Procesele corticale; Psihicul uman si structusa sa; Constiinta; Somnul; Visele

MEMORIA
este funcia psihic de baz, care face posibil fixarea, conservarea, recunoaterea
i reproducerea informaiilor i a tririlor acumulate anterior. Memoria este implicat
n cunoatere i nvare, nelegere i rezolvare de probleme, inteligen i
creativitate, fiind o capacitate psihic absolut necesar, fr de care viaa
individului ar fi imposibil. Memoria nu fiinteaza in forma unei structuri statice,
pietrificate si nici ca un recipient in sine neutru si permanent acelasi, in care se
introduc de-a valma, din afara, impresii, informatii, experiente. Dimpotriva,ea se
organizeaza si functioneaza ca sistem dinamic, ce se elaboreaza treptat in cursul
evolutiei istorice si ontogenetice, pe masura imbogatirii repertoriului experientei.
Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea
(intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale,
ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memorie se desfasoara
atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire
si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva, la altii cea
verbal-abstracta.

Memoria imediat (senzorial) exprim meninerea continuitii fluxului

informaional n cadrul sistemelor senzoriale un timp suficient de lung pentru
integrarea lui final n imagine sau n model informaional unitar, pe baza
cruia devine posibil identificarea. Fiecare analizator posed operatori
speciali de acumulare serial a secvenelor informaionale, astfel c
secvenele actuale se articuleaz cu cele anterioare, formnd mpreun o
entitate designativ (izomorf sau homomorf), ce se pune n
coresponden cu obiectul-stimul. Indiferent de natura modal i substanialcalitativ a materialului ce se cere a fi memorat i pstrat, el trebuie s
treac prin procesarea senzorial primar i s i se formeze codurile-imagine
interne. Aadar, memoria imediat este condiia principal a realizrii
celorlalte dou tipuri de memorie de scurt i de lung durat.

Memoria de scurt durat (MSD), are o structur complex, eterogen din

punct de vedere informaional, cuprinznd date despre evenimente i
fenomene variate, ntr-o ordine determinat sau aleatorie. Ea nu este o
imagine fidel a coninutului memoriei imediate (senzoriale), ci rezultatul
prelucrrii i interpretrii acestuia.Trstura sa esenial o constituie limitarea
n timp a conservrii coninuturilor recepionate de subiect ntr-o situaie
obiectiv dat.

Memoria de lung durat (MLD) desemneaz totalitatea structurilor

informaionale i instrumental-acionale, a cror limit inferioar de pstrare
n timp este egal cu limita superioar a MSD (8- 10 minute), limita
superioar putnd fi egal cu durata vieii individului.

NVAREA

este activitatea psihic prin care se dobndesc i se sedimenteaz noi cunotine

i comportamente, prin care se formeaz i se dezvolt sistemul de personalitate al
individului uman. n cadrul procesului de nvare, sunt integrate celelalte funcii i
procese psihice (percepia, memoria, atenia, gndirea, motivaia, afectivitatea),
care interacioneaz pentru o mai mare eficiena a nvrii. nvarea este posibil
pentru c scoara cerebral prelucreaz diversele informaii primate n aa fel nct,
la o ntlnire cu acelai stimul, reacia declanat s fie n concordan cu altele
similar, produse anterior. Substratul morfofiziologic al proceselor de memorare i
nvare nu este clar precizat. Se pare c au loc modificri la nivelul sinapselor, prin
formarea unor conexiuni, ca urmare a creterii numrului dendritelor i a
diametrului neuronilor care au fost stimulai repetat

GNDIREA

reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informatiei despre

lumea externa si despre propriul nostru EU. Prin ea se realizeaza saltul calitativ al
activitatii de cunoastere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la
simpla constatare a existentei obiectului la interpretarea si explicarea lui legiccauzala, se face trecerea de la procesele psihice cognitiv senzoriale la cele cognitiv
superioare. Prin urmare, gandirea este procesul psihic de reflectare mijlocita si
generalizat-abstracta - sub forma notiunilor, judecatilor si rationamentelor - a
insusirilor comune, esentiale si necesare ale obiectelor si a relatiilor legice, cauzale
intre ele. Caracterul mijlocit al gandirii consta in aceea ca ea opereaza nu direct
asupra realitatii, ci asupra informatiei furnizate de perceptii si reprezentari.
Desfasurarea ei presupune intotdeauna fie existenta unei informatii care se extrage
in prezent in cadrul contactului senzorial cu obiectul, fie a unei informatii evocate
din tezaurul memoriei. In acest fel, chiar produsele unei activitati a gandirii devin, la
randul lor, obiect al unui proces ulterior de gandire. Gandirea se organizeaza ca un
sistem multifazic, intinzandu-se pe toate cele trei coordonate temporale: trecut,
prezent si viitor.. Fiind procesul de cunoastere de rangul cel mai inalt, care asigura
patrunderea in esenta lucrurilor, intelegerea relatiilor logice dintre acestea,
explicarea si interpretarea lor, si care face posibila rezolvarea problemelor
complexe, de ordin teoretic si practic, gandirea ocupa un loc central in sistemul
psihic uman. Atributul centralitatii este conferit gandirii nu numai de faptul ca se
bazeaza pe celelalte functii si disponibilitati ale subiectului (trecand succesiv de la
fenomen la esenta, de la particular la general, de la concret-intuitiv la abstractformal), ci si de faptul ca ea actioneaza ca un adevarat mecanism de comandacontrol asupra celorlalte procese psihice, organizandu-le, modificandu-le in

concordanta cu criterii si exigente logice obiective: intr-un cuvant, le confera

dimensiunea rationalitatii.

INTELIGENA

apare ca o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a

tuturor proceselor psihice. Pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si
operatiile tuturor celorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta flexibila si supla.
Termenul de inteligenta are o dubla acceptiune: pe de o parte de proces de
asimilare si prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor adaptari optime, iar
pe de alta parte, de aptitudine rezidand in structuri operationale dotate cu anumite
calitati (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigura
eficienta conduitei. Aceste calitati sunt caracteristice subiectului, reprezinta
invariatii ce pot fi evaluati statistic si sunt situatii la un anumit nivfel sau rang dee
valoare functionala. Inteligenta, apare astfel, ca sistem de insusiri stabile proprii
subiectului individual si care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale
centrata pe gandire. Procesul central al gandirii este strans legat ,.chiar imbinat
organic cu toate celelalte. Considerand faptul inteligentei ca o structura
instrumentala, proprie personalitatii individuale, trebuie sa aratam ca insasi
experienta de viata si cu deosebire experienta scolara si profesionala o pune in
evidenta si permite evaluarea ei. Empiric, inteligenta se poate evalua dupa
randamentul invatarii, dupa usurinta si profunzimea intelegerii si dupa dificultatea si
noutatea problemelor pe care subiectul este in stare sa le rezolve. Astazi, persista in
psihologie intrebarea daca inteligenta este capacitatea generala de achizitie a
cunostintelor, de ratiune si rezolvare de probleme sau ea implica diferite tipuri de
abilitati.
Contiina
Termenul contiin este derivat din termenul latin con scientia care inseamn
cunoatere.
Contiina este sentimentul ntelegerii existenei personale i a integrrii ei n
univers. Este forma cea mai evoluat, proprie omului, de reflectare psihic a
realitii obiective prin intermediul senzaiilor, percepiilor i gndirii, sub form de
reprezentri, noiuni, judeci, raionamente, inclusiv procese afective i voliionale.
De asemenea, contiina poate fi considerat i ca un sentiment pe care omul l are
asupra moralitii aciunilor sale.

Este una dintre cele mai importante nivele de organizare a vietii psihice a
individului, cand afirmata cand negata cu vehementa.
Din punct de vedere filozofic , Kant este cel care dezvolt conceptul de contien
de sine .El distinge in contiena de sine att o contiin a intelectului ct i o
contiin a simului intern.
Din punct de vedere teologic, contiina a fost identificat de catre Augustin ca
avand o funcie de ntemeiere a adevarului n interiorul fiinei umane.

Funciile contiinei :
Unii autori consider c funcia suprem a contiinei o constituie adaptarea
individului la mediul su, prin asigurarea cadrului necesar rezolvrii de
conflicte,lurii deciziilor, detectrii erorilor,planificrii.
Pentru ali autori contiina ar fi suportul ce asigur prioritatea aciunilor planificate
in detrimentul celor instinctuale.
Funcii :
-De orientare
-De integrare superioar
-De motivare
-De control
Modificarea strilor de contiin:
Diferitele stri ale contiinei pot fluctua in funcie de momentul zilei, dar i in
funcie de diferii ali parametrii,cum ar fi vrsta, sexul, gradul de oboseal,boala.
Tuturor acestor stri ale contiinei le corespund diferite experiene i coninuturi,
insoite de stri emoionale adecvate.
Tipuri de contiin :
-Moral
-Social

-Profesional
-De clas
-Naional

Contiina este fenomenul mintal datorit cruia o persoan cunoate

ceea ce este n jurul ei i n sinele ei, i aceast cunoatere are loc
deodat ce ea aparine existenei sale.Contiina apare n acelai timp ca
un aport de informaie i ca ceva trit propriu i original, legat de
cordonatele imediate ale existenei, timp i durat, spaiu i orientare,
continuitate a EU-lui .
Psihologic:contiina =un fenomen complex prin intermediul cruia se
reflect EU - l ( contiina SINE-lui ),activitatea i continuitatea persoanei
ca fiin unic i irepetabil, i non-EU-l ( ambiana), adic mediul
ncojurtor, delimitat n timp i spaiu i n raport cu trinomul: EU, TU i EL.
Prin noiunea de cmp al contiinei definim ansamblul fenomenelor
psihice ale existenei noastre la un moment dat: percepii, triri afective,
pulsiuni, imaginaie, activitate, atenie, oboseal, epuizare, somnolen,
somn etc.,care,n funcie de calitatea i coninutul lor pot aciona n sens
pozitiv sau negativ asupra calitii strii de contientizare.
Altfel spus, cmpul contiinei este prezena noastr n lume la un
moment dat al subiectului contient sau incontient, a cror calitate este
influenat de factorii mai sus menionai.
De altfel,structura cmpului contiinei are urmtoarele trei nivele:
-Contiina elementar- asigur starea de veghe, prezent i la
animale(i ine de structurile subcorticale)
-Contiina operaional-logic- prin care, cu ajutorul percepiilor i
gndirii se realizeaz o reflectare coerent a realitii

 -Contiina axiologic- se obine pentru anumite valori.

SOMNUL

este esenial pentru buna funcionare i longevitate a organismului nostru. El

nu este fcut doar ca s treac timpul mai repede n timpul nopii, ci reprezint un
adevrat barometru al sntii corpului.
Pentru creier, somnul este la fel de necesar, precum sinele pentru trenuri: fr
ele, nu pot funciona. Acest lucru se datoreaz faptului c somnul antreneaz acea
parte a creierului responsabil cu creativitate, iar pe parcursul evoluiei i tot
cultivndu-i diverse abilitti cognitive, oamenii au nceput s simt nevoia de somn
pentru a-i rencrca bateriile. n somn, creierul stabilete codul pe care l va folosi
mintea n viitor pentru resetarea i eliberarea sistemului n fiecare noapte.
Mai mult, vederea de exemplu - necesit o concentrare cognitiv maxim,
ceea ce nseamn c atunci cnd observi lucruri n jurul tu i le procesezi vizual,
creierul este aproapre 100% dedicat acestui proces. Iar acest lucru nu se oprete
aici: pentru a procesa cu adevrat informaiile i pentru a le memora, ai nevoie de
un timp n care s nu priveti nimic, deci trebuie s dormi sau s meditezi cu ochii
nchii.Din pcate ns, cei mai muli dintre oameni nu dorm suficient, ceea ce
influeneaz considerabil procesul de mbtrnire a organismului. De fapt,
persoanele care dorm mai puin de ase ore pe noapte prezint un risc cu 50% mai
mare de a face infecii virale si de a se imbolnvi de inim, ori de a face un atac
cerebral. Mai mult de att, privarea somnului este asociat cu declinul mintal i cu
mncatul excesiv. Dup dou sau mai multe nopi nedormite la rnd, oamenii devin
psihotici, motiv pentru care multe forme de tortur sunt cauzate de privarea de
somn.

In realitate, oamenii mor mai repede daca sunt privati de somn decat de
mancare. Fara somn, organismul devine vulnerabil, slabit, tulburat. Sistemul
imunitar este slabit, creste riscul aparitiei de boli cardiace si activitatea cerebrala se
incetineste.Somnul este strans legat de activitatea glandei pineale, singura glanda
endocrina care intra in contact cu mediul exterior. Denumita simbolic cel de-al
treilea ochi, aceasta simte expunerea la lumina asemeni senzorilor de lumina.
Glanda pineala este formata din celule similar celor care se afla in spatele retinei,
cu diferenta ca acestea sunt localizate la nivelul creierului, neavand acces direct la
lumina.
Glanda pineala dicteaza ritmurile circadiene percepute chiar si de catre
persoanele oarbe. Este substanta pe care glanda pineala o secreta - melatonina, un
dirijor al simfoniei hormonilor din organism. Melatonina regleaza menstruatia,
controleaza dorinta sexuala, mentine ritmul cardiac in limite normale, ajuta la
diminuarea stresului, blocand raspunsul organismului la acesta, este un foarte
puternic antioxidant, incetinind imbatranirea si, mai ales, ajuta la reglarea orarului
de somn.

Visul este o form de imaginaie involuntar cu coninut de material incontient i

exprien subcontient constnd dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoii
i alte senzaii care apare, de obicei, n timpul somnului, dar mai ales n cazul tipului
de somn n care ochii se mic (somn paradoxal / REM - eng. "rapid eye
movement"). Capacitile cognitive, precum gndirea i memoria, sunt secundare,
persoana care doarme percepnd psihic i emoional evenimentele petrecute n vis
ca elemente reale petrecute aievea.
Exist o ramur a psihologiei care se ocup cu studiul interpretrii viselor petrecute
n timpul somnului. S-a observat faptul c n medie,o fiin uman petrece
aproximativ 6 ani din via visnd (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe
noapte). nc nu s-a aflat care poriune a creierului genereaz visele, dac exist o
singur regiune din creier care le genereaz, dac sunt implicate mai multe sau
care este cu adevrat scopul viselor. n timpul somnului REM (paradoxal), eliberarea
anumitor neurotransmitori este complet suprimat. Drept rezultat, neuronii
motorii nu sunt stimulai, condiie cunoscut sub denumirea de relaxare nervoas.
Aceast relaxare suprim astfel micrile necontrolate ale corpului n timpul
somnului i apare, adesea n cazul comarurilor, senzaia de paralizie, neputin

Proiect realizat de :

Simona Stangaciu

Bursuc Geanina-Georgiana

Catana Radu

ivanciuc Calin