestezie generală pentru o intervenție
chirurgicală abdominală rămâne cu lipsa peristaltismului. Prin reflexe
neurologice, mușchii paravertebrali ai spatelui și gâtului capătă un tonus crescut,
ducând la o reducere a mișcărilor de la acest nivel. Intestinele, care din cauza
lipsei motilității intestinale se umplu cu gaz, se extind, provocând distensie,
durere iar uneori greață și vărsături. Pacientul nu este capabil să mănânce, nu
prezintă flatulență, nu poate dormi, nu se poate deplasa și chiar are dificultăți de
respirație. Toate cele cinci domenii ale sănătății sunt compromise. Tratamentul
presupune manipulări osteoarticulare pentru a elibera tensiunile paravertebrale și
spasmele, care scad hiperactivitatea simpatică și cresc activitatea parasimpatică,
restabilind în cele din urmă motilitatea intestinală normală. Pot fi necesare lichide
intravenoase pentru hidratarea pacientului. Odată ce sistemul nervos funcționează
normal din nou, funcțiile metabolice, respiratorii și de mișcare revin la normal,
pacientul revine la activitatea normală, la alimentație și somn normale.
Exemplul 4 – Modelul metabolic-energetic

 Un pacient cu insuficiență cardiacă congestivă trebuie să conserve energie pentru

a nu solicita și mai mult inima. Orice compromis de postură și mișcare eficientă
va genera o cerere prea mare de energie, creșterea congestiei în plămâni și edeme
ale membrelor inferioare. Deci, în cazul în care pacientul se împiedică și suferă o
entorsă de gleznă, dificultatea de a se deplasa cu un singur picior bun poate
determina agravarea semnificativă a insuficienței cardiace congestive. Respirația
devine mai dificilă, ceea ce creează tensiuni musculare și rigiditate în cutia
toracică și articulațiile coloanei vertebrale cervicale și toracice. Pacientul este
incapabil să se întindă sau să doarmă bine, apetitul scade. Din nou, toate cele
cinci domenii ale sănătății sunt afectate. Scopul principal al tratamentului este
acela de a ușura povara inimii, adică de a repara glezna răsucită și de a sprijini
nevoile de mișcare ale pacientului între timp. Odată ce nevoile de cheltuieli
metabolice-energetice sunt ajustate, circulația și respirația, postura și mișcarea,
funcția neurologică și activitățile comportamentale sunt ulterior restaurate.
 Exemplul 5 – Modelul comportamental

 Un pacient cu boală pulmonară obstructivă cronică (emfizem) din cauza abuzului de tutun este un pacient
care respectă modelul comportamental. După decenii de fumat a cel puțin un pachet de țigări pe zi,
plămânii suferă modificări anatomice și nu mai pot schimba dioxidul de carbon cu oxigen în mod
corespunzător. Acest lucru modifică multe procese metabolice în întregul corp care se bazează pe acest
schimb de gaze. Funcțiile vasculare sunt compromise, deoarece oxigenul nu este livrat în mod adecvat
țesuturilor, iar dioxidul de carbon se acumulează creând un mediu acid care este toxic pentru celulele
normale. Funcțiile neurologice, adică activitatea creierului, suferă de acest mediu metabolic alterat.
Structurile și funcțiile musculo-scheletice din întregul corp suferă o adaptare, adică cutia toracică în formă
de butoi, formată la pacienții cu emfizem din cauza aerului reținut în plămâni. Există și alte schimbări în
domeniul comportamental. Pacientul care nu poate respira eficient devine anxios și agitat cu ușurință,
nesigur și își pierde încrederea în sine. El sau ea nu poate tolera exercițiile sau efortul fizic. Somnul este
deranjat și dificil, deoarece pacientul nu se poate odihni decât în poziție așezată sau sprijinit pe două sau
mai multe perne în pat, ceea ce nu este confortabil pentru spate după câteva ore. Munca și relațiile sociale
sunt compromise, ducând adesea la dizabilități și izolare. Principalul tratament al bolii presupune ca
pacientul să renunțe la fumat și să permită organismului să se vindece singur. Se pot aplica manipulările
osteo-articulare pentru a îmbunătăți complianța cuștii costale, reducând efortul necesar respirației, care
este obositor și epuizant pentru mușchii respirației. Mușchii cervicali paravertebrali devin hipertonici și
dureroși, ceea ce poate fi ameliorat prin tratament specific osteopatic. În acest caz, manipulările sunt un
adjuvant al tratamentului primar, care, în esență, este de natură comportamentală.
 În loc de concluzii

 Exemplele de mai sus au fost alese astfel încât să ajute

cititorul în a înțelege practic despre ce e vorba cu
aceste modele teoretice...
 În practica zilnică a osteopatului, sunt puțini pacienți
care „respectă” un singur model anume, din cauza
multiplelor comorbidități. Desigur, în funcție de
experiența sa, terapeutul are la dispoziție un arsenal
întreg de tehnici pentru a aborda în mod individual
fiecare pacient...dar aceste modele pot reprezenta un
ghid de ”descifrare” a simptomelor pacientului, și mai
ales a cauzelor acestora.
 La final...

 Osteopatia este atât de specială tocmai prin

această filozofie care stă în spatele tehnicilor
aplicate!
 FRYETTE spunea :
 „ Pentru a ști cum se face eficient o tehnică trebuie un
studiu aprofundat al lui de ce se face...”
 „Este nevoie de multe ore de studiu pentru a folosi
eficient câteva minute de tehnică”